Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
15 Noi 2009 Dan Coste
Edilul sectorului 3 al Capitalei, desemnat premier de preşedintele Traian Băsescu, face afaceri în stil mare prin interpuşi. Ai săi ori ai soţiei.
15 Noi 2009 Liviu Gheorghe Negoita
Povestea este relativ simplă. Liviu Gheorghe Negoiţă, primarul de la 3, un turc şi două doamne au aranjat contracte din bani publici în sumă de zeci de milioane de euro. Tentaculele „famigliei“ s-au întins până la Cluj-Napoca, un alt fief PDL, precum şi în alte municipii controlate de acelaşi partid. Turcul vicepreşedintelui PDLLa început, din 2001, vicepreşedintele democrat-liberal Liviu Negoiţă a fost acţionar, alături de turcul Atalay Tamer, în SC KORA EDIL SA, deţinând un indice de 25%. Pentru că ar fi fost prea pe faţă să atribuie contracte din bani publici acestei societăţi comerciale, în care participa cu un procent semnificativ, primarul ales în 2004 a schimbat macazul.
Deşi în ultima sa declaraţie de interese recunoaşte că este acţionar la KORA EDIL, dar cu un indice de doar 20%, firma a fost desfiinţată acum trei ani, pe motiv de „capital sub limita impusă de lege“. Mai clar, capitalul social nu a fost majorat potrivit reglementărilor legale. Deci, firma nu mai funcţionează, aflându-se în lichidare judiciară. Între timp, îl găsim pe tovarăşul turc al primarului Negoiţă, respectiv Atalay Tamer, asociat în SC KIAT GROUP CONSTRUCT SRL, potrivit datelor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. De asemenea, acelaşi Atalay este asociat şi în SC KING INDUSTRIAL ENTERPRISES SRL, firmă înfiinţată în 1994. În continuare vor urmări contractele obţinute de KIAT GROUP şi KING INDUSTRIAL, controlate de Atalay Tamer - fost partener de afaceri al lui Negoiţă - din partea Primăriei Sectorului 3 şi a celei din Cluj-Napoca. Moment în care va intra în scenă şi blonda Liliana Călin, o foarte apropiată a familiei Negoiţă.Prietenele prietenei mele În iulie 2006, KING INDUSTRIAL ENTERPRISES SRL, controlată de Atalay Tamer, a obţinut un contract important de la Primăria Cluj-Napoca, pentru amenajarea şi dotarea mai multor locuri de joacă pentru copii cu tobogane, se spune că şi cu ajutorul Lilianei Călin, care ar face parte, potrivit presei locale, din cercul de prieteni intimi ai ex-premierului Emil Boc. Ulterior, un alt contract în valoare de aproximativ 10 milioane de euro, pentru reabilitarea şi întreţinerea străzilor clujene, a fost atribuit SC KIAT GROUP CONSTRUCT, avându-l ca asociat semnificativ pe acelaşi Atalay Tamer. Contractul este şi astăzi în vigoare. Un alt personaj al acestei încrengături de relaţii şi amiciţii este Florina Mihaela Gruia (fostă Boştină, înainte de divorţ), bună prietenă a Lilianei Călin, Florina Mihaela fiind o apropiată a familiei Negoiţă. Atât de apropiată încât, după divorţ, aceasta ar locui - potrivit presei centrale - în apartamentul de două camere al primarului Liviu Gheorghe Negoiţă din Bdul Octavian Goga. Pe principiul “prietenele prietenei mele sunt prietenele mele”, este de presupus că şi Liliana Călin se cunoaşte destul de bine şi cu Carmen Negoiţă. Combinaţii pe baze trainice Florina Mihaela Gruia (fostă Boştină), prietena soţiei edilului de la 3, şi-a înfiinţat în 2006 două SRL-uri: AA Marketing and Management SRL şi AA Project Promotion SRL, în care este singură asociată. Până acum a reuşit să obţină de la acest sector al Capitalei câteva contracte grase, valorând circa 50 de milioane de euro. Ca urmare, în 2007 - conform datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe - a înregistrat un profit din afaceri de peste trei milioane de lei, iar în 2008 de peste un milion de lei. Paralel, una dintre firmele turcului Atalay, protejată de Liliana Călin, a obţinut importante contracte de la Negoiţă pentru executarea unor lucrări în Parcul Titan şi a unor fântâni arteziene pe Bdul Unirii. Adesea participând la licitaţii fără a avea contracandidaţi, firmele Florinei Mihaela Gruia s-au mai izbit şi de situaţii în care au trebuit să împartă potul cu societăţile comerciale în care are interese Liliana Călin. Şi cu asta, credem că am spus tot. Pe scurt, situaţia se prezintă astfel. Primarul Liviu Gheorghe Negoiţă a făcut afaceri cu un turc sau mai mulţi. Care turci au obţinut ulterior contracte grase cu primăria edilului de la 3 şi cu cea din Cluj-Napoca, păstorită de aghiotantul ex-premierului Emil Boc, actualul primar Sorin Apostu. Başca alte contracte în teritoriu, asupra cărora nu ne vom mai apleca acum. Totodată, pe baza relaţiilor de prietenie dintre Carmen Negoiţă, Florina Mihaela Gruia şi Liliana Călin (cea din urmă fiind prietenă şi cu turcii lui Liviu Negoiţă) au fost puse la cale numeroase combinaţii suspecte. Iar cercul combinaţiilor s-a închis.
luni, 16 noiembrie 2009
Americanii tipăresc detaliile cazului Omar Hayssam
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
15 Noi 2009 Adina Stancu
Americanii tipăresc detaliile cazului Omar Hayssam
Reţeaua Udrea, Stolojan, Verestoy, Cocoş, Chirieac
Dezvăluirile făcute de ex-procurorul DIICOT Ciprian Nastasiu prin intermediul autorului cărţii a cărei lansare a fost anunţată, sub titlul „Prădarea României“, de către Victor Gaetan (scriitor româno-american), sunt făcute într-un moment crucial pentru Traian Băsescu: ultima săptămână de campanie electorală pentru prezidenţiale. Luate ca atare, fără analiză sau comentariu, acuzaţia conform căreia Băsescu a fost cel care „controla jocul“ în toată povestea jurnaliştilor răpiţi la Bagdad, dar şi alte dezvăluiri ale lui Nastasiu ar putea constitui o lovitură de graţie aplicată candidatului de la Cotroceni aflat în plină desfăşurare pe ringul prezidenţialelor.
Home » Home » Ancheta » Reţeaua Udrea, Stolojan, Verestoy, Cocoş, Chirieac
Americanii tipăresc detaliile cazului Omar Hayssam
Reţeaua Udrea, Stolojan, Verestoy, Cocoş, Chirieac
15 Noi 2009 Adina Stancu
23 comentarii
5984 vizualizari
Rating: 20 voturi
foto(2)
Dezvăluirile făcute de ex-procurorul DIICOT Ciprian Nastasiu prin intermediul autorului cărţii a cărei lansare a fost anunţată, sub titlul „Prădarea României“, de către Victor Gaetan (scriitor româno-american), sunt făcute într-un moment crucial pentru Traian Băsescu: ultima săptămână de campanie electorală pentru prezidenţiale. Luate ca atare, fără analiză sau comentariu, acuzaţia conform căreia Băsescu a fost cel care „controla jocul“ în toată povestea jurnaliştilor răpiţi la Bagdad, dar şi alte dezvăluiri ale lui Nastasiu ar putea constitui o lovitură de graţie aplicată candidatului de la Cotroceni aflat în plină desfăşurare pe ringul prezidenţialelor.
15 Noi 2009
Nastasiu: convorbirile purtate de Theodor Stolojan si Elena Udrea, tinute departe de ochii procurorilor 15 Noi 2009
Fostul procuror Ciprian Nastasiu si doua dintre persoanele investigate. Si pentru care probabil a zburat!
Nastasiu: convorbirile purtate de Theodor Stolojan şi Elena Udrea, ţinute departe de ochii procurorilorAnaliza acestora, coroborată însă cu aspecte mai puţin sau deloc spuse până azi despre dosarele de care face vorbire Nastasiu, ridică totuşi nişte semne de întrebare legate de sistemul pe care procurorul l-a onorat chiar şi în momente în care era făcut terci în faţa opiniei publice. Una dintre ele este „De ce acum?“, iar alta, „De ce Nastasiu nu spune tot?“. Cotidianul a punctat o parte dintre aspectele devoalate în proaspetele dezvăluiri ale procurorului în urmă cu o lună, cum ar fi centrarea de interese economice în articolul „Dosare care sperie lumea“ spre afacerişti ruşi, dar a atras atenţia, odată cu publicarea înregistrării discuţiei dintre generalul Constantin Degeratu şi Omar Hayssam în 9 septembrie 2005, că aceasta poate fi „Răzbunarea lui Nastasiu“.
Dacă dezvăluirile acestuia s-ar confirma în totalitate, Băsescu n-ar mai avea nici o şansă de câştig.
Să revenim, însă, la prezent
Nastasiu îi povesteşte autorului cum Omar Hayssam a fost cel care a conceput planul răpirii celor trei ziarişti români în martie 2005. Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au mers de bunăvoie în Irak, momeala lui Omar fiind promisiunea că le vor fi aranjate interviuri cu sirieni şi irakieni de rang înalt. Hayssam a recurs la această diversiune deoarece intrase în panică pentru că anchetatorii se aflau pe urmele lui. Până aici, nimic nou. În toată povestea înşiruită despre ancheta în dosarul „Răpirii jurnaliştilor“, Nastasiu nu se abate de la conţinutul rechizitoriului pe care chiar el l-a realizat şi prin care au fost trimişi în instanţă Omar Hayssam şi Mohammad Munaf. În acest context, Nastasiu plasează „bomba“ răscumpărării ostaticilor. El afirmă că autorităţile de la Bucureşti ar fi trimis la Bagdad, prin intermediul serviciilor secrete şi cu ştiinţa lui Băsescu, aproximativ 12-13 milioane de dolari pentru a-i salva pe jurnalişti, dar din această sumă „mâini iscusite“ ar fi extras 4 milioane de dolari.
„Ştiam că banii veniseră dintr-un fond special administrat de SIE român. Eu însumi l-am văzut pe maiorul SRI Coldea (în prezent general şi director adjunct al SRI) la Bagdad, atunci când ostaticii au fost eliberaţi, asumându-şi o mare responsabilitate pentru deznodământul crizei. Ştiam cu toţii că preşedintele era implicat în fiecare detaliu. Aşadar, nu mi-am putut imagina că vreun ofiţer escroc putea pierde pur şi simplu 3-4 milioane de euro, pe drumul unde trebuia plătită răscumpărarea. Poate că grupul de criză estimase costurile Guvernului român, care dura deja de aproape două luni şi implicase o muncă intensă, suplimentară, la 3-4 milioane de euro, astfel încât i le-au rambursat guvernului din fondul special... sau poate că anumite persoane, care au avut acces şi au participat la acţiunea de eliberare, au scos aceşti bani din suma totală de răscumpărare şi i-au împărţit între ele. Celula de criză era formată din preşedintele României şi din cei responsabili de serviciile secrete - Radu Timofte, director SRI, Gheorghe Fulga, director SIE, şi Virgil Ardelean, director DGIPI. Însă directorii nu participau de fapt la întâlniri. Cu siguranţă că această «acţiune» ar fi putut fi dusă la îndeplinire fără ştirea lor. Cu toate acestea, nimic, şi vreau să spun nimic semnificativ în chestiunea ostaticilor nu a avut loc fără ştirea şi permisiunea expresă a preşedintelui ţării. Potrivit surselor irakiene şi americane, Guvernul României a alocat 13-14 milioane de dolari pentru soluţionarea crizei ostaticilor, însă doar 9 milioane de euro au ajuns la răpitori“, dezvăluie Nastasiu.
După care, în mod straniu, declară: „Nu am avut acces la aceste documente, de la bun început mi-a fost refuzat accesul la partea clasificată a activităţii celulei de criză. Însă celor implicaţi li s-ar putea cere să depună mărturie sub jurământ în faţa unei comisii parlamentare, de exemplu. Nu poate fi exclusă nici varianta în care armata SUA ar putea pune la dispoziţie toate informaţiile interceptate de ea, iar o surpriză ar putea apărea chiar şi din partea irakienilor“. Dacă nu a avut acces la aceste documente, atunci de unde a ştiut Nastasiu despre „troc“? Dacă aşa a fost, atunci de ce procurorul care s-a ocupat din 2005 de cazul Hayssam până la trimiterea în instanţă a dosarului şi apoi de fuga lui Hayssam nu a sesizat, pentru a fi anchetat, şi acest aspect? În fond, era vorba de delapidarea unor bani care aparţineau serviciilor de informaţii române. 4 milioane de dolari.
Informaţiile despre dosarul „Trafic de arme“ nu sunt complete
Pe de altă parte, Nastasiu face vorbire despre dosarul de trafic internaţional de armament. El spune că, în urma investigaţiilor din 2004-2005, a realizat implicarea lui Hayssam în traficul de armament, precum şi conexiunile acestuia cu diverse state suspectate de comunitatea internaţională de finanţarea şi iniţierea unor acte teroriste. Nastasiu nu a făcut, însă, vorbire despre declaraţia lui Omar Hayssam, secretizată, şi acest dosar despre care Cotidianul a aflat de la surse confidenţiale, în care sirianul a fost tras de limbă şi a făcut dezvăluiri despre Viorel Hrebenciuc. De altfel, Hrebenciuc a şi fost audiat în acest dosar, dar cauza nu a fost finalizată. Aceleaşi surse dezvăluie, pentru Cotidianul, că Omar Hayssam îi spune lui Nastasiu, în declaraţiile secretizate făcute, că dacă-l lasă liber, îi va da reţeaua de armament în care voia să-l introducă pe Dinu Patriciu, pe motiv că acesta ar fi primit petrol din Liban contra arme. Informaţiile lui Hayssam nu au fost confirmate de nici o probă directă. Dosarul se află în lucru la DIICOT, cu urmărirea penală începută „in rem“.
Decizia „formei“ de eliberare a sirianului
Nastasiu mai vorbeşte despre eliberarea lui Hayssam. Care s-ar fi hotărât în biroul procurorului general Ilie Botoş, de faţă cu colega sa, Adriana Cristescu, şi atunci i s-a spus „E OK, avem acordul“. La acea vreme, Ilie Botoş a declarat că habar n-a avut că Nastasiu se va duce la instanţă, ca procuror de şedinţă, în locul colegului care se ocupa cu aşa ceva. Aceeaşi declaraţie a dat-o presei şi Consiliului Superior al Magistraturii şi şeful DIICOT de la acea dată, Daniel Ţicău, iar Nastasiu a fost sancţionat de CSM tocmai din această cauză. Cine a minţit şi cine a spus adevărul în acest caz?
Presiuni pe dosarul „privatizărilor strategice“
În fine, o importantă parte din dezvăluirile fostului anchetator face referire la dosarul „Spionii din energie“. În acest context, el plasează personaje foarte importante din spectrul politic, precum Theodor Stolojan, Attila Verestoy, Elena Udrea, Dorin Cocoş, dar şi pe jurnalistul Bogdan Chirieac, care s-ar fi aflat în „reţeaua de sprijin şi culegere de informaţii care lucra în favoarea grupului rusesc Marco Group. Stamen Stancev şi Vadim Benyatov au fost trimişi în judecată. Codruţ Şereş şi Zolt Nagy au fost acuzaţi de trădare şi transmitere de informaţii secrete, dar despre personajele de mai sus, până azi, nu s-a auzit nimic. Cel puţin pe această temă. Nastasiu afirmă că la nivelul DIICOT au existat presiuni. Dacă aşa se va dovedi că a fost, atunci sistemul judiciar din România e la pământ. Knockout. Iar Traian Băsescu nu se poate situa în afara „sistemului ticăloşit“.
Cotidianul.ro
15 Noi 2009 Adina Stancu
Americanii tipăresc detaliile cazului Omar Hayssam
Reţeaua Udrea, Stolojan, Verestoy, Cocoş, Chirieac
Dezvăluirile făcute de ex-procurorul DIICOT Ciprian Nastasiu prin intermediul autorului cărţii a cărei lansare a fost anunţată, sub titlul „Prădarea României“, de către Victor Gaetan (scriitor româno-american), sunt făcute într-un moment crucial pentru Traian Băsescu: ultima săptămână de campanie electorală pentru prezidenţiale. Luate ca atare, fără analiză sau comentariu, acuzaţia conform căreia Băsescu a fost cel care „controla jocul“ în toată povestea jurnaliştilor răpiţi la Bagdad, dar şi alte dezvăluiri ale lui Nastasiu ar putea constitui o lovitură de graţie aplicată candidatului de la Cotroceni aflat în plină desfăşurare pe ringul prezidenţialelor.
Home » Home » Ancheta » Reţeaua Udrea, Stolojan, Verestoy, Cocoş, Chirieac
Americanii tipăresc detaliile cazului Omar Hayssam
Reţeaua Udrea, Stolojan, Verestoy, Cocoş, Chirieac
15 Noi 2009 Adina Stancu
23 comentarii
5984 vizualizari
Rating: 20 voturi
foto(2)
Dezvăluirile făcute de ex-procurorul DIICOT Ciprian Nastasiu prin intermediul autorului cărţii a cărei lansare a fost anunţată, sub titlul „Prădarea României“, de către Victor Gaetan (scriitor româno-american), sunt făcute într-un moment crucial pentru Traian Băsescu: ultima săptămână de campanie electorală pentru prezidenţiale. Luate ca atare, fără analiză sau comentariu, acuzaţia conform căreia Băsescu a fost cel care „controla jocul“ în toată povestea jurnaliştilor răpiţi la Bagdad, dar şi alte dezvăluiri ale lui Nastasiu ar putea constitui o lovitură de graţie aplicată candidatului de la Cotroceni aflat în plină desfăşurare pe ringul prezidenţialelor.
15 Noi 2009
Nastasiu: convorbirile purtate de Theodor Stolojan si Elena Udrea, tinute departe de ochii procurorilor 15 Noi 2009
Fostul procuror Ciprian Nastasiu si doua dintre persoanele investigate. Si pentru care probabil a zburat!
Nastasiu: convorbirile purtate de Theodor Stolojan şi Elena Udrea, ţinute departe de ochii procurorilorAnaliza acestora, coroborată însă cu aspecte mai puţin sau deloc spuse până azi despre dosarele de care face vorbire Nastasiu, ridică totuşi nişte semne de întrebare legate de sistemul pe care procurorul l-a onorat chiar şi în momente în care era făcut terci în faţa opiniei publice. Una dintre ele este „De ce acum?“, iar alta, „De ce Nastasiu nu spune tot?“. Cotidianul a punctat o parte dintre aspectele devoalate în proaspetele dezvăluiri ale procurorului în urmă cu o lună, cum ar fi centrarea de interese economice în articolul „Dosare care sperie lumea“ spre afacerişti ruşi, dar a atras atenţia, odată cu publicarea înregistrării discuţiei dintre generalul Constantin Degeratu şi Omar Hayssam în 9 septembrie 2005, că aceasta poate fi „Răzbunarea lui Nastasiu“.
Dacă dezvăluirile acestuia s-ar confirma în totalitate, Băsescu n-ar mai avea nici o şansă de câştig.
Să revenim, însă, la prezent
Nastasiu îi povesteşte autorului cum Omar Hayssam a fost cel care a conceput planul răpirii celor trei ziarişti români în martie 2005. Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au mers de bunăvoie în Irak, momeala lui Omar fiind promisiunea că le vor fi aranjate interviuri cu sirieni şi irakieni de rang înalt. Hayssam a recurs la această diversiune deoarece intrase în panică pentru că anchetatorii se aflau pe urmele lui. Până aici, nimic nou. În toată povestea înşiruită despre ancheta în dosarul „Răpirii jurnaliştilor“, Nastasiu nu se abate de la conţinutul rechizitoriului pe care chiar el l-a realizat şi prin care au fost trimişi în instanţă Omar Hayssam şi Mohammad Munaf. În acest context, Nastasiu plasează „bomba“ răscumpărării ostaticilor. El afirmă că autorităţile de la Bucureşti ar fi trimis la Bagdad, prin intermediul serviciilor secrete şi cu ştiinţa lui Băsescu, aproximativ 12-13 milioane de dolari pentru a-i salva pe jurnalişti, dar din această sumă „mâini iscusite“ ar fi extras 4 milioane de dolari.
„Ştiam că banii veniseră dintr-un fond special administrat de SIE român. Eu însumi l-am văzut pe maiorul SRI Coldea (în prezent general şi director adjunct al SRI) la Bagdad, atunci când ostaticii au fost eliberaţi, asumându-şi o mare responsabilitate pentru deznodământul crizei. Ştiam cu toţii că preşedintele era implicat în fiecare detaliu. Aşadar, nu mi-am putut imagina că vreun ofiţer escroc putea pierde pur şi simplu 3-4 milioane de euro, pe drumul unde trebuia plătită răscumpărarea. Poate că grupul de criză estimase costurile Guvernului român, care dura deja de aproape două luni şi implicase o muncă intensă, suplimentară, la 3-4 milioane de euro, astfel încât i le-au rambursat guvernului din fondul special... sau poate că anumite persoane, care au avut acces şi au participat la acţiunea de eliberare, au scos aceşti bani din suma totală de răscumpărare şi i-au împărţit între ele. Celula de criză era formată din preşedintele României şi din cei responsabili de serviciile secrete - Radu Timofte, director SRI, Gheorghe Fulga, director SIE, şi Virgil Ardelean, director DGIPI. Însă directorii nu participau de fapt la întâlniri. Cu siguranţă că această «acţiune» ar fi putut fi dusă la îndeplinire fără ştirea lor. Cu toate acestea, nimic, şi vreau să spun nimic semnificativ în chestiunea ostaticilor nu a avut loc fără ştirea şi permisiunea expresă a preşedintelui ţării. Potrivit surselor irakiene şi americane, Guvernul României a alocat 13-14 milioane de dolari pentru soluţionarea crizei ostaticilor, însă doar 9 milioane de euro au ajuns la răpitori“, dezvăluie Nastasiu.
După care, în mod straniu, declară: „Nu am avut acces la aceste documente, de la bun început mi-a fost refuzat accesul la partea clasificată a activităţii celulei de criză. Însă celor implicaţi li s-ar putea cere să depună mărturie sub jurământ în faţa unei comisii parlamentare, de exemplu. Nu poate fi exclusă nici varianta în care armata SUA ar putea pune la dispoziţie toate informaţiile interceptate de ea, iar o surpriză ar putea apărea chiar şi din partea irakienilor“. Dacă nu a avut acces la aceste documente, atunci de unde a ştiut Nastasiu despre „troc“? Dacă aşa a fost, atunci de ce procurorul care s-a ocupat din 2005 de cazul Hayssam până la trimiterea în instanţă a dosarului şi apoi de fuga lui Hayssam nu a sesizat, pentru a fi anchetat, şi acest aspect? În fond, era vorba de delapidarea unor bani care aparţineau serviciilor de informaţii române. 4 milioane de dolari.
Informaţiile despre dosarul „Trafic de arme“ nu sunt complete
Pe de altă parte, Nastasiu face vorbire despre dosarul de trafic internaţional de armament. El spune că, în urma investigaţiilor din 2004-2005, a realizat implicarea lui Hayssam în traficul de armament, precum şi conexiunile acestuia cu diverse state suspectate de comunitatea internaţională de finanţarea şi iniţierea unor acte teroriste. Nastasiu nu a făcut, însă, vorbire despre declaraţia lui Omar Hayssam, secretizată, şi acest dosar despre care Cotidianul a aflat de la surse confidenţiale, în care sirianul a fost tras de limbă şi a făcut dezvăluiri despre Viorel Hrebenciuc. De altfel, Hrebenciuc a şi fost audiat în acest dosar, dar cauza nu a fost finalizată. Aceleaşi surse dezvăluie, pentru Cotidianul, că Omar Hayssam îi spune lui Nastasiu, în declaraţiile secretizate făcute, că dacă-l lasă liber, îi va da reţeaua de armament în care voia să-l introducă pe Dinu Patriciu, pe motiv că acesta ar fi primit petrol din Liban contra arme. Informaţiile lui Hayssam nu au fost confirmate de nici o probă directă. Dosarul se află în lucru la DIICOT, cu urmărirea penală începută „in rem“.
Decizia „formei“ de eliberare a sirianului
Nastasiu mai vorbeşte despre eliberarea lui Hayssam. Care s-ar fi hotărât în biroul procurorului general Ilie Botoş, de faţă cu colega sa, Adriana Cristescu, şi atunci i s-a spus „E OK, avem acordul“. La acea vreme, Ilie Botoş a declarat că habar n-a avut că Nastasiu se va duce la instanţă, ca procuror de şedinţă, în locul colegului care se ocupa cu aşa ceva. Aceeaşi declaraţie a dat-o presei şi Consiliului Superior al Magistraturii şi şeful DIICOT de la acea dată, Daniel Ţicău, iar Nastasiu a fost sancţionat de CSM tocmai din această cauză. Cine a minţit şi cine a spus adevărul în acest caz?
Presiuni pe dosarul „privatizărilor strategice“
În fine, o importantă parte din dezvăluirile fostului anchetator face referire la dosarul „Spionii din energie“. În acest context, el plasează personaje foarte importante din spectrul politic, precum Theodor Stolojan, Attila Verestoy, Elena Udrea, Dorin Cocoş, dar şi pe jurnalistul Bogdan Chirieac, care s-ar fi aflat în „reţeaua de sprijin şi culegere de informaţii care lucra în favoarea grupului rusesc Marco Group. Stamen Stancev şi Vadim Benyatov au fost trimişi în judecată. Codruţ Şereş şi Zolt Nagy au fost acuzaţi de trădare şi transmitere de informaţii secrete, dar despre personajele de mai sus, până azi, nu s-a auzit nimic. Cel puţin pe această temă. Nastasiu afirmă că la nivelul DIICOT au existat presiuni. Dacă aşa se va dovedi că a fost, atunci sistemul judiciar din România e la pământ. Knockout. Iar Traian Băsescu nu se poate situa în afara „sistemului ticăloşit“.
Buzăianu Energy Holding, în limuzina lui Berceanu
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
14 Nov 2009
Biroul de Paparazzi
Vineri, 13 (noiembrie 2009, pentru maniacii detaliilor). Ora 14.30. Modrogan, în apropierea sediului central al PD-L. Un Audi negru (A8 L – adică long – pentru aceiaşi maniaci ai detaliilor) cu numărul de înmatriculare B 29 WMT se deplasează spre Piaţa Victoriei, pe străduţe.
În dreapta, pe locul mortului, ministrul Radu Berceanu (maşina aparţine Ministerului Transporturilor). În dreptul Ministerului Afacerilor Externe (intrarea pentru public), maşina opreşte. Din spate coboară unul mic, negru şi chel, care respira greu (din cauza gabaritului puţin depăşit pentru înălţimea lui). Îşi aranjează hainele, o ia sprinten la pas şi se camuflează cu o pereche de ochelari de soare numai bună pentru plafonul jos de nori gri care acoperea Bucureştiul.
După cîteva plimbări de cunoscător al contrafilajului, negrul mic şi chel se decide: intră, la capătul străzii Paris, în clădirea Energy Holding.
P.S. Ăla mic şi negru de respira greu este chiar Bogdan Buzăianu. În afară de două poze care au umplut toate ziarele, fotografiile pe care le vedeţi aici sînt rare şi mega-exclusive. Cu atît mai mega-exclusivă este situaţia surprinsă de noi: un ministru PD-L (şi nu vreun gîgă, ca Paleologu) într-o întîlnire cu Buzăianu. De ce ar risca cei doi să se vadă, ziua în amiaza mare, în plină campanie electorală? Unele răspunsuri, AICI. Celelalte, în Academia Caţavencu de miercuri.
Pe cine aleg preşedinte: testul „Energy Holding“
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 28 Oct 2009
Mircea Toma
Voi face, pentru voi, efortul de a-mi alege candidatul în funcţie de ce a făcut el pentru combaterea corupţiei (iar nu după simpatii personale). Şi am ales un subiect drag mie, afacerile oculte din Hidroelectrica. Din bugetul acestei societăţi se scurg, de peste zece ani, miliarde de euro; care pentru celebrele retehnologizări de hidrocentrale (Porţile de Fier I, Porţile de Fier II, 6 hidrocentrale de pe Oltul inferior etc.), care pe calea monopolului pe curentul ieftin produs de hidrocentrale pentru care cei mai băieţi deştepţiau obţinut contracte pe mai mulţi ani (13 firme au obţinut 95% din toată producţia de energie hidro).
Contractele de retehnologizare pe care le-am menţionat mai sus costă, de obicei, de trei ori mai mult decât costurile reale; ele sunt, toate, retehnologizate de aceeaşi companie austriacă – VA TECH Energy. Toate contractele au fost „facilitate“ de o grupare de crimă organizată care a fost mai vizibilă, în România, sub identitatea de Energy Holding (interfaţă pentru recircularea banilor, beneficiari de contracte pentru revânzarea energiei hidro etc.).
Garda hidro-căpuşelor
Evident că afaceri la un asemenea nivel nu se pot face decât sub protecţia celor mai înalţi factori de decizie, recte miniştri, premieri şi preşedinţi.
Lista celor care au pus umărul începe cu:
Călin Popescu Tăriceanu, care, în 1997, când era ministrul Industriilor şi Comerţului, a semnat primul contract de încredinţare directă a retehnologizării Porţilor de Fier I,
şi continuă cu Radu Berceanu, succesor al lui Tăriceanu la cârma ministerului (1998-2000), care a semnat pentru prima plată către VA TECH.
Dan Ioan Popescu (ministrul Industriilor), împreună cu premierul Adrian Năstase (2000-2004), nou intrat în schemă, a împins afacerea pe noi culmi, atât extensiv – generalizând schema retehnologizărilor către celelalte hidrocentrale, cât şi ca tupeu – umflând astronomic valoarea contractelor şi, probabil, a conturilor lor.
Călin Popescu Tăriceanu, devenit premier (2004-2008), împreună cu Codruţ Şereş (PC) şi apoi, din 2006, cu Varujan Vosganian, ministru al Economiei, protejează derularea netulburată a contractelor.
Traian Băsescu, preşedinte, a sărit la beregata premierului Tăriceanu, în 2007, acuzându-l de corupţie şi de implicare în afacerile băieţilor deştepţi; el lansează public, într-o emisiune TV, un atac explicit la adresa Energy Holding.
Emil Boc, blindat cu Adriean Videanu la cârma ministerului de resort, începe furtunos: ministrul Economiei a anunţat, în februarie 2009, că vrea să desecretizeze toate contractele pe termen lung încheiate de Hidroelectrica; ministrul menţionează că decizia aceasta vine pe fondul cererii preşedintelui (său) Traian Băsescu de a se face lumină în acest sector. După ce a mai uitat lumea de această declaraţie de război, ministerul a ieşit public cu vestea că investiţiile la hidrocentralele de pe Oltul inferior vor continua – asta înseamnă 350 de milioane de euro pentru contractul de retehnologizare lansat pe vremea lui Dan Ioan Popescu, având ca beneficiar aceeaşi companie VA TECH Energy. Mai mult, Videanu l-a numit ca nou director la Hidroelectrica, în plin divorţ guvernamental cu PSD, pe Ioan Sima, insistent propus de PSD şi un bun colaborator al lui Dan Ioan Popescu.
Toată stima şi mândria, Cozmâncă pentru România?!
La cele de mai sus se poate adăuga că dosarul „Hidroelectrica“ a fost deschis de DNA în urmă cu cinci ani; după ce Băsescu-vijelie s-a lansat în atacul său televizat la adresa unuia dintre actorii din dosar, Ministerul Public, recte ograda Laurei Codruţa Kövesi, i-a retras DNA-ului dosarul prin reîncadrare la categoria „subminarea economiei naţionale“. Singurul efect al operaţiunii a fost faptul că Băsescu s-a liniştit pe subiectul ăsta, iar contractele ticăloase şi-au văzut de drum cu o nouă echipă de protecţie. A, şi nu e lipsit de haz faptul că, la începutul lunii octombrie, Băsescu a reuns-o în funcţie pe doamna Kövesi, împotriva avizului CSM.
Iar eu am de ales între un candidat PSD – unde tropăie sălbatic urmaşii lui Năstase să preia hidroafacerea, unul PNL – unde echipa Tăriceanu-Vosganian este pe mulţi cai-putere şi unul PD-L – mi-am permis să-l botez pe independentul Băsescu, proaspăt moştenitor al afacerii Hidroelectrica, al cărui mare merit este că s-a bătut pentru ea cu foştii gestionari. Iar UDMR a fost coleg de guvernare cu mai multe generaţii de beneficiari ai afacerii hidro. Ar rămâne independentul Oprescu. Alo, domnul Cozmâncă, mai aveţi vreo slăbiciune la bătrânii PSD?
Catavencu.ro
14 Nov 2009
Biroul de Paparazzi
Vineri, 13 (noiembrie 2009, pentru maniacii detaliilor). Ora 14.30. Modrogan, în apropierea sediului central al PD-L. Un Audi negru (A8 L – adică long – pentru aceiaşi maniaci ai detaliilor) cu numărul de înmatriculare B 29 WMT se deplasează spre Piaţa Victoriei, pe străduţe.
În dreapta, pe locul mortului, ministrul Radu Berceanu (maşina aparţine Ministerului Transporturilor). În dreptul Ministerului Afacerilor Externe (intrarea pentru public), maşina opreşte. Din spate coboară unul mic, negru şi chel, care respira greu (din cauza gabaritului puţin depăşit pentru înălţimea lui). Îşi aranjează hainele, o ia sprinten la pas şi se camuflează cu o pereche de ochelari de soare numai bună pentru plafonul jos de nori gri care acoperea Bucureştiul.
După cîteva plimbări de cunoscător al contrafilajului, negrul mic şi chel se decide: intră, la capătul străzii Paris, în clădirea Energy Holding.
P.S. Ăla mic şi negru de respira greu este chiar Bogdan Buzăianu. În afară de două poze care au umplut toate ziarele, fotografiile pe care le vedeţi aici sînt rare şi mega-exclusive. Cu atît mai mega-exclusivă este situaţia surprinsă de noi: un ministru PD-L (şi nu vreun gîgă, ca Paleologu) într-o întîlnire cu Buzăianu. De ce ar risca cei doi să se vadă, ziua în amiaza mare, în plină campanie electorală? Unele răspunsuri, AICI. Celelalte, în Academia Caţavencu de miercuri.
Pe cine aleg preşedinte: testul „Energy Holding“
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 28 Oct 2009
Mircea Toma
Voi face, pentru voi, efortul de a-mi alege candidatul în funcţie de ce a făcut el pentru combaterea corupţiei (iar nu după simpatii personale). Şi am ales un subiect drag mie, afacerile oculte din Hidroelectrica. Din bugetul acestei societăţi se scurg, de peste zece ani, miliarde de euro; care pentru celebrele retehnologizări de hidrocentrale (Porţile de Fier I, Porţile de Fier II, 6 hidrocentrale de pe Oltul inferior etc.), care pe calea monopolului pe curentul ieftin produs de hidrocentrale pentru care cei mai băieţi deştepţiau obţinut contracte pe mai mulţi ani (13 firme au obţinut 95% din toată producţia de energie hidro).
Contractele de retehnologizare pe care le-am menţionat mai sus costă, de obicei, de trei ori mai mult decât costurile reale; ele sunt, toate, retehnologizate de aceeaşi companie austriacă – VA TECH Energy. Toate contractele au fost „facilitate“ de o grupare de crimă organizată care a fost mai vizibilă, în România, sub identitatea de Energy Holding (interfaţă pentru recircularea banilor, beneficiari de contracte pentru revânzarea energiei hidro etc.).
Garda hidro-căpuşelor
Evident că afaceri la un asemenea nivel nu se pot face decât sub protecţia celor mai înalţi factori de decizie, recte miniştri, premieri şi preşedinţi.
Lista celor care au pus umărul începe cu:
Călin Popescu Tăriceanu, care, în 1997, când era ministrul Industriilor şi Comerţului, a semnat primul contract de încredinţare directă a retehnologizării Porţilor de Fier I,
şi continuă cu Radu Berceanu, succesor al lui Tăriceanu la cârma ministerului (1998-2000), care a semnat pentru prima plată către VA TECH.
Dan Ioan Popescu (ministrul Industriilor), împreună cu premierul Adrian Năstase (2000-2004), nou intrat în schemă, a împins afacerea pe noi culmi, atât extensiv – generalizând schema retehnologizărilor către celelalte hidrocentrale, cât şi ca tupeu – umflând astronomic valoarea contractelor şi, probabil, a conturilor lor.
Călin Popescu Tăriceanu, devenit premier (2004-2008), împreună cu Codruţ Şereş (PC) şi apoi, din 2006, cu Varujan Vosganian, ministru al Economiei, protejează derularea netulburată a contractelor.
Traian Băsescu, preşedinte, a sărit la beregata premierului Tăriceanu, în 2007, acuzându-l de corupţie şi de implicare în afacerile băieţilor deştepţi; el lansează public, într-o emisiune TV, un atac explicit la adresa Energy Holding.
Emil Boc, blindat cu Adriean Videanu la cârma ministerului de resort, începe furtunos: ministrul Economiei a anunţat, în februarie 2009, că vrea să desecretizeze toate contractele pe termen lung încheiate de Hidroelectrica; ministrul menţionează că decizia aceasta vine pe fondul cererii preşedintelui (său) Traian Băsescu de a se face lumină în acest sector. După ce a mai uitat lumea de această declaraţie de război, ministerul a ieşit public cu vestea că investiţiile la hidrocentralele de pe Oltul inferior vor continua – asta înseamnă 350 de milioane de euro pentru contractul de retehnologizare lansat pe vremea lui Dan Ioan Popescu, având ca beneficiar aceeaşi companie VA TECH Energy. Mai mult, Videanu l-a numit ca nou director la Hidroelectrica, în plin divorţ guvernamental cu PSD, pe Ioan Sima, insistent propus de PSD şi un bun colaborator al lui Dan Ioan Popescu.
Toată stima şi mândria, Cozmâncă pentru România?!
La cele de mai sus se poate adăuga că dosarul „Hidroelectrica“ a fost deschis de DNA în urmă cu cinci ani; după ce Băsescu-vijelie s-a lansat în atacul său televizat la adresa unuia dintre actorii din dosar, Ministerul Public, recte ograda Laurei Codruţa Kövesi, i-a retras DNA-ului dosarul prin reîncadrare la categoria „subminarea economiei naţionale“. Singurul efect al operaţiunii a fost faptul că Băsescu s-a liniştit pe subiectul ăsta, iar contractele ticăloase şi-au văzut de drum cu o nouă echipă de protecţie. A, şi nu e lipsit de haz faptul că, la începutul lunii octombrie, Băsescu a reuns-o în funcţie pe doamna Kövesi, împotriva avizului CSM.
Iar eu am de ales între un candidat PSD – unde tropăie sălbatic urmaşii lui Năstase să preia hidroafacerea, unul PNL – unde echipa Tăriceanu-Vosganian este pe mulţi cai-putere şi unul PD-L – mi-am permis să-l botez pe independentul Băsescu, proaspăt moştenitor al afacerii Hidroelectrica, al cărui mare merit este că s-a bătut pentru ea cu foştii gestionari. Iar UDMR a fost coleg de guvernare cu mai multe generaţii de beneficiari ai afacerii hidro. Ar rămâne independentul Oprescu. Alo, domnul Cozmâncă, mai aveţi vreo slăbiciune la bătrânii PSD?
SRS s-a întîlnit iar cu un grangure de la Integritate
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
15 Nov 2009
Biroul de Investigatii
Aseară (sîmbătă, 14 noiembrie 2009), pe la ora şapte, SRS (cunoscut şi ca Roşca, “strîngătorul de coaie”), a avut o întîlnire cu un băiat. Băiatul are un prenume de băieţel cuminte. Îl cheamă Ştefăniţă. El, băieţelul, este un fel de superior al lui Macovei, şeful ANI, pentru că face parte din CNI (Consiliul Naţional de Integritate). Iar CNI are deja stabilită pentru miercuri, 18 noiembrie, o şedinţă în care să discute o eventuală revocare din funcţie a lui Macovei.
Dacă vă mai spunem că pe Ştefăniţă îl mai cheamă şi Prisăcaru şi că deja are o problemă, mai veche, cu ANI, nu o să vă fie greu să ghiciţi cum va fi el în chestiunea revocării lui Macovei: pro sau contra?
Iar dacă vă mai spunem că Ştefăniţă este viitorul ginere al lui Bobic, adică al pupilului lui SRS, chiar nu o să mai aveţi nici o problemă în a pricepe ce rol joacă Prisăcaru în telenovela asta proastă.
Catavencu.ro
15 Nov 2009
Biroul de Investigatii
Aseară (sîmbătă, 14 noiembrie 2009), pe la ora şapte, SRS (cunoscut şi ca Roşca, “strîngătorul de coaie”), a avut o întîlnire cu un băiat. Băiatul are un prenume de băieţel cuminte. Îl cheamă Ştefăniţă. El, băieţelul, este un fel de superior al lui Macovei, şeful ANI, pentru că face parte din CNI (Consiliul Naţional de Integritate). Iar CNI are deja stabilită pentru miercuri, 18 noiembrie, o şedinţă în care să discute o eventuală revocare din funcţie a lui Macovei.
Dacă vă mai spunem că pe Ştefăniţă îl mai cheamă şi Prisăcaru şi că deja are o problemă, mai veche, cu ANI, nu o să vă fie greu să ghiciţi cum va fi el în chestiunea revocării lui Macovei: pro sau contra?
Iar dacă vă mai spunem că Ştefăniţă este viitorul ginere al lui Bobic, adică al pupilului lui SRS, chiar nu o să mai aveţi nici o problemă în a pricepe ce rol joacă Prisăcaru în telenovela asta proastă.
Şase! Vine poliţia politică a PSD!
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
15 Nov 2009
Alexandru Cautis
PSD-ul, partidul cu cei mai notorii comunişti pe cap de membru, face poliţie politică. Avem dovada că în luna iunie a acestui an, cînd erau la butoanele prefecturilor, pesediştii îşi aranjau alegerile într-un stil autentic bolşevic. Şi nu oriunde, ci în judeţul condus de Liviu Dragnea, secretarul general al PSD, fost candidat la funcţia de Ministru de Interne.
Prefectul pesedist de Teleorman din acea dată, Ionuţ Adrian Biţă, a solicitat primarilor şi viceprimarilor PSD, şefilor de organizaţii şi agitatorilor de partid, să îi trimită tabele clare cu "agenţii economici şi apartenenţa lor politică." Aceasta este sintagma înscrisă pe un dosar întocmit la prefectura Teleorman (vezi arhiva FOTO), spre ştiinţa prefectului.
Adică şi firmele sînt arondate politic şi partidul voia să ştie cui anume! În acest dosar sînt tabele cu toate societăţile comerciale, asociaţiile familiale ( sau "asociaţiile familiare", cum scrie un primar) de pe raza satelor din judeţul Teleorman. Peste 30 de localităţi, fiind specificat în dreptul fiecăreia cu ce partid ţine administratorul, capul de familie. Şi mai tare: într-un tabel (cazul comunei Putineiu) s-a specificat, pe lîngă societăţile comerciale, şi cu cine ţine Poşta din comună (adică locul de unde pleacă pensiile), s-a trecut şi apartenenţa politică a Şcolii, opţiunea politică a Dispensarului Veterinar!!!
Într-alt tabel (comuna Crîngu) se trece şi cu ţine medicul din sat, în altul (comuna Tătărăştii de Jos) apare şi preotul cu specificaţia înclinaţiei sale politice. O mostră de esenţă de comunism: în tabelul trimis prefecturii de comuna Cosmeşti, se trec şi "proprietarii de utilaje agricole la nivel de comună."
Practic, toţi cei care puteau influenţa pe alegători, cîrciumar, preot, poliţist, poştaş, patron de butic, medic, deţinător de tractor, deţinător de cazan sătesc de făcut rachiu, morar etc. au fost anunţaţi prefectului pesedist. Nu de oricine, ci în majoritatea cazurilor tabelele au fost făcute de primari, cu semnătura lor, ştampila primăriei, trimise de pe faxul primăriei. Poliţie politică făcută oficial, ca-n 1947, tată!
Pasul doi de poliţie politică: controlarea de către instituţiile statului a acelor administratori de societăţi care nu simpatizează PSD-ul. Aşa s-a întîmplat: controalele făcute de OPC, ITM, ISU DJAOV Teleorman, în cele două luni ce au succedat dosarului înaintat prefectului, au vizat 39 de societăţi nepesediste.
Mai multe detalii despre rolul acestei acţiuni de poliţie politică orchestrate de prefectura Teleorman veţi citi miercuri, în revistă.
Pînă atunci vă lăsăm să vă delectaţi cu o parte din tabelele respective. Le vom face publice aici pe toate.
Catavencu.ro
15 Nov 2009
Alexandru Cautis
PSD-ul, partidul cu cei mai notorii comunişti pe cap de membru, face poliţie politică. Avem dovada că în luna iunie a acestui an, cînd erau la butoanele prefecturilor, pesediştii îşi aranjau alegerile într-un stil autentic bolşevic. Şi nu oriunde, ci în judeţul condus de Liviu Dragnea, secretarul general al PSD, fost candidat la funcţia de Ministru de Interne.
Prefectul pesedist de Teleorman din acea dată, Ionuţ Adrian Biţă, a solicitat primarilor şi viceprimarilor PSD, şefilor de organizaţii şi agitatorilor de partid, să îi trimită tabele clare cu "agenţii economici şi apartenenţa lor politică." Aceasta este sintagma înscrisă pe un dosar întocmit la prefectura Teleorman (vezi arhiva FOTO), spre ştiinţa prefectului.
Adică şi firmele sînt arondate politic şi partidul voia să ştie cui anume! În acest dosar sînt tabele cu toate societăţile comerciale, asociaţiile familiale ( sau "asociaţiile familiare", cum scrie un primar) de pe raza satelor din judeţul Teleorman. Peste 30 de localităţi, fiind specificat în dreptul fiecăreia cu ce partid ţine administratorul, capul de familie. Şi mai tare: într-un tabel (cazul comunei Putineiu) s-a specificat, pe lîngă societăţile comerciale, şi cu cine ţine Poşta din comună (adică locul de unde pleacă pensiile), s-a trecut şi apartenenţa politică a Şcolii, opţiunea politică a Dispensarului Veterinar!!!
Într-alt tabel (comuna Crîngu) se trece şi cu ţine medicul din sat, în altul (comuna Tătărăştii de Jos) apare şi preotul cu specificaţia înclinaţiei sale politice. O mostră de esenţă de comunism: în tabelul trimis prefecturii de comuna Cosmeşti, se trec şi "proprietarii de utilaje agricole la nivel de comună."
Practic, toţi cei care puteau influenţa pe alegători, cîrciumar, preot, poliţist, poştaş, patron de butic, medic, deţinător de tractor, deţinător de cazan sătesc de făcut rachiu, morar etc. au fost anunţaţi prefectului pesedist. Nu de oricine, ci în majoritatea cazurilor tabelele au fost făcute de primari, cu semnătura lor, ştampila primăriei, trimise de pe faxul primăriei. Poliţie politică făcută oficial, ca-n 1947, tată!
Pasul doi de poliţie politică: controlarea de către instituţiile statului a acelor administratori de societăţi care nu simpatizează PSD-ul. Aşa s-a întîmplat: controalele făcute de OPC, ITM, ISU DJAOV Teleorman, în cele două luni ce au succedat dosarului înaintat prefectului, au vizat 39 de societăţi nepesediste.
Mai multe detalii despre rolul acestei acţiuni de poliţie politică orchestrate de prefectura Teleorman veţi citi miercuri, în revistă.
Pînă atunci vă lăsăm să vă delectaţi cu o parte din tabelele respective. Le vom face publice aici pe toate.
Bogdan Chirieac: Geoană fură banii de campanie şi-i duce la soacră-sa
Romania trebuie salvata!
Scris de Dana Iliescu, Victor Roncea
Pagina 1 din 2
Aşa cum am promis, revenim cu partea a treia din stenogramele ticăloşiei, unde Bogdan Chirieac vorbeşte fără perdea despre viaţa politică din România, făcând totodată şi câteva dezvăluiri extrem de grave. Chirieac declară, nici mai mult nici mai puţin, decât că Mircea Geoana, candidatul PSD la preşedinţie fură banii de campanie, zeci de milioane de euro, şi îi dă socrei sale, Margareta Costea, pentru a-i pune la păstrare că, deh, vin vremuri grele. Acuzaţia, extrem de gravă, a lui Chirieac, este argumentată prin eşecul anticipat al lui Geoană în alegeri, de care acesta ar fi conştient, considerând probabil că nu e cazul să mai irosească banii pe o campanie din care oricum va ieşi pierzător. Din dorinţa de a se da informat şi de a-l impresiona pe Macovei, Chirieac dezvăluie şi de unde a strâns Geoană zeci de milioane de euro: din vânzarea locurilor în Parlament şi în Guvern, având în vedere că în 2008 au fost alegeri parlamentare, în urma cărora PSD a ajuns la marele ciolan. Potrivit declaraţiilor lui Chireac, Geoană s-a înfruptat din plin din borcanul cu miere al puterii, a adunat ca o furnicuţă şi banii obţinuţi din vânzarea funcţiilor şi n-a împărţit cu alţii, motiv de mare supărare. Pentru aceste lucruri, Chireac susţine că Mircea Geoană, vânzătorul de locuri în Parlament şi Guvern, va plăti cu vârf şi îndesat, urmând o campanie de presă dură în care „i se va băga p..a până-n epiglotă“.
Bogdan Chireac, cel care ne vorbea recent de deontologie şi morală, chiar şi după apariţia în presă a stenogramelor, încearcă să acrediteze ideea, pe parcursul discuţiilor cu Macovei, că-l are la mână pe ministrul Cătălin Predoiu, despre care spune că „mi l-au făcută“, referindu-se la o înregistrare cu camera ascunsă apărută la Realitatea TV.
Probabil tot din dorinţa de a epata cu informaţiile sale, Chirieac scapă şi o informaţie care l-ar putea lovi puternic pe bunul său prieten Sorin Roşca Stănescu. Chireac povesteşte cum l-a ameninţat Roşca la telefon pe preşedintele Traian Băsescu, pentru a-i apăra pielea prietenului Dinu Patriciu. Or, tocmai Roşca s-a lăudat recent că a câştigat în justiţie procesul cu Evenimentul zilei, care-l acuzase de şantaj la preşedinte. Acum, în lumina noilor dezvăluiri, Evenimentul Zilei poate cere redeschiderea dosarului şi-l poate chema pe Chirieac să declare adevărul despre Roşca, în faţa instanţei.
Noi ştim că SRS acţionează nu numai la ordinele mogulului Vîntu - invocat cu respect de executantul Chirieac - ci şi la directivele vecinului şi tovarăşului său, oligarhul Patriciu, care îi mai este şi naş. Carevasăzică, după cum unui-i „fra’su dracului“, altul e naşul „Naşului“.
Întrebarea este simplă: dacă cei doi „derbedei cu ştaif“ sunt atât de mari în grad în compartimentele lor speciale - sunt şefi, nu?! - cum trebuie să fie în această Reţea „boşii“ Clanului Şantajiştilor, şefii şefilor?! Aşa mai înţelegem şi noi ce vrea Traian Băsescu, prin demersul său de expunere a „naşilor“, „maeştrilor“, „profesorilor“ şi, nu în ultimul rând, a „bunicuţelor“ mafioţilor. Lumea interlopilor politicii şi informaţiilor provoacă, pe drept cuvânt, scârbă.
Din această nouă conversaţie mai aflăm şi cum s-a întâmplat când Roşca i-a promis „că-l face“, „îl termină“ pe preşedintele României, atunci când Băsescu „a vrut să-l fută pe Patriciu“.
Un adevărat „insider“, Chirieac ştie şi cum a vândut şeful Senatului, al doilea om în stat, fotolii în Parlamentul şi Guvernul României.
*****
Bogdan Chirieac: Şi de ce mi l-au futut şi pe Cătălin Predoiu?... N-am apucat să vorbesc cu Vîntu faţă către faţă. Chestia aia făcută de Realitatea cu intratul în vestiar peste el. Băi, nu se poate aşa ceva.
Cătălin Macovei: Ei, nu se poate. Bine că n-a intrat la duş.
BC: Da, mă. Aşa ceva, şi înregistrare ilegală. Băi, nu se poate aşa, băi, nu se poate aşa ceva. Şi Vîntu ştia de chestia asta că i-am zis: „Băi, ce pula mea, mă, asta-i Realitatea?“ Face: „Să mă dai în judecată!“.
CM (întrebător): Aa?
BC: „Să mă dai în judecată!“
CM: Cine-a zis?
BC: Vîntu! Tre’ să ajung să vorbesc faţă către faţă cu el.
De dragul lui Patriciu, Roşca îl ameninţă pe Băsescu
CM: Roşca e jucător. Într-un fel, să ştii că-mi place. Hai să fim sinceri. Omul ştie să joace.
BC: Băi, şi să ştii că dac-ajungi... Să ştii că eu am fost profund surprins de ce-a făcut atunci.
CM: Ţi-am zis, cu doza lui de ticăloşie.
BC: El este, era în acelaşi timp foarte bun prieten şi cu Băsescu, şi cu Patriciu, în mod real. Şi cånd Băsescu a vrut să-l fută pe Patriciu...
CM: Atunci s-au stricat, nu?
BC: Atunci s-a stricat. Atunci cånd l-a sunat pe Băsescu. Deci ei jucau table împreună la Snagov, la pula mea, înţelegi? Şi l-a sunat la telefon spunåndu-i: „Traiane, să-mi bag pula, dacă te iei de Dinu, te fac!“. Iar Băsescu a ieşit în presă şi-a spus că a fost ameninţat de un jurnalist!
CM: Da, mi-aduc aminte episodul.
BC: Roşca Stănescu, pula mea, nu ştiu ce...
Bogdan Chirieac vorbeşte la telefon în limba engleză cu un „prieten din ţările calde“, care îi solicită un CV pentru a putea fi cooptat în stafful său. Formează un număr de telefon unde îi răspunde „Dudişor“, asistenta iubită, pe care o roagă să-i trimită CV-ul său prin fax domnului Ernst Rohrer. (rezumat)
Geoană a strâns câteva zeci de milioane
BC: Greu cu gagicile. Măcar să fii bucuros că esţi ok cu prietena. Pe mine m-a lăsat amanta iară. Aveam tot timpul discuţii. Şi apoi mă întreabă lumea de ce sunt aşa de rău la televizor.
BC: A fost de un ridicol absolut Geoană cu chestiile alea, 50.000 de case pentru familiile tinere cu chirie. Dom’le, n-a făcut una.
(Apoi dă un interviu unei ziariste de la „Gazeta de Cluj“ despre referendum, în care afirmă că acesta nu are rost).
BC: Deci, Cătăline, începe o campanie anti-Băsescu şi anti-Geoană. O să spui, bine, de ce anti-Geoană? De ce? Geoană ştie că n-are nicio şansă şi atunci toţi banii pe care i-a stråns, şi a stråns cåteva ZECI DE MILIOANE, îi duce la soacră-sa. N-ai văzut aşa ceva. Bătråne, n-a plătit ni-că-ieri pe nimeni!
CM: De ce?
BC: Păi dacă tot pierde.
CM: Păi şi nu ţipă lumea, băi, banii, ţi-am dat banii, ce faci?
BC: Asta se întåmplă, asta se întåmplă. Deci, pă televiziuni, pă ziare, nene, îi bagă pula pånă-n epiglotă (n.r.: Mic cartilagiu al regiunii superioare a laringelui. Situată la extremitatea superioară a laringelui, ea face parte din peretele anterior al acestui organ; baza limbii se găseşte chiar deasupra şi în faţa ei.)
Vânzătorul de locuri în parlament şi în ministere
BC: E un fenomen! Să fuţi cel mai mare partid comunist, cel mai mare partid din Romånia, care-i partidul comunist, numai pentru bani. În condiţiile-n care-ai stråns, Cătăline... Lasă-mă-n pula mea! Deci ai våndut locurile-n parlament!... Aicia la stånga?
CM: Da, încolo...
BC: Ai våndut locurile în parlament, ai våndut locurile în ministere, ţi-ai luat banul, bătråne. Ai intrat pe toate „deal“-urile (n.r.: afacerile) şi s-au aşezat nişte lucruri. Şi frate, ai stråns bani. Ai luat cu şapte måini, ai luat cu pula mea...
Documente audio:
pe curentul.ro
Scris de Dana Iliescu, Victor Roncea
Pagina 1 din 2
Aşa cum am promis, revenim cu partea a treia din stenogramele ticăloşiei, unde Bogdan Chirieac vorbeşte fără perdea despre viaţa politică din România, făcând totodată şi câteva dezvăluiri extrem de grave. Chirieac declară, nici mai mult nici mai puţin, decât că Mircea Geoana, candidatul PSD la preşedinţie fură banii de campanie, zeci de milioane de euro, şi îi dă socrei sale, Margareta Costea, pentru a-i pune la păstrare că, deh, vin vremuri grele. Acuzaţia, extrem de gravă, a lui Chirieac, este argumentată prin eşecul anticipat al lui Geoană în alegeri, de care acesta ar fi conştient, considerând probabil că nu e cazul să mai irosească banii pe o campanie din care oricum va ieşi pierzător. Din dorinţa de a se da informat şi de a-l impresiona pe Macovei, Chirieac dezvăluie şi de unde a strâns Geoană zeci de milioane de euro: din vânzarea locurilor în Parlament şi în Guvern, având în vedere că în 2008 au fost alegeri parlamentare, în urma cărora PSD a ajuns la marele ciolan. Potrivit declaraţiilor lui Chireac, Geoană s-a înfruptat din plin din borcanul cu miere al puterii, a adunat ca o furnicuţă şi banii obţinuţi din vânzarea funcţiilor şi n-a împărţit cu alţii, motiv de mare supărare. Pentru aceste lucruri, Chireac susţine că Mircea Geoană, vânzătorul de locuri în Parlament şi Guvern, va plăti cu vârf şi îndesat, urmând o campanie de presă dură în care „i se va băga p..a până-n epiglotă“.
Bogdan Chireac, cel care ne vorbea recent de deontologie şi morală, chiar şi după apariţia în presă a stenogramelor, încearcă să acrediteze ideea, pe parcursul discuţiilor cu Macovei, că-l are la mână pe ministrul Cătălin Predoiu, despre care spune că „mi l-au făcută“, referindu-se la o înregistrare cu camera ascunsă apărută la Realitatea TV.
Probabil tot din dorinţa de a epata cu informaţiile sale, Chirieac scapă şi o informaţie care l-ar putea lovi puternic pe bunul său prieten Sorin Roşca Stănescu. Chireac povesteşte cum l-a ameninţat Roşca la telefon pe preşedintele Traian Băsescu, pentru a-i apăra pielea prietenului Dinu Patriciu. Or, tocmai Roşca s-a lăudat recent că a câştigat în justiţie procesul cu Evenimentul zilei, care-l acuzase de şantaj la preşedinte. Acum, în lumina noilor dezvăluiri, Evenimentul Zilei poate cere redeschiderea dosarului şi-l poate chema pe Chirieac să declare adevărul despre Roşca, în faţa instanţei.
Noi ştim că SRS acţionează nu numai la ordinele mogulului Vîntu - invocat cu respect de executantul Chirieac - ci şi la directivele vecinului şi tovarăşului său, oligarhul Patriciu, care îi mai este şi naş. Carevasăzică, după cum unui-i „fra’su dracului“, altul e naşul „Naşului“.
Întrebarea este simplă: dacă cei doi „derbedei cu ştaif“ sunt atât de mari în grad în compartimentele lor speciale - sunt şefi, nu?! - cum trebuie să fie în această Reţea „boşii“ Clanului Şantajiştilor, şefii şefilor?! Aşa mai înţelegem şi noi ce vrea Traian Băsescu, prin demersul său de expunere a „naşilor“, „maeştrilor“, „profesorilor“ şi, nu în ultimul rând, a „bunicuţelor“ mafioţilor. Lumea interlopilor politicii şi informaţiilor provoacă, pe drept cuvânt, scârbă.
Din această nouă conversaţie mai aflăm şi cum s-a întâmplat când Roşca i-a promis „că-l face“, „îl termină“ pe preşedintele României, atunci când Băsescu „a vrut să-l fută pe Patriciu“.
Un adevărat „insider“, Chirieac ştie şi cum a vândut şeful Senatului, al doilea om în stat, fotolii în Parlamentul şi Guvernul României.
*****
Bogdan Chirieac: Şi de ce mi l-au futut şi pe Cătălin Predoiu?... N-am apucat să vorbesc cu Vîntu faţă către faţă. Chestia aia făcută de Realitatea cu intratul în vestiar peste el. Băi, nu se poate aşa ceva.
Cătălin Macovei: Ei, nu se poate. Bine că n-a intrat la duş.
BC: Da, mă. Aşa ceva, şi înregistrare ilegală. Băi, nu se poate aşa, băi, nu se poate aşa ceva. Şi Vîntu ştia de chestia asta că i-am zis: „Băi, ce pula mea, mă, asta-i Realitatea?“ Face: „Să mă dai în judecată!“.
CM (întrebător): Aa?
BC: „Să mă dai în judecată!“
CM: Cine-a zis?
BC: Vîntu! Tre’ să ajung să vorbesc faţă către faţă cu el.
De dragul lui Patriciu, Roşca îl ameninţă pe Băsescu
CM: Roşca e jucător. Într-un fel, să ştii că-mi place. Hai să fim sinceri. Omul ştie să joace.
BC: Băi, şi să ştii că dac-ajungi... Să ştii că eu am fost profund surprins de ce-a făcut atunci.
CM: Ţi-am zis, cu doza lui de ticăloşie.
BC: El este, era în acelaşi timp foarte bun prieten şi cu Băsescu, şi cu Patriciu, în mod real. Şi cånd Băsescu a vrut să-l fută pe Patriciu...
CM: Atunci s-au stricat, nu?
BC: Atunci s-a stricat. Atunci cånd l-a sunat pe Băsescu. Deci ei jucau table împreună la Snagov, la pula mea, înţelegi? Şi l-a sunat la telefon spunåndu-i: „Traiane, să-mi bag pula, dacă te iei de Dinu, te fac!“. Iar Băsescu a ieşit în presă şi-a spus că a fost ameninţat de un jurnalist!
CM: Da, mi-aduc aminte episodul.
BC: Roşca Stănescu, pula mea, nu ştiu ce...
Bogdan Chirieac vorbeşte la telefon în limba engleză cu un „prieten din ţările calde“, care îi solicită un CV pentru a putea fi cooptat în stafful său. Formează un număr de telefon unde îi răspunde „Dudişor“, asistenta iubită, pe care o roagă să-i trimită CV-ul său prin fax domnului Ernst Rohrer. (rezumat)
Geoană a strâns câteva zeci de milioane
BC: Greu cu gagicile. Măcar să fii bucuros că esţi ok cu prietena. Pe mine m-a lăsat amanta iară. Aveam tot timpul discuţii. Şi apoi mă întreabă lumea de ce sunt aşa de rău la televizor.
BC: A fost de un ridicol absolut Geoană cu chestiile alea, 50.000 de case pentru familiile tinere cu chirie. Dom’le, n-a făcut una.
(Apoi dă un interviu unei ziariste de la „Gazeta de Cluj“ despre referendum, în care afirmă că acesta nu are rost).
BC: Deci, Cătăline, începe o campanie anti-Băsescu şi anti-Geoană. O să spui, bine, de ce anti-Geoană? De ce? Geoană ştie că n-are nicio şansă şi atunci toţi banii pe care i-a stråns, şi a stråns cåteva ZECI DE MILIOANE, îi duce la soacră-sa. N-ai văzut aşa ceva. Bătråne, n-a plătit ni-că-ieri pe nimeni!
CM: De ce?
BC: Păi dacă tot pierde.
CM: Păi şi nu ţipă lumea, băi, banii, ţi-am dat banii, ce faci?
BC: Asta se întåmplă, asta se întåmplă. Deci, pă televiziuni, pă ziare, nene, îi bagă pula pånă-n epiglotă (n.r.: Mic cartilagiu al regiunii superioare a laringelui. Situată la extremitatea superioară a laringelui, ea face parte din peretele anterior al acestui organ; baza limbii se găseşte chiar deasupra şi în faţa ei.)
Vânzătorul de locuri în parlament şi în ministere
BC: E un fenomen! Să fuţi cel mai mare partid comunist, cel mai mare partid din Romånia, care-i partidul comunist, numai pentru bani. În condiţiile-n care-ai stråns, Cătăline... Lasă-mă-n pula mea! Deci ai våndut locurile-n parlament!... Aicia la stånga?
CM: Da, încolo...
BC: Ai våndut locurile în parlament, ai våndut locurile în ministere, ţi-ai luat banul, bătråne. Ai intrat pe toate „deal“-urile (n.r.: afacerile) şi s-au aşezat nişte lucruri. Şi frate, ai stråns bani. Ai luat cu şapte måini, ai luat cu pula mea...
Documente audio:
pe curentul.ro
Timişoara: Şmecherul cu Ferrari: „Puteam să circul fără permis de conducere încă cinci ani dacă nu făceam scandal”
Romania trebuie salvata!
Adevarul.ro
Autor: Cristian Poelincă
Data: 14 nov 2009
Cosmin Pantea, tânărul care a agresat o femeie în trafic, spune că putea să continue să circule liniştit fără permis la volanulul bolizilor de lux dacă nu era luat la ochi de poliţişti.
Cosmin Pantea, de 30 de ani, şmecherul cu Ferrari care a agresat o femeie pentru că nu i-a acordat prioritate în trafic săptămâna trecută, a cerut un drept la replică reporterilor Adevărul de Seară. El spune că a condus cinci ani fără permis în România şi nu a avut probleme cu poliţiştii până când nu a agresat o femeie la semafor. „Îmi pare rău că am scuipat-o şi ca am făcut asta. Ea a făcut scandal. Eu doar m-am speriat puţin şi am încercat să mă apăr. I-am pus mâna pe cap. Şi am împins-o. Dar acum regret. Dacă nu atrăgeam atenţia asupra mea puteam să mai circul încă cinci ani fără permis de conducere fără să mă ia la ochi poliţiştii”, a spus Cosmin Pantea, de 30 de ani, şmecherul cu Ferarri.
Incidentul a avut loc săptămâna trecută, pe Calea Torontalului, când o timişoreancă susţine că a fost agresată pentru că a îndrăznit să-i taie calea şmecherului cu Ferarri. „Mă aşteptam să îmi mulţumească fiindcă i-am dat prioritate, iar el mi-a arătat semnul obscen. A coborât din maşină, mi-a dat un pumn în cap şi m-a scuipat. Apoi s-a urcat în maşină şi a plecat, trecând pe roşu”, a povestit femeia, al cărei copil a început să plângă atunci când a văzut toate acestea.
Adevarul.ro
Autor: Cristian Poelincă
Data: 14 nov 2009
Cosmin Pantea, tânărul care a agresat o femeie în trafic, spune că putea să continue să circule liniştit fără permis la volanulul bolizilor de lux dacă nu era luat la ochi de poliţişti.
Cosmin Pantea, de 30 de ani, şmecherul cu Ferrari care a agresat o femeie pentru că nu i-a acordat prioritate în trafic săptămâna trecută, a cerut un drept la replică reporterilor Adevărul de Seară. El spune că a condus cinci ani fără permis în România şi nu a avut probleme cu poliţiştii până când nu a agresat o femeie la semafor. „Îmi pare rău că am scuipat-o şi ca am făcut asta. Ea a făcut scandal. Eu doar m-am speriat puţin şi am încercat să mă apăr. I-am pus mâna pe cap. Şi am împins-o. Dar acum regret. Dacă nu atrăgeam atenţia asupra mea puteam să mai circul încă cinci ani fără permis de conducere fără să mă ia la ochi poliţiştii”, a spus Cosmin Pantea, de 30 de ani, şmecherul cu Ferarri.
Incidentul a avut loc săptămâna trecută, pe Calea Torontalului, când o timişoreancă susţine că a fost agresată pentru că a îndrăznit să-i taie calea şmecherului cu Ferarri. „Mă aşteptam să îmi mulţumească fiindcă i-am dat prioritate, iar el mi-a arătat semnul obscen. A coborât din maşină, mi-a dat un pumn în cap şi m-a scuipat. Apoi s-a urcat în maşină şi a plecat, trecând pe roşu”, a povestit femeia, al cărei copil a început să plângă atunci când a văzut toate acestea.
Ce mai fac guvernantii pentru imaginea lor?
Romania trebuie salvata!
Sistemul Electronic de Achizitii Publice (SEAP) este prea transparent pentru guvernanti intr-o perioada de maxima importanta, cea a alegerilor, de aceea acestia aleg sa-l blocheze.
“An de criza, bani putini si datorii din ce in ce mai mari la FMI. An prost pentru alegeri din ce in ce mai costisitoare, in conditiile in care Traian Basescu scade vertiginos in sondaje si deja a depasit de mult bugetul de campanie. Asa ca s-au gasit solutii alternative. Continuand ciclul masurilor abuzive, banii ramasi necheltuiti in bugetele institutiilor publice din Romania ar fi o solutie buna, insa Sistemul Electronic de Achizitii Publice (SEAP) obliga la o transparenta deranjanta”, arata un comunicat al unor surse din Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale.
SEAP este obligatoriu se fie utilizat in toate procedurile de achizitie publica din Romania, indiferent daca se desfasoara sau nu integral prin mijloace electronice.
Cazurile Ridzi/Udrea demonstreaza ca SEAP incomodeaza cheltuirea abuziva a banilor publici, asa ca riscul repetarii unor astfel de situatii „deranjante” din punct de vedere al imaginii, mai ales intr-o perioada delicata precum campania electorala, trebuia evitat, se mai explica in comunicat.
Pe de alta parte, UE apreciaza evolutia sistemului si nu poate fi distrus complet. Astfel, pentru a-l “inchide” pentru perioada in care este nevoie sa fie inchis, “el trebuie blocat pana dupa alegeri”.
SEAP face parte din Agentia pentru Serviciile Societatii Informationale (ASSI), agentie putin mediatizata, care se afla pe lista agentiilor desfiintate de premierul interimar Emil Boc, chiar daca institutia se finanta integral din venituri proprii si a adus numai in anul 2009 economii la bugetul de stat in valoare de aproximativ 1 miliard de EURO.
“Daca intr-adevar se urmarea desfiintarea institutiei nu s-ar fi prevazut in legea privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice (si este unicul caz de acest gen) ca in locul ei „se doreste” infiintarea altor doua entitati diferite, bineinteles cu finantare bugetara, care sa mascheze cumva intentia ascunsa de sabotaj a SEAP intr-o perioada in care banii ramasi necheltuiti ar putea finanta proceduri netransparente, alimentand direct bugetul de campanie al domnului Basescu”, atrage atentia comunicatul.
Cert este ca desfiintarea acestei institutii nu-si are rostul, mai ales ca oamenii care lucrau in ea nu consumau bani de la bugetul de stat si, cu toate acestea, ajung pe drumuri.
Potrivit sursei citate, desi SEAP este absolut necesar si este o metoda de monitorizare a modului in care s-a facut rost de achizitiile publice, guvernantii au preferat sa-l inchida pentru a nu le prejudicia imaginea in campania pentru prezidentiale.
Publicat: astazi
Sistemul Electronic de Achizitii Publice (SEAP) este prea transparent pentru guvernanti intr-o perioada de maxima importanta, cea a alegerilor, de aceea acestia aleg sa-l blocheze.
“An de criza, bani putini si datorii din ce in ce mai mari la FMI. An prost pentru alegeri din ce in ce mai costisitoare, in conditiile in care Traian Basescu scade vertiginos in sondaje si deja a depasit de mult bugetul de campanie. Asa ca s-au gasit solutii alternative. Continuand ciclul masurilor abuzive, banii ramasi necheltuiti in bugetele institutiilor publice din Romania ar fi o solutie buna, insa Sistemul Electronic de Achizitii Publice (SEAP) obliga la o transparenta deranjanta”, arata un comunicat al unor surse din Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale.
SEAP este obligatoriu se fie utilizat in toate procedurile de achizitie publica din Romania, indiferent daca se desfasoara sau nu integral prin mijloace electronice.
Cazurile Ridzi/Udrea demonstreaza ca SEAP incomodeaza cheltuirea abuziva a banilor publici, asa ca riscul repetarii unor astfel de situatii „deranjante” din punct de vedere al imaginii, mai ales intr-o perioada delicata precum campania electorala, trebuia evitat, se mai explica in comunicat.
Pe de alta parte, UE apreciaza evolutia sistemului si nu poate fi distrus complet. Astfel, pentru a-l “inchide” pentru perioada in care este nevoie sa fie inchis, “el trebuie blocat pana dupa alegeri”.
SEAP face parte din Agentia pentru Serviciile Societatii Informationale (ASSI), agentie putin mediatizata, care se afla pe lista agentiilor desfiintate de premierul interimar Emil Boc, chiar daca institutia se finanta integral din venituri proprii si a adus numai in anul 2009 economii la bugetul de stat in valoare de aproximativ 1 miliard de EURO.
“Daca intr-adevar se urmarea desfiintarea institutiei nu s-ar fi prevazut in legea privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice (si este unicul caz de acest gen) ca in locul ei „se doreste” infiintarea altor doua entitati diferite, bineinteles cu finantare bugetara, care sa mascheze cumva intentia ascunsa de sabotaj a SEAP intr-o perioada in care banii ramasi necheltuiti ar putea finanta proceduri netransparente, alimentand direct bugetul de campanie al domnului Basescu”, atrage atentia comunicatul.
Cert este ca desfiintarea acestei institutii nu-si are rostul, mai ales ca oamenii care lucrau in ea nu consumau bani de la bugetul de stat si, cu toate acestea, ajung pe drumuri.
Potrivit sursei citate, desi SEAP este absolut necesar si este o metoda de monitorizare a modului in care s-a facut rost de achizitiile publice, guvernantii au preferat sa-l inchida pentru a nu le prejudicia imaginea in campania pentru prezidentiale.
Publicat: astazi
AFP: In Romania, votul trece pe la usa bisericii
Romania trebuie salvata!
In anii de regim comunist din Romania, nu era bine sa-ti afisezi credinta in Dumnezeu. Acum insa aspirantii la fotoliul de la Cotroceni dau dovada de un spirit religios ostentativ, in aceasta tara majoritar ortodoxa, comenteaza AFP.
Presedintele liberal-democrat Traian Basescu sau principalul sau rival, social-democratul Mircea Geoana, isi fac cruce vizibil, inainte de a intra pe scena la mitingurile electorale. Ei s-au dus de mai multe ori la diverse biserici, ascultand slujba cu o mina grava si primind binecuvantarea preotilor, cel mai adesea, in prezenta camerelor.
"Oamenii politici folosesc acest lucru pentru a castiga capital de imagine, in aceasta tara in care Biserica se bucura de un mare respect", explica sociologul Mircea Chivu.
In conditiile in care aproape 87% dintre romani s-au declarat ortodocsi la ultimul recensamant, ar fi de neconceput ca cineva sa-si afirme ateismul, daca vrea sa obtina voturi. Astfel, la o dezbatere televizata inaintea alegerilor prezidentiale din 1996, candidatul crestin-democrat Emil Constantinescu l-a intrebat pe presedintele in exercitiu, Ion Iliescu, daca el crede in Dumnezeu. Fost responsabil al Partidului Comunist, Iliescu a incercat sa ocoleasca intrebarea, aminteste AFP, potrivit NewsIn.
Potrivit analistilor, stanjeneala evidenta a lui Iliescu a convins multi indecisi sa voteze pentru Constantinescu, acesta castigand in cele din urma scrutinul.
■Institutia Bisericii creste popularitatea politicienilor
De atunci, inaugurarea de biserici sau intronizarea prelatilor, toate au fost ocazii bune pentru politicienii in cautare de popularitate, chiar daca unii credinciosi sunt insa nemultumiti sa vada cum politicienii trec prin fata lor, fara sa stea la coada pentru a intra in biserica.
Criticandu-l din acest punct de vedere pe liderul opozitiei Mircea Geoana, editorialistul de la Gandul, Cristian Tudor Popescu, se intreaba care sunt motivele acestuia. "Oare face asta pentru a-i fi iertate pacatele sau pentru a face un urias semn al crucii, in fata camerelor, stiind ca asta place electoratului?", se intreaba acesta, citat de AFP.
Biserica Ortodoxa isi afirma neutralitatea politica si asigura ca nu poate impiedica niciun credincios sa participe la slujba.
In cazul in care o decizie a Sfantului Sinod autoriezaza preotii sa candideze pentru posturi de consilieri departamentali, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, preotul Constantin Stocia, asigura pentru AFP ca "nu este vorba de a face politica partidelor, ci politica acelor comunitati".
Cu toate acestea, o ancheta realizata cu camera ascunsa, de Realitatea TV, a aratat ca preotii sunt dispusi sa accepte "donatii" in schimbul unei cuvantari in favoarea unui anumit candidat la prezidentiale.
Analistii denunta o confuzie intre stat si Biserica, intretinuta "mai ales de oamenii politici", in pofida statutului laic al tarii.
"In momentul in care presedintele Romaniei, deci al tuturor romanilor, saruta mana Patriarhului ortodox, statul este pus intr-o situatie de subordonare in fata Bisericii", spune politologul Cristian Parvulescu, vorbind espre depunerea juramantului de catre Basescu.
In 2006, o plangere depusa de un profesor, care le cerea autoritatilor sa retraga icoanele din scoli, a provocat o dezbatere fara precedent in Romania. Dupa mai multe decizii judecatoresti contradictorii, Curtea Suprema a decis in mai in favoarea mentinerii simbolurilor religioase.
Publicat: astazi
In anii de regim comunist din Romania, nu era bine sa-ti afisezi credinta in Dumnezeu. Acum insa aspirantii la fotoliul de la Cotroceni dau dovada de un spirit religios ostentativ, in aceasta tara majoritar ortodoxa, comenteaza AFP.
Presedintele liberal-democrat Traian Basescu sau principalul sau rival, social-democratul Mircea Geoana, isi fac cruce vizibil, inainte de a intra pe scena la mitingurile electorale. Ei s-au dus de mai multe ori la diverse biserici, ascultand slujba cu o mina grava si primind binecuvantarea preotilor, cel mai adesea, in prezenta camerelor.
"Oamenii politici folosesc acest lucru pentru a castiga capital de imagine, in aceasta tara in care Biserica se bucura de un mare respect", explica sociologul Mircea Chivu.
In conditiile in care aproape 87% dintre romani s-au declarat ortodocsi la ultimul recensamant, ar fi de neconceput ca cineva sa-si afirme ateismul, daca vrea sa obtina voturi. Astfel, la o dezbatere televizata inaintea alegerilor prezidentiale din 1996, candidatul crestin-democrat Emil Constantinescu l-a intrebat pe presedintele in exercitiu, Ion Iliescu, daca el crede in Dumnezeu. Fost responsabil al Partidului Comunist, Iliescu a incercat sa ocoleasca intrebarea, aminteste AFP, potrivit NewsIn.
Potrivit analistilor, stanjeneala evidenta a lui Iliescu a convins multi indecisi sa voteze pentru Constantinescu, acesta castigand in cele din urma scrutinul.
■Institutia Bisericii creste popularitatea politicienilor
De atunci, inaugurarea de biserici sau intronizarea prelatilor, toate au fost ocazii bune pentru politicienii in cautare de popularitate, chiar daca unii credinciosi sunt insa nemultumiti sa vada cum politicienii trec prin fata lor, fara sa stea la coada pentru a intra in biserica.
Criticandu-l din acest punct de vedere pe liderul opozitiei Mircea Geoana, editorialistul de la Gandul, Cristian Tudor Popescu, se intreaba care sunt motivele acestuia. "Oare face asta pentru a-i fi iertate pacatele sau pentru a face un urias semn al crucii, in fata camerelor, stiind ca asta place electoratului?", se intreaba acesta, citat de AFP.
Biserica Ortodoxa isi afirma neutralitatea politica si asigura ca nu poate impiedica niciun credincios sa participe la slujba.
In cazul in care o decizie a Sfantului Sinod autoriezaza preotii sa candideze pentru posturi de consilieri departamentali, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, preotul Constantin Stocia, asigura pentru AFP ca "nu este vorba de a face politica partidelor, ci politica acelor comunitati".
Cu toate acestea, o ancheta realizata cu camera ascunsa, de Realitatea TV, a aratat ca preotii sunt dispusi sa accepte "donatii" in schimbul unei cuvantari in favoarea unui anumit candidat la prezidentiale.
Analistii denunta o confuzie intre stat si Biserica, intretinuta "mai ales de oamenii politici", in pofida statutului laic al tarii.
"In momentul in care presedintele Romaniei, deci al tuturor romanilor, saruta mana Patriarhului ortodox, statul este pus intr-o situatie de subordonare in fata Bisericii", spune politologul Cristian Parvulescu, vorbind espre depunerea juramantului de catre Basescu.
In 2006, o plangere depusa de un profesor, care le cerea autoritatilor sa retraga icoanele din scoli, a provocat o dezbatere fara precedent in Romania. Dupa mai multe decizii judecatoresti contradictorii, Curtea Suprema a decis in mai in favoarea mentinerii simbolurilor religioase.
Publicat: astazi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)