Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 07 Apr 2010 Biroul de Investigatii
Independentul dependent de şmenuriAdevărat că a-nşelat! Şi-apoi a ajuns ministru al Apărării într-un guvern în care-l susţine o armată de dezertori politici independenţi. A fost cîndva o vreme în care generalul Oprea era un simplu maior, proaspăt ieşit de la numărătoarea de izmene şi gata să intre în combinaţii financiare ce aveau să-i căpătuiască averea de viitor general purtător de patru stele pe epolet. Era vremea cînd firmele se făceau şi se desfăceau. Erau primii ani ai democraţiei, în care economia duduia de tunurile date de unii şi perioada în care un afacerist obişnuit cu metehnele occidentale risca pînă şi expulzarea din ţară dacă interesul unora o cerea.
Iar interesul generalului Oprea a cerut-o. Că doar cum altfel s-ar fi putut pune batista pe ţambal în cazul unei inexistente vînzări prin care Oprea a devenit proprietar peste două spaţii comerciale?Generalul Oprea comunică doar prin comunicate de presăTelefonul generalului Oprea sună, dar nu răspunde nimeni. Îl sună şi Suedia, l-am sunat şi noi, dar nimic. L-au sunat şi băieţii de la Realitatea TV, atunci cînd povestea primului său milion a fost făcută publică, dar tot degeaba. Abonatul Gabriel Oprea nu poate fi contactat. Angajaţii generalului Oprea lucrează însă. Fără odihnă şi ezitare, aceştia trimit comunicate prin care îl disculpă pe măritul general. Un astfel de comunicat a ajuns şi la noi la redacţie, dar şi pe la alte reviste prietene fostului maior, unde a şi văzut lumina tiparului. "N-am nici o pată în cariera mea publică sau militară", se confesează fostul maior de intendenţă în aşa-zisul drept la replică, nu înainte de a ne acuza de minciună şi speculaţie. "Nu am fost toată viaţa bugetar. În februarie 1993 am trecut în rezervă, la cerere, şi pînă în 2001 am fost asociat în cîteva firme. Nu am fost niciodată administrator de firmă", continuă Oprea. "Încercările de a lega numele meu de numele senatorului Cătălin Voicu sînt absolut penibile", "Informaţiile privind relaţiile mele cu domnul Julian Rosengren sînt jumătate greşite şi jumătate imprecise", precum şi "Nu am avut niciodată, în ultimii 18 ani, nici o discuţie în contradictoriu pe această temă şi nici un litigiu, de orice natură, cu domnul Rosengren" sînt doar cîteva afirmaţii din comunicatul domnului Oprea. Afirmaţii făcute, în cel mai bun caz, din motive de uitare a realităţii.Afacerea "Rosengren" şi primul tun adevăratAşa cum vă ziceamsăptămîna trecută, primii bani serioşi ai generalului Oprea au fost făcuţi pe spatele unui cetăţean româno-suedez, Julian Rosengren. Imediat după Revoluţie, Rosengren îşi deschide mai multe biznisuri în România: firma RCS, prin care devine primul importator al produselor Macintosh, SC Delta Design SA şi SC Romline Trading SA, în care se asociază cu, pe atunci, ofiţerul de justiţie militară Gabriel Oprea. Conform datelor de la Registrul Comerţului, firma Romline Trading este înfiinţată în 21 octombrie 1992, cu numărul J40/ 26521/1992. Deci cu un an înainte ca Gabriel Oprea să fie trecut în rezervă, la cerere, aşa cum declară chiar el. Mai apoi, în cererea-menţiune nr. 3722 din data de 28 ianuarie 1994, înregistrată la Registrul Comerţului, cînd din societate se retrag soţii Vieroşanu, cetăţeanul Gabriel Oprea este împuternicit ca administrator al societăţii. Deci generalul Oprea a uitat că maiorul în rezervă a fost şi administrator de societate. Că doar cum altfel ar fi putut să radieze firma şi să vîndă bunurile ei, în timp ce fostul asociat Rosengren îşi aştepta expulzarea din România după gratiile unui penitenciar?Oprea se dezice, dar ce-a făcut nu ziceMinistrul Gabriel Oprea se dezice de legăturile sale istorice cu senatorul penal Cătălin Voicu. Episodul asupra căruia s-a aplecat A.C. datează din perioada obscură a biografiei sale. Din CV-ul său lipsesc fix zece ani. Nu ştim nimic cu privire la avansarea sa de la gradul de căpitan, cu care l-a prins Revoluţia, la gradul de maior. Să ne înţelegem: vorbim despre cariera militară a celui mai mare grad din Armata Română. România este stat membru al NATO, iar MAp este condus de un general cu patru stele, cît ale lui Dwight D. Eisenhower, comandant suprem al armatelor aliate debarcate în nordul Africii, în Sicilia şi în Normandia, primul comandant suprem al forţelor armate ale NATO. Biografia lui Oprea interesează opinia publică în cel mai înalt grad cu putinţă. La fel de înalt ca şi gradul său militar. Nu ştim în ce împrejurări maiorul Oprea a fost avansat locotenent-colonel şi apoi colonel şi la ce armă. Date din CV-ul lui Oprea, evaporat pe un interval de un deceniu, reapar abia în anul 2000. O versiune a biografiei sale spune că din 2000 a fost secretar de stat, preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare şi vicepreşedinte al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare.În dreptul la replică pe care l-a publicat mai întîi în Q Magazine, o revistă sponsorizată de un ofiţer în rezervă, actualmente patronul firmei UTI, Oprea susţine că între februarie 1993 şi ianuarie 2001, cînd a activat în domeniul privat, nu a deţinut funcţii publice. Or, ministrul uită un amănunt esenţial: Colegiul Naţional de Apărare, înfiinţat prin Hotărîrea nr. 438 din 5 august 1992, este subordonat ministrului Apărării; că toate cheltuielile de pregătire ale cursanţilor vor fi suportate din bugetul MAp; că ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale, partidele şi formaţiunile politice care trimit cursanţi pot sponsoriza activităţile de documentare ale membrilor Colegiului Naţional de Apărare, în ţară şi în străinătate.Oprea a executat bunurile lui Rosengren prin nişte falsuri grosolaneDeşi nu recunoaşte că ar fi avut vreodată vreo discuţie în contradictoriu cu Julian Rosengren, Gabriel Oprea admite totuşi că a fost asociat cu acesta şi că "era vorba despre două spaţii comerciale, cu o suprafaţă totală de 200 mp, la parterul unui bloc din sectorul 3, într-o zonă fără vad comercial". De fapt, cele două spaţii comerciale erau într-o zonă chiar bună, unul de 138 mp, pe strada Tina Petre nr. 5, şi celălalt de 113 mp, situat la aceeaşi adresă. În 12 martie 1993, Gabriel Oprea înregistrează la un notariat din sectorul 5 două antecontracte de vînzare- cumpărare pentru cele două spaţii comerciale, prin care, în cazul primului antecontract, SC Delta Design SA, prin Julian Rosengren, se obligă să vîndă primul spaţiu comercial lui Gabriel Oprea, iar prin cel de-al doilea antecontract, celălalt imobil urmează să fie vîndut de către Delta Design SA, reprezentată de acelaşi Rosengren, firmei Romline Trading, pe care Gabriel Oprea o controlează cu 55% din acţiuni şi în care este asociat chiar cu Rosengren. Cele două acte au fost autentificate la notarul Ilie Saimovici şi, conform înscrisurilor oficiale, Julian Rosengren s-ar fi identificat cu paşaportul seria 89 265444 eliberat de Polismyhdigheten din Visby. Numai că Julian Rosengren zice că n-a semnat niciodată actele respective. Ba mai mult, nici nu a deţinut vreodată un paşaport cu numărul acela. Şi are dreptate, pentru că paşaportul său, aşa cum se vede şi în imagine, eliberat în 1991 şi reînnoit în 1996, are numărul 01 669161. Başca, conform unui înscris oficial eliberat de Poliţia din Visby, nu a fost niciodată eliberat vreun paşaport cu numărul înregistrat în cele două antecontracte de vînzare-cumpărare dintre firma lui Julian Rosengren şi Gabriel Oprea. Deci trecerea imobilelor de la firma lui Rosengren la Gabriel Oprea s-a făcut ilegal. Aşa că expulzarea lui Rosengren a picat la fix.P.S. Unde a ajuns restul de bunuri ale firmei expulzatului Rosengren şi cine a beneficiat de ele, dar şi cum a scăpat generalul Oprea de ceilalţi asociaţi din firmă, într-un episod viitor.
miercuri, 7 aprilie 2010
Incredibil, dar adevărat
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 17:48 - Actualizat acum 9 minute Lucian Gheorghiu
MAE promovează oficial prezenţa familiilor în ambasade
O analiză a personalului din misiunile diplomatice ale României în străinătate scoate la iveală o practică pur dâmboviţeană: ambasadele, consulatele etc. sunt ticsite de familii. Soţii ocupă funcţii importante, mai întâlnim fii sau fiice de ambasadori în acelaşi serviciu cu părinţii. MAE susţine că este vorba de o situaţie normală. Parlamentarii specialişti în probleme de politică externă sunt de altă părere.
O trecere în revistă a diplomaţilor aflaţi la misiune în străinătate scoate la iveală o situaţie incendiară: în numeroase posturi se află adevărate clanuri familiale. Capul de afiş îl reprezintă Ambasada României din SUA. Pe primele patru poziţii ale ambasadei întâlnim două familii. Adrian Vieriţă este ambasador, iar Cristian Gaginsky este adjunct al şefului ambasadei, cu rang de ministru consilier. Urmează în ierarhie şeful secţiunii politice, tot cu rang de ministru-consilier, şi aici o întâlnim pe doamna Codrina Vieriţă. În funcţia imediat inferioară, cea de consilier, o întâlnim pe doamna Cristina Gaginsky. Practic, se poate spune că ambasada din SUA este condusă de familiile Vieriţă şi Gaginsky.
Şi în cadrul personalului administrativ de la Consulatul din New York întâlnim o familie - Aurelia Savu (contabil principal) şi Daniel Savu (şofer şi intendent), iar la Consulatul României la Chicago îi avem pe Mădălina Moscovici (asistent executiv) şi Ovidiu Moscovici (administrator).
Conducerea consulatului României la Salonic este asigurată de soţii Dumitru şi Luminiţa Hriţuleac.
La Tel Aviv, Edward Iosiper este ambasadorul României din Israel, iar Tatiana Iosiper este consilier diplomatic. La ambasada de la Roma, soţia ambasadorului Răzvan Rusu, Livia, este de asemenea consilier diplomatic, şi tot în această ambasadă, în funcţiile de secretar III, respectiv ataşat cu probleme de muncă, întâlnim familia Marius şi Anita Cristea.
Am prezentat doar câteva exemple, dar numărul de familii din ambasade, consulate sau alte misiuni diplomatice depăşeşte numărul de 150 sau chiar 160, neexistând informaţii pentru unele ambasade care nu au adresă de Internet.
Pentru MAE, totul este în regulă, pentru parlamentari, nu
Cotidianul.ro a solicitat un punct de vedere MAE, referitor la numărul mare de familii care se regăsesc în misiunile diplomatice ale României din străinătate. Răspunsul primit de la minister (publicat integral mai jos) este unul stupefiant: ni se spune că numirile în posturi au fost efectuate cu respectarea legii şi că MAE chiar încurajează participarea la concursurile de ocupare a posturilor a tandemurilor soţ-soţie.
O cu totul altă opinie am obţinut de la Parlament. Deputatul din grupul minorităţilor Ovidiu Ganţ, membru în Comisia de politică externă (unde sunt audiaţi viitorii ambasadori – n.a.), ne-a făcut următoarele precizări: “Există două variante. Cea mai des uzitată este aceea că soţia sau soţul ambasadorului îşi însoţeşte partenerul de viaţă la post şi primeşte o indemnizaţie. S-a apelat la această formulă pentru a nu fi destrămate familiile. Cea de a doua variantă se aplică atunci când ambii soţi sunt diplomaţi de carieră. În general este de evitat ca unul dintre soţi să deţină o funcţie în aceeaşi ambasadă şi unul dintre ei este îndrumat să concureze pentru un post la o altă misiune diplomatică în aceeaşi ţară, tot pe considerentele mai înainte amintite. Doar în situaţii în care nu există decât o singură misiune diplomatică şi nu se poate altfel, atunci ar trebui să se regăsească doi soţi în aceeaşi unitate. Este de discutat în privinţa numărului foarte mare de familii în misiunile diplomatice. Cred că trebuie analizat caz cu caz şi de văzut dacă posturile sunt ocupate în funcţie de pregătirea şi competenţele necesare. Dacă există soţi sau soţii care ocupă funcţii fără a avea calificarea necesară, este o mare problemă. Pe de altă parte, cunosc personal nişte ambasadori, nu dau nume, care, deşi aveau soţiile tot în diplomaţie, au preferat ca acestea să nu participe la concursuri pentru aceeaşi ambasadă, pentru a nu exista interpretări. Au preferat ca ele să-i însoţească la post, dar fără vreo funcţie”.
Fost ministru de Externe, senatorul PNL Teodor Meleşcanu ne-a dat şi el explicaţii: “Practica în statele UE este următoarea. În cazul în care ambii soţi sunt diplomaţi, se evită ca unul să devină subordonatul altuia. Dacă unul este la ambasadă, celălalt lucrează la consulat, misiune etc., în aceeaşi ţară. Sau, dacă nu există această posibilitate, atunci se caută pentru unul din soţi o ţară vecină celei în care unul activează, pentru a fi aproape unul de altul. şi la noi ar trebui să funcţioneze acest principiu, dar de la teorie la practică este drum lung”.
Precizări MAE
Având în vedere informaţiile vehiculate pe Internet şi în presă privind faptul că la unele misiuni ale României din străinătate lucrează persoane care sunt soţ şi soţie, precizăm următoarele:
1. Toate persoanele care se află la post ca angajaţi ai MAE şi sunt soţ şi soţie au fost trimise în misiune cu respectarea legislaţiei interne şi cu practica diplomatică internaţională.
2. Persoanele respective sunt fie diplomaţi de carieră cu contracte pe durată nedeterminată, fie personal tehnico-administrativ. Înaintea plecării la post, toţi aceşti angajaţi - diplomaţi de carieră sau personal tehnico-administrativ - au fost declaraţi admişi la posturile respective în urma concursurilor care au avut loc înainte de trimiterea în misiune.
3. Ca politică de resurse umane, este încurajată participarea la concurs şi plecarea la post în tandem a angajaţilor MAE soţ-soţie, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor posturilor respective şi promovării concursului, din raţiuni financiare. Spre exemplu, cheltuielile cu cazarea, cu indemnizaţiile soţilor/soţiilor şi copiilor sunt mai mici dacă pleacă în misiune pe două posturi angajaţi soţ-soţie, decât dacă ar pleca angajaţi diferiţi, fiecare cu familia lui.
Cotidianul.ro
Azi - 17:48 - Actualizat acum 9 minute Lucian Gheorghiu
MAE promovează oficial prezenţa familiilor în ambasade
O analiză a personalului din misiunile diplomatice ale României în străinătate scoate la iveală o practică pur dâmboviţeană: ambasadele, consulatele etc. sunt ticsite de familii. Soţii ocupă funcţii importante, mai întâlnim fii sau fiice de ambasadori în acelaşi serviciu cu părinţii. MAE susţine că este vorba de o situaţie normală. Parlamentarii specialişti în probleme de politică externă sunt de altă părere.
O trecere în revistă a diplomaţilor aflaţi la misiune în străinătate scoate la iveală o situaţie incendiară: în numeroase posturi se află adevărate clanuri familiale. Capul de afiş îl reprezintă Ambasada României din SUA. Pe primele patru poziţii ale ambasadei întâlnim două familii. Adrian Vieriţă este ambasador, iar Cristian Gaginsky este adjunct al şefului ambasadei, cu rang de ministru consilier. Urmează în ierarhie şeful secţiunii politice, tot cu rang de ministru-consilier, şi aici o întâlnim pe doamna Codrina Vieriţă. În funcţia imediat inferioară, cea de consilier, o întâlnim pe doamna Cristina Gaginsky. Practic, se poate spune că ambasada din SUA este condusă de familiile Vieriţă şi Gaginsky.
Şi în cadrul personalului administrativ de la Consulatul din New York întâlnim o familie - Aurelia Savu (contabil principal) şi Daniel Savu (şofer şi intendent), iar la Consulatul României la Chicago îi avem pe Mădălina Moscovici (asistent executiv) şi Ovidiu Moscovici (administrator).
Conducerea consulatului României la Salonic este asigurată de soţii Dumitru şi Luminiţa Hriţuleac.
La Tel Aviv, Edward Iosiper este ambasadorul României din Israel, iar Tatiana Iosiper este consilier diplomatic. La ambasada de la Roma, soţia ambasadorului Răzvan Rusu, Livia, este de asemenea consilier diplomatic, şi tot în această ambasadă, în funcţiile de secretar III, respectiv ataşat cu probleme de muncă, întâlnim familia Marius şi Anita Cristea.
Am prezentat doar câteva exemple, dar numărul de familii din ambasade, consulate sau alte misiuni diplomatice depăşeşte numărul de 150 sau chiar 160, neexistând informaţii pentru unele ambasade care nu au adresă de Internet.
Pentru MAE, totul este în regulă, pentru parlamentari, nu
Cotidianul.ro a solicitat un punct de vedere MAE, referitor la numărul mare de familii care se regăsesc în misiunile diplomatice ale României din străinătate. Răspunsul primit de la minister (publicat integral mai jos) este unul stupefiant: ni se spune că numirile în posturi au fost efectuate cu respectarea legii şi că MAE chiar încurajează participarea la concursurile de ocupare a posturilor a tandemurilor soţ-soţie.
O cu totul altă opinie am obţinut de la Parlament. Deputatul din grupul minorităţilor Ovidiu Ganţ, membru în Comisia de politică externă (unde sunt audiaţi viitorii ambasadori – n.a.), ne-a făcut următoarele precizări: “Există două variante. Cea mai des uzitată este aceea că soţia sau soţul ambasadorului îşi însoţeşte partenerul de viaţă la post şi primeşte o indemnizaţie. S-a apelat la această formulă pentru a nu fi destrămate familiile. Cea de a doua variantă se aplică atunci când ambii soţi sunt diplomaţi de carieră. În general este de evitat ca unul dintre soţi să deţină o funcţie în aceeaşi ambasadă şi unul dintre ei este îndrumat să concureze pentru un post la o altă misiune diplomatică în aceeaşi ţară, tot pe considerentele mai înainte amintite. Doar în situaţii în care nu există decât o singură misiune diplomatică şi nu se poate altfel, atunci ar trebui să se regăsească doi soţi în aceeaşi unitate. Este de discutat în privinţa numărului foarte mare de familii în misiunile diplomatice. Cred că trebuie analizat caz cu caz şi de văzut dacă posturile sunt ocupate în funcţie de pregătirea şi competenţele necesare. Dacă există soţi sau soţii care ocupă funcţii fără a avea calificarea necesară, este o mare problemă. Pe de altă parte, cunosc personal nişte ambasadori, nu dau nume, care, deşi aveau soţiile tot în diplomaţie, au preferat ca acestea să nu participe la concursuri pentru aceeaşi ambasadă, pentru a nu exista interpretări. Au preferat ca ele să-i însoţească la post, dar fără vreo funcţie”.
Fost ministru de Externe, senatorul PNL Teodor Meleşcanu ne-a dat şi el explicaţii: “Practica în statele UE este următoarea. În cazul în care ambii soţi sunt diplomaţi, se evită ca unul să devină subordonatul altuia. Dacă unul este la ambasadă, celălalt lucrează la consulat, misiune etc., în aceeaşi ţară. Sau, dacă nu există această posibilitate, atunci se caută pentru unul din soţi o ţară vecină celei în care unul activează, pentru a fi aproape unul de altul. şi la noi ar trebui să funcţioneze acest principiu, dar de la teorie la practică este drum lung”.
Precizări MAE
Având în vedere informaţiile vehiculate pe Internet şi în presă privind faptul că la unele misiuni ale României din străinătate lucrează persoane care sunt soţ şi soţie, precizăm următoarele:
1. Toate persoanele care se află la post ca angajaţi ai MAE şi sunt soţ şi soţie au fost trimise în misiune cu respectarea legislaţiei interne şi cu practica diplomatică internaţională.
2. Persoanele respective sunt fie diplomaţi de carieră cu contracte pe durată nedeterminată, fie personal tehnico-administrativ. Înaintea plecării la post, toţi aceşti angajaţi - diplomaţi de carieră sau personal tehnico-administrativ - au fost declaraţi admişi la posturile respective în urma concursurilor care au avut loc înainte de trimiterea în misiune.
3. Ca politică de resurse umane, este încurajată participarea la concurs şi plecarea la post în tandem a angajaţilor MAE soţ-soţie, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor posturilor respective şi promovării concursului, din raţiuni financiare. Spre exemplu, cheltuielile cu cazarea, cu indemnizaţiile soţilor/soţiilor şi copiilor sunt mai mici dacă pleacă în misiune pe două posturi angajaţi soţ-soţie, decât dacă ar pleca angajaţi diferiţi, fiecare cu familia lui.
Numărul secretarilor de stat s-a dublat pe timpul lui Boc
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 16:41
În loc de 30 de secretari de stat guvernul are acum 50.
07 Apr 2010 Emil Boc
Corpul secretarilor de stat din guvernul Boc se măreşte zilnic cu unul sau doi membri. Aşa se face că deşi premierul anunţa în toamna lui 2009 că la ministerele care compun executivul nu vor exista decât doi secretari, realitatea e alta. În locul celor 30 de secretari de stat, guvernul are acum peste 50.
Premierul Emil Boc anunţa în luna ocotombrie a anului 2009 că a desfiinţat 112 agenţii guvernamentale şi că la fiecare minister vor fi doar doi secretari de stat, pentru a face reduceri de costuri şi a realiza economii de un miliard de euro. "Toţi secretarii de stat PSD de la toate ministerele au fost demişi.
Nu vom proceda decât la o înlocuire punctuală, pentru a face economii" adăuga atunci şeful executivului. Nici până la această oră numărul agenţiilor efectiv desfiinţate nu a atins cifra de 112 anunţată de Boc. Presa a scris că în fapt au fost restructurate doar 53 de astfel de instituţii, iar în cazul altora s-a operat doar o reducere de posturi.
Campion în materie de secretari de stat este Ministerul Administraţiei şi Internelor cu şase: unul pentru reforma administraţiei publice, altul pentru relaţia cu parlamentul, al treilea pentru relaţia cu prefecţii, al patrulea se ocupă de comunităţile locale, al cincilea este şef peste departamentul de organizare şi siguranţă publică, iar ultimul peste departamentul Schengen.
Ministerul Economiei, condus de Adriean Videanu, este pe cale să o ia pe urmele MAI. Videanu este ajutat în munca sa de cinci secretari de stat.
Cotidianul.ro
Azi - 16:41
În loc de 30 de secretari de stat guvernul are acum 50.
07 Apr 2010 Emil Boc
Corpul secretarilor de stat din guvernul Boc se măreşte zilnic cu unul sau doi membri. Aşa se face că deşi premierul anunţa în toamna lui 2009 că la ministerele care compun executivul nu vor exista decât doi secretari, realitatea e alta. În locul celor 30 de secretari de stat, guvernul are acum peste 50.
Premierul Emil Boc anunţa în luna ocotombrie a anului 2009 că a desfiinţat 112 agenţii guvernamentale şi că la fiecare minister vor fi doar doi secretari de stat, pentru a face reduceri de costuri şi a realiza economii de un miliard de euro. "Toţi secretarii de stat PSD de la toate ministerele au fost demişi.
Nu vom proceda decât la o înlocuire punctuală, pentru a face economii" adăuga atunci şeful executivului. Nici până la această oră numărul agenţiilor efectiv desfiinţate nu a atins cifra de 112 anunţată de Boc. Presa a scris că în fapt au fost restructurate doar 53 de astfel de instituţii, iar în cazul altora s-a operat doar o reducere de posturi.
Campion în materie de secretari de stat este Ministerul Administraţiei şi Internelor cu şase: unul pentru reforma administraţiei publice, altul pentru relaţia cu parlamentul, al treilea pentru relaţia cu prefecţii, al patrulea se ocupă de comunităţile locale, al cincilea este şef peste departamentul de organizare şi siguranţă publică, iar ultimul peste departamentul Schengen.
Ministerul Economiei, condus de Adriean Videanu, este pe cale să o ia pe urmele MAI. Videanu este ajutat în munca sa de cinci secretari de stat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)