Romania trebuie salvata!
Gardianul
Scandalul izbucnit in coalitie a deturnat atentia de la subiectele “fierbinti” din ograda PD-L. Rapoartele comisiilor Udrea si Ridzi asteapta, din varii motive, sa fie supuse votului plenului Camerei Deputatilor.
Raportul comisiei de ancheta a ministrului turismului Elena Udrea a fost scos la inceputul acestei saptamåni de pe ordinea de zi a plenului prin bunavointa presedintei acestui for, democrat-liberala Roberta Anastase. Aceeasi soarta a avut-o, ieri, si Raportul Comisiei juridice, care solicita plenului inceperea urmaririi penale pentru delapidare pentru fostul ministru al tineretului Monica Iacob Ridzi.
Rapoartele Comisiei de ancheta Udrea si al Comisiei juridice in cazul Ridzi asteapta prin sertarele Camerei Deputatilor sa fie supuse votului plenului, implicit sa li se dea o finalitate. Raportul comisiei parlamentare de ancheta în cazul Udrea a fost amanat de pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor, de Roberta Anastase din “motive procedurale”. Prin documentul in cauza se solicita începerea urmaririi penale pentru ministrul turismului pentru mai multe infractiuni, printre care cea de abuz în serviciu si pentru încalcarea unor prevederi din legea raspunderii ministeriale. De asemenea, deputatii din aceasta comisie de ancheta au solicitat plenului Camerei Deputatilor sa ceara revocarea din functie a ministrului turismului, Elena Udrea. Fata de decizia Robertei Anastase, presedintele Consiliului National al PSD, Adrian Nastase, a facut un comentariu pe blogul personal, in care insinueaza ca adevarata miza a scandalului din coalitie ar fi legat de acelasi Raport. “(..) am aflat ca pe ordinea de zi a Biroului Permanent al Camerei Deputatilor ar fi trebuit sa se afle luni raportul Comisiei Udrea si scrisoarea transmisa in numele acesteia. In realitate, sedinta a venit si a trecut fara ca aceste subiecte sa fie discutate. De ce? Pentru ca raportul se afla inca la Roberta. Intr-un sertar al biroului sau, ori poate chiar deschis, rasfirat pe masa ei de lucru, sub lumina unei veioze puternice, care dezvaluie fara mila fiecare detaliu. Iar fara vointa sa si, mai ales, fara semnatura sa, raportul nu poate fi inscris pe ordinea de zi pentru ca, dupa 15 zile, sa poata fi dezbatut in plen”, scrie Adrian Nastase. El continua ironic: “Se vede treaba ca Roberta inca il mai studiaza. Nu e rau deloc: filosofii romani spuneau ca exista mai multi oameni innobilati de studiu decat de natura. Si, in orice caz, oricat de talentati si invatati am fi, studiul ne ajuta sa ne luminam si sa devenim si mai intelepti. Dar nu ma pot opri sa-i adresez Robertei – impreuna cu voi, sunt convins – un indemn sincer: Roberta,
nu-ti fie teama, semneaza! Ai tot sprijinul nostru! Suntem alaturi de tine!”. Liderul PSD isi incheie postarea pe blog cu o insinuare:”Acum intelegeti mai bine adevarata miza a gestului de mare curaj al gloriosului om politic Emil Boc?”
Ridzi, acuzata de delapidare de Comisia juridica
Raportul Comisiei juridice în care se cere avizarea cercetarii penale pentru delapidare în cazul fostului ministru al tineretului Monica Iacob Ridzi a fost scos ieri de pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor, tot din motive procedurale. “Raportul Comisiei juridice a fost trecut în Biroul Permanent pe pozitia a treia pe ordinea de zi a plenului, dar raportul nu a venit, si nici proiectul de hotarâre, asa ca amân acest punct de pe ordinea de azi”, a precizat, în plen, presedintele de sedinta, Daniela Popa. Deputatii din Comisia juridica s-au reunit, ieri dimineata, în sedinta, pentru a finaliza raportul, în timp ce, în paralel, avea loc sedinta de plen a Camerei Deputatilor. Comisia juridica nu a reusit sa prezinte raportul sau pe tema fostului ministru al tineretului în timp util pentru a fi luat în discutie în plenul Camerei. Comisia insa a avizat acest raport prin care propune procedura de începere a urmaririi penale pentru delapidare în cazul fostului ministru al tineretului si sportului Monica Iacob Ridzi. Comisia a mai avizat negativ cercetarea acesteia pentru abuz în serviciu - fapta pe care o ancheteaza Directia Nationala Anticoruptie (DNA). Desi a fost invitata la audieri, fostul ministru PDL Monica Iacob Ridzi nu a fost prezenta la lucrarile comisiei. Ulterior, Monica Iacob Ridzi a declarat ca îi pare rau ca plenul nu a luat în discutie raportul Comisiei de ancheta, mentionând ca împreuna cu avocatii cauta solutii împotriva juristilor de la Camera, care, în opinia sa, ar trebui sanctionati.
“Îmi pare rau ca s-a amânat. Trebuia în mod normal sa discutam chiar astazi. Nu vad de ce a fost amânata discutia de astazi, dar pe fond nu asta e problema si, legat de votul din Comisia juridica, am ramas cu un gust amar. Acum doua luni de zile, eu personal am solicitat colegilor sa voteze pentru a se ridica imunitatea în cazul meu, tocmai pentru ca nu m-am ascuns ca alti parlamentari din PSD si PNL”, a sustinut Ridzi.
Vrea sa-i dea in judecata si pe deputatii juristi
Întrebata de ce nu a venit la Comisia juridica, Ridzi a mentionat ca a depus un punct de vedere în scris, din care puteau sa-si formeze o opinie. "Eu am facut o plângere penala împotriva tuturor parlamentarilor PNL si PSD din Comisia de ancheta. Am sesizat conducerea Camerei Deputatilor si Comisia juridica, pentru a fi sanctionati acei parlamentari care au savârsit un abuz. Ma voi consulta cu avocatii mei, sa vad cum voi proceda cu deputatii juristi din cadrul Comisiei juridice, care au facut un abuz votând practic pentru începerea urmaririi penale pentru delapidare, lucru care nu se justifica, se stie foarte clar ca nu am semnat ordonantele de plata”, a spus Ridzi.
Cornelia Draghici
miercuri, 30 septembrie 2009
Firma ziaristului Chirieac, un nou contract cu Armata
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
29 Sep 2009
Biroul de Investigatii
Dacă aveţi ceva obiecţii în legătură cu titlul, să ştiţi că aveţi dreptate. Adică, da, Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (ce numim noi în titlu “firma ziaristului Chirieac”) nu-l mai conţine pe Bogdan Chirieac. Şi nici pe mama lui, pe care jurnalistul a băgat-o în firmă după ieşirea lui. Ci conţine, acţionară 100%, o companie elveţiană. Despre care nu a auzit nimeni nimic niciodată (băgaţi un goagăl, dacă nu credeţi) şi care îşi are sediul într-o cochetă căsuţă elveţiană (vedeţi poza, mai jos). La firma asta elveţiană îi zice Swiss Technology Financing AG. Şi, fireşte, este un mic paravan.
Aşa, bon, să trecem la contractul de care ziceam.
Mai ţineţi minte afacerea “de milioane” Motorola? În 1990, Ministerul Apărării, condus pe atunci de Victor Stănculescu, a achiziţionat o mie de staţii Motorola, pentru care a plătit peste şase milioane de dolari, în condiţiile în care marfa nu costa mai mult de 600.000 de dolari. Ei bine, unele afaceri nu se schimbă niciodată. După toate scandalurile din presă, reţeta Motorola încă face afacerea bună.
În iulie 2009, Ministerul Apărării a dat strigare de participare la o licitaţie, anunţînd că doreşte să cumpere 1.330 de terminale portabile şi 70 de terminale radio fixe, aruncînd valoarea contractului la şapte milioane de RON. Astăzi, Ministerul Apărării a atribuit două contracte în acest sens: unul de 500.000 euro către Motorola Israel LTD şi altul de 3,1 milioane de RON către Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii.
Din documentaţia aferentă anunţului de participare la licitaţie, aflăm că Armata au întocmit caietul de sacrini după chipul şi asemănarea Motorola. Unul din ofertanţi chiar a întrebat ministerul, într-o cerere de clarificări, cu cea mai mare sinceritate, dacă merită sau nu să participe la licitaţie: ” ţinînd cont de faptul că pe piaţa internă şi internaţională nu există decât un singur producător de terminale ce respectă întocmai toate caracteristicile solicitate prin caietul de sarcini, respectiv Motorola, vă rugăm să ne confirmaţi că prin această licitaţie se doreşte achiziţionarea de către instituţia dumneavoastră numai a terminalelor produse de Motorola. »
Un adevărat vizionar acest ofertant: contractul cu Motorola Israel Ltd, în valoare de peste 500.000 euro, a fost atribuit prin negociere fără anunţ de participare la licitaţie, pe motiv că “produsele pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive tehnice”.
Bine, bine, o să spuneţi, dar cum şi-a făcut loc în schemă Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (CSR) şi a prins un contract de trei milioane de RON? Ei bine, CSR este distribuitor autorizat în România al echipamentelor de radiocomunicaţii produse de grupul Motorola.
Gardianul.ro
29 Sep 2009
Biroul de Investigatii
Dacă aveţi ceva obiecţii în legătură cu titlul, să ştiţi că aveţi dreptate. Adică, da, Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (ce numim noi în titlu “firma ziaristului Chirieac”) nu-l mai conţine pe Bogdan Chirieac. Şi nici pe mama lui, pe care jurnalistul a băgat-o în firmă după ieşirea lui. Ci conţine, acţionară 100%, o companie elveţiană. Despre care nu a auzit nimeni nimic niciodată (băgaţi un goagăl, dacă nu credeţi) şi care îşi are sediul într-o cochetă căsuţă elveţiană (vedeţi poza, mai jos). La firma asta elveţiană îi zice Swiss Technology Financing AG. Şi, fireşte, este un mic paravan.
Aşa, bon, să trecem la contractul de care ziceam.
Mai ţineţi minte afacerea “de milioane” Motorola? În 1990, Ministerul Apărării, condus pe atunci de Victor Stănculescu, a achiziţionat o mie de staţii Motorola, pentru care a plătit peste şase milioane de dolari, în condiţiile în care marfa nu costa mai mult de 600.000 de dolari. Ei bine, unele afaceri nu se schimbă niciodată. După toate scandalurile din presă, reţeta Motorola încă face afacerea bună.
În iulie 2009, Ministerul Apărării a dat strigare de participare la o licitaţie, anunţînd că doreşte să cumpere 1.330 de terminale portabile şi 70 de terminale radio fixe, aruncînd valoarea contractului la şapte milioane de RON. Astăzi, Ministerul Apărării a atribuit două contracte în acest sens: unul de 500.000 euro către Motorola Israel LTD şi altul de 3,1 milioane de RON către Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii.
Din documentaţia aferentă anunţului de participare la licitaţie, aflăm că Armata au întocmit caietul de sacrini după chipul şi asemănarea Motorola. Unul din ofertanţi chiar a întrebat ministerul, într-o cerere de clarificări, cu cea mai mare sinceritate, dacă merită sau nu să participe la licitaţie: ” ţinînd cont de faptul că pe piaţa internă şi internaţională nu există decât un singur producător de terminale ce respectă întocmai toate caracteristicile solicitate prin caietul de sarcini, respectiv Motorola, vă rugăm să ne confirmaţi că prin această licitaţie se doreşte achiziţionarea de către instituţia dumneavoastră numai a terminalelor produse de Motorola. »
Un adevărat vizionar acest ofertant: contractul cu Motorola Israel Ltd, în valoare de peste 500.000 euro, a fost atribuit prin negociere fără anunţ de participare la licitaţie, pe motiv că “produsele pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive tehnice”.
Bine, bine, o să spuneţi, dar cum şi-a făcut loc în schemă Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (CSR) şi a prins un contract de trei milioane de RON? Ei bine, CSR este distribuitor autorizat în România al echipamentelor de radiocomunicaţii produse de grupul Motorola.
Statul i-a imprimat 700.000 de euro lui Valeriu Stoica
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 30 Sep 2009
Alexandru Cristorian
Ca orice instituţie care se respectă, Compania Naţională Imprimeria Naţională produce şi cheltuieşte bani. Şi, ca orice instituţie aflată sub control public, Imprimeria Naţională are o conducere numită politic. Iar rezultatul acestei combinaţii nu poate consta decît în nişte contracte grase pentru clienţi de culoare politică potrivită. Portocalie, în cazul de faţă. Mai exact, pentru a trece mai uşor de criză, Imprimeria Naţională şi-a angajat nişte avocaţi. O casă de avocatură chiar, aleasă pe sprînceană şi cu care s-a negociat un contract pe o durată de trei ani, în valoare de 697.000 de euro, pentru servicii de consultanţă juridică. Iar pur întîmplător, casa de avocatură se numeşte Stoica şi Asociaţii.
Adică Valeriu Stoica şi asociaţii. Pentru că, aşa cum v-am zis, trebuie să treacă mai uşor de criză. Casa de avocatură, fireşte.
PD-L se consultă juridic în familie
Imprimeria Naţională se află în subordinea Ministerului de Finanţe, condus de pedelistul Gheorghe Pogea. Cum era normal şi de aşteptat, odată ajunşi la guvernare, cei de la PD-L au schimbat conducerea societăţii şi l-au numit în postul de şef al Consiliului de Administraţie al companiei (şi implicit de director) pe Sorin Toader. Politician de Dîmboviţa al cărui nume a fost propus pentru cel puţin patru sau cinci posturi de conducere. Fără să fi avut o carieră politică notabilă, cu excepţia faptului că a fost consilier al deputatului PD-L (şi fondator al partidului) Gheorghe Albu. Iar Gheorghe Albu este, la fel ca Valeriu Stoica, vicepreşedinte al Partidului Democrat-Liberal. Or, în aşa condiţii, lui Sorin Toader nu i-a fost deloc greu să aleagă cu ce firmă să negocieze contractul de consultanţă juridică. Că doar politic era deja consultat.
Un fost şofer la conducerea Imprimeriei Naţionale
Politician de Dîmboviţa (judeţul, nu rîul), Sorin Toader a crescut în politică mai rapid chiar decît îi conducea maşina, din postura de şofer, lui Gheorghe Albu, parlamentar de Dîmboviţa şi chestor al Camerei Deputaţilor. Şi, pe deasupra, membru fondator şi vicepreşedinte al PD-L. După mai mulţi ani petrecuţi în umbra şefului, în postul de consilier parlamentar şi sforar de nivel judeţean, Sorin Toader a trecut la o consiliere europeană. Calitate în care a prestat, pe bază de Autorizaţie Persoană Fizică, servicii de consultanţă în valoare de 37.800 de euro într-un an. Că doar nu degeaba a trimis PD-L atîţia europarlamentari la Bruxelles. În plus, imediat după alegerile din 2008, numele său a fost vehiculat pentru mai multe posturi de şef al unei agenţii, de la Agenţia Domeniilor Statului şi pînă la Loteria Română. A ajuns, însă, şef la Imprimeria Naţională, o companie mult mai pe placul şi profilul său. Mai ales că, pe tot parcursul anului 2008, a fost acuzat că s-ar fi folosit de postul local de televiziune Dîmboviţa TV, pe care îl controla, pentru a face campanie PD-L-ului.
Negocierea directă, mama contractelor bănoase
La cîteva luni de la numirea lui Sorin Toader în funcţia de director, Imprimeria Naţională a decis că trebuie să-şi asigure nişte servicii juridice de calitate. Deşi, conform organigramei, instituţia deţine deja un departament juridic, se ştie că e bine să ai mereu nişte avocaţi pe lîngă casă. Mai ales pe lîngă casa de bani. Astfel, în data de 17 august, în urma unei negocieri (dar şi a unui criteriu de selecţie excesiv şi bine stabilit, respectiv „preţul cel mai scăzut“), a fost semnat un contract în valoare de 691.755 de euro, fără TVA. Cu casa de avocatură Stoica şi Asociaţii, condusă şi înfiinţată de vicepreşedintele pedelist Valeriu Stoica. Astfel, timp de trei ani de zile, Valeriu Stoica şi colegii săi avocaţi vor oferi asistenţă juridică Imprimeriei Naţionale contra modicei sume de 2.921.903 RON, fără TVA. În acelaşi timp, există instituţii subordonate unor ministere care cheltuiesc pe servicii similare sume ce abia dacă sar de 10.000 de euro. Însă totul este, cu siguranţă, în deplină regulă. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce criteriul unic de acordare a contractului, respectiv „preţul cel mai scăzut“, a fost respectat, din moment ce s-a negociat doar cu firma fostului ministru al Justiţiei.
Transparenţă maximă.
Pe faţă
Contactat telefonic, domnul Valeriu Stoica ne-a confirmat existenţa contractului, dar ne-a plasat frumos spre o colegă de-a lui, doamna avocat Cătălina Dicu. Foarte amabilă, doamna Dicu ne-a asigurat că vom avea un răspuns la întrebările noastre în cel mai scurt timp. La fel cum vă promitem şi noi, că doar nu ne e greu să aşteptăm răspunsul promis. Înainte să-l întrebăm pe domnul Stoica de sănătatea contractului, am aruncat o solicitare similară către cei de la Imprimeria Naţională. Aceştia au fost la fel de amabili şi ne-au asigurat că vom căpăta un răspuns. Ba chiar au şi întocmit unul, pe care ni-l vor comunica de îndată ce conducerea îşi va da acordul. După ce, în 23 septembrie, am trimis noi solicitarea – aceeaşi zi în care anunţul atribuirii contractului a fost făcut public în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) –, cei de la Imprimeria Naţională au efectuat o erată, pe care au publicat-o în SEAP, pe data de 24 septembrie. De dragul transparenţei, erata precizează că menţiunea de „negociere“ din anunţul precedent a fost aleasă pentru că sistemul nu a permis alegerea modalităţii corecte prin care a fost atribuit contractul. Respectiv cea de „cerere publică de oferte“. Başca, „deşi legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice nu obligă autoritatea contractantă de a publica un anunţ de atribuire în SEAP în condiţiile şi cu detaliile date, pentru transparenţă, CN Imprimeria Naţională SA a publicat prezentul anunţ de atribuire“. Care va să zică, de la atîta transparenţă, nici n-au mai mîncat usturoi, nici gura nu le miroase.
Valeriu Stoica, un obişnuit al contractelor cu statul
La fel ca Imprimeria Naţională, din dragoste de transparenţă, trebuie să amintim că Valeriu Stoica a fost mereu un personaj politic care a renunţat la funcţia publică în favoarea meseriei, dar nu şi la politica ce l-a ajutat în meserie. Ba chiar a renunţat la imunitatea oferită de deputăţie pentru a presta pe partea avocăţească. Şi nu i-a mers deloc rău. Prin 2007, s-a lipit de un contract cu dublă miză, atît politică, cît şi economică. Atunci a fost apărător al SRI-ului în procesul intentat instituţiei de omul de afaceri – şi duşman politic, în acelaşi timp – Dinu Patricu, în care acesta din urmă acuza Serviciul că i-ar fi interceptat ilegal convorbirile telefonice. Dacă în cazul „Dinu Patriciu împotriva SRI“ implicarea lui Stoica a putut avea şi o raţiune personală, în cazul contractului cu ALRO a existat o raţiune pur economică. Ce a rezultat tot dintr-o relaţie personală, însă de data aceasta cu Theodor Stolojan, artizanul privatizării şi un fel de părinte spiritual al ALRO, societate pe care cei doi au consiliat-o în grup: Stolo pe partea economică, iar Stoica pe partea juridică. Printre clienţii mari şi de stat s-a mai numărat şi Fortus SA din Iaşi, al cărei principal creditor a fost ANAF-ul şi de la care Stoica şi Asociaţii au încasat un mizilic de 375 de euroi pe oră pentru serviciile prestate.
Stoica a mai şi greşit drumul consultanţei juridice
Deşi, în mod normal, nu se înscrie în competiţii pe care nu le cîştigă, mai ales cînd vine vorba de contracte de asistenţă juridică oferite de propria firmă, Valeriu Stoica a mai realizat şi cîte o excepţie. Aşa, măcar pentru a confirma regula. În iulie anul curent, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a scos la mezat un contract de „prestări servicii de expropriere a imobilelor necesare construcţiei Autostrăzii Cernavodă-Constanţa, tronsonul Medgidia-Constanţa“. Licitaţie la care s-a înscris şi Stoica & Asociaţii. La concurenţă cu firma pedelistului s-a mai înscris un consorţiu format din SC Cartotop SA, societatea de avocatură Anghel, Lizac şi Asociaţii şi SC Primul Meridian SRL. Consorţiul, însă, a fost descalificat de la licitaţie, pe motiv că n-a îndeplinit mai multe cerinţe. De aceea, cei trei membri au contestat întregul proces de licitaţie la Curtea de Apel Bucureşti. În contestaţie, aceştia au acuzat atît faptul că au fost eliminaţi pe nedrept de la licitaţie, cît şi faptul că societăţii Stoica şi Asociaţii i s-a permis să participe la licitaţie, deşi nu ar fi îndeplinit toate condiţiile.
Gardianul.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 30 Sep 2009
Alexandru Cristorian
Ca orice instituţie care se respectă, Compania Naţională Imprimeria Naţională produce şi cheltuieşte bani. Şi, ca orice instituţie aflată sub control public, Imprimeria Naţională are o conducere numită politic. Iar rezultatul acestei combinaţii nu poate consta decît în nişte contracte grase pentru clienţi de culoare politică potrivită. Portocalie, în cazul de faţă. Mai exact, pentru a trece mai uşor de criză, Imprimeria Naţională şi-a angajat nişte avocaţi. O casă de avocatură chiar, aleasă pe sprînceană şi cu care s-a negociat un contract pe o durată de trei ani, în valoare de 697.000 de euro, pentru servicii de consultanţă juridică. Iar pur întîmplător, casa de avocatură se numeşte Stoica şi Asociaţii.
Adică Valeriu Stoica şi asociaţii. Pentru că, aşa cum v-am zis, trebuie să treacă mai uşor de criză. Casa de avocatură, fireşte.
PD-L se consultă juridic în familie
Imprimeria Naţională se află în subordinea Ministerului de Finanţe, condus de pedelistul Gheorghe Pogea. Cum era normal şi de aşteptat, odată ajunşi la guvernare, cei de la PD-L au schimbat conducerea societăţii şi l-au numit în postul de şef al Consiliului de Administraţie al companiei (şi implicit de director) pe Sorin Toader. Politician de Dîmboviţa al cărui nume a fost propus pentru cel puţin patru sau cinci posturi de conducere. Fără să fi avut o carieră politică notabilă, cu excepţia faptului că a fost consilier al deputatului PD-L (şi fondator al partidului) Gheorghe Albu. Iar Gheorghe Albu este, la fel ca Valeriu Stoica, vicepreşedinte al Partidului Democrat-Liberal. Or, în aşa condiţii, lui Sorin Toader nu i-a fost deloc greu să aleagă cu ce firmă să negocieze contractul de consultanţă juridică. Că doar politic era deja consultat.
Un fost şofer la conducerea Imprimeriei Naţionale
Politician de Dîmboviţa (judeţul, nu rîul), Sorin Toader a crescut în politică mai rapid chiar decît îi conducea maşina, din postura de şofer, lui Gheorghe Albu, parlamentar de Dîmboviţa şi chestor al Camerei Deputaţilor. Şi, pe deasupra, membru fondator şi vicepreşedinte al PD-L. După mai mulţi ani petrecuţi în umbra şefului, în postul de consilier parlamentar şi sforar de nivel judeţean, Sorin Toader a trecut la o consiliere europeană. Calitate în care a prestat, pe bază de Autorizaţie Persoană Fizică, servicii de consultanţă în valoare de 37.800 de euro într-un an. Că doar nu degeaba a trimis PD-L atîţia europarlamentari la Bruxelles. În plus, imediat după alegerile din 2008, numele său a fost vehiculat pentru mai multe posturi de şef al unei agenţii, de la Agenţia Domeniilor Statului şi pînă la Loteria Română. A ajuns, însă, şef la Imprimeria Naţională, o companie mult mai pe placul şi profilul său. Mai ales că, pe tot parcursul anului 2008, a fost acuzat că s-ar fi folosit de postul local de televiziune Dîmboviţa TV, pe care îl controla, pentru a face campanie PD-L-ului.
Negocierea directă, mama contractelor bănoase
La cîteva luni de la numirea lui Sorin Toader în funcţia de director, Imprimeria Naţională a decis că trebuie să-şi asigure nişte servicii juridice de calitate. Deşi, conform organigramei, instituţia deţine deja un departament juridic, se ştie că e bine să ai mereu nişte avocaţi pe lîngă casă. Mai ales pe lîngă casa de bani. Astfel, în data de 17 august, în urma unei negocieri (dar şi a unui criteriu de selecţie excesiv şi bine stabilit, respectiv „preţul cel mai scăzut“), a fost semnat un contract în valoare de 691.755 de euro, fără TVA. Cu casa de avocatură Stoica şi Asociaţii, condusă şi înfiinţată de vicepreşedintele pedelist Valeriu Stoica. Astfel, timp de trei ani de zile, Valeriu Stoica şi colegii săi avocaţi vor oferi asistenţă juridică Imprimeriei Naţionale contra modicei sume de 2.921.903 RON, fără TVA. În acelaşi timp, există instituţii subordonate unor ministere care cheltuiesc pe servicii similare sume ce abia dacă sar de 10.000 de euro. Însă totul este, cu siguranţă, în deplină regulă. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce criteriul unic de acordare a contractului, respectiv „preţul cel mai scăzut“, a fost respectat, din moment ce s-a negociat doar cu firma fostului ministru al Justiţiei.
Transparenţă maximă.
Pe faţă
Contactat telefonic, domnul Valeriu Stoica ne-a confirmat existenţa contractului, dar ne-a plasat frumos spre o colegă de-a lui, doamna avocat Cătălina Dicu. Foarte amabilă, doamna Dicu ne-a asigurat că vom avea un răspuns la întrebările noastre în cel mai scurt timp. La fel cum vă promitem şi noi, că doar nu ne e greu să aşteptăm răspunsul promis. Înainte să-l întrebăm pe domnul Stoica de sănătatea contractului, am aruncat o solicitare similară către cei de la Imprimeria Naţională. Aceştia au fost la fel de amabili şi ne-au asigurat că vom căpăta un răspuns. Ba chiar au şi întocmit unul, pe care ni-l vor comunica de îndată ce conducerea îşi va da acordul. După ce, în 23 septembrie, am trimis noi solicitarea – aceeaşi zi în care anunţul atribuirii contractului a fost făcut public în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) –, cei de la Imprimeria Naţională au efectuat o erată, pe care au publicat-o în SEAP, pe data de 24 septembrie. De dragul transparenţei, erata precizează că menţiunea de „negociere“ din anunţul precedent a fost aleasă pentru că sistemul nu a permis alegerea modalităţii corecte prin care a fost atribuit contractul. Respectiv cea de „cerere publică de oferte“. Başca, „deşi legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice nu obligă autoritatea contractantă de a publica un anunţ de atribuire în SEAP în condiţiile şi cu detaliile date, pentru transparenţă, CN Imprimeria Naţională SA a publicat prezentul anunţ de atribuire“. Care va să zică, de la atîta transparenţă, nici n-au mai mîncat usturoi, nici gura nu le miroase.
Valeriu Stoica, un obişnuit al contractelor cu statul
La fel ca Imprimeria Naţională, din dragoste de transparenţă, trebuie să amintim că Valeriu Stoica a fost mereu un personaj politic care a renunţat la funcţia publică în favoarea meseriei, dar nu şi la politica ce l-a ajutat în meserie. Ba chiar a renunţat la imunitatea oferită de deputăţie pentru a presta pe partea avocăţească. Şi nu i-a mers deloc rău. Prin 2007, s-a lipit de un contract cu dublă miză, atît politică, cît şi economică. Atunci a fost apărător al SRI-ului în procesul intentat instituţiei de omul de afaceri – şi duşman politic, în acelaşi timp – Dinu Patricu, în care acesta din urmă acuza Serviciul că i-ar fi interceptat ilegal convorbirile telefonice. Dacă în cazul „Dinu Patriciu împotriva SRI“ implicarea lui Stoica a putut avea şi o raţiune personală, în cazul contractului cu ALRO a existat o raţiune pur economică. Ce a rezultat tot dintr-o relaţie personală, însă de data aceasta cu Theodor Stolojan, artizanul privatizării şi un fel de părinte spiritual al ALRO, societate pe care cei doi au consiliat-o în grup: Stolo pe partea economică, iar Stoica pe partea juridică. Printre clienţii mari şi de stat s-a mai numărat şi Fortus SA din Iaşi, al cărei principal creditor a fost ANAF-ul şi de la care Stoica şi Asociaţii au încasat un mizilic de 375 de euroi pe oră pentru serviciile prestate.
Stoica a mai şi greşit drumul consultanţei juridice
Deşi, în mod normal, nu se înscrie în competiţii pe care nu le cîştigă, mai ales cînd vine vorba de contracte de asistenţă juridică oferite de propria firmă, Valeriu Stoica a mai realizat şi cîte o excepţie. Aşa, măcar pentru a confirma regula. În iulie anul curent, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a scos la mezat un contract de „prestări servicii de expropriere a imobilelor necesare construcţiei Autostrăzii Cernavodă-Constanţa, tronsonul Medgidia-Constanţa“. Licitaţie la care s-a înscris şi Stoica & Asociaţii. La concurenţă cu firma pedelistului s-a mai înscris un consorţiu format din SC Cartotop SA, societatea de avocatură Anghel, Lizac şi Asociaţii şi SC Primul Meridian SRL. Consorţiul, însă, a fost descalificat de la licitaţie, pe motiv că n-a îndeplinit mai multe cerinţe. De aceea, cei trei membri au contestat întregul proces de licitaţie la Curtea de Apel Bucureşti. În contestaţie, aceştia au acuzat atît faptul că au fost eliminaţi pe nedrept de la licitaţie, cît şi faptul că societăţii Stoica şi Asociaţii i s-a permis să participe la licitaţie, deşi nu ar fi îndeplinit toate condiţiile.
Spitale de hârtie
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Liana Subtirelu
Doar studiile de fezabilitate pentru 25 de spitale din cele 39 care urmau să fie construite, potrivit declaraţiilor fostului ministru al Sănătăţii, au înghiţit peste 13 milioane de lei. Planul este considerat nesustenabil de actualul ministru.
Necesitatea reînnoirii infrastructurii spitaliceşti este recunoscută şi de actuala conducere a Ministerului Sănătăţii. Fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu a început să facă declaraţii despre construirea zecilor de spitale încă din anul 2006. La un moment dat, când se aprobase de fostul guvern Tăriceanu construirea a 33 de spitale, 11 dintre acestea, printre care şi spitale comunale sau orăşeneşti, urmau a fi ridicate în judeţul Mureş. Până în 2008, potrivit datelor oferite de reprezentanţii MS, s-au realizat studii de fezabilitate pentru 6 spitale regionale şi 19 spitale de urgenţă.
„Cele 25 de studii de fezabilitate au fost realizate pentru suma de 13.154.400 lei“, adaugă reprezentanţii instituţiei.
Pentru cele 6 spitale regionale din Constanţa, Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu-Mureş şi Timişoara, fiecare studiu de fezabilitate a costat 756.000 de lei, adică peste 200.000 de euro. Pentru fiecare studiu de fezabilitate pentru spitalele de urgenţă, costul a fost de 453.600 de lei. Indicatorii tehnico-economici pentru fiecare zonă în care ar fi trebuit să se ridice un nou spital au fost aprobaţi prin hotărâri de guvern în 2007 şi în 2008.
Actualul ministru al Sănătăţii, Ion Bazac, a declarat că programul predecesorului său pentru construcţia de spitale „a fost extrem de ambiţios, dar nesustenabil“. „Programul pe care l-a început Eugen Nicolăescu cuprindea 28 plus 11 spitale, din care 11 în judeţul Mureş. Era un program foarte ambiţios şi eu am spus de la bun început că voi continua programele care sunt prioritare pentru România, indiferent cine le-a început, dar în măsura în care ele sunt sustenabile şi pot fi finanţate.
Evident, aşa cum începuse acest program, extrem de ambiţios, de dezvoltare a infrastructurii, ar fi fost nevoie să alocăm, an de an, trei miliarde de euro pentru construcţia acestor spitale, timp de cinci ani, şi lucrul acesta pot să vă spun că nu-l fac nici SUA, nici măcar o ţară europeană şi, evident, trebuie să fim realişti, un asemenea program nu era deloc sustenabil“, consideră Bazac. Acesta a spus că, după auditul efectuat de Banca Mondială, numărul de spitale care vor fi construite a fost redus la 15. Astfel, 8 spitale ar urma să se construiască cu fonduri de la bugetul de stat, iar alte 7, în parteneriat public-privat.
Potrivit reprezentanţilor MS, lucrările pentru 4 spitale vor demara în trimestrul patru al acestui an, în prezent fiind în curs de negociere contractele de lucrări şi execuţie la cheie a unităţilor. Cele 4 spitale judeţene de urgenţă urmează să se construiască la Arad, Bistriţa, Piatra Neamţ şi Ploieşti.
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Liana Subtirelu
Doar studiile de fezabilitate pentru 25 de spitale din cele 39 care urmau să fie construite, potrivit declaraţiilor fostului ministru al Sănătăţii, au înghiţit peste 13 milioane de lei. Planul este considerat nesustenabil de actualul ministru.
Necesitatea reînnoirii infrastructurii spitaliceşti este recunoscută şi de actuala conducere a Ministerului Sănătăţii. Fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu a început să facă declaraţii despre construirea zecilor de spitale încă din anul 2006. La un moment dat, când se aprobase de fostul guvern Tăriceanu construirea a 33 de spitale, 11 dintre acestea, printre care şi spitale comunale sau orăşeneşti, urmau a fi ridicate în judeţul Mureş. Până în 2008, potrivit datelor oferite de reprezentanţii MS, s-au realizat studii de fezabilitate pentru 6 spitale regionale şi 19 spitale de urgenţă.
„Cele 25 de studii de fezabilitate au fost realizate pentru suma de 13.154.400 lei“, adaugă reprezentanţii instituţiei.
Pentru cele 6 spitale regionale din Constanţa, Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu-Mureş şi Timişoara, fiecare studiu de fezabilitate a costat 756.000 de lei, adică peste 200.000 de euro. Pentru fiecare studiu de fezabilitate pentru spitalele de urgenţă, costul a fost de 453.600 de lei. Indicatorii tehnico-economici pentru fiecare zonă în care ar fi trebuit să se ridice un nou spital au fost aprobaţi prin hotărâri de guvern în 2007 şi în 2008.
Actualul ministru al Sănătăţii, Ion Bazac, a declarat că programul predecesorului său pentru construcţia de spitale „a fost extrem de ambiţios, dar nesustenabil“. „Programul pe care l-a început Eugen Nicolăescu cuprindea 28 plus 11 spitale, din care 11 în judeţul Mureş. Era un program foarte ambiţios şi eu am spus de la bun început că voi continua programele care sunt prioritare pentru România, indiferent cine le-a început, dar în măsura în care ele sunt sustenabile şi pot fi finanţate.
Evident, aşa cum începuse acest program, extrem de ambiţios, de dezvoltare a infrastructurii, ar fi fost nevoie să alocăm, an de an, trei miliarde de euro pentru construcţia acestor spitale, timp de cinci ani, şi lucrul acesta pot să vă spun că nu-l fac nici SUA, nici măcar o ţară europeană şi, evident, trebuie să fim realişti, un asemenea program nu era deloc sustenabil“, consideră Bazac. Acesta a spus că, după auditul efectuat de Banca Mondială, numărul de spitale care vor fi construite a fost redus la 15. Astfel, 8 spitale ar urma să se construiască cu fonduri de la bugetul de stat, iar alte 7, în parteneriat public-privat.
Potrivit reprezentanţilor MS, lucrările pentru 4 spitale vor demara în trimestrul patru al acestui an, în prezent fiind în curs de negociere contractele de lucrări şi execuţie la cheie a unităţilor. Cele 4 spitale judeţene de urgenţă urmează să se construiască la Arad, Bistriţa, Piatra Neamţ şi Ploieşti.
Guvern de ruşine istorică: Un an de vorbe încheiat cu dezastru
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Mihai Boeru, Iuliana Gatej, Doru Cireasa, Dan Coste
Indiferent dacă guvernul Boc va mai rezista, chiar dacă din acesta va ieşi PSD-ul sau nu, la aproape un an de la preluarea puterii, Executivul alianţei a reuşit să atingă mai multe performanţe negative.
Emil Boc a decis să ceară numai remanierea lui Dan Nica, evident doar din motive politice, dacă ar fi ales însă să îşi demită subalternii pe criteriu de competenţă sau de onestitate, majoritatea membrilor Cabinetului ar fi trebuit demişi. Cotidianul a adunat câteva dintre „succesurile“ miniştrilor reprezentativi din guvernul Boc
• întârzieri la plata subvenţiilor pentru agricultură
• neimplicare în asigurarea finanţării bancare pentru micii agricultori
• plăţi infime pentru produsele acestora, sub costurile de producţie, ignorarea intereselor micilor agricultori, în contextul unor importuri masive de alimente
• măsuri contestate de instanţele de judecată, precum destituirea a 19 directori ai Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, repuşi în funcţie după contestarea măsurii în justiţie
• lipsa de transparenţă în gestionarea problemelor armatei
• lipsa unei strategii pentru politica de înzestrare a armatei
• înzestrarea învechită a armatei
• gestionarea defectuoasă a scandalului „Ciorogârla“.
Încă nu au fost găsite cele 50 de arme furate, singura măsură fiind demiterea unor şefi de arme incomozi chiar ministrului şi apropiaţilor săi
• subfinanţarea armatei - 1,5% din PIB pentru apărare
• contractul fără licitaţie încheiat cu firma Ars Advertising, în valoare de 500 de mii de euro
• dosarul penal deschis la sesizarea ANI, care a găsit patru nereguli în declaraţia de avere şi o diferenţă nejustificată de 160.000 de lei
• politici deficitare de mediu
• a fost acuzat că direcţionează fondurile de reabilitare termică a locuinţelor în funcţie de apartenenţa politică a primarilor din oraşele/sectoarele unde se desfăşoară astfel de lucrări
• nu a restructurat ANL-ul, dar şi lipsa de transparenţă a acestei instituţii
• nu a demarat programul de consolidare a clădirilor cu risc ridicat la seism
• gestionarea defectuasă a programului de rebilitare termică a clădirilor
nu a semnat contractul de concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov
• nu a făcut publică strategia de construire a autostrăzilor
• a îngropat proiecte de autostrăzi
• nu a restructurat transportul feroviar, singurele măsuri fiind concedierea angajaţilor. Consecinţele sunt înmulţirea accidentelor de cale ferată
• rezultate mai proaste decât media europeană ale TAROM
• a girat numirea interlopului Costel Iancu în fruntea Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare
• netransparentizarea contractelor din domeniul utilităţilor, de tipul celor semnate de Hidroelectrica cu „băieţii deştepţi“
• lipsa de strategie în domeniul restructurării sectorului energetic
• lipsa oricăror strategii şi măsuri de creştere/restructurare a economiei României prin industrializare, creşterea ponderii bunurilor produse cu valoare adăugată mare
• părtaş la nivelul Guvernului pentru blocajul financiar (tolerarea de către Electrica a datoriilor pe care CFR le are la aceasta
• a dat un ordin prin care Ecaterina Andronescu îşi oferea singură puterea de a-i numi pe directorii de şcoli cu delegaţie. Această decizie le aparţinea inspectorilor generali şcolari
• la ultima teză cu subiect unic, elevii au primit la română şi la istorie subiecte greşite, demne de I.L. Caragiale. Ministrul a declarat că l-a demis pe subalternul său (Cristian Mirescu) care conducea Centrul naţional de evaluare, însă acesta este director în continuare
• numărul de ore la liceu a fost redus, însă programa şcolară nu a fost reformată.
• negocierea şi redactarea defectuoasă a Legii Educaţiei Naţionale.
• găuri în bugetul statului, concretizate în neplata salariilor la întregi categorii de bugetari
• subfinanţarea diferitelor proiecte importante
• atragerea insuficientă a fondurilor europene
• menţinerea la nivel scăzut a bazei de impozitare, măsură care ar fi fost utilă pentru creşterea veniturilor statului
• tolerarea economiei negre şi gri
• mediu de afaceri neprietenos prin menţinerea atitudinilor discreţionare şi lipsa de sprijin a agenţilor economici de către inspectorii Fiscului
• gestionarea defectuoasă a grevei magistraţilor. Nesoluţionarea solicitărilor acestora şi refuzul dialogului cu reprezentanţii judecătorilor şi procurorilor
• menţinerea monitorizării UE pe Justiţie
• ineficienţa luptei anticorupţie
• neeliminarea amestecului politicului în justiţie
• erorile codurilor: ex. micşorarea pedepselor pentru infracţiuni de corupţie (Codul penal), prevederi care aduc atingere libertăţilor individuale şi de expresie (Coul civil şi Codul de procedură penală
Ministerul Turismului
• a cheltuit un milion de euro, pe timp de criză, pentru promovarea imaginii României prin intermediul unui canal tv internaţional sportiv
• a cheltuit aproape 100.000 de euro pentru lansarea brandului „România, the Land of Choice“, la Paris, marile ziare franceze ignorând evenimentul
Premierul Boc
Patru ordonanţe iniţiate de guvernul Boc s-au lovit de Curtea Constituţională, care nu le-a dat aviz favorabil. Prima a fost cea prin care premierul dorea interzicea cumulului pensiei cu salariul încasat de la instituţii publice. Curtea Constituţională a României (CCR) a decis în ianuarie că OUG nr. 230 este neconstituţională. Ca atare, angajaţii de la stat îşi vor putea păstra atât locurile de muncă, dar şi pensiile de care beneficiază. Şi legea de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă prin care guvernul Boc a reorganizat propriul executiv la începutul anului 2009 a fost declarată neconstituţională.
Această ordonanţă i-a dat posibilitatea premierului să concedieze zeci de funcţionari şi directori din timpul guvernării Tăriceanu şi să angajeze alţi funcţionari doar pe baza încrederii acordate de premier şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate. O altă intenţie mult dorită de premier a fost recalcularea pensiilor magistraţilor, însă Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, membru CSM, a avertizat la timp Guvernul că recalcularea pensiilor speciale este ilegală şi neconstituţională. De asemenea, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată la Ordonanţa de Urgenţă nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, şi anume că Guvernul dorea să reprogrameze majorarea salariilor profesorilor.
• a antrenat o bancă privată în scandalurile legate de Ministerul Turismului
• comisia parlamentară de anchetă a cerut începerea urmăririi penale împotriva ministrului Turismului pentru gestionarea defectuoasă a fondurilor ministerului
• o strategie ineficientă de promovare a turismului românesc
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Mihai Boeru, Iuliana Gatej, Doru Cireasa, Dan Coste
Indiferent dacă guvernul Boc va mai rezista, chiar dacă din acesta va ieşi PSD-ul sau nu, la aproape un an de la preluarea puterii, Executivul alianţei a reuşit să atingă mai multe performanţe negative.
Emil Boc a decis să ceară numai remanierea lui Dan Nica, evident doar din motive politice, dacă ar fi ales însă să îşi demită subalternii pe criteriu de competenţă sau de onestitate, majoritatea membrilor Cabinetului ar fi trebuit demişi. Cotidianul a adunat câteva dintre „succesurile“ miniştrilor reprezentativi din guvernul Boc
• întârzieri la plata subvenţiilor pentru agricultură
• neimplicare în asigurarea finanţării bancare pentru micii agricultori
• plăţi infime pentru produsele acestora, sub costurile de producţie, ignorarea intereselor micilor agricultori, în contextul unor importuri masive de alimente
• măsuri contestate de instanţele de judecată, precum destituirea a 19 directori ai Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, repuşi în funcţie după contestarea măsurii în justiţie
• lipsa de transparenţă în gestionarea problemelor armatei
• lipsa unei strategii pentru politica de înzestrare a armatei
• înzestrarea învechită a armatei
• gestionarea defectuoasă a scandalului „Ciorogârla“.
Încă nu au fost găsite cele 50 de arme furate, singura măsură fiind demiterea unor şefi de arme incomozi chiar ministrului şi apropiaţilor săi
• subfinanţarea armatei - 1,5% din PIB pentru apărare
• contractul fără licitaţie încheiat cu firma Ars Advertising, în valoare de 500 de mii de euro
• dosarul penal deschis la sesizarea ANI, care a găsit patru nereguli în declaraţia de avere şi o diferenţă nejustificată de 160.000 de lei
• politici deficitare de mediu
• a fost acuzat că direcţionează fondurile de reabilitare termică a locuinţelor în funcţie de apartenenţa politică a primarilor din oraşele/sectoarele unde se desfăşoară astfel de lucrări
• nu a restructurat ANL-ul, dar şi lipsa de transparenţă a acestei instituţii
• nu a demarat programul de consolidare a clădirilor cu risc ridicat la seism
• gestionarea defectuasă a programului de rebilitare termică a clădirilor
nu a semnat contractul de concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov
• nu a făcut publică strategia de construire a autostrăzilor
• a îngropat proiecte de autostrăzi
• nu a restructurat transportul feroviar, singurele măsuri fiind concedierea angajaţilor. Consecinţele sunt înmulţirea accidentelor de cale ferată
• rezultate mai proaste decât media europeană ale TAROM
• a girat numirea interlopului Costel Iancu în fruntea Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare
• netransparentizarea contractelor din domeniul utilităţilor, de tipul celor semnate de Hidroelectrica cu „băieţii deştepţi“
• lipsa de strategie în domeniul restructurării sectorului energetic
• lipsa oricăror strategii şi măsuri de creştere/restructurare a economiei României prin industrializare, creşterea ponderii bunurilor produse cu valoare adăugată mare
• părtaş la nivelul Guvernului pentru blocajul financiar (tolerarea de către Electrica a datoriilor pe care CFR le are la aceasta
• a dat un ordin prin care Ecaterina Andronescu îşi oferea singură puterea de a-i numi pe directorii de şcoli cu delegaţie. Această decizie le aparţinea inspectorilor generali şcolari
• la ultima teză cu subiect unic, elevii au primit la română şi la istorie subiecte greşite, demne de I.L. Caragiale. Ministrul a declarat că l-a demis pe subalternul său (Cristian Mirescu) care conducea Centrul naţional de evaluare, însă acesta este director în continuare
• numărul de ore la liceu a fost redus, însă programa şcolară nu a fost reformată.
• negocierea şi redactarea defectuoasă a Legii Educaţiei Naţionale.
• găuri în bugetul statului, concretizate în neplata salariilor la întregi categorii de bugetari
• subfinanţarea diferitelor proiecte importante
• atragerea insuficientă a fondurilor europene
• menţinerea la nivel scăzut a bazei de impozitare, măsură care ar fi fost utilă pentru creşterea veniturilor statului
• tolerarea economiei negre şi gri
• mediu de afaceri neprietenos prin menţinerea atitudinilor discreţionare şi lipsa de sprijin a agenţilor economici de către inspectorii Fiscului
• gestionarea defectuoasă a grevei magistraţilor. Nesoluţionarea solicitărilor acestora şi refuzul dialogului cu reprezentanţii judecătorilor şi procurorilor
• menţinerea monitorizării UE pe Justiţie
• ineficienţa luptei anticorupţie
• neeliminarea amestecului politicului în justiţie
• erorile codurilor: ex. micşorarea pedepselor pentru infracţiuni de corupţie (Codul penal), prevederi care aduc atingere libertăţilor individuale şi de expresie (Coul civil şi Codul de procedură penală
Ministerul Turismului
• a cheltuit un milion de euro, pe timp de criză, pentru promovarea imaginii României prin intermediul unui canal tv internaţional sportiv
• a cheltuit aproape 100.000 de euro pentru lansarea brandului „România, the Land of Choice“, la Paris, marile ziare franceze ignorând evenimentul
Premierul Boc
Patru ordonanţe iniţiate de guvernul Boc s-au lovit de Curtea Constituţională, care nu le-a dat aviz favorabil. Prima a fost cea prin care premierul dorea interzicea cumulului pensiei cu salariul încasat de la instituţii publice. Curtea Constituţională a României (CCR) a decis în ianuarie că OUG nr. 230 este neconstituţională. Ca atare, angajaţii de la stat îşi vor putea păstra atât locurile de muncă, dar şi pensiile de care beneficiază. Şi legea de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă prin care guvernul Boc a reorganizat propriul executiv la începutul anului 2009 a fost declarată neconstituţională.
Această ordonanţă i-a dat posibilitatea premierului să concedieze zeci de funcţionari şi directori din timpul guvernării Tăriceanu şi să angajeze alţi funcţionari doar pe baza încrederii acordate de premier şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate. O altă intenţie mult dorită de premier a fost recalcularea pensiilor magistraţilor, însă Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, membru CSM, a avertizat la timp Guvernul că recalcularea pensiilor speciale este ilegală şi neconstituţională. De asemenea, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată la Ordonanţa de Urgenţă nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, şi anume că Guvernul dorea să reprogrameze majorarea salariilor profesorilor.
• a antrenat o bancă privată în scandalurile legate de Ministerul Turismului
• comisia parlamentară de anchetă a cerut începerea urmăririi penale împotriva ministrului Turismului pentru gestionarea defectuoasă a fondurilor ministerului
• o strategie ineficientă de promovare a turismului românesc
marți, 29 septembrie 2009
Dosarul «Insulina». Scandalul «Mogos», musamalizat in ‘97 fiindca nu au fost bani de teste
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
De zece mii de ori mai multa insulina zilnic. Aceasta era cantitatea pe care medicul Tiberiu Mogos, parintele retelei “Insulina”, cum il numeste presa, ajunsese sa o prescrie pacientei sale, Niculina N., in anul 1997. Daca si-ar fi injectat cantitatea de 60.000 de unitati de insulina - in loc de necesarul zilnic de 6 UI –, femeia ar fi murit chiar la numai cateva minute, din cauza hipoglicemiei supraacute pe care ar fi dezvoltat-o, explica specialistii. Dar pacienta, desi autoritatile i-au pierdut urma, se pare ca este inca in viata. Cazul a devenit faimos nu numai in Romania, fiind purtat pe la toate congresele internationale de diabet, dar nu ca un caz de frauda, ci ca un caz medical de exceptie. La sfarsitul anilor ’90, presa era plina de articole ce ofereau detalii despre cazul pacientei Niculina N. Astfel, Colegiul Medicilor Bucuresti (CMB) nu a mai avut alta alternativa si a demarat o ancheta. “Am obtinut un kit de analiza a insulinei din sange de la o alta firma, intrucat Novo Nordisk, cea care producea insulina prescrisa de medicul Tiberiu Mogos, a refuzat sa ne ajute”, ne-a declarat dr. Dan Peretianu, cel care s-a ocupat de instrumentarea cazului. Au fost astfel analizate mostrele de sange ale Niculinei N., care fusesera pastrate in laboratorul Spitalului Cantacuzino. Au fost organizate doua comisii extinse de dezbateri. Acuzatii principali au fost directorul Institutului “Paulescu” din acea vreme, profesor dr. Iulian Mincu, si, desigur, medicul Tiberiu Mogos. Amandoi au primit mustrare. Numai ca Mogos a facut recurs la Colegiul National al Medicilor, argumentand ca nu a putut doza insulina pacientei pentru ca spitalul nu dispunea de banii necesari pentru analiza insulinemiei, adica masurarea concentratiei de insulina din sange si a efectuat numai analiza glicemiei. Astfel, Mogos a fost exonerat de greseala facuta. Cu toate acestea, analiza IRI (immunologic reactive insuline), realizata de catre CMB, sugera foarte clar ca pacienta manca inainte de injectarea insulinei, deci nu avea hipoglicemie. “Nu putea fi vorba nici de rezistenta la insulina, pentru ca aceasta apare numai la insulina porcina, iar in acea perioada se trecuse deja la insulina umana recombinata”, a explicat medicul endocrinolog Dan Peretianu.Reteta ii ajungea unui diabetic pentru 22 de aniMogos este in topul prescriptorilor de cel putin trei ani, având anual retete de peste un milion de euro, fara ca autoritatile sa se sesizeze pentru acest fapt. Acesta ar fi prescris doua retete cu medicamente antidiabetice, fiecare in valoare de circa 110.000 de lei, in conditiile in care tratamentul cu antidiabetice costa in medie 1.195 de lei pentru un pacient pe an, iar prescrierile nu se fac pe o perioada mai mare de 90 de zile. In schimb, retetele lui Mogos includeau 270 de bucati de stilouri cu insulina fiecare, respectiv necesarul unui diabetic pentru 22 de ani. Declaratiile medicului din presa sunt surprinzatoare. “Cat despre retete eliberate, cele doua, nu vreau sa gasesc o scuza faptul ca lucrez singur, nu am asistent care sa ma ajute. Zilnic, am in jur de 200 de pacienti si e normal sa gresesti. Bun, am gresit eu, dar cei de la farmacie nu trebuiau sa se autosesizeze, mai ales cand o farmacista poate elibera pe o reteta cel mult trei bucati de insulina, pentru trei luni? Cand a vazut 270, nu si-a dat seama ca e ceva in neregula? Pentru o astfel de cantitate, trebuie sa iei insulina cu un maxi-taxi”, explica Tiberiu Mogos. De fapt, Casa de Asigurari de Sanatate este cea care ar fi trebuit sa se sesizeze. “Retetele n-au fost eliberate, n-au ajuns niciodata in farmacie. Este doar un circuit scriptic in farmacie. Verificarile ministerului au aratat ca la farmacia respectiva au fost decontate 9.000 de retete dubioase. Este o problema si cu cei care se ocupa de validarea acestor retete, probabil ca ar fi trebuit sa se sesizeze daca era decontata o reteta de 100.000 de lei“, a declarat ministrul sanatatii, Ion Bazac. Ministerul Sanatatii vrea sa recupereze prejudiciul Ministrul sanatatii, Ion Bazac, va solicita Colegiului Medicilor ridicarea dreptului de practica a medicului Tiberiu Mogos si excluderea sa din Institutul “Paulescu”. In plus, alti 11 medici din tara sunt vizati de Ministerul Sanatatii in ceea ce priveste numarul mare de retete prescrise si de valoarea ridicata a acestora, tot in cadrul programului national de diabet. Toti cei care vor fi gasiti vinovati vor fi chemati in judecata pentru recuperarea prejudiciului de peste 500.000 de euro.
Florin Pupaza
Gardianul.ro
De zece mii de ori mai multa insulina zilnic. Aceasta era cantitatea pe care medicul Tiberiu Mogos, parintele retelei “Insulina”, cum il numeste presa, ajunsese sa o prescrie pacientei sale, Niculina N., in anul 1997. Daca si-ar fi injectat cantitatea de 60.000 de unitati de insulina - in loc de necesarul zilnic de 6 UI –, femeia ar fi murit chiar la numai cateva minute, din cauza hipoglicemiei supraacute pe care ar fi dezvoltat-o, explica specialistii. Dar pacienta, desi autoritatile i-au pierdut urma, se pare ca este inca in viata. Cazul a devenit faimos nu numai in Romania, fiind purtat pe la toate congresele internationale de diabet, dar nu ca un caz de frauda, ci ca un caz medical de exceptie. La sfarsitul anilor ’90, presa era plina de articole ce ofereau detalii despre cazul pacientei Niculina N. Astfel, Colegiul Medicilor Bucuresti (CMB) nu a mai avut alta alternativa si a demarat o ancheta. “Am obtinut un kit de analiza a insulinei din sange de la o alta firma, intrucat Novo Nordisk, cea care producea insulina prescrisa de medicul Tiberiu Mogos, a refuzat sa ne ajute”, ne-a declarat dr. Dan Peretianu, cel care s-a ocupat de instrumentarea cazului. Au fost astfel analizate mostrele de sange ale Niculinei N., care fusesera pastrate in laboratorul Spitalului Cantacuzino. Au fost organizate doua comisii extinse de dezbateri. Acuzatii principali au fost directorul Institutului “Paulescu” din acea vreme, profesor dr. Iulian Mincu, si, desigur, medicul Tiberiu Mogos. Amandoi au primit mustrare. Numai ca Mogos a facut recurs la Colegiul National al Medicilor, argumentand ca nu a putut doza insulina pacientei pentru ca spitalul nu dispunea de banii necesari pentru analiza insulinemiei, adica masurarea concentratiei de insulina din sange si a efectuat numai analiza glicemiei. Astfel, Mogos a fost exonerat de greseala facuta. Cu toate acestea, analiza IRI (immunologic reactive insuline), realizata de catre CMB, sugera foarte clar ca pacienta manca inainte de injectarea insulinei, deci nu avea hipoglicemie. “Nu putea fi vorba nici de rezistenta la insulina, pentru ca aceasta apare numai la insulina porcina, iar in acea perioada se trecuse deja la insulina umana recombinata”, a explicat medicul endocrinolog Dan Peretianu.Reteta ii ajungea unui diabetic pentru 22 de aniMogos este in topul prescriptorilor de cel putin trei ani, având anual retete de peste un milion de euro, fara ca autoritatile sa se sesizeze pentru acest fapt. Acesta ar fi prescris doua retete cu medicamente antidiabetice, fiecare in valoare de circa 110.000 de lei, in conditiile in care tratamentul cu antidiabetice costa in medie 1.195 de lei pentru un pacient pe an, iar prescrierile nu se fac pe o perioada mai mare de 90 de zile. In schimb, retetele lui Mogos includeau 270 de bucati de stilouri cu insulina fiecare, respectiv necesarul unui diabetic pentru 22 de ani. Declaratiile medicului din presa sunt surprinzatoare. “Cat despre retete eliberate, cele doua, nu vreau sa gasesc o scuza faptul ca lucrez singur, nu am asistent care sa ma ajute. Zilnic, am in jur de 200 de pacienti si e normal sa gresesti. Bun, am gresit eu, dar cei de la farmacie nu trebuiau sa se autosesizeze, mai ales cand o farmacista poate elibera pe o reteta cel mult trei bucati de insulina, pentru trei luni? Cand a vazut 270, nu si-a dat seama ca e ceva in neregula? Pentru o astfel de cantitate, trebuie sa iei insulina cu un maxi-taxi”, explica Tiberiu Mogos. De fapt, Casa de Asigurari de Sanatate este cea care ar fi trebuit sa se sesizeze. “Retetele n-au fost eliberate, n-au ajuns niciodata in farmacie. Este doar un circuit scriptic in farmacie. Verificarile ministerului au aratat ca la farmacia respectiva au fost decontate 9.000 de retete dubioase. Este o problema si cu cei care se ocupa de validarea acestor retete, probabil ca ar fi trebuit sa se sesizeze daca era decontata o reteta de 100.000 de lei“, a declarat ministrul sanatatii, Ion Bazac. Ministerul Sanatatii vrea sa recupereze prejudiciul Ministrul sanatatii, Ion Bazac, va solicita Colegiului Medicilor ridicarea dreptului de practica a medicului Tiberiu Mogos si excluderea sa din Institutul “Paulescu”. In plus, alti 11 medici din tara sunt vizati de Ministerul Sanatatii in ceea ce priveste numarul mare de retete prescrise si de valoarea ridicata a acestora, tot in cadrul programului national de diabet. Toti cei care vor fi gasiti vinovati vor fi chemati in judecata pentru recuperarea prejudiciului de peste 500.000 de euro.
Florin Pupaza
Gorbaciov, mândru de Ion Iliescu. Un disident rus arata cum a planificat Moscova Revolutia din 1989 si cum ne-am democratizat noi accidental
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
Pe cånd lucra ca si cercetator la Fundatia Gorbaciov, unde erau documentele cu care ultimul lider al URSS a plecat din fruntea tarii, tånarul disident rus Pavel Stroilov (foto medalion) a obtinut o serie de acte secrete. El a reusit, astfel, sa intre in posesia unor documente extraordinare, care arata cum controleaza marii lideri politici lumea. Vedem in ele cum am fost noi, romånii, jucaria Moscovei, chiar si cånd credeam ca ne revoltam, dar si legaturile dintre Ion Iliescu si Mihail Gorbaciov.
Acum cinci ani, pe cand studia dreptul in Rusia, Pavel Stroilov a reusit sa sparga codurile arhivelor electronice neautorizate publicului, de la Fundatia Gorbaciov. Tanarul a inceput sa copieze documentele din colectia cu care Gorbaciov plecase de la conducerea Uniunii Sovietice. Pe urma, a reusit sa plece cu aceste transcrieri in Marea Britanie, unde a cerut azil politic si de unde a continuat munca mentorului sau, Vladimir Bukovsky. In ultimii ani, documentele furate de el ne-au aratat ce se afla in spatele caderii Uniunii Sovietice. De asemenea, de la el aflam despre multe din pacturile secrete ale oamenilor care au condus Europa in anii ‘80. Intr-un interviu pentru HotNews.ro, Stroilov povesteste despre regizarea revolutiilor din 1989. De asemenea, disidentul rus relateaza despre complicitatea Iliescu-Gorbaciov.
FSN-ul, sub control sovietic
Referitor la scandalul provocat de documentele care se refereau la tara noastra, Stroilov povesteste: „Inainte de alegerile din 2004, presedintele Iliescu a amenintat ca-l va da in judecata pe prietenul meu, Vladimir Bukovsky, care a spus presei despre legaturile sovietice ale lui Iliescu. Aceasta a fost o batalie politica in urma cu cinci ani, asa ca nu am mai putut pastra documentele. Cu acordul meu, Vladimir a publicat cele mai importante documente despre Iliescu, fara a ma mentiona ca sursa, pentru ca eram inca in Rusia. Apoi, Iliescu n-a mai vorbit despre proces si, la putin timp, partidul sau a pierdut alegerile”. Dar, continua rusul, intre timp, a mai descoperit dovezi despre el in alta parte a colectiei lui Mihai Gorbaciov. El are o transcriere in care este redata o convorbire intre liderul rus, Gorbaciov, si omologul bulgar, Lilov. Conform lui Stroilov, Lilov spunea ca, pana la urma, Iliescu se descurca bine in Romania. Replica lui Gorbaciov la afirmatiile bulgarului este: „Ssst! Nu vrem sa facem publica apropierea noastra de Iliescu”. Aceste dovezi, spune rusul, vin ca o completare a multor altora, descoperite anterior, care aratau cum Revolutia din 1989 a fost planuita de la Moscova. Mai exact, conform acestor date, a fost vorba despre un complot impotriva lui Ceausescu. Motivul: era excesiv de dur, nu mai asculta de nimeni si era mult prea infam. „Un lider ca el nu se mai potrivea cu planurile lor europene. Asa ca s-au decis sa-l inlocuiasca cu Ion Iliescu, persoana care a fost dintotdeauna pro-rusa”, crede Stroilov, care nu are nici un dubiu ca totul a fost planuit si inscenat de KGB. De asemenea, spune el, faptul ca Frontul Salvarii Nationale a fost complet controlat de sovietici este o certitudine. „Se pare ca Gorbaciov si Iliescu au fost colegi de universitate”, a mai declarat disidentul. Aceasta, deoarece initial planul Moscovei era sa-i impuna pe vechii colegi ai lui Gorbaciov ca lideri in Europa de Est. Stroilov da exemplul Cehoslovaciei, tara in care controlul sovieticilor a disparut, dupa ce candidatul lui Gorbaciov nu a fost ales. Mai mult, se pare ca sovieticii aveau acelasi plan pentru toata Europa de Est, dar nu a functionat in tara noastra, pentru ca toate celelalte au scapat de sub controlul Moscovei. Concluzia spuselor rusului ar fi ca Romania a devenit democratie accidental. La comentariul reporterului HotNews.ro ca, in Romania, fostii membri ai Partidului Comunist au avut sau inca au roluri importante in partidele post-1989, Stroilov raspunde ca nu este ceva neobisnuit. Ba mai mult, acest lucru s-a intamplat peste tot in Europa, spune el. Iar motivul este tocmai faptul ca arhivele au ramas inchise, iar adevarul istoric despre comunism a ramas nestabilit.
In fine, Pavel Stroilov considera ca ideologia comunista a existat in mai multe roluri: ca regim, ca miscare politica si ca mafie. A cazut ca regim, este puternic slabit in rolul de miscare politica, dar mafia politica, spune el, n-a facut decat sa infloreasca. „O victorie asupra comunismului nu s-a intamplat niciodata cu adevarat”, este concluzia trista a tanarului care a sfidat una din cele mai mari puteri ale lumii.
Alina Matis
Gardianul.ro
Pe cånd lucra ca si cercetator la Fundatia Gorbaciov, unde erau documentele cu care ultimul lider al URSS a plecat din fruntea tarii, tånarul disident rus Pavel Stroilov (foto medalion) a obtinut o serie de acte secrete. El a reusit, astfel, sa intre in posesia unor documente extraordinare, care arata cum controleaza marii lideri politici lumea. Vedem in ele cum am fost noi, romånii, jucaria Moscovei, chiar si cånd credeam ca ne revoltam, dar si legaturile dintre Ion Iliescu si Mihail Gorbaciov.
Acum cinci ani, pe cand studia dreptul in Rusia, Pavel Stroilov a reusit sa sparga codurile arhivelor electronice neautorizate publicului, de la Fundatia Gorbaciov. Tanarul a inceput sa copieze documentele din colectia cu care Gorbaciov plecase de la conducerea Uniunii Sovietice. Pe urma, a reusit sa plece cu aceste transcrieri in Marea Britanie, unde a cerut azil politic si de unde a continuat munca mentorului sau, Vladimir Bukovsky. In ultimii ani, documentele furate de el ne-au aratat ce se afla in spatele caderii Uniunii Sovietice. De asemenea, de la el aflam despre multe din pacturile secrete ale oamenilor care au condus Europa in anii ‘80. Intr-un interviu pentru HotNews.ro, Stroilov povesteste despre regizarea revolutiilor din 1989. De asemenea, disidentul rus relateaza despre complicitatea Iliescu-Gorbaciov.
FSN-ul, sub control sovietic
Referitor la scandalul provocat de documentele care se refereau la tara noastra, Stroilov povesteste: „Inainte de alegerile din 2004, presedintele Iliescu a amenintat ca-l va da in judecata pe prietenul meu, Vladimir Bukovsky, care a spus presei despre legaturile sovietice ale lui Iliescu. Aceasta a fost o batalie politica in urma cu cinci ani, asa ca nu am mai putut pastra documentele. Cu acordul meu, Vladimir a publicat cele mai importante documente despre Iliescu, fara a ma mentiona ca sursa, pentru ca eram inca in Rusia. Apoi, Iliescu n-a mai vorbit despre proces si, la putin timp, partidul sau a pierdut alegerile”. Dar, continua rusul, intre timp, a mai descoperit dovezi despre el in alta parte a colectiei lui Mihai Gorbaciov. El are o transcriere in care este redata o convorbire intre liderul rus, Gorbaciov, si omologul bulgar, Lilov. Conform lui Stroilov, Lilov spunea ca, pana la urma, Iliescu se descurca bine in Romania. Replica lui Gorbaciov la afirmatiile bulgarului este: „Ssst! Nu vrem sa facem publica apropierea noastra de Iliescu”. Aceste dovezi, spune rusul, vin ca o completare a multor altora, descoperite anterior, care aratau cum Revolutia din 1989 a fost planuita de la Moscova. Mai exact, conform acestor date, a fost vorba despre un complot impotriva lui Ceausescu. Motivul: era excesiv de dur, nu mai asculta de nimeni si era mult prea infam. „Un lider ca el nu se mai potrivea cu planurile lor europene. Asa ca s-au decis sa-l inlocuiasca cu Ion Iliescu, persoana care a fost dintotdeauna pro-rusa”, crede Stroilov, care nu are nici un dubiu ca totul a fost planuit si inscenat de KGB. De asemenea, spune el, faptul ca Frontul Salvarii Nationale a fost complet controlat de sovietici este o certitudine. „Se pare ca Gorbaciov si Iliescu au fost colegi de universitate”, a mai declarat disidentul. Aceasta, deoarece initial planul Moscovei era sa-i impuna pe vechii colegi ai lui Gorbaciov ca lideri in Europa de Est. Stroilov da exemplul Cehoslovaciei, tara in care controlul sovieticilor a disparut, dupa ce candidatul lui Gorbaciov nu a fost ales. Mai mult, se pare ca sovieticii aveau acelasi plan pentru toata Europa de Est, dar nu a functionat in tara noastra, pentru ca toate celelalte au scapat de sub controlul Moscovei. Concluzia spuselor rusului ar fi ca Romania a devenit democratie accidental. La comentariul reporterului HotNews.ro ca, in Romania, fostii membri ai Partidului Comunist au avut sau inca au roluri importante in partidele post-1989, Stroilov raspunde ca nu este ceva neobisnuit. Ba mai mult, acest lucru s-a intamplat peste tot in Europa, spune el. Iar motivul este tocmai faptul ca arhivele au ramas inchise, iar adevarul istoric despre comunism a ramas nestabilit.
In fine, Pavel Stroilov considera ca ideologia comunista a existat in mai multe roluri: ca regim, ca miscare politica si ca mafie. A cazut ca regim, este puternic slabit in rolul de miscare politica, dar mafia politica, spune el, n-a facut decat sa infloreasca. „O victorie asupra comunismului nu s-a intamplat niciodata cu adevarat”, este concluzia trista a tanarului care a sfidat una din cele mai mari puteri ale lumii.
Alina Matis
Cum să chemi la licitaţia pentru autostrada Deva-Orăştie doar pe cine vrei
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
28 Sep 2009 Doru Cireasa
Autostrada, scoasă la licitaţie a treia oară în acest an, nu va avea mai mult noroc nici în octombrie, când vor trebui depuse ofertele. Documentaţia licitaţiei, modificată din mers fără explicaţii, a fost contestată de două firme şi există suspiciuni că ar fi favorizate firmele străine.
Prima dată, licitaţia pentru construirea celor 32 de kilometri dintre Deva şi Orăştie a avut loc în 2006, însă a fost anulată. Consultantul, consorţiul DHV Consultants/Athens Development Office din Olanda, selectat după savantele metodologii cerute de către UE care ar trebui să ducă teoretic la selecţia unor firme profesioniste, a întârziat revizuirea proiectului tehnic, necesar potenţialilor constructori pentru întocmirea ofertelor. Licitaţia a fost repornită în iulie 2009, însă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a anulat-o schimbând, cu patru zile înainte de termenul de depunere a ofertelor finale, procedura de achiziţie din licitaţie deschisă în licitaţie cu precalificare.
Dacă în forma iniţială depăşirea unei cifre medii de afaceri pe trei ani şi trei contracte importante erau suficiente în principal pentru primirea unei firme la licitaţie, în forma modificată, printre alte condiţii, firmele trebuiau să fi turnat în ultimii ani nu mai puţin de 100.000 de metri cubi de structuri de beton folosiţi la poduri.
Introducerea acestei cerinţe de calificare împiedică prezenţa la licitaţie a oricărei firme româneşti. Patroni ai firmelor autohtone afirmă că volumul cerut este exagerat faţă de necesarul din cazul de faţă, care ar fi “cel mult 20.000 de metri cubi”. “Cantitatea cerută nu s-a turnat în ultimii 40 de ani în întreaga Românie. Este un cerc vicios. Nu intri la licitaţie pentru că nu ai făcut acest volum de lucrări şi nu îl faci pentru că niciodată nu eşti primit pe licitaţie”, spune patronul unei firme autohtone cu cifră de afaceri de sute de milioane de euro.
,,Rezultat al cerinţelor discriminatorii, CNADNR a primit două contestaţii care sunt analizate cu seriozitate”, spune unul dintre şefii companiei. Acesta afirmă că forma aleasă, anume licitaţia cu pe calificare, este bună deoarece limitează numărul ofertelor pe care CNADNR trebuie să le verifice. “Criteriile de calificare sunt însă foarte discutabile şi vor fi reanalizate”, spune oficialul companiei, sub protecţia anonimatului.
Calificarea la licitaţie doar a firmelor străine nu ar fi o garanţie că lucrările ar fi efectuate repede şi bine. Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a declarat anterior că unele firme străine, folosindu-se de renumele şi de contractele obţinute în ţările lor de origine, câştigă contracte în România, apoi vin să facă lucrările cu doi oameni şi un laptop, subcontractând mai departe lucrările firmelor româneşti.
Cotidianul.ro
28 Sep 2009 Doru Cireasa
Autostrada, scoasă la licitaţie a treia oară în acest an, nu va avea mai mult noroc nici în octombrie, când vor trebui depuse ofertele. Documentaţia licitaţiei, modificată din mers fără explicaţii, a fost contestată de două firme şi există suspiciuni că ar fi favorizate firmele străine.
Prima dată, licitaţia pentru construirea celor 32 de kilometri dintre Deva şi Orăştie a avut loc în 2006, însă a fost anulată. Consultantul, consorţiul DHV Consultants/Athens Development Office din Olanda, selectat după savantele metodologii cerute de către UE care ar trebui să ducă teoretic la selecţia unor firme profesioniste, a întârziat revizuirea proiectului tehnic, necesar potenţialilor constructori pentru întocmirea ofertelor. Licitaţia a fost repornită în iulie 2009, însă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a anulat-o schimbând, cu patru zile înainte de termenul de depunere a ofertelor finale, procedura de achiziţie din licitaţie deschisă în licitaţie cu precalificare.
Dacă în forma iniţială depăşirea unei cifre medii de afaceri pe trei ani şi trei contracte importante erau suficiente în principal pentru primirea unei firme la licitaţie, în forma modificată, printre alte condiţii, firmele trebuiau să fi turnat în ultimii ani nu mai puţin de 100.000 de metri cubi de structuri de beton folosiţi la poduri.
Introducerea acestei cerinţe de calificare împiedică prezenţa la licitaţie a oricărei firme româneşti. Patroni ai firmelor autohtone afirmă că volumul cerut este exagerat faţă de necesarul din cazul de faţă, care ar fi “cel mult 20.000 de metri cubi”. “Cantitatea cerută nu s-a turnat în ultimii 40 de ani în întreaga Românie. Este un cerc vicios. Nu intri la licitaţie pentru că nu ai făcut acest volum de lucrări şi nu îl faci pentru că niciodată nu eşti primit pe licitaţie”, spune patronul unei firme autohtone cu cifră de afaceri de sute de milioane de euro.
,,Rezultat al cerinţelor discriminatorii, CNADNR a primit două contestaţii care sunt analizate cu seriozitate”, spune unul dintre şefii companiei. Acesta afirmă că forma aleasă, anume licitaţia cu pe calificare, este bună deoarece limitează numărul ofertelor pe care CNADNR trebuie să le verifice. “Criteriile de calificare sunt însă foarte discutabile şi vor fi reanalizate”, spune oficialul companiei, sub protecţia anonimatului.
Calificarea la licitaţie doar a firmelor străine nu ar fi o garanţie că lucrările ar fi efectuate repede şi bine. Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a declarat anterior că unele firme străine, folosindu-se de renumele şi de contractele obţinute în ţările lor de origine, câştigă contracte în România, apoi vin să facă lucrările cu doi oameni şi un laptop, subcontractând mai departe lucrările firmelor româneşti.
Mierea de la Interne: Bani, informaţii şi putere
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
28 Sep 2009 Cristian Sutu, Adina Stancu, Mihai Boeru
Dimineaţa a fost a pedeliştilor, care au anunţat că-l dau afară pe Nica. Partea a doua a zilei a fost a pesediştilor, care, cu un picior în afara Guvernului, zic că nu vor să cedeze. Miza e una uriaşă: MAI este unul dintre ministerele cele mai importante aflate în structura Guvernului. Importanţa sa este dată în principal de gestiunea acestuia. Practic, instituţia controlează toată structura administrativă a României, din Capitală şi până în ultimul sat. În plus, are un serviciu secret vânat de mai toate partidele politice. Iar peste două luni sunt alegeri prezidenţiale
Comitetul Executiv al PSD a votat luni seară pentru susţinerea ministrului de Interne, Dan Nica, şi pentru demisia în bloc a miniştrilor PSD în cazul în care acesta nu va fi menţinut în funcţie. Ideea fusese anunţată încă dinaintea începerii şedinţei de preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie şi confirmată de preşedintele Mircea Geoană, la final. “Considerăm că decizia primului ministru, Emil Boc, este nefondată şi că argumentele invocate în cadrul Coaliţiei reprezintă pretexte politice, care ascund interesul politic direct al domnului Traian Băsescu. Conform Constiuţiei şi protocolului semnat între PD-L şi PSD demisiile miniştrilor se pot face numai cu acordul părţilor”, a spus Geoană.
Acesta a adăugat că îi va trimite, luni seară, o scrisoare, preşedintelui Traian Băsescu, în care va demonta acuzaţiile la adresa lui Nica. "Responsabilitatea aparţine şefului statului, iar dacă Traian Băsescu acceptă remanierea lui Nica, Coaliţia se rupe", a declarat Geoană, care a precizat că miniştrii PSD sunt solidari cu Nica şi vor demisiona în cazul în care premierul Boc va insista să-l îndepărteze de la şefia Internelor.
Preşedintele de onoare al social-democraţilor, Ion Iliescu, a fost la ferm. Şi chiar i-a luat faţa lui Geoană, la microfoane. “Ceea ce a făcut Boc astăzi este o samavolnicie şi nu poate demite un ministru. Nu poate să-l numească pe Blaga ca interimar. Nu e adevărat, Nica nu este revocat. De cine e revocat? Premierul nu are dreptul să o facă. El poate să facă o propunere de revocare care merge la preşedintele Băsescu. Nu există faptul. Dacă vor persista cu această decizie, toţi miniştrii PSD se retrag din guvern. Să nu se joace cu focul!”, a declarat preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu.
Reacţia PDL a venit imediat. În direct la Realitatea TV, prin vocea secretarului general Vasile Blaga: "Nu cred că premierul nu se va ţine de cuvânt", a spus Blaga, care a negat că Protocolul nu a fost încălcat, pentru că premierul Boc a consultat PSD, că nu se schimbă componenţa politică a Guvernului, cât timp PSD va depune un alt ministru de Interne şi că nu se încalcă Constituţia pentru că aceasta prevede posibilitatea asigurării unui interimat pentru 45 de zile. Blaga a precizat că dacă miniştrii PSD îşi vor da demisiile, acestea vor fi puse în practică în 15 zile, potrivit Legii răspunderii ministeriale, după care pot urma 45 de zile de interimat.
Fostul ministru PSD al Transporturilor, Miron Mitrea, a aruncat şi el o săgeată în direcţia propriului partid: “Eu de dimineaţă mi-aş fi retras miniştrii din Guvern. Îţi întregeşti prestigiul de partid. PSD nu-şi poate permite să stea în poziţia asta de ciucă a bătăilor PDL. Să se i se impună asumarea a două coduri, să i se remanieze un ministru de astăzi de pe astăzi. În acelaşi timp trebuie să remarc că nu ne certăm pe mărirea sau scăderea TVA, pe probleme fundamentale ne certăm pe un amărât de serviciu secret”.
Şi totuşi miza nu e deloc una mică. MAI este mai mult decât poliţie, este cea mai mare structură organizatorică din România. Un mastodont care ajunge la aproape 180.000 de angajaţi, culege şi deţine cele mai multe şi mai sofisticate informaţii. Cine controlează MAI este stăpânul poliţiştilor, al jandarmilor, al frontierelor, dar şi al prefecturilor şi Rezervelor Statului. Deţine pârghiile prin care organizează alegerile, răspunde de ordinea publică, de liniştea cetăţeanului şi de administraţia publică. Cine deţine puterea peste MAI este personaj-cheie. Depinde ce face cu ea.
Pe lângă Poliţie şi Jandarmerie în ograda MAI se află şi Poliţia de frontieră, Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), Arhivele Naţionale, Paşapoartele, Migraţia, dar şi Cadastrul şi Rezervele de Stat. Ministrul de Interne este şeful armatei de funcţionari publici din ţară, dar şi mai-marele prefecţilor din cele 42 de judeţe. Astfel, la MAI se strâng date despre întreaga societate, de la preşedinte până la cel din urmă cetăţean. Prin ograda MAI trec astfel atât probleme de siguranţă naţională, dar şi gestionarea programului „Cornul şi Laptele“.
Agentul de poliţie, unul electoral de succes
Ministerul de Interne controlează social toată România, iar în contextul unor alegeri, un şef de post din cea mai mică comună poate deveni un agent electoral de succes.
Prin organizarea sa bicefală, ministerul este cel care organizează alegerile, prin structura sa administrativă, dar le şi păzeşte prin Jandarmerie şi Poliţie. Cea mai râvnită structură a MAI este, de departe, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI), pentru informaţiile pe care le culege. În contextul unui proces electoral corect, acest serviciu ar deveni inutil în acest segment. MAI dispune de un mare volum de informaţii, dintre care 50% sunt adunate chiar de angajaţii DGIPI, iar restul provin de la structura administrativă, dar şi de la alte ministere. Toate aceste informaţii sunt sintetizate şi analizate de către DGIPI.
Seiful MAI
MAI este şi o veritabilă sursă de bani, deoarece pe lângă bugetul şi dotările impresionate ale acestei instituţii aici vin şi mari sume de bani din fonduri europene. Aceştia sunt destinaţi atât investiţiilor din administraţia locală, cât şi Direcţiei Schengen. De asemenea, Poliţia Rutieră are rolul de a supraveghea traficul din toate zonele ţării, iar sumele provenite din amenzi sunt foarte mari. Poliţia de Frontieră este „ochiul“ vigilent la graniţă, are atribuţii şi în lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere, participă la misiuni de capturare a contrabandiştilor, de anihilare a braconajului pe Dunăre, supraveghează migraţia ilegală. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă este o structură suprasolicitată: incendii, dispariţii, prăbuşiri de clădiri, accidente în zone greu accesibile etc.
Printre cele mai solicitante activităţi se numără cele efectuate de Poliţia Judiciară. Procurorul general al României, Laura Codruţa Kövesi, a explicat, recent, că 95% din dosare sunt realizate cu ajutorul Poliţiei Judiciare.
Cotidianul.ro
28 Sep 2009 Cristian Sutu, Adina Stancu, Mihai Boeru
Dimineaţa a fost a pedeliştilor, care au anunţat că-l dau afară pe Nica. Partea a doua a zilei a fost a pesediştilor, care, cu un picior în afara Guvernului, zic că nu vor să cedeze. Miza e una uriaşă: MAI este unul dintre ministerele cele mai importante aflate în structura Guvernului. Importanţa sa este dată în principal de gestiunea acestuia. Practic, instituţia controlează toată structura administrativă a României, din Capitală şi până în ultimul sat. În plus, are un serviciu secret vânat de mai toate partidele politice. Iar peste două luni sunt alegeri prezidenţiale
Comitetul Executiv al PSD a votat luni seară pentru susţinerea ministrului de Interne, Dan Nica, şi pentru demisia în bloc a miniştrilor PSD în cazul în care acesta nu va fi menţinut în funcţie. Ideea fusese anunţată încă dinaintea începerii şedinţei de preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie şi confirmată de preşedintele Mircea Geoană, la final. “Considerăm că decizia primului ministru, Emil Boc, este nefondată şi că argumentele invocate în cadrul Coaliţiei reprezintă pretexte politice, care ascund interesul politic direct al domnului Traian Băsescu. Conform Constiuţiei şi protocolului semnat între PD-L şi PSD demisiile miniştrilor se pot face numai cu acordul părţilor”, a spus Geoană.
Acesta a adăugat că îi va trimite, luni seară, o scrisoare, preşedintelui Traian Băsescu, în care va demonta acuzaţiile la adresa lui Nica. "Responsabilitatea aparţine şefului statului, iar dacă Traian Băsescu acceptă remanierea lui Nica, Coaliţia se rupe", a declarat Geoană, care a precizat că miniştrii PSD sunt solidari cu Nica şi vor demisiona în cazul în care premierul Boc va insista să-l îndepărteze de la şefia Internelor.
Preşedintele de onoare al social-democraţilor, Ion Iliescu, a fost la ferm. Şi chiar i-a luat faţa lui Geoană, la microfoane. “Ceea ce a făcut Boc astăzi este o samavolnicie şi nu poate demite un ministru. Nu poate să-l numească pe Blaga ca interimar. Nu e adevărat, Nica nu este revocat. De cine e revocat? Premierul nu are dreptul să o facă. El poate să facă o propunere de revocare care merge la preşedintele Băsescu. Nu există faptul. Dacă vor persista cu această decizie, toţi miniştrii PSD se retrag din guvern. Să nu se joace cu focul!”, a declarat preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu.
Reacţia PDL a venit imediat. În direct la Realitatea TV, prin vocea secretarului general Vasile Blaga: "Nu cred că premierul nu se va ţine de cuvânt", a spus Blaga, care a negat că Protocolul nu a fost încălcat, pentru că premierul Boc a consultat PSD, că nu se schimbă componenţa politică a Guvernului, cât timp PSD va depune un alt ministru de Interne şi că nu se încalcă Constituţia pentru că aceasta prevede posibilitatea asigurării unui interimat pentru 45 de zile. Blaga a precizat că dacă miniştrii PSD îşi vor da demisiile, acestea vor fi puse în practică în 15 zile, potrivit Legii răspunderii ministeriale, după care pot urma 45 de zile de interimat.
Fostul ministru PSD al Transporturilor, Miron Mitrea, a aruncat şi el o săgeată în direcţia propriului partid: “Eu de dimineaţă mi-aş fi retras miniştrii din Guvern. Îţi întregeşti prestigiul de partid. PSD nu-şi poate permite să stea în poziţia asta de ciucă a bătăilor PDL. Să se i se impună asumarea a două coduri, să i se remanieze un ministru de astăzi de pe astăzi. În acelaşi timp trebuie să remarc că nu ne certăm pe mărirea sau scăderea TVA, pe probleme fundamentale ne certăm pe un amărât de serviciu secret”.
Şi totuşi miza nu e deloc una mică. MAI este mai mult decât poliţie, este cea mai mare structură organizatorică din România. Un mastodont care ajunge la aproape 180.000 de angajaţi, culege şi deţine cele mai multe şi mai sofisticate informaţii. Cine controlează MAI este stăpânul poliţiştilor, al jandarmilor, al frontierelor, dar şi al prefecturilor şi Rezervelor Statului. Deţine pârghiile prin care organizează alegerile, răspunde de ordinea publică, de liniştea cetăţeanului şi de administraţia publică. Cine deţine puterea peste MAI este personaj-cheie. Depinde ce face cu ea.
Pe lângă Poliţie şi Jandarmerie în ograda MAI se află şi Poliţia de frontieră, Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), Arhivele Naţionale, Paşapoartele, Migraţia, dar şi Cadastrul şi Rezervele de Stat. Ministrul de Interne este şeful armatei de funcţionari publici din ţară, dar şi mai-marele prefecţilor din cele 42 de judeţe. Astfel, la MAI se strâng date despre întreaga societate, de la preşedinte până la cel din urmă cetăţean. Prin ograda MAI trec astfel atât probleme de siguranţă naţională, dar şi gestionarea programului „Cornul şi Laptele“.
Agentul de poliţie, unul electoral de succes
Ministerul de Interne controlează social toată România, iar în contextul unor alegeri, un şef de post din cea mai mică comună poate deveni un agent electoral de succes.
Prin organizarea sa bicefală, ministerul este cel care organizează alegerile, prin structura sa administrativă, dar le şi păzeşte prin Jandarmerie şi Poliţie. Cea mai râvnită structură a MAI este, de departe, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI), pentru informaţiile pe care le culege. În contextul unui proces electoral corect, acest serviciu ar deveni inutil în acest segment. MAI dispune de un mare volum de informaţii, dintre care 50% sunt adunate chiar de angajaţii DGIPI, iar restul provin de la structura administrativă, dar şi de la alte ministere. Toate aceste informaţii sunt sintetizate şi analizate de către DGIPI.
Seiful MAI
MAI este şi o veritabilă sursă de bani, deoarece pe lângă bugetul şi dotările impresionate ale acestei instituţii aici vin şi mari sume de bani din fonduri europene. Aceştia sunt destinaţi atât investiţiilor din administraţia locală, cât şi Direcţiei Schengen. De asemenea, Poliţia Rutieră are rolul de a supraveghea traficul din toate zonele ţării, iar sumele provenite din amenzi sunt foarte mari. Poliţia de Frontieră este „ochiul“ vigilent la graniţă, are atribuţii şi în lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere, participă la misiuni de capturare a contrabandiştilor, de anihilare a braconajului pe Dunăre, supraveghează migraţia ilegală. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă este o structură suprasolicitată: incendii, dispariţii, prăbuşiri de clădiri, accidente în zone greu accesibile etc.
Printre cele mai solicitante activităţi se numără cele efectuate de Poliţia Judiciară. Procurorul general al României, Laura Codruţa Kövesi, a explicat, recent, că 95% din dosare sunt realizate cu ajutorul Poliţiei Judiciare.
luni, 28 septembrie 2009
Frauda record: Reteta de insulina pentru 22 de an
Romania trebuie salvata!
Pentru aceasta paguba imensa este banuit doctorul Tiberius Mogos, de la institutul de diabet "N.C. Paulescu".
Procurorii il ancheteaza deja pe doctorul Tiberiu Mogos, dar si pe farmacistii care au decontat cele doua retete fictive la Casa de Sanatate.
"Comisia de evaluare din Ministerul Sanatatii a constatat ca este vorba de suma de 21 de miliarde de lei vechi (aproximativ 500.000 de euro - n.r.), care reprezinta cumulul prescriptiilor din anii 2008 si 2009", a declarat purtatorul de cuvant al ministrului Sanatatii, Mihai Ursa, potrivit Gandul.
Ministerul Sanatati (MS) a descoperit in urma unui control, ca medicul Tiberius Mogos ar fi prescris si retete care ajungeau sa valoreze si 100.000 lei fiecare. Pacientii care primeau aceste retete erau apoi indrumati catre lantul de farmacii "2NA Farm", unde aceastea erau incasate si ulterior decontate la Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti, noteaza Adevarul.
Totodata, MS sustine ca, printre altele, doctorul Mogos a prescris doua retete cu medicamente antidiabetice, a calor valoare cumulata depaseste 200.000 lei. Fiecare reteta includea prescriptii medicale de cate 270 de bucati de stilouri cu insulina, sau tratameul unui diabetic pentru 22 de ani. In mod normal prescriptiile nu se pot face pentru o perioada mai mare de 90 de zile.
Intrebat ce stie despre acest caz, Tiberius Mogos a declarat ca tot ceea ce a aflat in legatura cu subiectul este din presa. "Am inteles ca m-am imbogatit cu jumatate de milion de euro. Acest lucru este absurd. Nu aveam ce sa fac cu insulina prescrisa pe opt luni de zile. Acest medicament se elibereaza gratuit, este tratamentul persoanelor bolnave de diabet, care apartin unui program national de sanatate. Nu o puteam vinde mai departe. Si in plus, daca faceam acest lucru, trebuie sa inteleg ca pacientii mei mureau (....) Cat despre retete eliberate, cele doua, nu vreau sa gasesc o scuza faptul ca lucrez singur, nu am asistent care sa ma ajute. Zilnic, am in jur de 200 de pacienti si e normal sa gresesti. Bun, am gresit eu, dar cei de la farmacie nu trebuiau sa se autosesizeze, mai ales cand o farmacista poate elibera pe o reteta cel mult trei bucati de insulina, pentru trei luni? Cand a vazut 270, nu si-a dat seama ca e ceva in neregula? Pentru o astfel de cantitate, trebuie sa iei insulina cu un maxi taxi", a declarat doctorul, potrivit Gandul.
Intr-o alta declaratie, de data aceasta pentru Adevarul, doctorul Mogos sustine ca acuzatiile care i se aduc sunt "niste aberatii" si ca cel mai "probabil vor" sa-i ia pacientii si sa-i redistribuie altor medici. Doctorul Tiberius Mogos, care nu a fost inca audiat in cadrul anchetei, are circa 350-400 de pacienti saptamanal, in timp ce alti medici au "doar cate 80-90".
Ministrul Sanatatii, Ion Balzac a dispus ca pana la finalul anchetei doctorul Tiberius Mogos sa nu mai poata prescrie retete. Totodata, ministrul a mai cerut inchidera farmaciei si recuperarea pagubei.
„Retetele n-au fost eliberate, n-au ajuns niciodata in farmacie. Este doar un circuit scriptic in farmacie. Verificarile ministerului au aratat ca la farmacia respectiva au fost decontate 9.000 de retete dubioase. Este o problema si cu cei care se ocupa de validarea acestor retete, probabil ca ar fi trebuit sa se sesizeze daca era decontata o reteta de 100.000 de lei“, a declarat Bazac.
Daca este vinovat sau nu doctorul Mogos, ramane de vazut, insa ce este cu mult mai important, e faptul ca inca de la finele lunii iulie, fondurile pentru programul national de diabet zaharat erau insuficiente.
Publicat: astazi 9am.ro
Pentru aceasta paguba imensa este banuit doctorul Tiberius Mogos, de la institutul de diabet "N.C. Paulescu".
Procurorii il ancheteaza deja pe doctorul Tiberiu Mogos, dar si pe farmacistii care au decontat cele doua retete fictive la Casa de Sanatate.
"Comisia de evaluare din Ministerul Sanatatii a constatat ca este vorba de suma de 21 de miliarde de lei vechi (aproximativ 500.000 de euro - n.r.), care reprezinta cumulul prescriptiilor din anii 2008 si 2009", a declarat purtatorul de cuvant al ministrului Sanatatii, Mihai Ursa, potrivit Gandul.
Ministerul Sanatati (MS) a descoperit in urma unui control, ca medicul Tiberius Mogos ar fi prescris si retete care ajungeau sa valoreze si 100.000 lei fiecare. Pacientii care primeau aceste retete erau apoi indrumati catre lantul de farmacii "2NA Farm", unde aceastea erau incasate si ulterior decontate la Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti, noteaza Adevarul.
Totodata, MS sustine ca, printre altele, doctorul Mogos a prescris doua retete cu medicamente antidiabetice, a calor valoare cumulata depaseste 200.000 lei. Fiecare reteta includea prescriptii medicale de cate 270 de bucati de stilouri cu insulina, sau tratameul unui diabetic pentru 22 de ani. In mod normal prescriptiile nu se pot face pentru o perioada mai mare de 90 de zile.
Intrebat ce stie despre acest caz, Tiberius Mogos a declarat ca tot ceea ce a aflat in legatura cu subiectul este din presa. "Am inteles ca m-am imbogatit cu jumatate de milion de euro. Acest lucru este absurd. Nu aveam ce sa fac cu insulina prescrisa pe opt luni de zile. Acest medicament se elibereaza gratuit, este tratamentul persoanelor bolnave de diabet, care apartin unui program national de sanatate. Nu o puteam vinde mai departe. Si in plus, daca faceam acest lucru, trebuie sa inteleg ca pacientii mei mureau (....) Cat despre retete eliberate, cele doua, nu vreau sa gasesc o scuza faptul ca lucrez singur, nu am asistent care sa ma ajute. Zilnic, am in jur de 200 de pacienti si e normal sa gresesti. Bun, am gresit eu, dar cei de la farmacie nu trebuiau sa se autosesizeze, mai ales cand o farmacista poate elibera pe o reteta cel mult trei bucati de insulina, pentru trei luni? Cand a vazut 270, nu si-a dat seama ca e ceva in neregula? Pentru o astfel de cantitate, trebuie sa iei insulina cu un maxi taxi", a declarat doctorul, potrivit Gandul.
Intr-o alta declaratie, de data aceasta pentru Adevarul, doctorul Mogos sustine ca acuzatiile care i se aduc sunt "niste aberatii" si ca cel mai "probabil vor" sa-i ia pacientii si sa-i redistribuie altor medici. Doctorul Tiberius Mogos, care nu a fost inca audiat in cadrul anchetei, are circa 350-400 de pacienti saptamanal, in timp ce alti medici au "doar cate 80-90".
Ministrul Sanatatii, Ion Balzac a dispus ca pana la finalul anchetei doctorul Tiberius Mogos sa nu mai poata prescrie retete. Totodata, ministrul a mai cerut inchidera farmaciei si recuperarea pagubei.
„Retetele n-au fost eliberate, n-au ajuns niciodata in farmacie. Este doar un circuit scriptic in farmacie. Verificarile ministerului au aratat ca la farmacia respectiva au fost decontate 9.000 de retete dubioase. Este o problema si cu cei care se ocupa de validarea acestor retete, probabil ca ar fi trebuit sa se sesizeze daca era decontata o reteta de 100.000 de lei“, a declarat Bazac.
Daca este vinovat sau nu doctorul Mogos, ramane de vazut, insa ce este cu mult mai important, e faptul ca inca de la finele lunii iulie, fondurile pentru programul national de diabet zaharat erau insuficiente.
Publicat: astazi 9am.ro
Cum mascheaza Basescu afacerile cu armament?
Romania trebuie salvata!
Jurnalistul Sorin Rosca Stanescu este de parere ca socanta propunere a presedintelui Traian Basescu privind legalizarea drogurilor si a prostitutiei nu este o manevra electorala, ci o diversiune pentru a ingropa scandalul legat de afacerile cu armament, in care fratii Basescu sunt, de fapt, implicate din decembrie 2008.
Basescu, obsedat de diversiuni
"Exlud categoric ipoteza vehiculata in media, ca presedintele ar urmari voturile consumatorilor de droguri si ale prostituatelor prin propunerea facute recent de legalizare a acestora, in realitate asistam la o diversiune clasica, menita sa ingroape anumite subiecte fierbinti" a afirmat Rosca-Stanescu, intr-o declaratie data Inpolitics.
El a adaugat ca in aceasta perioada exista mai multe teme legate de Traian Basescu, incomode pentru el, precum ar fi criza economica, unde Romania se plaseaza pe ultimul loc in ce priveste eficienta masurilor luate, ori scandalul armelor, care e in plina ancheta la comisia de Aparare a Parlamentului si altele de acelasi calibru.
Astfel, pentru acoperirea acestor teme, seful statului a facut acele propuneri uimitoare si socante, stiind ca ele vor atrage atentia publicului.
"Inca de acum multi ani, cind eram prieten cu Basescu, pot sa va dezvalui ca avea o obsesie pentru diversiuni si analiza permanent modul in care un scandal mediatic putea fi acoperit cu un altul, lansat in mod controlat, deci e un specialist in domeniu", a mai comentat jurnalistul.
Tot Inpolitics dezvaluie faptul ca familia Basescu facea afaceri cu armament inca din decembrie 2008.
Comisia de Aparare a Camerei i-a convocat din nou la audieri, marti, pe sefii serviciilor secrete ale Armatei si Internelor, precum si pe ministrii de Interne si Externe, in lumina unor noi informatii explozive care au fost relevate pe parcursul anchetei din scandalul armelor. Acestea au demosntrat ca implicarea familiei Basescu in afacerea munitiei de la Babeni dateaza de anul trecut si nu de la inceputul acestui an, conform versiunii oficiale sustinute de protagonistii scandalului.
Publicat: astazi 9am
Comisia de Apărare a Camerei i-a convocat din nou la audieri, marți, pe șefii serviciilor secrete ale Armatei și Internelor, precum și pe miniștrii de Interne și Externe, în lumina unor noi informații explozive care au fost relevate pe parcursul anchetei din scandalul armelor. Acestea demonstrează că implicarea familiei Băsescu în afacerea muniției de la Băbeni datează de anul trecut și nu de la începutul acestui an, conform versiunii oficiale susținute de protagoniștii scandalului. (B.T.I.)
Incheierea afacerii a fost "mutata" cu o luna
Potrivit informațiilor intrate în posesia Inpolitics, în cadrul audierilor derulate pînă acum de comisia de Apărare a apărut mai multe elemente spectaculoase. Unul dintre acestea, poate cel mai important, e faptul că înțelegerea dintre firma Oxo Network Corporation, aparținînd lui Cornel Purcărea și firma Ice Age, a copiilor lui Mircea Băsescu nu a fost încheiată în ziua de 19 ianuarie, a.c., așa cum a susținut Purcărea, ci mult mai devreme. Firma Ice Age care o avea drept acționar important pe fiica lui Mircea Băsescu, Raluca, reamintim, a prestat pentru Oxo serviciul de depozitare a muniției aduse cu vaporul din Taiwan, pe 14 ianuarie a.c. și descărcată pe 16 ianuarie pentru a fi delaborată la Băbeni. Purcărea spune că a contactat firma nepoatei președintelui abia după descărcare și a încheiat contractul de depozitare pe data de 19 ianuarie, adică trei zile după descărcare, timp în care containerele fuseseră păzite de firma de pază a lui Tiberiu Urdăreanu. Numa că, așa cum spuneam, în cadrul audierilor, comisia de Apărare a primit documente care atestă că respectivul contract dintre Oxo și Ice Age fusese încheiat încă de pe data de 19 decembrie 2008, cu trei zile înainte de investirea guvernului Boc. Lucru care aruncă într-o nouă lumină declarațiile oficiale de pînă acum, ale celor implicați și duce spre o nouă audiere a șefilor serviciilor secrete din Armată- Gheorge Savu - și Interne - Gelu Drăjneanu -, precum și a ministrului de Externe Cristian Diaconescu - în subordinea căruia se află Agenţia Naţională pentru Controlul Exporturilor( ANCEX) - și a ministrului de Interne, Dan Nica. O altă nelămurire deja exprimată a membrilor comisiei este faptul că ANCEX a autorizat firma OXO să facă operațiuni de import de produse militare la aproape o luna dupa ce vaporul a ajuns în portul Constanța. De asemenea, s-a aflat la audieri că, pe timpul staționării containerelor în port, niciun serviciu de informații nu a verificat conținutul acestora.
(Bogdan Tiberiu Iacob)
Inpolitics.ro
Jurnalistul Sorin Rosca Stanescu este de parere ca socanta propunere a presedintelui Traian Basescu privind legalizarea drogurilor si a prostitutiei nu este o manevra electorala, ci o diversiune pentru a ingropa scandalul legat de afacerile cu armament, in care fratii Basescu sunt, de fapt, implicate din decembrie 2008.
Basescu, obsedat de diversiuni
"Exlud categoric ipoteza vehiculata in media, ca presedintele ar urmari voturile consumatorilor de droguri si ale prostituatelor prin propunerea facute recent de legalizare a acestora, in realitate asistam la o diversiune clasica, menita sa ingroape anumite subiecte fierbinti" a afirmat Rosca-Stanescu, intr-o declaratie data Inpolitics.
El a adaugat ca in aceasta perioada exista mai multe teme legate de Traian Basescu, incomode pentru el, precum ar fi criza economica, unde Romania se plaseaza pe ultimul loc in ce priveste eficienta masurilor luate, ori scandalul armelor, care e in plina ancheta la comisia de Aparare a Parlamentului si altele de acelasi calibru.
Astfel, pentru acoperirea acestor teme, seful statului a facut acele propuneri uimitoare si socante, stiind ca ele vor atrage atentia publicului.
"Inca de acum multi ani, cind eram prieten cu Basescu, pot sa va dezvalui ca avea o obsesie pentru diversiuni si analiza permanent modul in care un scandal mediatic putea fi acoperit cu un altul, lansat in mod controlat, deci e un specialist in domeniu", a mai comentat jurnalistul.
Tot Inpolitics dezvaluie faptul ca familia Basescu facea afaceri cu armament inca din decembrie 2008.
Comisia de Aparare a Camerei i-a convocat din nou la audieri, marti, pe sefii serviciilor secrete ale Armatei si Internelor, precum si pe ministrii de Interne si Externe, in lumina unor noi informatii explozive care au fost relevate pe parcursul anchetei din scandalul armelor. Acestea au demosntrat ca implicarea familiei Basescu in afacerea munitiei de la Babeni dateaza de anul trecut si nu de la inceputul acestui an, conform versiunii oficiale sustinute de protagonistii scandalului.
Publicat: astazi 9am
Comisia de Apărare a Camerei i-a convocat din nou la audieri, marți, pe șefii serviciilor secrete ale Armatei și Internelor, precum și pe miniștrii de Interne și Externe, în lumina unor noi informații explozive care au fost relevate pe parcursul anchetei din scandalul armelor. Acestea demonstrează că implicarea familiei Băsescu în afacerea muniției de la Băbeni datează de anul trecut și nu de la începutul acestui an, conform versiunii oficiale susținute de protagoniștii scandalului. (B.T.I.)
Incheierea afacerii a fost "mutata" cu o luna
Potrivit informațiilor intrate în posesia Inpolitics, în cadrul audierilor derulate pînă acum de comisia de Apărare a apărut mai multe elemente spectaculoase. Unul dintre acestea, poate cel mai important, e faptul că înțelegerea dintre firma Oxo Network Corporation, aparținînd lui Cornel Purcărea și firma Ice Age, a copiilor lui Mircea Băsescu nu a fost încheiată în ziua de 19 ianuarie, a.c., așa cum a susținut Purcărea, ci mult mai devreme. Firma Ice Age care o avea drept acționar important pe fiica lui Mircea Băsescu, Raluca, reamintim, a prestat pentru Oxo serviciul de depozitare a muniției aduse cu vaporul din Taiwan, pe 14 ianuarie a.c. și descărcată pe 16 ianuarie pentru a fi delaborată la Băbeni. Purcărea spune că a contactat firma nepoatei președintelui abia după descărcare și a încheiat contractul de depozitare pe data de 19 ianuarie, adică trei zile după descărcare, timp în care containerele fuseseră păzite de firma de pază a lui Tiberiu Urdăreanu. Numa că, așa cum spuneam, în cadrul audierilor, comisia de Apărare a primit documente care atestă că respectivul contract dintre Oxo și Ice Age fusese încheiat încă de pe data de 19 decembrie 2008, cu trei zile înainte de investirea guvernului Boc. Lucru care aruncă într-o nouă lumină declarațiile oficiale de pînă acum, ale celor implicați și duce spre o nouă audiere a șefilor serviciilor secrete din Armată- Gheorge Savu - și Interne - Gelu Drăjneanu -, precum și a ministrului de Externe Cristian Diaconescu - în subordinea căruia se află Agenţia Naţională pentru Controlul Exporturilor( ANCEX) - și a ministrului de Interne, Dan Nica. O altă nelămurire deja exprimată a membrilor comisiei este faptul că ANCEX a autorizat firma OXO să facă operațiuni de import de produse militare la aproape o luna dupa ce vaporul a ajuns în portul Constanța. De asemenea, s-a aflat la audieri că, pe timpul staționării containerelor în port, niciun serviciu de informații nu a verificat conținutul acestora.
(Bogdan Tiberiu Iacob)
Inpolitics.ro
vineri, 25 septembrie 2009
Reteaua «Insulina» functiona perfect de 13 ani
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
♦ Procurorii de la Parchetul General vor audia sute de presupusi diabetici pe numele carora au fost eliberate retete suspecte de catre medicii din reteaua “Insulina”. Ziarul Gardianul a descoperit insa si un caz din 1996, in care a fost implicat acelasi medic, Tiberiu Mogos, aflat acum in centrul investigatiilor. Acesta prescria pacientei Niculina N. o cantitate de sute de ori mai mare de insulina decat doza admisa. Astfel, prescrierile excesive de insulina nu au fost sanctionate in ultimii 13 ani.
♦ Legatura intre cele doua cazuri poate fi gasita de procurori in privinta firmei furnizoare si eventual a reprezentantilor acesteia. In deceniul trecut, Mogos a preferat produsele Novo Nordisk, pe care le prescria unei paciente al carei discernamant era contestat de unii dintre colegii sai, socati ca, sub pretextul rezistentei la insulina, medicul ii recomanda doze mamut. Acum, toate retetele investigate au fost decontate de aceeasi farmacie si ar putea duce la acelasi distribuitor.
♦ Mogos a disparut de la institut, intrand in concediu de odihna imediat dupa ce “Gardianul” a inceput sa prezinte faptele sale. Medicul figureaza in topul prescriptorilor de trei ani, cu retete de peste un milion de euro anual. Comisia Ministerului Sanatatii analizeaza masurile in ceea ce priveste lipsa de implicare a celor care trebuiau sa previna astfel de fraude, respectiv functionarii Casei de Asigurari Bucuresti. Ministerul are informatii ca reteaua “Insulina” actioneaza si in Iasi sau Cluj, unde se vor extinde cercetarile.
Schema fraudei, potrivit raportului inaintat de Ministerul Sanatatii Parchetului, este simpla: medicii prescriu insulina produsa de o anumita firma unor pacienti inexistenti sau in cantitati mai mari decat este necesar, retetele ajung la o farmacie cu care reteaua are o intelegere, iar Asigurarile platesc pentru o marfa care nu a fost livrata pacientilor. Ministerul Sanatatii are informatii ca “Reteaua insulina” actioneaza si in Iasi sau Cluj. Dr. Tiberiu Mogos nu a mai dat pe la locul de munca de cateva zile. Atat asistenta sefa de pe etajul la care acesta are cabinetul, cat si conducerea Institutului “Paulescu” ne-au confirmat ca medicul a facut de mult timp cerere de concediu de odihna pentru a asista la un congres european de diabet, dar concediul incepe de astazi. Cu alte cuvinte, medicul a lipsit aceste ultime zile nemotivat.
Conducerea Institutului “Paulescu” pastreaza tacerea in legatura cu cele doua scandaluri numite de presa “Reteaua Insulina”, motivand ca lasa justitia sa-si faca treaba. In perioada 1996-1997, acelasi Tiberiu Mogos, care in prezent este anchetat de catre Parchet, prescrisese unei paciente – Niculina N. - cantitati enorme de insulina, mult peste necesarul oricarui bolnav de diabet. Este imposibil ca pacienta sa-si fi putut injectat toata insulina prescrisa de Mogos si sa supravietuiasca.
Atat directorul medical al Institutului National de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice “N. C. Paulescu”, dr. Alina Nicolau, cat si purtatorul de cuvant al spitalului au refuzat sa ofere amanunte despre acest caz, motivand ca este vorba despre un dosar solutionat si inchis. Numai ca exista o informatie care poate redeschide acest dosar si care leaga cele doua fapte ale medicului Tiberius Mogos. Este posibil ca insulina prescrisa de Mogos sa apartina, in ambele cazuri, firmei Novo Novordisk. Reprezentantii firmei nu au confirmat, dar nici nu au infirmat informatia pana in acest moment. Dar, daca lucrurile stau asa, cele doua dosare se pot conexa, mai ales daca reprezentantii firmelor beneficiare sunt aceiasi. Sistemul ar putea functiona de mai mult de 13 ani.
CASMB i-a desfacut contractul lui Mogos
Intr-un comunicat al Institutului “Paulescu” se arata ca la inceputul acestei luni Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti a efectuat o actiune de control. Vinovat se pare ca a fost gasit numai medicul Tiberius Mogos, pentru care CASMB a decis excluderea din contract pentru serviciile medicale efectuate in cabinetele de specialitate de diabet, nutritie si boli metabolice din ambulatoriul integrat al spitalului. Cu toate acestea, pana acum CASMB nu a facut verificare, desi detine sisteme informatice care faciliteaza verificarea acestor retete. Mogos este in topul prescriptorilor de cel putin trei ani, având anual retete de peste un milion de euro, fara ca autoritatile sa se sesizeze pentru acest fapt. Acesta ar fi prescris doua retete cu medicamente antidiabetice, fiecare in valoare de circa 110.000 de lei, in conditiile in care tratamentul cu antidiabetice costa in medie 1.195 de lei pentru un pacient pe an, iar prescrierile nu se fac pe o perioada mai mare de 90 de zile. De asemenea, medicul ar fi prescris lunar doze de 90 de zile de medicatie specifica acelorasi pacienti. In afara de includerea lui in top, autoritatile nu au facut nici un demers legat de aceste prescrieri, ceea ce ar putea duce la un singur rezultat: Mogos este “curat ca lacrima”. In majoritatea cazurilor, retetele prescrise de medicul din Bucuresti au fost eliberate de aceeasi farmacie pentru care CASMB a reziliat contractul. Numai ca ar trebui verificat si daca produsele farmaceutice apartin aceluiasi producator. In plus, Mogos nu poate fi singurul vinovat, intrucat statistica indica un management defectuos al acestor programe inca de anul trecut, dar nimeni nu s-a preocupat sa verifice de ce, la o crestere a bugetului cu aproape 30 la suta, numarul pacientilor a crescut cu numai 3 procente.
Cercetarile se extind la Cluj si la Iasi
Ministerul Sanatatii a inaintat Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie (PICCJ) o sesizare, insotita de documente doveditoare pentru continuarea investigatiilor, care indica o frauda cu o valoare preliminara de peste 21 miliarde de lei, comisa de un prezumtiv “grup organizat”. Ministrul va extinde ancheta la Iasi si Cluj, unde exista informatii ca numarul prescrierilor este foarte mare, iar valoarea retetelor, extrem de mare.
(Florin Pupaza)
Sute de presupusi diabetici vor fi audiati de procurori
Plângerea ministrului sanatatii, Ion Bazac, impotriva a ceea ce presa a numit afacerea “Insulina” a fost depusa la registratura Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie pe 18 septembrie 2009, au precizat, pentru “Gardianul”, surse judiciare. Lucrarea a primit numar de inregistrare si a fost repartizata, spre competenta solutionare, Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica. Aceleasi surse au mai precizat ca plângerea a fost formulata si impotriva medicului Tiberius Mogos, angajat al Institutului de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice Paulescu, din Capitala, fata de care procurorii desfasoara in acest moment cercetari sub aspectul savârsirii infractiunii de abuz in serviciu. Lucrarea a primit numar de dosar penal pe data de 21 septembrie. Imediat, procurorii au demarat cercetari specifice, inaintând in prealabil catre Institutul National de Evidenta a Persoanelor (INEP), din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, o cerere la care au atasat o lista de persoane fizice, care urmeaza sa fie identificate si audiate in calitate de martori.
Retete eliberate pe perioade de 15 ani
Anchetatorii au facut verificari la sediul unei farmacii din zona Pietei Universitatii, din Capitala, de unde au ridicat mai multe borderouri ale retetelor eliberate pentru persoanele afectate de diabet si care au primit tratament prescris de catre medicul Tiberiu Mogos.
“In acest sens, incercam sa stabilim daca o serie de astfel de retete au fost eliberate unor pacienti fictivi. Vom identifica, cu ajutorul colegilor de la INEP, identitatea acestor pacienti, urmând a fi audiati. Ei vor trebui sa prezinte documentele medicale care sa ateste, pe de o parte, ca sufera de diabet si, pe de alta parte, ca au fost tratati la Institutul «Paulescu», de unde au primit tratament medicamentos pe reteta”, au precizat sursele citate. Suspiciunea Ministerului Sanatatii, care a fost insusita si de catre procurorii anchetatori care instrumenteaza, in prezent, acest dosar, pleaca si de la anumite retete eliberate pe perioade exagerat de mari in favoarea unor pacienti cu o vârsta extrem de avansata. Spre exemplu, o astfel de reteta a fost eliberata pe o perioada de 15 ani pentru un pacient care astazi are vârsta de 83 de ani, mai precizeaza sursele judiciare citate mai sus.
(Ion Alexandru)
Gardianul.ro
♦ Procurorii de la Parchetul General vor audia sute de presupusi diabetici pe numele carora au fost eliberate retete suspecte de catre medicii din reteaua “Insulina”. Ziarul Gardianul a descoperit insa si un caz din 1996, in care a fost implicat acelasi medic, Tiberiu Mogos, aflat acum in centrul investigatiilor. Acesta prescria pacientei Niculina N. o cantitate de sute de ori mai mare de insulina decat doza admisa. Astfel, prescrierile excesive de insulina nu au fost sanctionate in ultimii 13 ani.
♦ Legatura intre cele doua cazuri poate fi gasita de procurori in privinta firmei furnizoare si eventual a reprezentantilor acesteia. In deceniul trecut, Mogos a preferat produsele Novo Nordisk, pe care le prescria unei paciente al carei discernamant era contestat de unii dintre colegii sai, socati ca, sub pretextul rezistentei la insulina, medicul ii recomanda doze mamut. Acum, toate retetele investigate au fost decontate de aceeasi farmacie si ar putea duce la acelasi distribuitor.
♦ Mogos a disparut de la institut, intrand in concediu de odihna imediat dupa ce “Gardianul” a inceput sa prezinte faptele sale. Medicul figureaza in topul prescriptorilor de trei ani, cu retete de peste un milion de euro anual. Comisia Ministerului Sanatatii analizeaza masurile in ceea ce priveste lipsa de implicare a celor care trebuiau sa previna astfel de fraude, respectiv functionarii Casei de Asigurari Bucuresti. Ministerul are informatii ca reteaua “Insulina” actioneaza si in Iasi sau Cluj, unde se vor extinde cercetarile.
Schema fraudei, potrivit raportului inaintat de Ministerul Sanatatii Parchetului, este simpla: medicii prescriu insulina produsa de o anumita firma unor pacienti inexistenti sau in cantitati mai mari decat este necesar, retetele ajung la o farmacie cu care reteaua are o intelegere, iar Asigurarile platesc pentru o marfa care nu a fost livrata pacientilor. Ministerul Sanatatii are informatii ca “Reteaua insulina” actioneaza si in Iasi sau Cluj. Dr. Tiberiu Mogos nu a mai dat pe la locul de munca de cateva zile. Atat asistenta sefa de pe etajul la care acesta are cabinetul, cat si conducerea Institutului “Paulescu” ne-au confirmat ca medicul a facut de mult timp cerere de concediu de odihna pentru a asista la un congres european de diabet, dar concediul incepe de astazi. Cu alte cuvinte, medicul a lipsit aceste ultime zile nemotivat.
Conducerea Institutului “Paulescu” pastreaza tacerea in legatura cu cele doua scandaluri numite de presa “Reteaua Insulina”, motivand ca lasa justitia sa-si faca treaba. In perioada 1996-1997, acelasi Tiberiu Mogos, care in prezent este anchetat de catre Parchet, prescrisese unei paciente – Niculina N. - cantitati enorme de insulina, mult peste necesarul oricarui bolnav de diabet. Este imposibil ca pacienta sa-si fi putut injectat toata insulina prescrisa de Mogos si sa supravietuiasca.
Atat directorul medical al Institutului National de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice “N. C. Paulescu”, dr. Alina Nicolau, cat si purtatorul de cuvant al spitalului au refuzat sa ofere amanunte despre acest caz, motivand ca este vorba despre un dosar solutionat si inchis. Numai ca exista o informatie care poate redeschide acest dosar si care leaga cele doua fapte ale medicului Tiberius Mogos. Este posibil ca insulina prescrisa de Mogos sa apartina, in ambele cazuri, firmei Novo Novordisk. Reprezentantii firmei nu au confirmat, dar nici nu au infirmat informatia pana in acest moment. Dar, daca lucrurile stau asa, cele doua dosare se pot conexa, mai ales daca reprezentantii firmelor beneficiare sunt aceiasi. Sistemul ar putea functiona de mai mult de 13 ani.
CASMB i-a desfacut contractul lui Mogos
Intr-un comunicat al Institutului “Paulescu” se arata ca la inceputul acestei luni Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti a efectuat o actiune de control. Vinovat se pare ca a fost gasit numai medicul Tiberius Mogos, pentru care CASMB a decis excluderea din contract pentru serviciile medicale efectuate in cabinetele de specialitate de diabet, nutritie si boli metabolice din ambulatoriul integrat al spitalului. Cu toate acestea, pana acum CASMB nu a facut verificare, desi detine sisteme informatice care faciliteaza verificarea acestor retete. Mogos este in topul prescriptorilor de cel putin trei ani, având anual retete de peste un milion de euro, fara ca autoritatile sa se sesizeze pentru acest fapt. Acesta ar fi prescris doua retete cu medicamente antidiabetice, fiecare in valoare de circa 110.000 de lei, in conditiile in care tratamentul cu antidiabetice costa in medie 1.195 de lei pentru un pacient pe an, iar prescrierile nu se fac pe o perioada mai mare de 90 de zile. De asemenea, medicul ar fi prescris lunar doze de 90 de zile de medicatie specifica acelorasi pacienti. In afara de includerea lui in top, autoritatile nu au facut nici un demers legat de aceste prescrieri, ceea ce ar putea duce la un singur rezultat: Mogos este “curat ca lacrima”. In majoritatea cazurilor, retetele prescrise de medicul din Bucuresti au fost eliberate de aceeasi farmacie pentru care CASMB a reziliat contractul. Numai ca ar trebui verificat si daca produsele farmaceutice apartin aceluiasi producator. In plus, Mogos nu poate fi singurul vinovat, intrucat statistica indica un management defectuos al acestor programe inca de anul trecut, dar nimeni nu s-a preocupat sa verifice de ce, la o crestere a bugetului cu aproape 30 la suta, numarul pacientilor a crescut cu numai 3 procente.
Cercetarile se extind la Cluj si la Iasi
Ministerul Sanatatii a inaintat Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie (PICCJ) o sesizare, insotita de documente doveditoare pentru continuarea investigatiilor, care indica o frauda cu o valoare preliminara de peste 21 miliarde de lei, comisa de un prezumtiv “grup organizat”. Ministrul va extinde ancheta la Iasi si Cluj, unde exista informatii ca numarul prescrierilor este foarte mare, iar valoarea retetelor, extrem de mare.
(Florin Pupaza)
Sute de presupusi diabetici vor fi audiati de procurori
Plângerea ministrului sanatatii, Ion Bazac, impotriva a ceea ce presa a numit afacerea “Insulina” a fost depusa la registratura Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie pe 18 septembrie 2009, au precizat, pentru “Gardianul”, surse judiciare. Lucrarea a primit numar de inregistrare si a fost repartizata, spre competenta solutionare, Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica. Aceleasi surse au mai precizat ca plângerea a fost formulata si impotriva medicului Tiberius Mogos, angajat al Institutului de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice Paulescu, din Capitala, fata de care procurorii desfasoara in acest moment cercetari sub aspectul savârsirii infractiunii de abuz in serviciu. Lucrarea a primit numar de dosar penal pe data de 21 septembrie. Imediat, procurorii au demarat cercetari specifice, inaintând in prealabil catre Institutul National de Evidenta a Persoanelor (INEP), din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, o cerere la care au atasat o lista de persoane fizice, care urmeaza sa fie identificate si audiate in calitate de martori.
Retete eliberate pe perioade de 15 ani
Anchetatorii au facut verificari la sediul unei farmacii din zona Pietei Universitatii, din Capitala, de unde au ridicat mai multe borderouri ale retetelor eliberate pentru persoanele afectate de diabet si care au primit tratament prescris de catre medicul Tiberiu Mogos.
“In acest sens, incercam sa stabilim daca o serie de astfel de retete au fost eliberate unor pacienti fictivi. Vom identifica, cu ajutorul colegilor de la INEP, identitatea acestor pacienti, urmând a fi audiati. Ei vor trebui sa prezinte documentele medicale care sa ateste, pe de o parte, ca sufera de diabet si, pe de alta parte, ca au fost tratati la Institutul «Paulescu», de unde au primit tratament medicamentos pe reteta”, au precizat sursele citate. Suspiciunea Ministerului Sanatatii, care a fost insusita si de catre procurorii anchetatori care instrumenteaza, in prezent, acest dosar, pleaca si de la anumite retete eliberate pe perioade exagerat de mari in favoarea unor pacienti cu o vârsta extrem de avansata. Spre exemplu, o astfel de reteta a fost eliberata pe o perioada de 15 ani pentru un pacient care astazi are vârsta de 83 de ani, mai precizeaza sursele judiciare citate mai sus.
(Ion Alexandru)
Mafia taximetriştilor de la Băneasa
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Sep 2009
Alexandru Varzaru
O haită de taximetrişti aşteaptă. Pasagerii coborîţi din avioane dau buzna ca oile. Sînt ori străini care nu ştiu nivelul preţurilor din România, ori români care vor să se dea mari pentru că au venit în România din Spania sau Italia, ori sînt fraieri pur şi simplu. Oraşul e lîngă ei. Un taxi normal i-ar duce oriunde cu puţin peste 10-15 lei noi. Dar asta nu mai contează la Aeroportul Băneasa, pentru că în scurt timp urmează jaful.
Acum o săptămînă, cînd am venit cu propriile bagaje, 15 taximetrişti din ăştia mi-au explicat cu multă bunăvoinţă că se lucrează la pasaj şi că taxiurile trebuie să ajungă la pasajul Ikea, acolo să întoarcă, să stea în aglomeraţie, „Deci nu!“.
Toţi recomandau traseul prin Pipera şi voiau ori 500.000, ori 600.000, ori 400.000 de lei, dar în nici un caz cu aparat. Mulţi erau de la firmele mari din Bucureşti şi, tocmai din această cauză, le-am cerut să mi se pună aparatul. Nu voiau cu aparat.
Cînd am ajuns iar luni pe la Băneasa, ca să văd cum o mai duc băieţii, ultimul avion venise la ora patru. Doi taximetrişti stau în poartă la Plecări şi discută plictisiţi.
– Următorul vine la cinci şi zece.
– Ăla bun e la şase.
Un şir lung de taxiuri aşteaptă la intrarea în aeroport. Jumătate din şoferi au, şi nu exagerez, mutre de asasini. Acum două săptămîni, cînd am plecat din ţară, venisem la Băneasa, dimineaţa, cu 16 lei. Mă abordează un tip cu Taxi Stass. Şase sute de mii.
– Mulţumesc mult, dar nu, mi se pare prea mult.
– Dar cît vrei?
– 200.000.
– Ha, ha, ha!
Sînt multe taxiuri care afişează 3,5 lei pe kilometru. Cînd treci pe lîngă ele, taximetriştii sar şi deschid deja portbagajul, ca şi cum ai fi făcut deja afacerea cu ei. Preţuri? 50. 60. 50. 40. 80. Motivul? Că trebuie să ocolească pe la Ikea şi apoi trebuie să stea bară la bară. Sub ochii mei şi ai lor, maşinile care cică merg bară la bară merg destul de repede. Le arăt. „Şi ce dacă?“ Atunci le bag treaba cu 200.000 de lei vechi.
Toţi par şocaţi. Se blochează. Se uită de parcă i-aş fi înjurat de mamă.
Iată un taxi Mondial, despre care ştiam că e o firmă ok. Omul iese din maşină, mă întreabă unde merg, dă să deschidă portbagajul.
– Dar cît?
– 60 de lei.
Mă îndrept spre următorul, un băiat de la Pelican care e ultimul din rîndul de asasini. Îl întreb cît ia. Ia cît scrie. Pune şi aparatul? Da. Cît cere pe cursă? Păi, cît ia aparatul. Tipul de la Mondial e în spate şi deodată intervine, nemulţumit:
– Pelicane, nu vrei să-ţi dau eu două sute de mii să pleci de aici?! Să ne laşi şi pe noi să lucrăm.
Tipul de la Mondial are indicativul 309.
Un alt taximetrist de treabă îmi explică că, exact acum o săptămînă, un tînăr din Bacău a luat o cursă cu unul din nenorociţi pînă la Gara de Nord, unde i-a fost cerută suma de 180 de euro pe care a trebuit să o plătească, fiindcă şoferul chemase doi colegi şi urma să-l ia la omor. Taximetristul de treabă l-a luat apoi de la Gara de Nord şi l-a dus apoi pînă la Bacău, tot cu 180 de euro.
Domnul Titi de la Arsenal Taxi mă abordează în timp ce negociam cu altul.
– 200 e bine?
Iniţial cred că e vorba de 200.000 de lei vechi. Îmi mai încerc norocul cu primul, dar tipul de la Arsenal Taxi insistă.
– Hai cu 150!
Îl părăsesc pe primul şi cer amănunte. 200.000 de lei vechi par de vis. 150 sînt deja minune dumnezeiască.
– Deci 150.000? îl întreb.
– Nu. 150.
– Adică un milion şi jumătate?
– Da.
– Cîîîît? Păi, toţi cei de pe partea aia îmi cer 5-600.000.
– Aşa vă cer la început, da’ să vezi cît se face cînd ajungi. Da’ cît vreţi?
– 20 de lei.
Omul se întoarce şi o zbugheşte. Pierduse timpul cu mine.
Ultimul din listă, un bătrînel gîjîit, de la Taxi Stass, care stătea şi data trecută pe colţul lui, într-o Dacia Nova. Bătrîn şi nesimţit. Cere 300.000.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Sep 2009
Alexandru Varzaru
O haită de taximetrişti aşteaptă. Pasagerii coborîţi din avioane dau buzna ca oile. Sînt ori străini care nu ştiu nivelul preţurilor din România, ori români care vor să se dea mari pentru că au venit în România din Spania sau Italia, ori sînt fraieri pur şi simplu. Oraşul e lîngă ei. Un taxi normal i-ar duce oriunde cu puţin peste 10-15 lei noi. Dar asta nu mai contează la Aeroportul Băneasa, pentru că în scurt timp urmează jaful.
Acum o săptămînă, cînd am venit cu propriile bagaje, 15 taximetrişti din ăştia mi-au explicat cu multă bunăvoinţă că se lucrează la pasaj şi că taxiurile trebuie să ajungă la pasajul Ikea, acolo să întoarcă, să stea în aglomeraţie, „Deci nu!“.
Toţi recomandau traseul prin Pipera şi voiau ori 500.000, ori 600.000, ori 400.000 de lei, dar în nici un caz cu aparat. Mulţi erau de la firmele mari din Bucureşti şi, tocmai din această cauză, le-am cerut să mi se pună aparatul. Nu voiau cu aparat.
Cînd am ajuns iar luni pe la Băneasa, ca să văd cum o mai duc băieţii, ultimul avion venise la ora patru. Doi taximetrişti stau în poartă la Plecări şi discută plictisiţi.
– Următorul vine la cinci şi zece.
– Ăla bun e la şase.
Un şir lung de taxiuri aşteaptă la intrarea în aeroport. Jumătate din şoferi au, şi nu exagerez, mutre de asasini. Acum două săptămîni, cînd am plecat din ţară, venisem la Băneasa, dimineaţa, cu 16 lei. Mă abordează un tip cu Taxi Stass. Şase sute de mii.
– Mulţumesc mult, dar nu, mi se pare prea mult.
– Dar cît vrei?
– 200.000.
– Ha, ha, ha!
Sînt multe taxiuri care afişează 3,5 lei pe kilometru. Cînd treci pe lîngă ele, taximetriştii sar şi deschid deja portbagajul, ca şi cum ai fi făcut deja afacerea cu ei. Preţuri? 50. 60. 50. 40. 80. Motivul? Că trebuie să ocolească pe la Ikea şi apoi trebuie să stea bară la bară. Sub ochii mei şi ai lor, maşinile care cică merg bară la bară merg destul de repede. Le arăt. „Şi ce dacă?“ Atunci le bag treaba cu 200.000 de lei vechi.
Toţi par şocaţi. Se blochează. Se uită de parcă i-aş fi înjurat de mamă.
Iată un taxi Mondial, despre care ştiam că e o firmă ok. Omul iese din maşină, mă întreabă unde merg, dă să deschidă portbagajul.
– Dar cît?
– 60 de lei.
Mă îndrept spre următorul, un băiat de la Pelican care e ultimul din rîndul de asasini. Îl întreb cît ia. Ia cît scrie. Pune şi aparatul? Da. Cît cere pe cursă? Păi, cît ia aparatul. Tipul de la Mondial e în spate şi deodată intervine, nemulţumit:
– Pelicane, nu vrei să-ţi dau eu două sute de mii să pleci de aici?! Să ne laşi şi pe noi să lucrăm.
Tipul de la Mondial are indicativul 309.
Un alt taximetrist de treabă îmi explică că, exact acum o săptămînă, un tînăr din Bacău a luat o cursă cu unul din nenorociţi pînă la Gara de Nord, unde i-a fost cerută suma de 180 de euro pe care a trebuit să o plătească, fiindcă şoferul chemase doi colegi şi urma să-l ia la omor. Taximetristul de treabă l-a luat apoi de la Gara de Nord şi l-a dus apoi pînă la Bacău, tot cu 180 de euro.
Domnul Titi de la Arsenal Taxi mă abordează în timp ce negociam cu altul.
– 200 e bine?
Iniţial cred că e vorba de 200.000 de lei vechi. Îmi mai încerc norocul cu primul, dar tipul de la Arsenal Taxi insistă.
– Hai cu 150!
Îl părăsesc pe primul şi cer amănunte. 200.000 de lei vechi par de vis. 150 sînt deja minune dumnezeiască.
– Deci 150.000? îl întreb.
– Nu. 150.
– Adică un milion şi jumătate?
– Da.
– Cîîîît? Păi, toţi cei de pe partea aia îmi cer 5-600.000.
– Aşa vă cer la început, da’ să vezi cît se face cînd ajungi. Da’ cît vreţi?
– 20 de lei.
Omul se întoarce şi o zbugheşte. Pierduse timpul cu mine.
Ultimul din listă, un bătrînel gîjîit, de la Taxi Stass, care stătea şi data trecută pe colţul lui, într-o Dacia Nova. Bătrîn şi nesimţit. Cere 300.000.
Medicul Oprescu vrea să transforme zece dispensare în afaceri imobiliare
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Sep 2009
Biroul de Investigatii
Medicul primar al Capitalei, aspirant la postul de preşedinte al tuturor românilor, continuă să-i îmbolnăvească pe bucureşteni. Adică să respecte mai mult jurămîntul lui Ipocrit decît pe cel al lui Hipocrate. După ce a ologit spaţii verzi din Bucureşti cu turnuri gigantice după planuri ilegale, Oprescu se pregăteşte acum să ologească şi oamenii. Cărora vrea să le ia zece centre medicale din sectorul 1. Operaţiunea de capturare combină tehnici speciale: mersul pe burtă pe sub nasul (aflat şi aşa la altitudini joase) al Guvernului şi săritura cu prăjina peste capul Ministerului Sănătăţii.
Un primar de zece
Primarul Oprescu a propus spre aprobare pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului General din 25 septembrie un proiect de hotărîre „privind trecerea unor spaţii cu destinaţie medicală din administrarea Consiliului Local al Sector 1 în administrarea CGMB şi trecerea spaţiilor din domeniul public al Municipiului Bucureşti în domeniul privat al Municipiului Bucureşti“.
n anexa aferentă am găsit zece centre medicale aflate în zone cu mare potenţial imobiliar: Centrul Medical Batiştei, Dispensarul Băneasa, Dispensarul Herăstrău, Centrul Medical Calea Plevnei, Dispensarul Bucureşti-Tîrgovişte, Laboratorul de Sănătate Mintală (str. Dionisie Lupu), Dispensarul Bucureştii Noi, Diham (Schitu Măgureanu), Clăbucet (Ion Mihalache) şi Dispensarul Medical Duca (bdul I.G. Duca). Care e efectul acestei hotărîri şi cum îi servesc pe tavă lui Oprescu roadele ei? În primul rînd, mutarea cabinetelor de la sectorul 1 la Consiliul General îi aduce mai aproape prada. Iar scoaterea acestora din proprietatea publică a Municipiului Bucureşti echivalează cu scoaterea interdicţiilor de concesionare sau de vînzare care planau asupra acestor zece centre medicale, considerate a fi de utilitate publică.
Din expunerea de motive semnată de primarul Oprescu, care ar trebui să ne lămurească şi pe noi de ce riscăm să rămînem fără centre medicale, reiese un singur motiv: pentru că primarul poate.
Oprescu se vrea mai tare ca Boc
Centrele medicale de care s-a făcut vorbire mai sus au fost trecute în 2002, prin hotărîre de guvern, din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea consiliilor locale. Deci, acum, Oprescu vrea să desfacă prin hotărîre de consiliu general ce a legat o hotărîre de guvern. Ceea ce e ilegal.
Mai mult: pentru că aceste centre medicale sînt considerate a fi de interes local, terenurile şi clădirile în care ele îşi desfăşoară activitatea nu îşi pot schimba destinaţia şi nu pot fi înstrăinate fără acordul Ministerului Sănătăţii. În documentaţia ataşată proiectului de hotărîre, pe care Oprescu a supus-o dezbaterii Consiliului General de vinerea asta, nu apare, însă, nici urmă de acord de la MS. În schimb, nu lipsesc avizele favorabile de la Comisia Juridică şi Comisia de Sănătate şi Protecţie Socială a CGMB şi de la Direcţia de Achiziţii Concesionări Contracte a PMB (toate subordonate primarului, desigur).
Nu numai imoral, ci şi neconstituţional
Tot din proiectul de hotărîre al lui Oprescu ne facem o idee şi despre scopul mutării centrelor medicale din domeniul public în domeniul privat. Primarul invocă Ordonanţa de Guvern 68/2008 prin care s-a aprobat vînzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale şi ne dezvăluie, astfel, marea oportunitate a afacerii. Şi anume, fireşte, vînzarea lor. Cam cît de legală e vînzarea acestor spaţii vă poate spune chiar Curtea Constituţională, care a desfiinţat, în iulie 2005, o ordonanţă de guvern identică cu cea din 2008. Cele două acte au chiar acelaşi titlu, iar conţinutul diferă extrem de puţin, ideea de bază fiind aceeaşi. Curtea Constituţională constată că ordonanţa din 2005 aduce atingere dispoziţiilor din Constituţie care fac referire la garantarea dreptului de proprietate şi a celui la ocrotirea sănătăţii. Amintind că, prin Constituţie, se stabileşte „obligaţia statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, ceea ce implică şi crearea de condiţii care să asigure prestarea de servicii medicale, inclusiv sub aspectul asigurării bazei materiale necesare“. Să mori tu, bă, pacientule?
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Sep 2009
Biroul de Investigatii
Medicul primar al Capitalei, aspirant la postul de preşedinte al tuturor românilor, continuă să-i îmbolnăvească pe bucureşteni. Adică să respecte mai mult jurămîntul lui Ipocrit decît pe cel al lui Hipocrate. După ce a ologit spaţii verzi din Bucureşti cu turnuri gigantice după planuri ilegale, Oprescu se pregăteşte acum să ologească şi oamenii. Cărora vrea să le ia zece centre medicale din sectorul 1. Operaţiunea de capturare combină tehnici speciale: mersul pe burtă pe sub nasul (aflat şi aşa la altitudini joase) al Guvernului şi săritura cu prăjina peste capul Ministerului Sănătăţii.
Un primar de zece
Primarul Oprescu a propus spre aprobare pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului General din 25 septembrie un proiect de hotărîre „privind trecerea unor spaţii cu destinaţie medicală din administrarea Consiliului Local al Sector 1 în administrarea CGMB şi trecerea spaţiilor din domeniul public al Municipiului Bucureşti în domeniul privat al Municipiului Bucureşti“.
n anexa aferentă am găsit zece centre medicale aflate în zone cu mare potenţial imobiliar: Centrul Medical Batiştei, Dispensarul Băneasa, Dispensarul Herăstrău, Centrul Medical Calea Plevnei, Dispensarul Bucureşti-Tîrgovişte, Laboratorul de Sănătate Mintală (str. Dionisie Lupu), Dispensarul Bucureştii Noi, Diham (Schitu Măgureanu), Clăbucet (Ion Mihalache) şi Dispensarul Medical Duca (bdul I.G. Duca). Care e efectul acestei hotărîri şi cum îi servesc pe tavă lui Oprescu roadele ei? În primul rînd, mutarea cabinetelor de la sectorul 1 la Consiliul General îi aduce mai aproape prada. Iar scoaterea acestora din proprietatea publică a Municipiului Bucureşti echivalează cu scoaterea interdicţiilor de concesionare sau de vînzare care planau asupra acestor zece centre medicale, considerate a fi de utilitate publică.
Din expunerea de motive semnată de primarul Oprescu, care ar trebui să ne lămurească şi pe noi de ce riscăm să rămînem fără centre medicale, reiese un singur motiv: pentru că primarul poate.
Oprescu se vrea mai tare ca Boc
Centrele medicale de care s-a făcut vorbire mai sus au fost trecute în 2002, prin hotărîre de guvern, din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea consiliilor locale. Deci, acum, Oprescu vrea să desfacă prin hotărîre de consiliu general ce a legat o hotărîre de guvern. Ceea ce e ilegal.
Mai mult: pentru că aceste centre medicale sînt considerate a fi de interes local, terenurile şi clădirile în care ele îşi desfăşoară activitatea nu îşi pot schimba destinaţia şi nu pot fi înstrăinate fără acordul Ministerului Sănătăţii. În documentaţia ataşată proiectului de hotărîre, pe care Oprescu a supus-o dezbaterii Consiliului General de vinerea asta, nu apare, însă, nici urmă de acord de la MS. În schimb, nu lipsesc avizele favorabile de la Comisia Juridică şi Comisia de Sănătate şi Protecţie Socială a CGMB şi de la Direcţia de Achiziţii Concesionări Contracte a PMB (toate subordonate primarului, desigur).
Nu numai imoral, ci şi neconstituţional
Tot din proiectul de hotărîre al lui Oprescu ne facem o idee şi despre scopul mutării centrelor medicale din domeniul public în domeniul privat. Primarul invocă Ordonanţa de Guvern 68/2008 prin care s-a aprobat vînzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale şi ne dezvăluie, astfel, marea oportunitate a afacerii. Şi anume, fireşte, vînzarea lor. Cam cît de legală e vînzarea acestor spaţii vă poate spune chiar Curtea Constituţională, care a desfiinţat, în iulie 2005, o ordonanţă de guvern identică cu cea din 2008. Cele două acte au chiar acelaşi titlu, iar conţinutul diferă extrem de puţin, ideea de bază fiind aceeaşi. Curtea Constituţională constată că ordonanţa din 2005 aduce atingere dispoziţiilor din Constituţie care fac referire la garantarea dreptului de proprietate şi a celui la ocrotirea sănătăţii. Amintind că, prin Constituţie, se stabileşte „obligaţia statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, ceea ce implică şi crearea de condiţii care să asigure prestarea de servicii medicale, inclusiv sub aspectul asigurării bazei materiale necesare“. Să mori tu, bă, pacientule?
AEP a aflat în fine de scrutinul de la toamnă: Soft fără licitaţie pentru alegeri
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
24 Sep 2009 Dan Duca
Guvernul a autorizat Autoritatea Electorală să cumpere un nou soft pentru prezidenţialele din toamnă. Nu o va face prin licitaţie, pe motiv că nu mai este timp pentru aşa ceva. Reprezentanţii societăţii civile atacă vehement demersurile AEP
Autoritatea Electorală Permanentă a aflat ca de obicei prea târziu că în toamna acestui an vor fi organizate alegeri prezidenţiale şi în consecinţă nu va mai organiza o licitaţie pentru achiziţionarea unui nou soft pentru centralizarea voturilor. Procesul de cumpărare se va realiza prin negociere fără publicarea unui anunţ de participare, AEP fiind autorizată miercuri de Guvern, urmând să publice anunţuri în presă pentru a transparentiza procesul de achiziţie, au declarat surse din Autoritate, citate de NewsIn. Decizia a fost luată de Guvern miercuri deoarece Autoritatea nu s-ar fi încadrat în calendarul de achiziţie prin licitaţie deschisă, procedură care ar fi presupus aproximativ 60 de zile până la semnarea contractului, depăşind astfel data alegerilor din 22 noiembrie, au explicat pentru NewsIn sursele citate.
În cazul negocierii, procedura de achiziţie s-ar reduce la 30 de zile, iar AEP va face „transparentă“ achiziţia prin anunţuri în mai multe publicaţii şi pe site-ul instituţiei, au mai spus sursele din AEP.
Iniţiativa de a cumpăra un nou soft pentru prezidenţiale, ca de altfel şi modul în care se va face aceasta sunt contestate vehement de Institutul pentru Politici Publice. „Eu sunt dezgustat de politicienii care se isterizează pentru sutele de mii de euro pe care i-a cheltuit Monica Iacob-Ridzi şi nu sunt interesaţi de sutele de mii de euro pe care le dă Autoritatea Electorală Permanentă pe tot felul de softuri. Softul există şi este absolut identic cu cel folosit în trecut. Aici cumpărăm acelaşi lucru. Cumpărăm ceva deja scris. Efortul este zero, mai dăm câteva sute de mii de euro pe un CD scris. Mi-e scârbă de politicienii care înghit ceea ce le spune domnul Marian Muhuleţ, de politicienii care acceptă să fie fraieriţi când li se spune că softul s-a învechit. Premierul «nu ştia» că sunt alegeri acum cinci ani. Domnul Muhuleţ peste vară nu a făcut nimic. Trebuia să-l aştepte pe premier în fiecare zi şi să-i spună că trebuie să luăm un soft - admiţând că trebuie cumpărăm unul - şi trebuie să facem licitaţie. Nu discutăm de lucruri complicate, vă asigur“, susţine directorul executiv al Institutului pentru Politici Publice, Adrian Moraru. Reprezentanţii Autorităţii nu au putut fi contactaţi joi pentru o reacţie.
Nu este pentru prima oară când achiziţionarea unui soft pentru alegeri de către AEP se lasă cu scandal. În toamna anului trecut, firma TeamNet Internaţional a anunţat că renunţă la contractul cu AEP pentru livrarea programului de centralizare a voturilor la uninominale pentru că i se aduceau prejudicii de imagine. În cele din urmă, firma - parte din grupul Asesoft, controlată de omul de afaceri Sorin Ghiţă - şi-a îndeplinit contractul. La europarlamentare, IPP a acuzat faptul că AEP vrea să plătească un milion de euro pentru un nou soft, în cele din urmă acesta a fost însă achiziţionat de la Siveco contra sumei de 340.000 de euro. Pe lângă acest soft, AEP a mai cumpărat la europarlamentare un alt soft pentru depistarea votului multiplu.
Cotidianul.ro
24 Sep 2009 Dan Duca
Guvernul a autorizat Autoritatea Electorală să cumpere un nou soft pentru prezidenţialele din toamnă. Nu o va face prin licitaţie, pe motiv că nu mai este timp pentru aşa ceva. Reprezentanţii societăţii civile atacă vehement demersurile AEP
Autoritatea Electorală Permanentă a aflat ca de obicei prea târziu că în toamna acestui an vor fi organizate alegeri prezidenţiale şi în consecinţă nu va mai organiza o licitaţie pentru achiziţionarea unui nou soft pentru centralizarea voturilor. Procesul de cumpărare se va realiza prin negociere fără publicarea unui anunţ de participare, AEP fiind autorizată miercuri de Guvern, urmând să publice anunţuri în presă pentru a transparentiza procesul de achiziţie, au declarat surse din Autoritate, citate de NewsIn. Decizia a fost luată de Guvern miercuri deoarece Autoritatea nu s-ar fi încadrat în calendarul de achiziţie prin licitaţie deschisă, procedură care ar fi presupus aproximativ 60 de zile până la semnarea contractului, depăşind astfel data alegerilor din 22 noiembrie, au explicat pentru NewsIn sursele citate.
În cazul negocierii, procedura de achiziţie s-ar reduce la 30 de zile, iar AEP va face „transparentă“ achiziţia prin anunţuri în mai multe publicaţii şi pe site-ul instituţiei, au mai spus sursele din AEP.
Iniţiativa de a cumpăra un nou soft pentru prezidenţiale, ca de altfel şi modul în care se va face aceasta sunt contestate vehement de Institutul pentru Politici Publice. „Eu sunt dezgustat de politicienii care se isterizează pentru sutele de mii de euro pe care i-a cheltuit Monica Iacob-Ridzi şi nu sunt interesaţi de sutele de mii de euro pe care le dă Autoritatea Electorală Permanentă pe tot felul de softuri. Softul există şi este absolut identic cu cel folosit în trecut. Aici cumpărăm acelaşi lucru. Cumpărăm ceva deja scris. Efortul este zero, mai dăm câteva sute de mii de euro pe un CD scris. Mi-e scârbă de politicienii care înghit ceea ce le spune domnul Marian Muhuleţ, de politicienii care acceptă să fie fraieriţi când li se spune că softul s-a învechit. Premierul «nu ştia» că sunt alegeri acum cinci ani. Domnul Muhuleţ peste vară nu a făcut nimic. Trebuia să-l aştepte pe premier în fiecare zi şi să-i spună că trebuie să luăm un soft - admiţând că trebuie cumpărăm unul - şi trebuie să facem licitaţie. Nu discutăm de lucruri complicate, vă asigur“, susţine directorul executiv al Institutului pentru Politici Publice, Adrian Moraru. Reprezentanţii Autorităţii nu au putut fi contactaţi joi pentru o reacţie.
Nu este pentru prima oară când achiziţionarea unui soft pentru alegeri de către AEP se lasă cu scandal. În toamna anului trecut, firma TeamNet Internaţional a anunţat că renunţă la contractul cu AEP pentru livrarea programului de centralizare a voturilor la uninominale pentru că i se aduceau prejudicii de imagine. În cele din urmă, firma - parte din grupul Asesoft, controlată de omul de afaceri Sorin Ghiţă - şi-a îndeplinit contractul. La europarlamentare, IPP a acuzat faptul că AEP vrea să plătească un milion de euro pentru un nou soft, în cele din urmă acesta a fost însă achiziţionat de la Siveco contra sumei de 340.000 de euro. Pe lângă acest soft, AEP a mai cumpărat la europarlamentare un alt soft pentru depistarea votului multiplu.
joi, 24 septembrie 2009
Felicitari Domnule Antonescu!
Romania trebuie salvata!
Pentru abordarea din Parlament.
E nevoie de mai mult!
Pentru abordarea din Parlament.
E nevoie de mai mult!
Felicitari Domnule Antonescu!
Romania trebuie salvata!
Pentru abordarea din Parlament.
E nevoie de mai mult!
Medicii din reteaua «Insulina» au scris 9.000 de retete false. Bazac pregateste schimbari de sistem pentru prevenirea fraudelor
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
Ministrul sanatatii, Ion Bazac, a confirmat, la ProTv, ca monitorizarea Programului National de Diabet a dus la descoperirea unei retele de medici si farmacisti care frauda sistemul. Ministrul a sesizat organele de cercetare penala, care continua ancheta. Pana in acest moment, au fost analizate 600 de retete scrise de un cadru didactic universitar, acestea avand 500 de coduri numerice personale, ceea ce ridica suspiciunea dublarii retetelor pentru aceeasi persoana. Prejudiciul estimat depaseste 21 miliarde de lei. Potrivit ProTv, ar fi investigat medicul Tiberiu Mogos, care a mai fost implicat intr-un scandal, cand a prescris doze de sute de ori mai mari decat necesarul de insulina unei singure paciente. Retetele a sase medici din cadrul retelei sunt inregistrate de farmacie pe codul altui medic, existand suspiciunea de fals in cazul a 9.000 de retete. Ministerul Sanatatii pregateste sanctiuni severe pentru medicii care nu respecta regulamentele de prescriere, mergand pana la o suspendare de 5 ani din contractul cu Asigurarile. De asemenea, s-ar putea reintroduce sistemul de licitatii nationale pentru achizitia medicamentelor folosite in bolile grave direct de la producatori. Statistica indica un management defectuos al acestor programe inca de anul trecut, dar nimeni nu s-a preocupat sa verifice de ce, la o crestere a bugetului cu aproape 30 la suta, numarul pacientilor a crescut cu numai 3 procente.
Ioana Theodoru
Gardianul.ro
Ministrul sanatatii, Ion Bazac, a confirmat, la ProTv, ca monitorizarea Programului National de Diabet a dus la descoperirea unei retele de medici si farmacisti care frauda sistemul. Ministrul a sesizat organele de cercetare penala, care continua ancheta. Pana in acest moment, au fost analizate 600 de retete scrise de un cadru didactic universitar, acestea avand 500 de coduri numerice personale, ceea ce ridica suspiciunea dublarii retetelor pentru aceeasi persoana. Prejudiciul estimat depaseste 21 miliarde de lei. Potrivit ProTv, ar fi investigat medicul Tiberiu Mogos, care a mai fost implicat intr-un scandal, cand a prescris doze de sute de ori mai mari decat necesarul de insulina unei singure paciente. Retetele a sase medici din cadrul retelei sunt inregistrate de farmacie pe codul altui medic, existand suspiciunea de fals in cazul a 9.000 de retete. Ministerul Sanatatii pregateste sanctiuni severe pentru medicii care nu respecta regulamentele de prescriere, mergand pana la o suspendare de 5 ani din contractul cu Asigurarile. De asemenea, s-ar putea reintroduce sistemul de licitatii nationale pentru achizitia medicamentelor folosite in bolile grave direct de la producatori. Statistica indica un management defectuos al acestor programe inca de anul trecut, dar nimeni nu s-a preocupat sa verifice de ce, la o crestere a bugetului cu aproape 30 la suta, numarul pacientilor a crescut cu numai 3 procente.
Ioana Theodoru
Era Băsescu: Torţionarii comunişti şi securişti, condamnaţi la bunăstare pe viaţă
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
23 Sep 2009 Cristian Oprea
Legea lustraţiei şi măsurile cu adevărat reparatorii pentru victimele comunismului au fost marele eşec al mandatului preşedintelui României, Traian Băsescu. Condamnarea crimelor comunismului a rămas doar o declaraţie scrisă a şefului statului român şi un laborios, dar contestat raport al comisiei prezidenţiale. Torţionarii comunişti şi securişti de odinioară zburdă în libertate cu pensii astronomice şi, mai mult, o bună parte a lor, cu afaceri prospere.
Prea puţine dintre recomandările curajoase ale specialiştilor din Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste - coordonată de politologul şi profesorul Vladimir Tismăneanu - au fost puse în practică.
Guvernarea atât de mult „visată” de Traian Băsescu - PDL şi PSD - nu s-a obosit să pună în aplicare vreuna dintre aceste recomandări. La PSD e de înţeles: dintotdeauna a fost o opoziţie pentru astfel de măsuri, pe care, în esenţă, le-a considerat ca fiind revanşarde. Puţine câte au fost, măsurile au fost luate pe vremea guvernului Partidului Naţional Liberal, condus de Călin Popescu Tăriceanu.
Culisele condamnării comunismului
Traian Băsescu a ajuns să înfiinţeze Comisia Tismăneanu după ce la început nici nu voia să audă de condamnarea comunismului.
Când elita intelectuală îi cerea, în România, condamnarea comunismului, era într-o vizită oficială în China comunistă. Întrebat de un ziarist ce părere are despre Apel, preşedintele României a avut, la reşedinţa sa oficială de la Beijing, o ieşire nervoasă: l-a apostrofat serios pe jurnalist, s-a ridicat şi a plecat de la întâlnirea cu presa română. A continuat să-l apostrofeze pe jurnalist şi la bordul aeronavei oficiale, la întoarcerea spre Bucureşti, spunându-i că e nătâng şi apoi nerod.
Indecizia de la început a şefului statului a fost continuată prin inacţiunea guvernării al cărei exponent este însuşi liderul Partidului Democrat Liberal, Emil Boc.
Ce propunea Comisia Tismăneanu şi ce s-a ales de propuneri, în selecţia de mai jos.
Realizat:
• Condamnarea explicită, categorică şi neechivocă a sistemului comunist din România, de la înfiinţarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 şi până la prăbuşire, în decembrie 1989.
• Publicarea raportului pe website-ul Administraţiei Prezidenţiale, după o perioadă de editare, stilizare şi definitivare a capitolelor.
• Pensia foştilor deţinuţi politici şi a urmaşilor direcţi ai acestora să fie considerabil majorată. Foştilor deţinuţi politici să li se acorde cât mai multe gratuităţi: asistenţă medicală, medicamente, transport urban şi interurban, abonamente radio-tv, costul mediu de întreţinere: căldură, energie electrică, gaz metan, apă, salubritate).
• Propunerea de a lua în consideraţie solicitările foştilor deţinuţi politici legate de recunoaşterea publică a tragediei prin care au trecut.
• Majorarea pensiilor acestora prin acordarea unei pensii suplimentare, precum şi a unor indemnizaţii retroactive compensatorii,
acordarea de gratuităţi (asistenţă medicală, medicamente, transport public), acordarea unor indemnizaţii pentru deţinuţii politici care nu sunt pensionari.
• Eliminarea tuturor numelor de foşti comunişti (în măsura în care mai există) pentru nume publice (străzi, localitaţi, instituţii etc).
Parţial:
• Introducerea doar în licee şi numai opţional a manualului crimelor în care sunt studiate efectele dictaturii comuniste.
• Un manual despre regimul comunist în care subiectul represiunii să ocupe un loc important care să fie predat în învăţământul mediu.
Nerealizări:
• Recunoaşterea oficială a caracterului anticomunist al Revoluţiei din decembrie 1989.
• Analiza felului în care birocraţia s-a regrupat şi a exploatat sentimentele antitotalitare pentru a împiedica avansul revoluţiei.
•Recunoaşterea oficială a Proclamaţiei de la Timişoara (din martie 1990), precum şi a manifestaţiei anticomuniste din aprilie-iunie 1990 care a avut loc în Piaţa Universităţii.
• Adoptarea de către Camerele reunite ale Parlamentului a unei declaraţii explicite de condamnare a crimelor comunismului, de regret şi de compasiune faţă de victimele acestora, în spiritul Rezoluţiei nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 25 ianuarie 2006.
• Înfiinţarea unei zile comemorative în memoria victimelor represiunii şi terorii comuniste.
• Urgentarea construirii în centrul Capitalei a unui Monument al Victimelor Comunismului.
• Continuarea omagierii victimelor comunismului prin ridicarea de monumente comemorative şi în alte locuri simbolice din ţară, completând seria celor realizate de AFDPR.
• Introducerea în muzeele de istorie din ţară a unor secţiuni referitoare la ororile comunismului.
• Înfiinţarea unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din România.
• Centru de documentare destinat informaţiei publice pentru înţelegerea fenomenului comunist.
• Organizarea unei conferinţe internaţionale pentru condamnarea crimelor comunismului.
• Continuarea emisiunilor de la TVR din ciclul “Memorialul Durerii”, realizate de Lucia Hossu-Longin, cu o programare la ore de maximă audienţă.
• Organizarea unei expoziţii permanente în cadrul Palatului Parlamentului, cu documente ilustrative pentru ideea de poliţie politică.
• Organizarea unui ciclu de conferinţe în marile centre universitare, în care să fie prezentat conţinutul Raportului CPADCR.
• Traducerea Raportului în limbile de circulaţie universală şi publicarea lui.
• Publicarea unor variante prescurtate ale Raportului în română şi în limbi de circulaţie internaţională
• Revizuirea manualelor şcolare şi introducerea în programele de învăţământ a unui curs obligatoriu de studiere a represiunii comuniste.
• Elaborarea în circa un an a unei enciclopedii a comunismului românesc.
• Aprecierea justă a luptei, a opoziţiei şi a rezistenţei unei bune părţi a poporului român faţă de comunism între 1945-1989.
• Declararea crimelor şi abuzurilor regimului comunist - în baza dovezilor existente - ca fiind crime împotriva umanităţii şi, în consecinţă, imprescriptibile juridic.
•Având în vedere criminalitatea şi nelegitimitatea regimului comunist, se impune adoptarea urgentă a legii lustraţiei.
• Desfiinţarea prin lege a condamnărilor emise pe baza unor articole cu caracter politic făcând parte din codurile penale din 1948, 1955 şi 1968 cu modificările ulterioare.
• Anularea pedepselor cu închisoare şi muncă forţată rezultate pe baza Decretului 153/1970 privind “parazitismul social”, “anarhismul” şi orice alt “comportament deviant”.
• Dezavuarea Legii nr. 5 din 6 august 1978 pe baza căreia se putea desface contractul de muncă pentru “abateri de la etica şi echitatea socialistă”.
• Anularea condamnărilor la moarte de tipul celor aplicate aşa-zişilor trădători de ţară, care nu au trădat de fapt România, ci criminalitatea comunismului. De exemplu: Constantin Răuţă - 1973, Ion Mihai Pacepa - 1977, Mircea Răceanu - 1989.
• Recunoaşterea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a ilegalităţii măsurilor de internare administrativă în unităţi, colonii şi batalioane de muncă, a domiciliilor obligatorii, a arestărilor fără mandat, a actelor de tortură fizică şi psihică din timpul anchetei şi detenţiei, a arestărilor
colective pe bază de naţionalitate, apartenenţă politică, religioasă sau profesiune, a asasinatelor politice, a tratamentelor psihiatrice cu scop represiv, a discriminărilor pe bază de origine socială, religioasă sau etnică în politica de cadre şi în învăţământ.
• Abrogarea prin lege a prevederilor decretului prezidenţial al lui Nicolae Ceauşescu din 1988 în ceea ce priveşte crimele politice (scoaterea de sub incidenţa acelui decret a infracţiunilor de
natură politică). Acest decret a amnistiat diverse condamnări (de exemplu, infracţiunile soldate cu pedepse sub 10 ani au fost amnistiate, iar pedepsele de peste 10 ani au fost reduse la jumătate). Datorită aplicării acestui decret, securişti şi şefi comunişti care, de pildă, au
torturat sau au ordonat torturarea unor disidenţi nu pot fi acţionaţi în justiţie, deoarece orice vină în afară de omor a fost amnistiată prin acest act normativ. Există opinia că, din punct de vedere legal, aceasta a fost cauza principală pentru care nu s-a putut face “Procesul comunismului”: majoritatea crimelor nu au fost omoruri, ci: tortură, lovituri cauzatoare de moarte, bătăi, privare ilegală de libertate, abuz în serviciu cu vătămarea intereselor persoanei etc., toate “amnistiate”.
• Foştii cetăţeni români exilaţi în perioada comunistă (şi/sau urmaşii lor direcţi) să-şi reprimească drepturile de care au fost privaţi prin abuz (drepturile referitoare la cetăţenie - este vorba în primul rând de scriitorul disident Paul Goma, care nu a renunţat niciodată la
cetăţenia română şi nu are nici un motiv să o solicite acum -, avere, alte drepturi).
• Statul român trebuie să-şi ceară tuturor scuze şi să-i cheme înapoi, pe ei şi/sau pe urmaşii lor.
• Toate nedreptăţile şi nelegiuirile făcute de regimul comunist trebuie reparate prin legi. De exemplu: foştii activişti comunişti de frunte, foştii conducători ai Securităţii, ai Miliţiei şi ai Ministerului de Interne, ai “Justiţiei” comuniste, foştii torţionari să nu poată beneficia de
pensii peste nivelul minim al populaţiei.
• Propunerea de a se interzice drept forme de negaţionism, pedepsibile prin lege, tentativele de apologie a regimului comunist ori a liderilor comunişti.
• Interzicerea afişării în public a simbolurilor şi însemnelor comuniste (steaua roşie, drapelul roşu cu secera şi ciocanul, stema RPR, repectiv RSR) cu excepţia contextului educativ antitotalitar.
• Interzicerea difuzării materialelor de propagandă comunistă (afişe, pliante, cărţi, filme, cântece) cu excepţia contextului educativ antitotalitar.
• Recunoaşterea calităţii de deţinuţi politici a celor arestaţi pentru participarea la manifestaţia
anticomunistă din Piaţa Universităţii.
• Modificarea legislaţiei referitoare la Arhivele Naţionale şi imediata desecretizare a tuturor arhivelor legate de perioada comunistă şi trecerea Arhivelor Naţionale în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.
• Legea Arhivelor Naţionale trebuie modificată imediat în ceea ce priveşte termenele de acces la arhivele de interes istoric.
• Este indispensabil ca transferul tuturor arhivelor comunismului de la serviciile secrete sau alţi deţinători la CNSAS sau Arhivele Naţionale să fie însoţit de o anchetă detaliată a tratamentului la care au fost supuse aceste arhive.
• O analiză riguroasă a felului în care serviiciile secrete au tratat moştenirea Securităţii, atât cea internă, cât şi cea externă
• Publicarea pe Internet a inventarelor Arhivelor Naţionale, ale direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale, ale Armatei, CNSAS, SRI, SIE, ministerelor Justiţiei, de Interne, Sănătăţii, Învăţământului etc. Sensul acţiunii acestei comisii nu se rezumă la examinarea trecutului. O Românie democratică este una în care accesul la istorie, deci la arhive, este liber şi neîngrădit.
• Cercetătorii trebuie să aibă acces nelimitat la inventarul tuturor arhivelor instituţionale.
• Desecretizarea arhivelor “grupelor operative” (Servicul “K”, după 1956), ca o ultimă şansă de a descoperi din rapoartele securiştilor care supravegheau închisorile locurile secrete unde au fost înmormântaţi numeroşi deţinuţi politici;
• Restituirea arhivelor cultelor religioase confiscate în mod abuziv.
• Retrocedarea arhivelor sioniste capturate de Securitate şi accesul la dosarele personale ale tuturor sioniştilor.
• Imperativul ca organele abilitate să dea publicităţii locurile unde sunt îngropaţi sioniştii care au pierit în anchete şi adoptarea măsurilor corespunzătoare pentru reînhumarea lor conform datinii evreieşti.
• SRI să descopere şi să predea neîntârziat instituţiilor şi fundaţiei abilitate “Jurnalul” lui Gheorghe Ursu în scopul publicării.
• Desecretizarea acordurilor încheiate între România şi RFG privind plata unor “despăgubiri” şi acordarea unor avantaje economice României în funcţie de numărul de etnici germani lăsaţi
să părăsească România.
• Necesitatea grăbirii transferului documentelor Tribunalelor Militare, ale Direcţiei de evidenţă a Miliţiei, ale Ministerului Justiţiei etc. spre CNSAS şi sporirea numărului de angajaţi din această instituţie pentru a putea gira mai eficient documentele şi punerea lor la dispoziţia publicului.
•Prezentarea adevărului referitor la perioada precomunistă, comunistă şi postcomunistă în manualele şcolare şi cursurile universitare de istorie.
• Sprijinirea studiului aprofundat în institutele şi centrele de cercetare ştiinţifică existente în cadrul statului sau al societăţii civile, în vederea alcătuirii unor lucrări fundamentale de istorie a perioadei comuniste.
• Înfiinţarea unui sistem de 12 burse prezidenţiale acordate anual, pe bază de concurs, unor cercetători (sub 40 de ani) interesaţi de cercetarea diverselor aspecte ale dictaturii comuniste. Bursierii vor lucra în cadrul muzeului, al centrului de documentare şi, pe bază de colaborare, în cadrul IICCR.
Călăul...
Nu poate fi condamnat
Din pricina prevederilor din vechea şi noua lege penală referitoare la prescrierea faptelor.
I.C. , acum în vârstă de 87 de ani, aflat la ora „bilanţului”, a simţit nevoia să se spovedească în faţa istoricilor crimelor comuniste: „Am împuşcat în ceafă cu mâna mea 16 oameni”. Are o pensie de 4.000 de lei noi.
...şi victima
Nu poate primi compensaţii
Elena Ionaşcu nu poate primi nici un fel de compensaţie pentru că tatăl său, Petru Anculia, a fost executat sub ochii ei de comunişti şi răstignit cât încă nu era mort. Cu toate că a suferit pentru că, după execuţia tatălui, mama i-a fost trimisă la muncă forţată la Canal, iar ea a fost internată într-un orfelinat, nu poate primi compensaţii pentru că legea le dă astfel de drepturi doar celor care au fost închişi sau deportaţi.
Opinia specialiştilor şi a cercetătorilor crimelor comuniste
Istoricul Stejărel Olaru, directorul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, a declarat că această instituţie - înfiinţată sub guvernarea Tăriceanu - „a reuşit să concretizeze o parte dintre recomandările Comisiei Tismăneanu fără a considera că Raportul Tismăneanu este un document-cadru pentru acest institut”. Olaru a mai spus că „erau însă recomandări de bun-simţ pentru orice astfel de institut. Pe vremea cât a trăit Constantin Ticu-Dumitrescu l-am sprijinit ca guvernul Tăriceanu să opereze dublarea pensiilor pe care deţinuţii politici le primesc pentru anii de detenţie”. Totodată, după cum a spus Olaru, IICCR a „promovat proiectul de lege pentru abrogarea condamnărilor politice şi a reuşit introducerea studiului - chiar dacă opţional - al manualului despre comunism”.
Pe de altă parte, fostul consilier pe probleme de securitate naţională al premierului Tăriceanu şi preşedinte al IICCR, istoricul Marius Oprea, membru al Comisiei Tismăneanu, a declarat că „înfiinţarea Comisiei Tismăneanu este un act de politizare a istoriei”. Părerea sa este că „Traian Băsescu putea să şteargă de la realizările mandatului său condamnarea comunismului”. Investigator efectiv al crimelor comuniste - a coordonat exhumarea a 18 partizani anticomunişti din munţi în 2009 -, Oprea descrie preocuparea autorităţilor române pentru aflarea adevărului despre atrocităţile regimului criminal: „Nu au venit să ridice trei cadavre exhumate de noi, cercetătorii istorici, pentru că nu aveau ordin de sus, dar au cheltuit trei miliarde de lei să o caute pe Elodia”. În opinia sa, „foarte mulţi oameni din actuala putere ar face obiectul acestor legi”.
La rândul său, politologul Stelian Tănase, membru al Comisiei Tismăneanu, a explicat că, „deşi raportul a fost prezentat de preşedinte în faţa Parlamentului, societatea românească şi instituţiile statului nu şi l-au însuşit”. În opinia sa, raportul nu a avut o finalitate „din cauză că şeful statului doar a venit şi l-a citit în faţa Parlamentului, dar nu a solicitat şi un vot asupra raportului”.
Un alt membru al comisiei, Radu Filipescu - preşedintele GDS -, a subliniat că „neadoptarea legii lustraţiei este una dintre cele mai mari nerealizări ale partidelor politice din Parlament”. În opinia sa, „responsabilitatea neadoptării acestei legi şi a altor măsuri propuse de comisia noastră le revine partidelor. E clar că PSD are argumentele cunoscute, nu este o surpriză”. Conform aprecierii sale, „o altă mare nerealizare este nerestituirea de către SRI a «Jurnalului» lui Gheorghe Ursu”.
Cotidianul.ro
23 Sep 2009 Cristian Oprea
Legea lustraţiei şi măsurile cu adevărat reparatorii pentru victimele comunismului au fost marele eşec al mandatului preşedintelui României, Traian Băsescu. Condamnarea crimelor comunismului a rămas doar o declaraţie scrisă a şefului statului român şi un laborios, dar contestat raport al comisiei prezidenţiale. Torţionarii comunişti şi securişti de odinioară zburdă în libertate cu pensii astronomice şi, mai mult, o bună parte a lor, cu afaceri prospere.
Prea puţine dintre recomandările curajoase ale specialiştilor din Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste - coordonată de politologul şi profesorul Vladimir Tismăneanu - au fost puse în practică.
Guvernarea atât de mult „visată” de Traian Băsescu - PDL şi PSD - nu s-a obosit să pună în aplicare vreuna dintre aceste recomandări. La PSD e de înţeles: dintotdeauna a fost o opoziţie pentru astfel de măsuri, pe care, în esenţă, le-a considerat ca fiind revanşarde. Puţine câte au fost, măsurile au fost luate pe vremea guvernului Partidului Naţional Liberal, condus de Călin Popescu Tăriceanu.
Culisele condamnării comunismului
Traian Băsescu a ajuns să înfiinţeze Comisia Tismăneanu după ce la început nici nu voia să audă de condamnarea comunismului.
Când elita intelectuală îi cerea, în România, condamnarea comunismului, era într-o vizită oficială în China comunistă. Întrebat de un ziarist ce părere are despre Apel, preşedintele României a avut, la reşedinţa sa oficială de la Beijing, o ieşire nervoasă: l-a apostrofat serios pe jurnalist, s-a ridicat şi a plecat de la întâlnirea cu presa română. A continuat să-l apostrofeze pe jurnalist şi la bordul aeronavei oficiale, la întoarcerea spre Bucureşti, spunându-i că e nătâng şi apoi nerod.
Indecizia de la început a şefului statului a fost continuată prin inacţiunea guvernării al cărei exponent este însuşi liderul Partidului Democrat Liberal, Emil Boc.
Ce propunea Comisia Tismăneanu şi ce s-a ales de propuneri, în selecţia de mai jos.
Realizat:
• Condamnarea explicită, categorică şi neechivocă a sistemului comunist din România, de la înfiinţarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 şi până la prăbuşire, în decembrie 1989.
• Publicarea raportului pe website-ul Administraţiei Prezidenţiale, după o perioadă de editare, stilizare şi definitivare a capitolelor.
• Pensia foştilor deţinuţi politici şi a urmaşilor direcţi ai acestora să fie considerabil majorată. Foştilor deţinuţi politici să li se acorde cât mai multe gratuităţi: asistenţă medicală, medicamente, transport urban şi interurban, abonamente radio-tv, costul mediu de întreţinere: căldură, energie electrică, gaz metan, apă, salubritate).
• Propunerea de a lua în consideraţie solicitările foştilor deţinuţi politici legate de recunoaşterea publică a tragediei prin care au trecut.
• Majorarea pensiilor acestora prin acordarea unei pensii suplimentare, precum şi a unor indemnizaţii retroactive compensatorii,
acordarea de gratuităţi (asistenţă medicală, medicamente, transport public), acordarea unor indemnizaţii pentru deţinuţii politici care nu sunt pensionari.
• Eliminarea tuturor numelor de foşti comunişti (în măsura în care mai există) pentru nume publice (străzi, localitaţi, instituţii etc).
Parţial:
• Introducerea doar în licee şi numai opţional a manualului crimelor în care sunt studiate efectele dictaturii comuniste.
• Un manual despre regimul comunist în care subiectul represiunii să ocupe un loc important care să fie predat în învăţământul mediu.
Nerealizări:
• Recunoaşterea oficială a caracterului anticomunist al Revoluţiei din decembrie 1989.
• Analiza felului în care birocraţia s-a regrupat şi a exploatat sentimentele antitotalitare pentru a împiedica avansul revoluţiei.
•Recunoaşterea oficială a Proclamaţiei de la Timişoara (din martie 1990), precum şi a manifestaţiei anticomuniste din aprilie-iunie 1990 care a avut loc în Piaţa Universităţii.
• Adoptarea de către Camerele reunite ale Parlamentului a unei declaraţii explicite de condamnare a crimelor comunismului, de regret şi de compasiune faţă de victimele acestora, în spiritul Rezoluţiei nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 25 ianuarie 2006.
• Înfiinţarea unei zile comemorative în memoria victimelor represiunii şi terorii comuniste.
• Urgentarea construirii în centrul Capitalei a unui Monument al Victimelor Comunismului.
• Continuarea omagierii victimelor comunismului prin ridicarea de monumente comemorative şi în alte locuri simbolice din ţară, completând seria celor realizate de AFDPR.
• Introducerea în muzeele de istorie din ţară a unor secţiuni referitoare la ororile comunismului.
• Înfiinţarea unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din România.
• Centru de documentare destinat informaţiei publice pentru înţelegerea fenomenului comunist.
• Organizarea unei conferinţe internaţionale pentru condamnarea crimelor comunismului.
• Continuarea emisiunilor de la TVR din ciclul “Memorialul Durerii”, realizate de Lucia Hossu-Longin, cu o programare la ore de maximă audienţă.
• Organizarea unei expoziţii permanente în cadrul Palatului Parlamentului, cu documente ilustrative pentru ideea de poliţie politică.
• Organizarea unui ciclu de conferinţe în marile centre universitare, în care să fie prezentat conţinutul Raportului CPADCR.
• Traducerea Raportului în limbile de circulaţie universală şi publicarea lui.
• Publicarea unor variante prescurtate ale Raportului în română şi în limbi de circulaţie internaţională
• Revizuirea manualelor şcolare şi introducerea în programele de învăţământ a unui curs obligatoriu de studiere a represiunii comuniste.
• Elaborarea în circa un an a unei enciclopedii a comunismului românesc.
• Aprecierea justă a luptei, a opoziţiei şi a rezistenţei unei bune părţi a poporului român faţă de comunism între 1945-1989.
• Declararea crimelor şi abuzurilor regimului comunist - în baza dovezilor existente - ca fiind crime împotriva umanităţii şi, în consecinţă, imprescriptibile juridic.
•Având în vedere criminalitatea şi nelegitimitatea regimului comunist, se impune adoptarea urgentă a legii lustraţiei.
• Desfiinţarea prin lege a condamnărilor emise pe baza unor articole cu caracter politic făcând parte din codurile penale din 1948, 1955 şi 1968 cu modificările ulterioare.
• Anularea pedepselor cu închisoare şi muncă forţată rezultate pe baza Decretului 153/1970 privind “parazitismul social”, “anarhismul” şi orice alt “comportament deviant”.
• Dezavuarea Legii nr. 5 din 6 august 1978 pe baza căreia se putea desface contractul de muncă pentru “abateri de la etica şi echitatea socialistă”.
• Anularea condamnărilor la moarte de tipul celor aplicate aşa-zişilor trădători de ţară, care nu au trădat de fapt România, ci criminalitatea comunismului. De exemplu: Constantin Răuţă - 1973, Ion Mihai Pacepa - 1977, Mircea Răceanu - 1989.
• Recunoaşterea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a ilegalităţii măsurilor de internare administrativă în unităţi, colonii şi batalioane de muncă, a domiciliilor obligatorii, a arestărilor fără mandat, a actelor de tortură fizică şi psihică din timpul anchetei şi detenţiei, a arestărilor
colective pe bază de naţionalitate, apartenenţă politică, religioasă sau profesiune, a asasinatelor politice, a tratamentelor psihiatrice cu scop represiv, a discriminărilor pe bază de origine socială, religioasă sau etnică în politica de cadre şi în învăţământ.
• Abrogarea prin lege a prevederilor decretului prezidenţial al lui Nicolae Ceauşescu din 1988 în ceea ce priveşte crimele politice (scoaterea de sub incidenţa acelui decret a infracţiunilor de
natură politică). Acest decret a amnistiat diverse condamnări (de exemplu, infracţiunile soldate cu pedepse sub 10 ani au fost amnistiate, iar pedepsele de peste 10 ani au fost reduse la jumătate). Datorită aplicării acestui decret, securişti şi şefi comunişti care, de pildă, au
torturat sau au ordonat torturarea unor disidenţi nu pot fi acţionaţi în justiţie, deoarece orice vină în afară de omor a fost amnistiată prin acest act normativ. Există opinia că, din punct de vedere legal, aceasta a fost cauza principală pentru care nu s-a putut face “Procesul comunismului”: majoritatea crimelor nu au fost omoruri, ci: tortură, lovituri cauzatoare de moarte, bătăi, privare ilegală de libertate, abuz în serviciu cu vătămarea intereselor persoanei etc., toate “amnistiate”.
• Foştii cetăţeni români exilaţi în perioada comunistă (şi/sau urmaşii lor direcţi) să-şi reprimească drepturile de care au fost privaţi prin abuz (drepturile referitoare la cetăţenie - este vorba în primul rând de scriitorul disident Paul Goma, care nu a renunţat niciodată la
cetăţenia română şi nu are nici un motiv să o solicite acum -, avere, alte drepturi).
• Statul român trebuie să-şi ceară tuturor scuze şi să-i cheme înapoi, pe ei şi/sau pe urmaşii lor.
• Toate nedreptăţile şi nelegiuirile făcute de regimul comunist trebuie reparate prin legi. De exemplu: foştii activişti comunişti de frunte, foştii conducători ai Securităţii, ai Miliţiei şi ai Ministerului de Interne, ai “Justiţiei” comuniste, foştii torţionari să nu poată beneficia de
pensii peste nivelul minim al populaţiei.
• Propunerea de a se interzice drept forme de negaţionism, pedepsibile prin lege, tentativele de apologie a regimului comunist ori a liderilor comunişti.
• Interzicerea afişării în public a simbolurilor şi însemnelor comuniste (steaua roşie, drapelul roşu cu secera şi ciocanul, stema RPR, repectiv RSR) cu excepţia contextului educativ antitotalitar.
• Interzicerea difuzării materialelor de propagandă comunistă (afişe, pliante, cărţi, filme, cântece) cu excepţia contextului educativ antitotalitar.
• Recunoaşterea calităţii de deţinuţi politici a celor arestaţi pentru participarea la manifestaţia
anticomunistă din Piaţa Universităţii.
• Modificarea legislaţiei referitoare la Arhivele Naţionale şi imediata desecretizare a tuturor arhivelor legate de perioada comunistă şi trecerea Arhivelor Naţionale în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.
• Legea Arhivelor Naţionale trebuie modificată imediat în ceea ce priveşte termenele de acces la arhivele de interes istoric.
• Este indispensabil ca transferul tuturor arhivelor comunismului de la serviciile secrete sau alţi deţinători la CNSAS sau Arhivele Naţionale să fie însoţit de o anchetă detaliată a tratamentului la care au fost supuse aceste arhive.
• O analiză riguroasă a felului în care serviiciile secrete au tratat moştenirea Securităţii, atât cea internă, cât şi cea externă
• Publicarea pe Internet a inventarelor Arhivelor Naţionale, ale direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale, ale Armatei, CNSAS, SRI, SIE, ministerelor Justiţiei, de Interne, Sănătăţii, Învăţământului etc. Sensul acţiunii acestei comisii nu se rezumă la examinarea trecutului. O Românie democratică este una în care accesul la istorie, deci la arhive, este liber şi neîngrădit.
• Cercetătorii trebuie să aibă acces nelimitat la inventarul tuturor arhivelor instituţionale.
• Desecretizarea arhivelor “grupelor operative” (Servicul “K”, după 1956), ca o ultimă şansă de a descoperi din rapoartele securiştilor care supravegheau închisorile locurile secrete unde au fost înmormântaţi numeroşi deţinuţi politici;
• Restituirea arhivelor cultelor religioase confiscate în mod abuziv.
• Retrocedarea arhivelor sioniste capturate de Securitate şi accesul la dosarele personale ale tuturor sioniştilor.
• Imperativul ca organele abilitate să dea publicităţii locurile unde sunt îngropaţi sioniştii care au pierit în anchete şi adoptarea măsurilor corespunzătoare pentru reînhumarea lor conform datinii evreieşti.
• SRI să descopere şi să predea neîntârziat instituţiilor şi fundaţiei abilitate “Jurnalul” lui Gheorghe Ursu în scopul publicării.
• Desecretizarea acordurilor încheiate între România şi RFG privind plata unor “despăgubiri” şi acordarea unor avantaje economice României în funcţie de numărul de etnici germani lăsaţi
să părăsească România.
• Necesitatea grăbirii transferului documentelor Tribunalelor Militare, ale Direcţiei de evidenţă a Miliţiei, ale Ministerului Justiţiei etc. spre CNSAS şi sporirea numărului de angajaţi din această instituţie pentru a putea gira mai eficient documentele şi punerea lor la dispoziţia publicului.
•Prezentarea adevărului referitor la perioada precomunistă, comunistă şi postcomunistă în manualele şcolare şi cursurile universitare de istorie.
• Sprijinirea studiului aprofundat în institutele şi centrele de cercetare ştiinţifică existente în cadrul statului sau al societăţii civile, în vederea alcătuirii unor lucrări fundamentale de istorie a perioadei comuniste.
• Înfiinţarea unui sistem de 12 burse prezidenţiale acordate anual, pe bază de concurs, unor cercetători (sub 40 de ani) interesaţi de cercetarea diverselor aspecte ale dictaturii comuniste. Bursierii vor lucra în cadrul muzeului, al centrului de documentare şi, pe bază de colaborare, în cadrul IICCR.
Călăul...
Nu poate fi condamnat
Din pricina prevederilor din vechea şi noua lege penală referitoare la prescrierea faptelor.
I.C. , acum în vârstă de 87 de ani, aflat la ora „bilanţului”, a simţit nevoia să se spovedească în faţa istoricilor crimelor comuniste: „Am împuşcat în ceafă cu mâna mea 16 oameni”. Are o pensie de 4.000 de lei noi.
...şi victima
Nu poate primi compensaţii
Elena Ionaşcu nu poate primi nici un fel de compensaţie pentru că tatăl său, Petru Anculia, a fost executat sub ochii ei de comunişti şi răstignit cât încă nu era mort. Cu toate că a suferit pentru că, după execuţia tatălui, mama i-a fost trimisă la muncă forţată la Canal, iar ea a fost internată într-un orfelinat, nu poate primi compensaţii pentru că legea le dă astfel de drepturi doar celor care au fost închişi sau deportaţi.
Opinia specialiştilor şi a cercetătorilor crimelor comuniste
Istoricul Stejărel Olaru, directorul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, a declarat că această instituţie - înfiinţată sub guvernarea Tăriceanu - „a reuşit să concretizeze o parte dintre recomandările Comisiei Tismăneanu fără a considera că Raportul Tismăneanu este un document-cadru pentru acest institut”. Olaru a mai spus că „erau însă recomandări de bun-simţ pentru orice astfel de institut. Pe vremea cât a trăit Constantin Ticu-Dumitrescu l-am sprijinit ca guvernul Tăriceanu să opereze dublarea pensiilor pe care deţinuţii politici le primesc pentru anii de detenţie”. Totodată, după cum a spus Olaru, IICCR a „promovat proiectul de lege pentru abrogarea condamnărilor politice şi a reuşit introducerea studiului - chiar dacă opţional - al manualului despre comunism”.
Pe de altă parte, fostul consilier pe probleme de securitate naţională al premierului Tăriceanu şi preşedinte al IICCR, istoricul Marius Oprea, membru al Comisiei Tismăneanu, a declarat că „înfiinţarea Comisiei Tismăneanu este un act de politizare a istoriei”. Părerea sa este că „Traian Băsescu putea să şteargă de la realizările mandatului său condamnarea comunismului”. Investigator efectiv al crimelor comuniste - a coordonat exhumarea a 18 partizani anticomunişti din munţi în 2009 -, Oprea descrie preocuparea autorităţilor române pentru aflarea adevărului despre atrocităţile regimului criminal: „Nu au venit să ridice trei cadavre exhumate de noi, cercetătorii istorici, pentru că nu aveau ordin de sus, dar au cheltuit trei miliarde de lei să o caute pe Elodia”. În opinia sa, „foarte mulţi oameni din actuala putere ar face obiectul acestor legi”.
La rândul său, politologul Stelian Tănase, membru al Comisiei Tismăneanu, a explicat că, „deşi raportul a fost prezentat de preşedinte în faţa Parlamentului, societatea românească şi instituţiile statului nu şi l-au însuşit”. În opinia sa, raportul nu a avut o finalitate „din cauză că şeful statului doar a venit şi l-a citit în faţa Parlamentului, dar nu a solicitat şi un vot asupra raportului”.
Un alt membru al comisiei, Radu Filipescu - preşedintele GDS -, a subliniat că „neadoptarea legii lustraţiei este una dintre cele mai mari nerealizări ale partidelor politice din Parlament”. În opinia sa, „responsabilitatea neadoptării acestei legi şi a altor măsuri propuse de comisia noastră le revine partidelor. E clar că PSD are argumentele cunoscute, nu este o surpriză”. Conform aprecierii sale, „o altă mare nerealizare este nerestituirea de către SRI a «Jurnalului» lui Gheorghe Ursu”.
Verdict in cazul Udrea: Urmarire penala si revocare din functie
Romania trebuie salvata!
Comisia Udrea recomanda inceperea urmarii penale impotriva ministrului Turismului, Elena Udrea, pentru deturnare de fonduri in cazul programului "Paste in Bucovina".
Potrivit unor surse din comisie citate de NewsIn, recomandarea de incepere a urmaririi penale a fost votata ieri in unamitate. Sursele citate au precizat ca PSD si PNL discuta si varianta ca raportul sa contina si recomandarea ca Elena Udrea sa fie schimbata din functie. Ministrul Turismului este acuzat de deturnare de fonduri, uzurpare de calitati oficiale, abuz in serviciu contra intereselor publice.
Solicitarile Comisiei de Ancheta
Presedintele Comisiei Udrea, Ludovic Orban a declarat, la finalul sedintei, ca anchetatorii au formulat doua capitole de concluzii in urma investigatiilor facute asupra actiunilor ministrului Turismului. "Comisia a decis sa structureze capitolul de concluzii finale in doua parti: Prima parte este reprezentata de concluziile si propunerile finale ale comisiei, iar a doua parte este formata de concluzii privind atitudinea ministrului fata de Comisie (prin sfidarea acesteia – n. red.)", a declarat Orban la prezentarea raportului.
Concluziile
Comisia solicita Camerei Deputatilor sa aprobe sesizarea Curtii de Conturi a Romaniei pentru verificarea cheltuielilor banului public in actiunile:
* 1. Romania Land Of Choice
* 2. Verificarea cheltuielilor pentru contractele de publicitate internationala
* 3. Contractul evenimentului "Paste in Bucovina"
* 4. Contractul pentru realizarea evenimentului "Lumina la malul marii" si pentru concertul Goran Bregovic
"De asemenea, Comisia solicita Camerei Deputatilor sa aprobe cererea de revocarea din functia de ministru al Elenei Udrea", a precizat Ludovic Orban care a continuat lista de cereri facute de catre Comisie:
* Revocarea din functie a presedintelui Agentiei Nationale de Monitorizare si Reglementare a Achizitiilor Publice, Cristina Traila
* Cercetarea penala, pentru savarsirea infractiunii de deturnare de fonduri, a angajatilor MT
Si nu in ultmul rand, Comisia de ancheta solicita CD urmarirea penala a ministrului Elena Udrea pentru: instigare la abuz in serviciu, abuz in serviciu contra intereselor publice, savarsirea infractiunii de conflict de interese si savarsirea infractiunii de neglijenta in serviciu.
Udrea iese la atac
Comisia a avut un singurg scop: acela de a compromite un ministru PDL in apropierea alegerilor prezidentiala - aceasta este concluzia trasa de Elena Udrea in urma prezentarii raportului Comisiei de ancheta. "Comisia avea o singura misiune: aceea de a gasi acuzatii impotriva mea. Raportul prezentat astazi nu aduce nicio noutate, am spus de nenumarate ori ca MT functioneaza in legalitate", a declarat Udrea.
Potrivit acesteia, acuzatiile formulate de Comisie denota rea-credinte si necunoastere a legii. De asemenea, ministrul Turismului si-a prezentat si argumentele pentru cateva din capetele de acuzare care i se aduc. Astfel, Udrea sustine ca ANI a facut o analiza a declaratiei sale de avere si nu a constata nicio ilegalitate. In ceea ce priveste acuzatiile de neglijenta in serviciu pentru ca le-a permis secretarilor de stat si secretarului general sa-i uzurpe calitatea de ministru, Udrea sustine ca acest lucru a fost facut in mod legal deoarece legea permite ministrului sa faca asta.
Legat de deturnarea de fonduri a angajatilor MT, "ministerul Finantelor a explicat ca acest lucru este legal, ca asa se intampla la toate ministerele, insa se pare ca aceste explicatii nu au fost de interes pentru Comisia de ancheta", a precizat Elena Udrea.
In restul situatiilor analizate de Comisie – acuzatii de abuz in serviciu – Udrea sustine ca astfel de acuzatii se fac de fiecare data cand Comisia nu are probe suficiente pentru a face o acuzatie concreta.
Publicat: astazi 9am.ro
Autor: Alexandra Grindean
Comisia Udrea recomanda inceperea urmarii penale impotriva ministrului Turismului, Elena Udrea, pentru deturnare de fonduri in cazul programului "Paste in Bucovina".
Potrivit unor surse din comisie citate de NewsIn, recomandarea de incepere a urmaririi penale a fost votata ieri in unamitate. Sursele citate au precizat ca PSD si PNL discuta si varianta ca raportul sa contina si recomandarea ca Elena Udrea sa fie schimbata din functie. Ministrul Turismului este acuzat de deturnare de fonduri, uzurpare de calitati oficiale, abuz in serviciu contra intereselor publice.
Solicitarile Comisiei de Ancheta
Presedintele Comisiei Udrea, Ludovic Orban a declarat, la finalul sedintei, ca anchetatorii au formulat doua capitole de concluzii in urma investigatiilor facute asupra actiunilor ministrului Turismului. "Comisia a decis sa structureze capitolul de concluzii finale in doua parti: Prima parte este reprezentata de concluziile si propunerile finale ale comisiei, iar a doua parte este formata de concluzii privind atitudinea ministrului fata de Comisie (prin sfidarea acesteia – n. red.)", a declarat Orban la prezentarea raportului.
Concluziile
Comisia solicita Camerei Deputatilor sa aprobe sesizarea Curtii de Conturi a Romaniei pentru verificarea cheltuielilor banului public in actiunile:
* 1. Romania Land Of Choice
* 2. Verificarea cheltuielilor pentru contractele de publicitate internationala
* 3. Contractul evenimentului "Paste in Bucovina"
* 4. Contractul pentru realizarea evenimentului "Lumina la malul marii" si pentru concertul Goran Bregovic
"De asemenea, Comisia solicita Camerei Deputatilor sa aprobe cererea de revocarea din functia de ministru al Elenei Udrea", a precizat Ludovic Orban care a continuat lista de cereri facute de catre Comisie:
* Revocarea din functie a presedintelui Agentiei Nationale de Monitorizare si Reglementare a Achizitiilor Publice, Cristina Traila
* Cercetarea penala, pentru savarsirea infractiunii de deturnare de fonduri, a angajatilor MT
Si nu in ultmul rand, Comisia de ancheta solicita CD urmarirea penala a ministrului Elena Udrea pentru: instigare la abuz in serviciu, abuz in serviciu contra intereselor publice, savarsirea infractiunii de conflict de interese si savarsirea infractiunii de neglijenta in serviciu.
Udrea iese la atac
Comisia a avut un singurg scop: acela de a compromite un ministru PDL in apropierea alegerilor prezidentiala - aceasta este concluzia trasa de Elena Udrea in urma prezentarii raportului Comisiei de ancheta. "Comisia avea o singura misiune: aceea de a gasi acuzatii impotriva mea. Raportul prezentat astazi nu aduce nicio noutate, am spus de nenumarate ori ca MT functioneaza in legalitate", a declarat Udrea.
Potrivit acesteia, acuzatiile formulate de Comisie denota rea-credinte si necunoastere a legii. De asemenea, ministrul Turismului si-a prezentat si argumentele pentru cateva din capetele de acuzare care i se aduc. Astfel, Udrea sustine ca ANI a facut o analiza a declaratiei sale de avere si nu a constata nicio ilegalitate. In ceea ce priveste acuzatiile de neglijenta in serviciu pentru ca le-a permis secretarilor de stat si secretarului general sa-i uzurpe calitatea de ministru, Udrea sustine ca acest lucru a fost facut in mod legal deoarece legea permite ministrului sa faca asta.
Legat de deturnarea de fonduri a angajatilor MT, "ministerul Finantelor a explicat ca acest lucru este legal, ca asa se intampla la toate ministerele, insa se pare ca aceste explicatii nu au fost de interes pentru Comisia de ancheta", a precizat Elena Udrea.
In restul situatiilor analizate de Comisie – acuzatii de abuz in serviciu – Udrea sustine ca astfel de acuzatii se fac de fiecare data cand Comisia nu are probe suficiente pentru a face o acuzatie concreta.
Publicat: astazi 9am.ro
Autor: Alexandra Grindean
Abonați-vă la:
Postări (Atom)