Mafia taximetriştilor de la Băneasa

Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Sep 2009

Alexandru Varzaru
 
O haită de taximetrişti aşteaptă. Pasagerii coborîţi din avioane dau buzna ca oile. Sînt ori străini care nu ştiu nivelul preţurilor din România, ori români care vor să se dea mari pentru că au venit în România din Spania sau Italia, ori sînt fraieri pur şi simplu. Oraşul e lîngă ei. Un taxi normal i-ar duce oriunde cu puţin peste 10-15 lei noi. Dar asta nu mai contează la Aeroportul Băneasa, pentru că în scurt timp urmează jaful.
Acum o săptămînă, cînd am venit cu propriile bagaje, 15 taximetrişti din ăştia mi-au explicat cu multă bunăvoinţă că se lucrează la pasaj şi că taxiurile trebuie să ajungă la pasajul Ikea, acolo să întoarcă, să stea în aglomeraţie, „Deci nu!“.
Toţi recomandau traseul prin Pipera şi voiau ori 500.000, ori 600.000, ori 400.000 de lei, dar în nici un caz cu aparat. Mulţi erau de la firmele mari din Bucureşti şi, tocmai din această cauză, le-am cerut să mi se pună aparatul. Nu voiau cu aparat.




Cînd am ajuns iar luni pe la Băneasa, ca să văd cum o mai duc băieţii, ultimul avion venise la ora patru. Doi taximetrişti stau în poartă la Plecări şi discută plictisiţi.

– Următorul vine la cinci şi zece.

– Ăla bun e la şase.



Un şir lung de taxiuri aşteaptă la intrarea în aeroport. Jumătate din şoferi au, şi nu exagerez, mutre de asasini. Acum două săptămîni, cînd am plecat din ţară, venisem la Băneasa, dimineaţa, cu 16 lei. Mă abordează un tip cu Taxi Stass. Şase sute de mii.



– Mulţumesc mult, dar nu, mi se pare prea mult.

– Dar cît vrei?

– 200.000.

– Ha, ha, ha!



Sînt multe taxiuri care afişează 3,5 lei pe kilometru. Cînd treci pe lîngă ele, taximetriştii sar şi deschid deja portbagajul, ca şi cum ai fi făcut deja afacerea cu ei. Preţuri? 50. 60. 50. 40. 80. Motivul? Că trebuie să ocolească pe la Ikea şi apoi trebuie să stea bară la bară. Sub ochii mei şi ai lor, maşinile care cică merg bară la bară merg destul de repede. Le arăt. „Şi ce dacă?“ Atunci le bag treaba cu 200.000 de lei vechi.

Toţi par şocaţi. Se blochează. Se uită de parcă i-aş fi înjurat de mamă.



Iată un taxi Mondial, despre care ştiam că e o firmă ok. Omul iese din maşină, mă întreabă unde merg, dă să deschidă portbagajul.

– Dar cît?

– 60 de lei.



Mă îndrept spre următorul, un băiat de la Pelican care e ultimul din rîndul de asasini. Îl întreb cît ia. Ia cît scrie. Pune şi aparatul? Da. Cît cere pe cursă? Păi, cît ia aparatul. Tipul de la Mondial e în spate şi deodată intervine, nemulţumit:

– Pelicane, nu vrei să-ţi dau eu două sute de mii să pleci de aici?! Să ne laşi şi pe noi să lucrăm.

Tipul de la Mondial are indicativul 309.



Un alt taximetrist de treabă îmi explică că, exact acum o săptămînă, un tînăr din Bacău a luat o cursă cu unul din nenorociţi pînă la Gara de Nord, unde i-a fost cerută suma de 180 de euro pe care a trebuit să o plătească, fiindcă şoferul chemase doi colegi şi urma să-l ia la omor. Taximetristul de treabă l-a luat apoi de la Gara de Nord şi l-a dus apoi pînă la Bacău, tot cu 180 de euro.



Domnul Titi de la Arsenal Taxi mă abordează în timp ce negociam cu altul.

– 200 e bine?

Iniţial cred că e vorba de 200.000 de lei vechi. Îmi mai încerc norocul cu primul, dar tipul de la Arsenal Taxi insistă.

– Hai cu 150!

Îl părăsesc pe primul şi cer amănunte. 200.000 de lei vechi par de vis. 150 sînt deja minune dumnezeiască.

– Deci 150.000? îl întreb.

– Nu. 150.

– Adică un milion şi jumătate?

– Da.

– Cîîîît? Păi, toţi cei de pe partea aia îmi cer 5-600.000.

– Aşa vă cer la început, da’ să vezi cît se face cînd ajungi. Da’ cît vreţi?

– 20 de lei.

Omul se întoarce şi o zbugheşte. Pierduse timpul cu mine.

Ultimul din listă, un bătrînel gîjîit, de la Taxi Stass, care stătea şi data trecută pe colţul lui, într-o Dacia Nova. Bătrîn şi nesimţit. Cere 300.000.