Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
30 Iul 2009 Izabela Niculescu
ÎPS Pimen a primit 200 de dolari de la Securitate pentru a sta două luni în America, având rolul de a-i convinge pe reprezentanţii Arhiepiscopiei Misionare Române din “Galaxia”(n.r. - America) să îl cheme acolo oficial, timp în care îndeplinea şi sarcinile contrainformative primite, potrivit NewsIn.
IPS Pimen
30 Iul 2009 IPS Pimen
Conform raportului din 9 iulie 1977, cu referire la sursa Petru (actualul ÎPS Pimen - n.r.), “cu această ocazie, s-a stabilit ca lui Petru să i se traseze ca principală sarcină să-şi prelungească vizita pentru a crea toate condiţiile de a fi chemat oficial în serviciul Arhiepiscopiei Misionare Române din Galaxia în cursul acestui an”. Mai mult, în aceeaşi vizită, sursa era “instruită cu sarcini contrainformative”, informează NewsIn.
“Întrucât Petru va trebui să stea o perioadă de circa 2 luni în Galaxia şi nu dispune de posibilităţi materiale, propunem să i se acorde suma de 300 de dolari, în scopul rezolvării sarcinii încredinţate.” Însemnarea marginală a ofiţerului precizează că “i s-au dat numai 200 de dolari”, arată CNSAS în actele depuse la Curtea de Apel Bucureşti (CAB).
Într-o altă notă, a unui ofiţer de Securitate, se arată că Petru urmează să plece definitiv în “Galaxia” pe 10 decembrie 1977.
“Petru a acţionat conform indicaţiilor primite, reuşind să influenţeze conducerea Arhiepiscopiei de a-l solicita oficial să lucreze în Galaxia”, precizează ofiţerul.
Securiştii preconizau ca ÎPS Pimen să lucreze o perioadă la centrul eparhial din “Galaxia”, după care să fie ales episcop în locul episcopului de la acea vreme al Episcopiei Misionare Ortodoxe din “Galaxia”(n.r.-America) şi “Otopeni” (n.r.- Canada), “Victorin Ursache, care este în vârstă înaintată, bolnav şi incapabil să conducă parohiile din subordine şi să acţioneze la dezvoltarea activităţii acestora şi atragerea de noi membri”.
În aceeaşi notă se specifica faptul că Petru are calităţi deosebite de teolog şi întruneşte condiţiile necesare de a fi promovat în ierarhia BOR.
Misiune la “Teiuş“
Înaltul ierarh ar fi primit, în ianuarie 1978, o sarcină dificilă. Astfel, el urma să plece “în spaţiul Teiuş“, unde să descopere arhive şi valori istorice care priveau România, valori care s-ar fi aflat în instituţiile laice şi de cult din “Teiuş“. Mai mult, Petru trebuia să studieze posibilitatea aducerii lor în România, se mai arată în documentele de la dosarul din instanţă. Conform unor surse din CNSAS, “Teiuş“ se pare că era numele de cod dat pentru Israel.
Potrivit aceluiaşi document, “referentul ( n.r -Petru) va fi preluat de un cercetător, pe baza parolei: - Nu vă supăraţi, aţi urmat institutul teologic la Sibiu cu profesorul Maloş? -Nu, l-am făcut la Bucureşti cu profesorul Marcu”.
În actele depuse de CNSAS în instanţă nu se găseşte nici o notă sau un raport care să specifice dacă sursa Petru şi-a dus sau nu la îndeplinire misiunea în “Teiuş“. Singurul document existent este o propunere din 22 ianuarie 1979, de abandonare a informatorului, deoarece acesta “nu a reuşit să îndeplinească sarcinile informative cu care fusese trimis la Ierusalim, în Israel, şi s-a întors mai devreme în ţară pentru că nu s-a adaptat la condiţiile climatice”.
Într-o altă notă olografă din 6 august 1977, care ar aparţine lui ÎPS Pimen şi care se află la dosarul de la Curtea de Apel Bucureşti, acesta povesteşte despre o discuţie avută cu un profesor şi un pictor. În notă aminteşte tangenţial despre alegerea lui ÎPS Teoctist ca Mitropolit al Iaşului.
“A intervenit în discuţie Truţă şi mi-a spus că a aflat că e o fricţiune între Patriarh şi mitropolitul Teoctist. Eu am răspuns că acest lucru e cu totul greşit”, continuă aceeaşi notă informativă.
În acelaşi document, înaltul ierarh ar fi povestit cum a apărat onoarea unui călugăr acuzat că este securist. Astfel, ÎPS Pimen ar fi scris: “La plecare, poetul Truţă m-a întrebat dacă e adevărat că călugărul Ciprian, de la mânăsirea Secu, e securist îmbrăcat în haine călugăreşti. I-am răspuns că la noi încă e vocaţie pentru viaţa călugărească şi nu s-a ajuns în situaţia în care crede el. Aceasta e o jignire adusă la adresa Bisericii noastre”.
Mai mult, ÎPS Pimen ar fi dat informaţii fostei Securităţi, deşi nu era înregistrat ca sursă a acesteia, se arată într-o descriere a activităţii înaltului ierarh, făcută de un ofiţer al Securităţii şi ataşată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la dosarul din instanţă.
Astfel, în dosarul SIE, care ar aparţine înaltului ierarh al BOR, ofiţerul de Securitate notează despre acesta că, “după venirea sa la Suceava, a fost atras şi mai mult în colaborare, iar informaţiile pe care le obţine le furnizează în scris, deşi nu e înregistrat la noi ca sursă”.
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen, ar fi colaborat cu Securitatea între 1975 şi 1988, când a fost închis dosarul sursei “Petru”, iar colaborarea ar fi fost făcută sub două nume conspirative, arată CNSAS în actele de la dosarul aflat la Curtea de Apel Bucureşti.
Sursă a Securităţii din 1975
Astfel, conform documentelor depuse de Consiliu şi citate de NewsIn, Pimen ar fi devenit sursă a fostei Securităţi în 1975, sub numele de “Sidorovici”, având ca responsabilitate supravegherea “elementelor străine ce vizitau sau erau cazate la Putna”.
ÎPS Pimen nu a semnat însă nici un angajament de colaborare cu fosta Securitate, dar unele note informative poartă semnătura “Vasile Zainea” (n.r. - numele înaltului ierarh), mai arată CNSAS în instanţă.
Pe 30 iunie 1977, Pimen ar fi fost înregistrat de către DIE ca informator intern, purtând numele de “Petru”. La acea dată, acesta s-ar fi întors din Germania, unde fusese plecat “în scopul pregătirii lui cu sarcini în exterior”, conform CNSAS.
În aceleaşi acte depuse de Consiliu se arată că, din Germania, ÎPS Pimen ar fi furnizat diverse informaţii către Securitate cu referire la reprezentanţi ai diasporei, iar numele de cod al ţării (n.r.- Germania) era “Kogălniceanu”.
În cele câteva sute de note informative, aflate la dosarul din instanţă al lui ÎPS Pimen, apar informaţii legate de colegi de-ai săi din ţară şi din străinătate, note despre care CNSAS spune că sunt scrise de înaltul ierarh al BOR.
De exemplu, într-una dintre note, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor ar fi povestit despre mitropolitul Antim de Galaţi, spunând că acesta “nu a înţeles şi continuă să acţioneze în greşeală”. Mai mult, în aceeaşi notă, mitropolitul Antim de Galaţi este descris ca având “un mod de acţiune şi comportament tipic basarabean”.
De asemenea, într-o altă notă care ar fi fost scrisă de ÎPS Pimen apar informaţii despre întâlniri cu arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America, Ursache Victorin, şi descrieri ale discuţiilor avute cu acesta.
Dosarul lui ÎPS Pimen ca sursă a Securităţii ar fi fost închis în 1988, precum atestă documentele depuse de CNSAS în instanţă.
CNSAS face recurs
Reprezentanţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au declarat pentru NewsIn că vor face recurs în această săptămână împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, care a admis excepţia nulităţii în procesul ÎPS Pimen cu CNSAS, Consiliul motivând că această instanţă este inconsecventă în decizii.
Astfel, judecătorul CAB din cazul Pimen a admis în 5 iunie 2009 excepţia nulităţii, adică a considerat că decizia Consiliui de colaborare a ÎPS Pimen cu Securitatea este nulă din cauză că a fost dată în baza vechii legi de funcţionare a CNSAS, declarată neconstituţională.
CNSAS spune că până acum Curtea de Apel a respins această excepţie în dosare identice cu cel al arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuţilor, de aceea va face recurs împotriva acestei decizii şi va cere să se ia în calcul notele de la dosar.
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen, a primit, în 2007, verdict de colaborator al Securităţii ca poliţie politică din partea Colegiului CNSAS.
ÎPS Pimen a contestat verdictul de colaborare la Curtea de Apel Suceava, în 8 ianuarie 2008. În baza modificărilor legislative care prevedeau că Tribunalul Bucureşti este competent să judece speţa, în 23 martie 2008, CA Suceava şi-a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe. În cele din urmă, Curtea de Apel Bucureşti a judecat procesul în care ÎPS Pimen contestă verdictul CNSAS de colaborare cu Securitatea, ca urmare a deciziei instanţei supreme, dar schimbările ce au afectat legea CNSAS în 2008, inclusiv hotărârea Curţii Constituţionale privind funcţionarea CNSAS, au afectat soarta acestui dosar.
Pimen, arhiepiscopul de Suceava şi Rădăuţi, a primit verdict de colaborare ca poliţie politică în baza dosarelor pe care Securitatea i le-a întocmit şi din care reiese că înaltul ierarh al BOR a turnat colegi de-ai săi şi membri ai diasporei pe vremea când s-a aflat în misiune în Occident, trimis de Biserică, dar, se pare, şi cu îndrumări din partea Securităţii regimului comunist, au declarat, la acea dată, pentru agenţia NewsIn, surse din cadrul CNSAS.
Pimen, ca şi toţi ceilalţi ierarhi ai BOR asupra cărora planează suspiciunea că au colaborat cu Securitatea, cu excepţia lui Andrei Andreicuţ, de la Alba, a refuzat să se prezinte la CNSAS pentru audieri. Colegiul CNSAS, după ce le-a transmis în două rânduri invitaţii tuturor ierarhilor, a decis că va da sentinţe în privinţa acestora.
vineri, 31 iulie 2009
Presa haleşte bani de la Turism din 1900 toamna
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
30 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Mare circ, dom'le! Mare scandal! Ce mai, arde ţara, nu alta. Cică Ministerul Turismului dă bani jurnaliştilor şi-i plimbă prin ţări străine, pe la evenimentele organizate de minister. Adică le plăteşte transport, diurnă şi cazare. Aşa, ca să scrie jurnaliştii despre evenimentele de acolo, dacă-i întrebaţi pe unii. Sau, să scrie de bine despre cine e şef la minister, dacă-i întrebaţi pe alţii. Cam asta e marea problemă a relaţiei dintre presă şi ministerul lui Nuţi Udrea, problemă despre care aflăm acum, în minunata perioadă de precampanie din anul 2009.
Acum, o fi bine că ministerul Turismului le-a plătit cheltuielile jurnaliştilor? Or fi rău? Naiba ştie, că noi n-am fost acolo, deci nu ne-a fost nici greaţă la Paris, şi nici n-am murit de bine prin Barcelona.
Problema e, însă, alta. Marea dezvăluire despre relaţiile dintre jurnalişti (de la aproape toate ziarele şi televiziunile ori radiourile) şi instituţia publica (Ministerul Turismului, în cazul de faţă) este, de fapt, o boală cronică ce datează încă de pe vremea cînd madam Udrea era virgină.
Din punct de vedere politic, normal. Spre exemplu, din datele ce se mai regăsesc prin analele ministerului, chestiuni de genul ăsta se petreceau încă de prin anul 2001. Şi ele s-au repetat, an de an, precum herpesul la o prostituată. În anul 2001, pe vremea cînd ministerul era o ameţită de Agenţie, prin străinătăţi au fost căraţi 11 ziarişti şi s-au cheltuit vreo 9.000 de euroi. Un an mai tîrziu au fost plimbaţi vreo 32 de jurnalişti şi s-au spart vreo 35.000 e euroi. Şi tot aşa, an de an, pînă în 2008, cînd s-au plimbat vreo 80 de jurnalişti si s-au spart vreo 90.000 de euroi. Iar anul ăsta, pînă acum, au fost plimbaţi vreo 46, pentru care s-au cheltuit vreo 45.000 de euroi. Cu alte cuvinte, moda asta a plimbatului jurnaliştilor prin ţări străine pe bani public e cam de pe vremea cînd Dacia rupea norma la salonul auto de la Văscăuţi cu noul bord CN la model 1310. Şi, cum puteţi vedea şi în fişierul ataşat (click AICI pentru a descărca documentul PDF), nu prea au fost publicaţii care să nu participe.
Deci, marele scandal pe care unii jurnalişti precum colegul colegilor săi de la Gazetă (nu dăm nume, Tolontan) l-a scos pe piaţă e un fel de zacusă expirată servită pe post de antreu al alegerilor prezidenţiale.
P.S. Stimată doamnă Udrea, noi, cei de la Academia Caţavencu, pe care nu ne-aţi plimbat nicăieri niciodată, nici dumneavoastră, nici predecesorii dumneavoastră, ne păstrăm dreptul de a vă solicita să organizaţi în această vară de criză cîteva evenimente la care să participăm, fiecare, cîte două săptămîni. Acceptăm chiar şi destinaţii exotice, atîta timp cît cazarea, transportul şi diurna sînt plătite de minister. Pălinca o aducem noi.
P.P.S. Alăturat există şi răspunsul Ministerului Turismului la solicitarea Academiei Caţavencu, cu date şi cifre relevante.
Catavencu.ro
30 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Mare circ, dom'le! Mare scandal! Ce mai, arde ţara, nu alta. Cică Ministerul Turismului dă bani jurnaliştilor şi-i plimbă prin ţări străine, pe la evenimentele organizate de minister. Adică le plăteşte transport, diurnă şi cazare. Aşa, ca să scrie jurnaliştii despre evenimentele de acolo, dacă-i întrebaţi pe unii. Sau, să scrie de bine despre cine e şef la minister, dacă-i întrebaţi pe alţii. Cam asta e marea problemă a relaţiei dintre presă şi ministerul lui Nuţi Udrea, problemă despre care aflăm acum, în minunata perioadă de precampanie din anul 2009.
Acum, o fi bine că ministerul Turismului le-a plătit cheltuielile jurnaliştilor? Or fi rău? Naiba ştie, că noi n-am fost acolo, deci nu ne-a fost nici greaţă la Paris, şi nici n-am murit de bine prin Barcelona.
Problema e, însă, alta. Marea dezvăluire despre relaţiile dintre jurnalişti (de la aproape toate ziarele şi televiziunile ori radiourile) şi instituţia publica (Ministerul Turismului, în cazul de faţă) este, de fapt, o boală cronică ce datează încă de pe vremea cînd madam Udrea era virgină.
Din punct de vedere politic, normal. Spre exemplu, din datele ce se mai regăsesc prin analele ministerului, chestiuni de genul ăsta se petreceau încă de prin anul 2001. Şi ele s-au repetat, an de an, precum herpesul la o prostituată. În anul 2001, pe vremea cînd ministerul era o ameţită de Agenţie, prin străinătăţi au fost căraţi 11 ziarişti şi s-au cheltuit vreo 9.000 de euroi. Un an mai tîrziu au fost plimbaţi vreo 32 de jurnalişti şi s-au spart vreo 35.000 e euroi. Şi tot aşa, an de an, pînă în 2008, cînd s-au plimbat vreo 80 de jurnalişti si s-au spart vreo 90.000 de euroi. Iar anul ăsta, pînă acum, au fost plimbaţi vreo 46, pentru care s-au cheltuit vreo 45.000 de euroi. Cu alte cuvinte, moda asta a plimbatului jurnaliştilor prin ţări străine pe bani public e cam de pe vremea cînd Dacia rupea norma la salonul auto de la Văscăuţi cu noul bord CN la model 1310. Şi, cum puteţi vedea şi în fişierul ataşat (click AICI pentru a descărca documentul PDF), nu prea au fost publicaţii care să nu participe.
Deci, marele scandal pe care unii jurnalişti precum colegul colegilor săi de la Gazetă (nu dăm nume, Tolontan) l-a scos pe piaţă e un fel de zacusă expirată servită pe post de antreu al alegerilor prezidenţiale.
P.S. Stimată doamnă Udrea, noi, cei de la Academia Caţavencu, pe care nu ne-aţi plimbat nicăieri niciodată, nici dumneavoastră, nici predecesorii dumneavoastră, ne păstrăm dreptul de a vă solicita să organizaţi în această vară de criză cîteva evenimente la care să participăm, fiecare, cîte două săptămîni. Acceptăm chiar şi destinaţii exotice, atîta timp cît cazarea, transportul şi diurna sînt plătite de minister. Pălinca o aducem noi.
P.P.S. Alăturat există şi răspunsul Ministerului Turismului la solicitarea Academiei Caţavencu, cu date şi cifre relevante.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)