Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
♦ Procurorii de la Parchetul General vor audia sute de presupusi diabetici pe numele carora au fost eliberate retete suspecte de catre medicii din reteaua “Insulina”. Ziarul Gardianul a descoperit insa si un caz din 1996, in care a fost implicat acelasi medic, Tiberiu Mogos, aflat acum in centrul investigatiilor. Acesta prescria pacientei Niculina N. o cantitate de sute de ori mai mare de insulina decat doza admisa. Astfel, prescrierile excesive de insulina nu au fost sanctionate in ultimii 13 ani.
♦ Legatura intre cele doua cazuri poate fi gasita de procurori in privinta firmei furnizoare si eventual a reprezentantilor acesteia. In deceniul trecut, Mogos a preferat produsele Novo Nordisk, pe care le prescria unei paciente al carei discernamant era contestat de unii dintre colegii sai, socati ca, sub pretextul rezistentei la insulina, medicul ii recomanda doze mamut. Acum, toate retetele investigate au fost decontate de aceeasi farmacie si ar putea duce la acelasi distribuitor.
♦ Mogos a disparut de la institut, intrand in concediu de odihna imediat dupa ce “Gardianul” a inceput sa prezinte faptele sale. Medicul figureaza in topul prescriptorilor de trei ani, cu retete de peste un milion de euro anual. Comisia Ministerului Sanatatii analizeaza masurile in ceea ce priveste lipsa de implicare a celor care trebuiau sa previna astfel de fraude, respectiv functionarii Casei de Asigurari Bucuresti. Ministerul are informatii ca reteaua “Insulina” actioneaza si in Iasi sau Cluj, unde se vor extinde cercetarile.
Schema fraudei, potrivit raportului inaintat de Ministerul Sanatatii Parchetului, este simpla: medicii prescriu insulina produsa de o anumita firma unor pacienti inexistenti sau in cantitati mai mari decat este necesar, retetele ajung la o farmacie cu care reteaua are o intelegere, iar Asigurarile platesc pentru o marfa care nu a fost livrata pacientilor. Ministerul Sanatatii are informatii ca “Reteaua insulina” actioneaza si in Iasi sau Cluj. Dr. Tiberiu Mogos nu a mai dat pe la locul de munca de cateva zile. Atat asistenta sefa de pe etajul la care acesta are cabinetul, cat si conducerea Institutului “Paulescu” ne-au confirmat ca medicul a facut de mult timp cerere de concediu de odihna pentru a asista la un congres european de diabet, dar concediul incepe de astazi. Cu alte cuvinte, medicul a lipsit aceste ultime zile nemotivat.
Conducerea Institutului “Paulescu” pastreaza tacerea in legatura cu cele doua scandaluri numite de presa “Reteaua Insulina”, motivand ca lasa justitia sa-si faca treaba. In perioada 1996-1997, acelasi Tiberiu Mogos, care in prezent este anchetat de catre Parchet, prescrisese unei paciente – Niculina N. - cantitati enorme de insulina, mult peste necesarul oricarui bolnav de diabet. Este imposibil ca pacienta sa-si fi putut injectat toata insulina prescrisa de Mogos si sa supravietuiasca.
Atat directorul medical al Institutului National de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice “N. C. Paulescu”, dr. Alina Nicolau, cat si purtatorul de cuvant al spitalului au refuzat sa ofere amanunte despre acest caz, motivand ca este vorba despre un dosar solutionat si inchis. Numai ca exista o informatie care poate redeschide acest dosar si care leaga cele doua fapte ale medicului Tiberius Mogos. Este posibil ca insulina prescrisa de Mogos sa apartina, in ambele cazuri, firmei Novo Novordisk. Reprezentantii firmei nu au confirmat, dar nici nu au infirmat informatia pana in acest moment. Dar, daca lucrurile stau asa, cele doua dosare se pot conexa, mai ales daca reprezentantii firmelor beneficiare sunt aceiasi. Sistemul ar putea functiona de mai mult de 13 ani.
CASMB i-a desfacut contractul lui Mogos
Intr-un comunicat al Institutului “Paulescu” se arata ca la inceputul acestei luni Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti a efectuat o actiune de control. Vinovat se pare ca a fost gasit numai medicul Tiberius Mogos, pentru care CASMB a decis excluderea din contract pentru serviciile medicale efectuate in cabinetele de specialitate de diabet, nutritie si boli metabolice din ambulatoriul integrat al spitalului. Cu toate acestea, pana acum CASMB nu a facut verificare, desi detine sisteme informatice care faciliteaza verificarea acestor retete. Mogos este in topul prescriptorilor de cel putin trei ani, având anual retete de peste un milion de euro, fara ca autoritatile sa se sesizeze pentru acest fapt. Acesta ar fi prescris doua retete cu medicamente antidiabetice, fiecare in valoare de circa 110.000 de lei, in conditiile in care tratamentul cu antidiabetice costa in medie 1.195 de lei pentru un pacient pe an, iar prescrierile nu se fac pe o perioada mai mare de 90 de zile. De asemenea, medicul ar fi prescris lunar doze de 90 de zile de medicatie specifica acelorasi pacienti. In afara de includerea lui in top, autoritatile nu au facut nici un demers legat de aceste prescrieri, ceea ce ar putea duce la un singur rezultat: Mogos este “curat ca lacrima”. In majoritatea cazurilor, retetele prescrise de medicul din Bucuresti au fost eliberate de aceeasi farmacie pentru care CASMB a reziliat contractul. Numai ca ar trebui verificat si daca produsele farmaceutice apartin aceluiasi producator. In plus, Mogos nu poate fi singurul vinovat, intrucat statistica indica un management defectuos al acestor programe inca de anul trecut, dar nimeni nu s-a preocupat sa verifice de ce, la o crestere a bugetului cu aproape 30 la suta, numarul pacientilor a crescut cu numai 3 procente.
Cercetarile se extind la Cluj si la Iasi
Ministerul Sanatatii a inaintat Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie (PICCJ) o sesizare, insotita de documente doveditoare pentru continuarea investigatiilor, care indica o frauda cu o valoare preliminara de peste 21 miliarde de lei, comisa de un prezumtiv “grup organizat”. Ministrul va extinde ancheta la Iasi si Cluj, unde exista informatii ca numarul prescrierilor este foarte mare, iar valoarea retetelor, extrem de mare.
(Florin Pupaza)
Sute de presupusi diabetici vor fi audiati de procurori
Plângerea ministrului sanatatii, Ion Bazac, impotriva a ceea ce presa a numit afacerea “Insulina” a fost depusa la registratura Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie pe 18 septembrie 2009, au precizat, pentru “Gardianul”, surse judiciare. Lucrarea a primit numar de inregistrare si a fost repartizata, spre competenta solutionare, Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica. Aceleasi surse au mai precizat ca plângerea a fost formulata si impotriva medicului Tiberius Mogos, angajat al Institutului de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice Paulescu, din Capitala, fata de care procurorii desfasoara in acest moment cercetari sub aspectul savârsirii infractiunii de abuz in serviciu. Lucrarea a primit numar de dosar penal pe data de 21 septembrie. Imediat, procurorii au demarat cercetari specifice, inaintând in prealabil catre Institutul National de Evidenta a Persoanelor (INEP), din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, o cerere la care au atasat o lista de persoane fizice, care urmeaza sa fie identificate si audiate in calitate de martori.
Retete eliberate pe perioade de 15 ani
Anchetatorii au facut verificari la sediul unei farmacii din zona Pietei Universitatii, din Capitala, de unde au ridicat mai multe borderouri ale retetelor eliberate pentru persoanele afectate de diabet si care au primit tratament prescris de catre medicul Tiberiu Mogos.
“In acest sens, incercam sa stabilim daca o serie de astfel de retete au fost eliberate unor pacienti fictivi. Vom identifica, cu ajutorul colegilor de la INEP, identitatea acestor pacienti, urmând a fi audiati. Ei vor trebui sa prezinte documentele medicale care sa ateste, pe de o parte, ca sufera de diabet si, pe de alta parte, ca au fost tratati la Institutul «Paulescu», de unde au primit tratament medicamentos pe reteta”, au precizat sursele citate. Suspiciunea Ministerului Sanatatii, care a fost insusita si de catre procurorii anchetatori care instrumenteaza, in prezent, acest dosar, pleaca si de la anumite retete eliberate pe perioade exagerat de mari in favoarea unor pacienti cu o vârsta extrem de avansata. Spre exemplu, o astfel de reteta a fost eliberata pe o perioada de 15 ani pentru un pacient care astazi are vârsta de 83 de ani, mai precizeaza sursele judiciare citate mai sus.
(Ion Alexandru)
vineri, 25 septembrie 2009
Mafia taximetriştilor de la Băneasa
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Sep 2009
Alexandru Varzaru
O haită de taximetrişti aşteaptă. Pasagerii coborîţi din avioane dau buzna ca oile. Sînt ori străini care nu ştiu nivelul preţurilor din România, ori români care vor să se dea mari pentru că au venit în România din Spania sau Italia, ori sînt fraieri pur şi simplu. Oraşul e lîngă ei. Un taxi normal i-ar duce oriunde cu puţin peste 10-15 lei noi. Dar asta nu mai contează la Aeroportul Băneasa, pentru că în scurt timp urmează jaful.
Acum o săptămînă, cînd am venit cu propriile bagaje, 15 taximetrişti din ăştia mi-au explicat cu multă bunăvoinţă că se lucrează la pasaj şi că taxiurile trebuie să ajungă la pasajul Ikea, acolo să întoarcă, să stea în aglomeraţie, „Deci nu!“.
Toţi recomandau traseul prin Pipera şi voiau ori 500.000, ori 600.000, ori 400.000 de lei, dar în nici un caz cu aparat. Mulţi erau de la firmele mari din Bucureşti şi, tocmai din această cauză, le-am cerut să mi se pună aparatul. Nu voiau cu aparat.
Cînd am ajuns iar luni pe la Băneasa, ca să văd cum o mai duc băieţii, ultimul avion venise la ora patru. Doi taximetrişti stau în poartă la Plecări şi discută plictisiţi.
– Următorul vine la cinci şi zece.
– Ăla bun e la şase.
Un şir lung de taxiuri aşteaptă la intrarea în aeroport. Jumătate din şoferi au, şi nu exagerez, mutre de asasini. Acum două săptămîni, cînd am plecat din ţară, venisem la Băneasa, dimineaţa, cu 16 lei. Mă abordează un tip cu Taxi Stass. Şase sute de mii.
– Mulţumesc mult, dar nu, mi se pare prea mult.
– Dar cît vrei?
– 200.000.
– Ha, ha, ha!
Sînt multe taxiuri care afişează 3,5 lei pe kilometru. Cînd treci pe lîngă ele, taximetriştii sar şi deschid deja portbagajul, ca şi cum ai fi făcut deja afacerea cu ei. Preţuri? 50. 60. 50. 40. 80. Motivul? Că trebuie să ocolească pe la Ikea şi apoi trebuie să stea bară la bară. Sub ochii mei şi ai lor, maşinile care cică merg bară la bară merg destul de repede. Le arăt. „Şi ce dacă?“ Atunci le bag treaba cu 200.000 de lei vechi.
Toţi par şocaţi. Se blochează. Se uită de parcă i-aş fi înjurat de mamă.
Iată un taxi Mondial, despre care ştiam că e o firmă ok. Omul iese din maşină, mă întreabă unde merg, dă să deschidă portbagajul.
– Dar cît?
– 60 de lei.
Mă îndrept spre următorul, un băiat de la Pelican care e ultimul din rîndul de asasini. Îl întreb cît ia. Ia cît scrie. Pune şi aparatul? Da. Cît cere pe cursă? Păi, cît ia aparatul. Tipul de la Mondial e în spate şi deodată intervine, nemulţumit:
– Pelicane, nu vrei să-ţi dau eu două sute de mii să pleci de aici?! Să ne laşi şi pe noi să lucrăm.
Tipul de la Mondial are indicativul 309.
Un alt taximetrist de treabă îmi explică că, exact acum o săptămînă, un tînăr din Bacău a luat o cursă cu unul din nenorociţi pînă la Gara de Nord, unde i-a fost cerută suma de 180 de euro pe care a trebuit să o plătească, fiindcă şoferul chemase doi colegi şi urma să-l ia la omor. Taximetristul de treabă l-a luat apoi de la Gara de Nord şi l-a dus apoi pînă la Bacău, tot cu 180 de euro.
Domnul Titi de la Arsenal Taxi mă abordează în timp ce negociam cu altul.
– 200 e bine?
Iniţial cred că e vorba de 200.000 de lei vechi. Îmi mai încerc norocul cu primul, dar tipul de la Arsenal Taxi insistă.
– Hai cu 150!
Îl părăsesc pe primul şi cer amănunte. 200.000 de lei vechi par de vis. 150 sînt deja minune dumnezeiască.
– Deci 150.000? îl întreb.
– Nu. 150.
– Adică un milion şi jumătate?
– Da.
– Cîîîît? Păi, toţi cei de pe partea aia îmi cer 5-600.000.
– Aşa vă cer la început, da’ să vezi cît se face cînd ajungi. Da’ cît vreţi?
– 20 de lei.
Omul se întoarce şi o zbugheşte. Pierduse timpul cu mine.
Ultimul din listă, un bătrînel gîjîit, de la Taxi Stass, care stătea şi data trecută pe colţul lui, într-o Dacia Nova. Bătrîn şi nesimţit. Cere 300.000.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Sep 2009
Alexandru Varzaru
O haită de taximetrişti aşteaptă. Pasagerii coborîţi din avioane dau buzna ca oile. Sînt ori străini care nu ştiu nivelul preţurilor din România, ori români care vor să se dea mari pentru că au venit în România din Spania sau Italia, ori sînt fraieri pur şi simplu. Oraşul e lîngă ei. Un taxi normal i-ar duce oriunde cu puţin peste 10-15 lei noi. Dar asta nu mai contează la Aeroportul Băneasa, pentru că în scurt timp urmează jaful.
Acum o săptămînă, cînd am venit cu propriile bagaje, 15 taximetrişti din ăştia mi-au explicat cu multă bunăvoinţă că se lucrează la pasaj şi că taxiurile trebuie să ajungă la pasajul Ikea, acolo să întoarcă, să stea în aglomeraţie, „Deci nu!“.
Toţi recomandau traseul prin Pipera şi voiau ori 500.000, ori 600.000, ori 400.000 de lei, dar în nici un caz cu aparat. Mulţi erau de la firmele mari din Bucureşti şi, tocmai din această cauză, le-am cerut să mi se pună aparatul. Nu voiau cu aparat.
Cînd am ajuns iar luni pe la Băneasa, ca să văd cum o mai duc băieţii, ultimul avion venise la ora patru. Doi taximetrişti stau în poartă la Plecări şi discută plictisiţi.
– Următorul vine la cinci şi zece.
– Ăla bun e la şase.
Un şir lung de taxiuri aşteaptă la intrarea în aeroport. Jumătate din şoferi au, şi nu exagerez, mutre de asasini. Acum două săptămîni, cînd am plecat din ţară, venisem la Băneasa, dimineaţa, cu 16 lei. Mă abordează un tip cu Taxi Stass. Şase sute de mii.
– Mulţumesc mult, dar nu, mi se pare prea mult.
– Dar cît vrei?
– 200.000.
– Ha, ha, ha!
Sînt multe taxiuri care afişează 3,5 lei pe kilometru. Cînd treci pe lîngă ele, taximetriştii sar şi deschid deja portbagajul, ca şi cum ai fi făcut deja afacerea cu ei. Preţuri? 50. 60. 50. 40. 80. Motivul? Că trebuie să ocolească pe la Ikea şi apoi trebuie să stea bară la bară. Sub ochii mei şi ai lor, maşinile care cică merg bară la bară merg destul de repede. Le arăt. „Şi ce dacă?“ Atunci le bag treaba cu 200.000 de lei vechi.
Toţi par şocaţi. Se blochează. Se uită de parcă i-aş fi înjurat de mamă.
Iată un taxi Mondial, despre care ştiam că e o firmă ok. Omul iese din maşină, mă întreabă unde merg, dă să deschidă portbagajul.
– Dar cît?
– 60 de lei.
Mă îndrept spre următorul, un băiat de la Pelican care e ultimul din rîndul de asasini. Îl întreb cît ia. Ia cît scrie. Pune şi aparatul? Da. Cît cere pe cursă? Păi, cît ia aparatul. Tipul de la Mondial e în spate şi deodată intervine, nemulţumit:
– Pelicane, nu vrei să-ţi dau eu două sute de mii să pleci de aici?! Să ne laşi şi pe noi să lucrăm.
Tipul de la Mondial are indicativul 309.
Un alt taximetrist de treabă îmi explică că, exact acum o săptămînă, un tînăr din Bacău a luat o cursă cu unul din nenorociţi pînă la Gara de Nord, unde i-a fost cerută suma de 180 de euro pe care a trebuit să o plătească, fiindcă şoferul chemase doi colegi şi urma să-l ia la omor. Taximetristul de treabă l-a luat apoi de la Gara de Nord şi l-a dus apoi pînă la Bacău, tot cu 180 de euro.
Domnul Titi de la Arsenal Taxi mă abordează în timp ce negociam cu altul.
– 200 e bine?
Iniţial cred că e vorba de 200.000 de lei vechi. Îmi mai încerc norocul cu primul, dar tipul de la Arsenal Taxi insistă.
– Hai cu 150!
Îl părăsesc pe primul şi cer amănunte. 200.000 de lei vechi par de vis. 150 sînt deja minune dumnezeiască.
– Deci 150.000? îl întreb.
– Nu. 150.
– Adică un milion şi jumătate?
– Da.
– Cîîîît? Păi, toţi cei de pe partea aia îmi cer 5-600.000.
– Aşa vă cer la început, da’ să vezi cît se face cînd ajungi. Da’ cît vreţi?
– 20 de lei.
Omul se întoarce şi o zbugheşte. Pierduse timpul cu mine.
Ultimul din listă, un bătrînel gîjîit, de la Taxi Stass, care stătea şi data trecută pe colţul lui, într-o Dacia Nova. Bătrîn şi nesimţit. Cere 300.000.
Medicul Oprescu vrea să transforme zece dispensare în afaceri imobiliare
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Sep 2009
Biroul de Investigatii
Medicul primar al Capitalei, aspirant la postul de preşedinte al tuturor românilor, continuă să-i îmbolnăvească pe bucureşteni. Adică să respecte mai mult jurămîntul lui Ipocrit decît pe cel al lui Hipocrate. După ce a ologit spaţii verzi din Bucureşti cu turnuri gigantice după planuri ilegale, Oprescu se pregăteşte acum să ologească şi oamenii. Cărora vrea să le ia zece centre medicale din sectorul 1. Operaţiunea de capturare combină tehnici speciale: mersul pe burtă pe sub nasul (aflat şi aşa la altitudini joase) al Guvernului şi săritura cu prăjina peste capul Ministerului Sănătăţii.
Un primar de zece
Primarul Oprescu a propus spre aprobare pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului General din 25 septembrie un proiect de hotărîre „privind trecerea unor spaţii cu destinaţie medicală din administrarea Consiliului Local al Sector 1 în administrarea CGMB şi trecerea spaţiilor din domeniul public al Municipiului Bucureşti în domeniul privat al Municipiului Bucureşti“.
n anexa aferentă am găsit zece centre medicale aflate în zone cu mare potenţial imobiliar: Centrul Medical Batiştei, Dispensarul Băneasa, Dispensarul Herăstrău, Centrul Medical Calea Plevnei, Dispensarul Bucureşti-Tîrgovişte, Laboratorul de Sănătate Mintală (str. Dionisie Lupu), Dispensarul Bucureştii Noi, Diham (Schitu Măgureanu), Clăbucet (Ion Mihalache) şi Dispensarul Medical Duca (bdul I.G. Duca). Care e efectul acestei hotărîri şi cum îi servesc pe tavă lui Oprescu roadele ei? În primul rînd, mutarea cabinetelor de la sectorul 1 la Consiliul General îi aduce mai aproape prada. Iar scoaterea acestora din proprietatea publică a Municipiului Bucureşti echivalează cu scoaterea interdicţiilor de concesionare sau de vînzare care planau asupra acestor zece centre medicale, considerate a fi de utilitate publică.
Din expunerea de motive semnată de primarul Oprescu, care ar trebui să ne lămurească şi pe noi de ce riscăm să rămînem fără centre medicale, reiese un singur motiv: pentru că primarul poate.
Oprescu se vrea mai tare ca Boc
Centrele medicale de care s-a făcut vorbire mai sus au fost trecute în 2002, prin hotărîre de guvern, din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea consiliilor locale. Deci, acum, Oprescu vrea să desfacă prin hotărîre de consiliu general ce a legat o hotărîre de guvern. Ceea ce e ilegal.
Mai mult: pentru că aceste centre medicale sînt considerate a fi de interes local, terenurile şi clădirile în care ele îşi desfăşoară activitatea nu îşi pot schimba destinaţia şi nu pot fi înstrăinate fără acordul Ministerului Sănătăţii. În documentaţia ataşată proiectului de hotărîre, pe care Oprescu a supus-o dezbaterii Consiliului General de vinerea asta, nu apare, însă, nici urmă de acord de la MS. În schimb, nu lipsesc avizele favorabile de la Comisia Juridică şi Comisia de Sănătate şi Protecţie Socială a CGMB şi de la Direcţia de Achiziţii Concesionări Contracte a PMB (toate subordonate primarului, desigur).
Nu numai imoral, ci şi neconstituţional
Tot din proiectul de hotărîre al lui Oprescu ne facem o idee şi despre scopul mutării centrelor medicale din domeniul public în domeniul privat. Primarul invocă Ordonanţa de Guvern 68/2008 prin care s-a aprobat vînzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale şi ne dezvăluie, astfel, marea oportunitate a afacerii. Şi anume, fireşte, vînzarea lor. Cam cît de legală e vînzarea acestor spaţii vă poate spune chiar Curtea Constituţională, care a desfiinţat, în iulie 2005, o ordonanţă de guvern identică cu cea din 2008. Cele două acte au chiar acelaşi titlu, iar conţinutul diferă extrem de puţin, ideea de bază fiind aceeaşi. Curtea Constituţională constată că ordonanţa din 2005 aduce atingere dispoziţiilor din Constituţie care fac referire la garantarea dreptului de proprietate şi a celui la ocrotirea sănătăţii. Amintind că, prin Constituţie, se stabileşte „obligaţia statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, ceea ce implică şi crearea de condiţii care să asigure prestarea de servicii medicale, inclusiv sub aspectul asigurării bazei materiale necesare“. Să mori tu, bă, pacientule?
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Sep 2009
Biroul de Investigatii
Medicul primar al Capitalei, aspirant la postul de preşedinte al tuturor românilor, continuă să-i îmbolnăvească pe bucureşteni. Adică să respecte mai mult jurămîntul lui Ipocrit decît pe cel al lui Hipocrate. După ce a ologit spaţii verzi din Bucureşti cu turnuri gigantice după planuri ilegale, Oprescu se pregăteşte acum să ologească şi oamenii. Cărora vrea să le ia zece centre medicale din sectorul 1. Operaţiunea de capturare combină tehnici speciale: mersul pe burtă pe sub nasul (aflat şi aşa la altitudini joase) al Guvernului şi săritura cu prăjina peste capul Ministerului Sănătăţii.
Un primar de zece
Primarul Oprescu a propus spre aprobare pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului General din 25 septembrie un proiect de hotărîre „privind trecerea unor spaţii cu destinaţie medicală din administrarea Consiliului Local al Sector 1 în administrarea CGMB şi trecerea spaţiilor din domeniul public al Municipiului Bucureşti în domeniul privat al Municipiului Bucureşti“.
n anexa aferentă am găsit zece centre medicale aflate în zone cu mare potenţial imobiliar: Centrul Medical Batiştei, Dispensarul Băneasa, Dispensarul Herăstrău, Centrul Medical Calea Plevnei, Dispensarul Bucureşti-Tîrgovişte, Laboratorul de Sănătate Mintală (str. Dionisie Lupu), Dispensarul Bucureştii Noi, Diham (Schitu Măgureanu), Clăbucet (Ion Mihalache) şi Dispensarul Medical Duca (bdul I.G. Duca). Care e efectul acestei hotărîri şi cum îi servesc pe tavă lui Oprescu roadele ei? În primul rînd, mutarea cabinetelor de la sectorul 1 la Consiliul General îi aduce mai aproape prada. Iar scoaterea acestora din proprietatea publică a Municipiului Bucureşti echivalează cu scoaterea interdicţiilor de concesionare sau de vînzare care planau asupra acestor zece centre medicale, considerate a fi de utilitate publică.
Din expunerea de motive semnată de primarul Oprescu, care ar trebui să ne lămurească şi pe noi de ce riscăm să rămînem fără centre medicale, reiese un singur motiv: pentru că primarul poate.
Oprescu se vrea mai tare ca Boc
Centrele medicale de care s-a făcut vorbire mai sus au fost trecute în 2002, prin hotărîre de guvern, din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea consiliilor locale. Deci, acum, Oprescu vrea să desfacă prin hotărîre de consiliu general ce a legat o hotărîre de guvern. Ceea ce e ilegal.
Mai mult: pentru că aceste centre medicale sînt considerate a fi de interes local, terenurile şi clădirile în care ele îşi desfăşoară activitatea nu îşi pot schimba destinaţia şi nu pot fi înstrăinate fără acordul Ministerului Sănătăţii. În documentaţia ataşată proiectului de hotărîre, pe care Oprescu a supus-o dezbaterii Consiliului General de vinerea asta, nu apare, însă, nici urmă de acord de la MS. În schimb, nu lipsesc avizele favorabile de la Comisia Juridică şi Comisia de Sănătate şi Protecţie Socială a CGMB şi de la Direcţia de Achiziţii Concesionări Contracte a PMB (toate subordonate primarului, desigur).
Nu numai imoral, ci şi neconstituţional
Tot din proiectul de hotărîre al lui Oprescu ne facem o idee şi despre scopul mutării centrelor medicale din domeniul public în domeniul privat. Primarul invocă Ordonanţa de Guvern 68/2008 prin care s-a aprobat vînzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale şi ne dezvăluie, astfel, marea oportunitate a afacerii. Şi anume, fireşte, vînzarea lor. Cam cît de legală e vînzarea acestor spaţii vă poate spune chiar Curtea Constituţională, care a desfiinţat, în iulie 2005, o ordonanţă de guvern identică cu cea din 2008. Cele două acte au chiar acelaşi titlu, iar conţinutul diferă extrem de puţin, ideea de bază fiind aceeaşi. Curtea Constituţională constată că ordonanţa din 2005 aduce atingere dispoziţiilor din Constituţie care fac referire la garantarea dreptului de proprietate şi a celui la ocrotirea sănătăţii. Amintind că, prin Constituţie, se stabileşte „obligaţia statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, ceea ce implică şi crearea de condiţii care să asigure prestarea de servicii medicale, inclusiv sub aspectul asigurării bazei materiale necesare“. Să mori tu, bă, pacientule?
AEP a aflat în fine de scrutinul de la toamnă: Soft fără licitaţie pentru alegeri
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
24 Sep 2009 Dan Duca
Guvernul a autorizat Autoritatea Electorală să cumpere un nou soft pentru prezidenţialele din toamnă. Nu o va face prin licitaţie, pe motiv că nu mai este timp pentru aşa ceva. Reprezentanţii societăţii civile atacă vehement demersurile AEP
Autoritatea Electorală Permanentă a aflat ca de obicei prea târziu că în toamna acestui an vor fi organizate alegeri prezidenţiale şi în consecinţă nu va mai organiza o licitaţie pentru achiziţionarea unui nou soft pentru centralizarea voturilor. Procesul de cumpărare se va realiza prin negociere fără publicarea unui anunţ de participare, AEP fiind autorizată miercuri de Guvern, urmând să publice anunţuri în presă pentru a transparentiza procesul de achiziţie, au declarat surse din Autoritate, citate de NewsIn. Decizia a fost luată de Guvern miercuri deoarece Autoritatea nu s-ar fi încadrat în calendarul de achiziţie prin licitaţie deschisă, procedură care ar fi presupus aproximativ 60 de zile până la semnarea contractului, depăşind astfel data alegerilor din 22 noiembrie, au explicat pentru NewsIn sursele citate.
În cazul negocierii, procedura de achiziţie s-ar reduce la 30 de zile, iar AEP va face „transparentă“ achiziţia prin anunţuri în mai multe publicaţii şi pe site-ul instituţiei, au mai spus sursele din AEP.
Iniţiativa de a cumpăra un nou soft pentru prezidenţiale, ca de altfel şi modul în care se va face aceasta sunt contestate vehement de Institutul pentru Politici Publice. „Eu sunt dezgustat de politicienii care se isterizează pentru sutele de mii de euro pe care i-a cheltuit Monica Iacob-Ridzi şi nu sunt interesaţi de sutele de mii de euro pe care le dă Autoritatea Electorală Permanentă pe tot felul de softuri. Softul există şi este absolut identic cu cel folosit în trecut. Aici cumpărăm acelaşi lucru. Cumpărăm ceva deja scris. Efortul este zero, mai dăm câteva sute de mii de euro pe un CD scris. Mi-e scârbă de politicienii care înghit ceea ce le spune domnul Marian Muhuleţ, de politicienii care acceptă să fie fraieriţi când li se spune că softul s-a învechit. Premierul «nu ştia» că sunt alegeri acum cinci ani. Domnul Muhuleţ peste vară nu a făcut nimic. Trebuia să-l aştepte pe premier în fiecare zi şi să-i spună că trebuie să luăm un soft - admiţând că trebuie cumpărăm unul - şi trebuie să facem licitaţie. Nu discutăm de lucruri complicate, vă asigur“, susţine directorul executiv al Institutului pentru Politici Publice, Adrian Moraru. Reprezentanţii Autorităţii nu au putut fi contactaţi joi pentru o reacţie.
Nu este pentru prima oară când achiziţionarea unui soft pentru alegeri de către AEP se lasă cu scandal. În toamna anului trecut, firma TeamNet Internaţional a anunţat că renunţă la contractul cu AEP pentru livrarea programului de centralizare a voturilor la uninominale pentru că i se aduceau prejudicii de imagine. În cele din urmă, firma - parte din grupul Asesoft, controlată de omul de afaceri Sorin Ghiţă - şi-a îndeplinit contractul. La europarlamentare, IPP a acuzat faptul că AEP vrea să plătească un milion de euro pentru un nou soft, în cele din urmă acesta a fost însă achiziţionat de la Siveco contra sumei de 340.000 de euro. Pe lângă acest soft, AEP a mai cumpărat la europarlamentare un alt soft pentru depistarea votului multiplu.
Cotidianul.ro
24 Sep 2009 Dan Duca
Guvernul a autorizat Autoritatea Electorală să cumpere un nou soft pentru prezidenţialele din toamnă. Nu o va face prin licitaţie, pe motiv că nu mai este timp pentru aşa ceva. Reprezentanţii societăţii civile atacă vehement demersurile AEP
Autoritatea Electorală Permanentă a aflat ca de obicei prea târziu că în toamna acestui an vor fi organizate alegeri prezidenţiale şi în consecinţă nu va mai organiza o licitaţie pentru achiziţionarea unui nou soft pentru centralizarea voturilor. Procesul de cumpărare se va realiza prin negociere fără publicarea unui anunţ de participare, AEP fiind autorizată miercuri de Guvern, urmând să publice anunţuri în presă pentru a transparentiza procesul de achiziţie, au declarat surse din Autoritate, citate de NewsIn. Decizia a fost luată de Guvern miercuri deoarece Autoritatea nu s-ar fi încadrat în calendarul de achiziţie prin licitaţie deschisă, procedură care ar fi presupus aproximativ 60 de zile până la semnarea contractului, depăşind astfel data alegerilor din 22 noiembrie, au explicat pentru NewsIn sursele citate.
În cazul negocierii, procedura de achiziţie s-ar reduce la 30 de zile, iar AEP va face „transparentă“ achiziţia prin anunţuri în mai multe publicaţii şi pe site-ul instituţiei, au mai spus sursele din AEP.
Iniţiativa de a cumpăra un nou soft pentru prezidenţiale, ca de altfel şi modul în care se va face aceasta sunt contestate vehement de Institutul pentru Politici Publice. „Eu sunt dezgustat de politicienii care se isterizează pentru sutele de mii de euro pe care i-a cheltuit Monica Iacob-Ridzi şi nu sunt interesaţi de sutele de mii de euro pe care le dă Autoritatea Electorală Permanentă pe tot felul de softuri. Softul există şi este absolut identic cu cel folosit în trecut. Aici cumpărăm acelaşi lucru. Cumpărăm ceva deja scris. Efortul este zero, mai dăm câteva sute de mii de euro pe un CD scris. Mi-e scârbă de politicienii care înghit ceea ce le spune domnul Marian Muhuleţ, de politicienii care acceptă să fie fraieriţi când li se spune că softul s-a învechit. Premierul «nu ştia» că sunt alegeri acum cinci ani. Domnul Muhuleţ peste vară nu a făcut nimic. Trebuia să-l aştepte pe premier în fiecare zi şi să-i spună că trebuie să luăm un soft - admiţând că trebuie cumpărăm unul - şi trebuie să facem licitaţie. Nu discutăm de lucruri complicate, vă asigur“, susţine directorul executiv al Institutului pentru Politici Publice, Adrian Moraru. Reprezentanţii Autorităţii nu au putut fi contactaţi joi pentru o reacţie.
Nu este pentru prima oară când achiziţionarea unui soft pentru alegeri de către AEP se lasă cu scandal. În toamna anului trecut, firma TeamNet Internaţional a anunţat că renunţă la contractul cu AEP pentru livrarea programului de centralizare a voturilor la uninominale pentru că i se aduceau prejudicii de imagine. În cele din urmă, firma - parte din grupul Asesoft, controlată de omul de afaceri Sorin Ghiţă - şi-a îndeplinit contractul. La europarlamentare, IPP a acuzat faptul că AEP vrea să plătească un milion de euro pentru un nou soft, în cele din urmă acesta a fost însă achiziţionat de la Siveco contra sumei de 340.000 de euro. Pe lângă acest soft, AEP a mai cumpărat la europarlamentare un alt soft pentru depistarea votului multiplu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)