Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
30 Iul 2009 Izabela Niculescu
ÎPS Pimen a primit 200 de dolari de la Securitate pentru a sta două luni în America, având rolul de a-i convinge pe reprezentanţii Arhiepiscopiei Misionare Române din “Galaxia”(n.r. - America) să îl cheme acolo oficial, timp în care îndeplinea şi sarcinile contrainformative primite, potrivit NewsIn.
IPS Pimen
30 Iul 2009 IPS Pimen
Conform raportului din 9 iulie 1977, cu referire la sursa Petru (actualul ÎPS Pimen - n.r.), “cu această ocazie, s-a stabilit ca lui Petru să i se traseze ca principală sarcină să-şi prelungească vizita pentru a crea toate condiţiile de a fi chemat oficial în serviciul Arhiepiscopiei Misionare Române din Galaxia în cursul acestui an”. Mai mult, în aceeaşi vizită, sursa era “instruită cu sarcini contrainformative”, informează NewsIn.
“Întrucât Petru va trebui să stea o perioadă de circa 2 luni în Galaxia şi nu dispune de posibilităţi materiale, propunem să i se acorde suma de 300 de dolari, în scopul rezolvării sarcinii încredinţate.” Însemnarea marginală a ofiţerului precizează că “i s-au dat numai 200 de dolari”, arată CNSAS în actele depuse la Curtea de Apel Bucureşti (CAB).
Într-o altă notă, a unui ofiţer de Securitate, se arată că Petru urmează să plece definitiv în “Galaxia” pe 10 decembrie 1977.
“Petru a acţionat conform indicaţiilor primite, reuşind să influenţeze conducerea Arhiepiscopiei de a-l solicita oficial să lucreze în Galaxia”, precizează ofiţerul.
Securiştii preconizau ca ÎPS Pimen să lucreze o perioadă la centrul eparhial din “Galaxia”, după care să fie ales episcop în locul episcopului de la acea vreme al Episcopiei Misionare Ortodoxe din “Galaxia”(n.r.-America) şi “Otopeni” (n.r.- Canada), “Victorin Ursache, care este în vârstă înaintată, bolnav şi incapabil să conducă parohiile din subordine şi să acţioneze la dezvoltarea activităţii acestora şi atragerea de noi membri”.
În aceeaşi notă se specifica faptul că Petru are calităţi deosebite de teolog şi întruneşte condiţiile necesare de a fi promovat în ierarhia BOR.
Misiune la “Teiuş“
Înaltul ierarh ar fi primit, în ianuarie 1978, o sarcină dificilă. Astfel, el urma să plece “în spaţiul Teiuş“, unde să descopere arhive şi valori istorice care priveau România, valori care s-ar fi aflat în instituţiile laice şi de cult din “Teiuş“. Mai mult, Petru trebuia să studieze posibilitatea aducerii lor în România, se mai arată în documentele de la dosarul din instanţă. Conform unor surse din CNSAS, “Teiuş“ se pare că era numele de cod dat pentru Israel.
Potrivit aceluiaşi document, “referentul ( n.r -Petru) va fi preluat de un cercetător, pe baza parolei: - Nu vă supăraţi, aţi urmat institutul teologic la Sibiu cu profesorul Maloş? -Nu, l-am făcut la Bucureşti cu profesorul Marcu”.
În actele depuse de CNSAS în instanţă nu se găseşte nici o notă sau un raport care să specifice dacă sursa Petru şi-a dus sau nu la îndeplinire misiunea în “Teiuş“. Singurul document existent este o propunere din 22 ianuarie 1979, de abandonare a informatorului, deoarece acesta “nu a reuşit să îndeplinească sarcinile informative cu care fusese trimis la Ierusalim, în Israel, şi s-a întors mai devreme în ţară pentru că nu s-a adaptat la condiţiile climatice”.
Într-o altă notă olografă din 6 august 1977, care ar aparţine lui ÎPS Pimen şi care se află la dosarul de la Curtea de Apel Bucureşti, acesta povesteşte despre o discuţie avută cu un profesor şi un pictor. În notă aminteşte tangenţial despre alegerea lui ÎPS Teoctist ca Mitropolit al Iaşului.
“A intervenit în discuţie Truţă şi mi-a spus că a aflat că e o fricţiune între Patriarh şi mitropolitul Teoctist. Eu am răspuns că acest lucru e cu totul greşit”, continuă aceeaşi notă informativă.
În acelaşi document, înaltul ierarh ar fi povestit cum a apărat onoarea unui călugăr acuzat că este securist. Astfel, ÎPS Pimen ar fi scris: “La plecare, poetul Truţă m-a întrebat dacă e adevărat că călugărul Ciprian, de la mânăsirea Secu, e securist îmbrăcat în haine călugăreşti. I-am răspuns că la noi încă e vocaţie pentru viaţa călugărească şi nu s-a ajuns în situaţia în care crede el. Aceasta e o jignire adusă la adresa Bisericii noastre”.
Mai mult, ÎPS Pimen ar fi dat informaţii fostei Securităţi, deşi nu era înregistrat ca sursă a acesteia, se arată într-o descriere a activităţii înaltului ierarh, făcută de un ofiţer al Securităţii şi ataşată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la dosarul din instanţă.
Astfel, în dosarul SIE, care ar aparţine înaltului ierarh al BOR, ofiţerul de Securitate notează despre acesta că, “după venirea sa la Suceava, a fost atras şi mai mult în colaborare, iar informaţiile pe care le obţine le furnizează în scris, deşi nu e înregistrat la noi ca sursă”.
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen, ar fi colaborat cu Securitatea între 1975 şi 1988, când a fost închis dosarul sursei “Petru”, iar colaborarea ar fi fost făcută sub două nume conspirative, arată CNSAS în actele de la dosarul aflat la Curtea de Apel Bucureşti.
Sursă a Securităţii din 1975
Astfel, conform documentelor depuse de Consiliu şi citate de NewsIn, Pimen ar fi devenit sursă a fostei Securităţi în 1975, sub numele de “Sidorovici”, având ca responsabilitate supravegherea “elementelor străine ce vizitau sau erau cazate la Putna”.
ÎPS Pimen nu a semnat însă nici un angajament de colaborare cu fosta Securitate, dar unele note informative poartă semnătura “Vasile Zainea” (n.r. - numele înaltului ierarh), mai arată CNSAS în instanţă.
Pe 30 iunie 1977, Pimen ar fi fost înregistrat de către DIE ca informator intern, purtând numele de “Petru”. La acea dată, acesta s-ar fi întors din Germania, unde fusese plecat “în scopul pregătirii lui cu sarcini în exterior”, conform CNSAS.
În aceleaşi acte depuse de Consiliu se arată că, din Germania, ÎPS Pimen ar fi furnizat diverse informaţii către Securitate cu referire la reprezentanţi ai diasporei, iar numele de cod al ţării (n.r.- Germania) era “Kogălniceanu”.
În cele câteva sute de note informative, aflate la dosarul din instanţă al lui ÎPS Pimen, apar informaţii legate de colegi de-ai săi din ţară şi din străinătate, note despre care CNSAS spune că sunt scrise de înaltul ierarh al BOR.
De exemplu, într-una dintre note, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor ar fi povestit despre mitropolitul Antim de Galaţi, spunând că acesta “nu a înţeles şi continuă să acţioneze în greşeală”. Mai mult, în aceeaşi notă, mitropolitul Antim de Galaţi este descris ca având “un mod de acţiune şi comportament tipic basarabean”.
De asemenea, într-o altă notă care ar fi fost scrisă de ÎPS Pimen apar informaţii despre întâlniri cu arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America, Ursache Victorin, şi descrieri ale discuţiilor avute cu acesta.
Dosarul lui ÎPS Pimen ca sursă a Securităţii ar fi fost închis în 1988, precum atestă documentele depuse de CNSAS în instanţă.
CNSAS face recurs
Reprezentanţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au declarat pentru NewsIn că vor face recurs în această săptămână împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, care a admis excepţia nulităţii în procesul ÎPS Pimen cu CNSAS, Consiliul motivând că această instanţă este inconsecventă în decizii.
Astfel, judecătorul CAB din cazul Pimen a admis în 5 iunie 2009 excepţia nulităţii, adică a considerat că decizia Consiliui de colaborare a ÎPS Pimen cu Securitatea este nulă din cauză că a fost dată în baza vechii legi de funcţionare a CNSAS, declarată neconstituţională.
CNSAS spune că până acum Curtea de Apel a respins această excepţie în dosare identice cu cel al arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuţilor, de aceea va face recurs împotriva acestei decizii şi va cere să se ia în calcul notele de la dosar.
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen, a primit, în 2007, verdict de colaborator al Securităţii ca poliţie politică din partea Colegiului CNSAS.
ÎPS Pimen a contestat verdictul de colaborare la Curtea de Apel Suceava, în 8 ianuarie 2008. În baza modificărilor legislative care prevedeau că Tribunalul Bucureşti este competent să judece speţa, în 23 martie 2008, CA Suceava şi-a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe. În cele din urmă, Curtea de Apel Bucureşti a judecat procesul în care ÎPS Pimen contestă verdictul CNSAS de colaborare cu Securitatea, ca urmare a deciziei instanţei supreme, dar schimbările ce au afectat legea CNSAS în 2008, inclusiv hotărârea Curţii Constituţionale privind funcţionarea CNSAS, au afectat soarta acestui dosar.
Pimen, arhiepiscopul de Suceava şi Rădăuţi, a primit verdict de colaborare ca poliţie politică în baza dosarelor pe care Securitatea i le-a întocmit şi din care reiese că înaltul ierarh al BOR a turnat colegi de-ai săi şi membri ai diasporei pe vremea când s-a aflat în misiune în Occident, trimis de Biserică, dar, se pare, şi cu îndrumări din partea Securităţii regimului comunist, au declarat, la acea dată, pentru agenţia NewsIn, surse din cadrul CNSAS.
Pimen, ca şi toţi ceilalţi ierarhi ai BOR asupra cărora planează suspiciunea că au colaborat cu Securitatea, cu excepţia lui Andrei Andreicuţ, de la Alba, a refuzat să se prezinte la CNSAS pentru audieri. Colegiul CNSAS, după ce le-a transmis în două rânduri invitaţii tuturor ierarhilor, a decis că va da sentinţe în privinţa acestora.
vineri, 31 iulie 2009
Presa haleşte bani de la Turism din 1900 toamna
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
30 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Mare circ, dom'le! Mare scandal! Ce mai, arde ţara, nu alta. Cică Ministerul Turismului dă bani jurnaliştilor şi-i plimbă prin ţări străine, pe la evenimentele organizate de minister. Adică le plăteşte transport, diurnă şi cazare. Aşa, ca să scrie jurnaliştii despre evenimentele de acolo, dacă-i întrebaţi pe unii. Sau, să scrie de bine despre cine e şef la minister, dacă-i întrebaţi pe alţii. Cam asta e marea problemă a relaţiei dintre presă şi ministerul lui Nuţi Udrea, problemă despre care aflăm acum, în minunata perioadă de precampanie din anul 2009.
Acum, o fi bine că ministerul Turismului le-a plătit cheltuielile jurnaliştilor? Or fi rău? Naiba ştie, că noi n-am fost acolo, deci nu ne-a fost nici greaţă la Paris, şi nici n-am murit de bine prin Barcelona.
Problema e, însă, alta. Marea dezvăluire despre relaţiile dintre jurnalişti (de la aproape toate ziarele şi televiziunile ori radiourile) şi instituţia publica (Ministerul Turismului, în cazul de faţă) este, de fapt, o boală cronică ce datează încă de pe vremea cînd madam Udrea era virgină.
Din punct de vedere politic, normal. Spre exemplu, din datele ce se mai regăsesc prin analele ministerului, chestiuni de genul ăsta se petreceau încă de prin anul 2001. Şi ele s-au repetat, an de an, precum herpesul la o prostituată. În anul 2001, pe vremea cînd ministerul era o ameţită de Agenţie, prin străinătăţi au fost căraţi 11 ziarişti şi s-au cheltuit vreo 9.000 de euroi. Un an mai tîrziu au fost plimbaţi vreo 32 de jurnalişti şi s-au spart vreo 35.000 e euroi. Şi tot aşa, an de an, pînă în 2008, cînd s-au plimbat vreo 80 de jurnalişti si s-au spart vreo 90.000 de euroi. Iar anul ăsta, pînă acum, au fost plimbaţi vreo 46, pentru care s-au cheltuit vreo 45.000 de euroi. Cu alte cuvinte, moda asta a plimbatului jurnaliştilor prin ţări străine pe bani public e cam de pe vremea cînd Dacia rupea norma la salonul auto de la Văscăuţi cu noul bord CN la model 1310. Şi, cum puteţi vedea şi în fişierul ataşat (click AICI pentru a descărca documentul PDF), nu prea au fost publicaţii care să nu participe.
Deci, marele scandal pe care unii jurnalişti precum colegul colegilor săi de la Gazetă (nu dăm nume, Tolontan) l-a scos pe piaţă e un fel de zacusă expirată servită pe post de antreu al alegerilor prezidenţiale.
P.S. Stimată doamnă Udrea, noi, cei de la Academia Caţavencu, pe care nu ne-aţi plimbat nicăieri niciodată, nici dumneavoastră, nici predecesorii dumneavoastră, ne păstrăm dreptul de a vă solicita să organizaţi în această vară de criză cîteva evenimente la care să participăm, fiecare, cîte două săptămîni. Acceptăm chiar şi destinaţii exotice, atîta timp cît cazarea, transportul şi diurna sînt plătite de minister. Pălinca o aducem noi.
P.P.S. Alăturat există şi răspunsul Ministerului Turismului la solicitarea Academiei Caţavencu, cu date şi cifre relevante.
Catavencu.ro
30 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Mare circ, dom'le! Mare scandal! Ce mai, arde ţara, nu alta. Cică Ministerul Turismului dă bani jurnaliştilor şi-i plimbă prin ţări străine, pe la evenimentele organizate de minister. Adică le plăteşte transport, diurnă şi cazare. Aşa, ca să scrie jurnaliştii despre evenimentele de acolo, dacă-i întrebaţi pe unii. Sau, să scrie de bine despre cine e şef la minister, dacă-i întrebaţi pe alţii. Cam asta e marea problemă a relaţiei dintre presă şi ministerul lui Nuţi Udrea, problemă despre care aflăm acum, în minunata perioadă de precampanie din anul 2009.
Acum, o fi bine că ministerul Turismului le-a plătit cheltuielile jurnaliştilor? Or fi rău? Naiba ştie, că noi n-am fost acolo, deci nu ne-a fost nici greaţă la Paris, şi nici n-am murit de bine prin Barcelona.
Problema e, însă, alta. Marea dezvăluire despre relaţiile dintre jurnalişti (de la aproape toate ziarele şi televiziunile ori radiourile) şi instituţia publica (Ministerul Turismului, în cazul de faţă) este, de fapt, o boală cronică ce datează încă de pe vremea cînd madam Udrea era virgină.
Din punct de vedere politic, normal. Spre exemplu, din datele ce se mai regăsesc prin analele ministerului, chestiuni de genul ăsta se petreceau încă de prin anul 2001. Şi ele s-au repetat, an de an, precum herpesul la o prostituată. În anul 2001, pe vremea cînd ministerul era o ameţită de Agenţie, prin străinătăţi au fost căraţi 11 ziarişti şi s-au cheltuit vreo 9.000 de euroi. Un an mai tîrziu au fost plimbaţi vreo 32 de jurnalişti şi s-au spart vreo 35.000 e euroi. Şi tot aşa, an de an, pînă în 2008, cînd s-au plimbat vreo 80 de jurnalişti si s-au spart vreo 90.000 de euroi. Iar anul ăsta, pînă acum, au fost plimbaţi vreo 46, pentru care s-au cheltuit vreo 45.000 de euroi. Cu alte cuvinte, moda asta a plimbatului jurnaliştilor prin ţări străine pe bani public e cam de pe vremea cînd Dacia rupea norma la salonul auto de la Văscăuţi cu noul bord CN la model 1310. Şi, cum puteţi vedea şi în fişierul ataşat (click AICI pentru a descărca documentul PDF), nu prea au fost publicaţii care să nu participe.
Deci, marele scandal pe care unii jurnalişti precum colegul colegilor săi de la Gazetă (nu dăm nume, Tolontan) l-a scos pe piaţă e un fel de zacusă expirată servită pe post de antreu al alegerilor prezidenţiale.
P.S. Stimată doamnă Udrea, noi, cei de la Academia Caţavencu, pe care nu ne-aţi plimbat nicăieri niciodată, nici dumneavoastră, nici predecesorii dumneavoastră, ne păstrăm dreptul de a vă solicita să organizaţi în această vară de criză cîteva evenimente la care să participăm, fiecare, cîte două săptămîni. Acceptăm chiar şi destinaţii exotice, atîta timp cît cazarea, transportul şi diurna sînt plătite de minister. Pălinca o aducem noi.
P.P.S. Alăturat există şi răspunsul Ministerului Turismului la solicitarea Academiei Caţavencu, cu date şi cifre relevante.
joi, 30 iulie 2009
Udrea a dat milionul de euro unei agenţii de chilipiruri
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
29 Iul 2009 Izabela Niculescu
Contractul încheiat de Ministerul Turismului cu două agenţii de publicitate pentru derularea campaniei „Turist în România” înfurie televiziunile vizate să difuzeze spoturile. PRO TV, Realitatea TV şi Antena 3 spun că ar lua bani prea puţini şi că nu vor da nicio reclamă.
Ministerul Turismului are parte numai de bătăie de cap cu contractele pe care le încheie. După ce, potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul în ediţia de miercuri, a plătit, conform unor surse din piaţă, un preţ aproape dublu pentru o scenă folosită la concertul de Paşte la Mamaia, adică 65.000 de euro, instituţia condusă de Elena Udrea are acum probleme cu contractul atribuit miercuri unei asocieri de două firme: Best Advertising şi Optimedia SRL pentru derularea campaniei „Turist în România”, contra sumei de 866.891 euro, fără TVA. Cele trei televiziuni care ar fi trebuit, potrivit documentului semnat de MT cu cele două firme, să difuzeze spoturile de promovare ale campaniei - PRO TV, Realitatea TV şi Antena 3 - nici nu vor să audă de aşa ceva la banii care li se oferă.
„Aşa cum au fost comunicate preţurile de minister, pentru care noi nu am fost consultaţi, Realitatea TV nu va difuza campania.
Este pentru prima oară, din câte ştiu eu, când nici una dintre agenţiile implicate nu a cerut oferte. E ca şi cum ar fi licitat ceva de la mine din casă, fără să mă întrebe dacă şi cu cât vreau să-l vând“, spune Sorin Enache, director general Realitatea-Caţavencu.
Nici PRO TV nu a fost consultat înainte de licitaţie, conform responsabilului PR Maria Apostol: „Nu a venit nimeni să ne ceară nici un preţ înainte de licitaţie şi nici până la ora aceasta nu ne-a contactat nimeni să ne întrebe dacă vrem să difuzăm campania. Preţurile sunt inacceptabil de mici pentru PRO TV“. La rândul său, şeful Clir Media - regia care administrează spaţiul publicitar al Antenei 3 - Laurenţiu Ionete, a declarat pentru site-ul paginidemedia.ro că oferta este inacceptabilă.
„În condiţiile actuale de preţ, Antena 3 nu va difuza campania. Nu acceptăm ca preţul produsului nostru să fie fixat aleatoriu de către terţi”, a spus Ionete. Conform MT, cele două firme vor „realiza difuzarea de spoturi de 30 de secunde. Câştigătorul a prezentat cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic în ceea ce priveşte costul pe punctul de audienţă (CPP), cu o valoare ponderată de 435,05 lei (faţă de celelalte oferte, care se situau la 789 lei, 809,8 lei, 726,4 lei şi respectiv 676,6 lei).
Ministerul Turismului a reacţionat ieri la scandalul ivit. Şi arată cu degetul spre televiziuni şi spre câştigătorii licitaţiei, care, în cazul în care nu pot onora contractul, vor plăti despăgubiri. „Este regretabil faptul că mai multe televiziuni din România susţin că nu vor difuza, pentru un preţ atât de mic, spoturile de promovare pe plan intern a destinaţiilor româneşti, după ce, în ultima lună, au criticat Ministerul Turismului, în numele interesului naţional, pe tema costurilor de promovare a turismului românesc. În situaţia în care o companie nu respectă obligaţiile asumate prin contract, autoritatea contractantă execută garanţia de bună execuţie, care, în acest caz, reprezintă 10% din valoarea contractului, şi poate cere în instanţă despăgubiri pentru prejudiciul cauzat”, se arată într-un comunicat al ministerului lui Udrea.
Best Advertising, dispusă să piardă bani
Contactat de paginidemedia.ro, directorul general al agenţiei de publicitate, Best Advertising, Marian Străchinescu, dă la rândul său vina pe minister, pentru preţurile mici oferite televiziunilor. „Sperăm că posturile tv vor înţelege, cu atât mai mult cu cât sunt convins că au avut acces la caietul de sarcini şi şi-au dat seama de preţul pe punctul de audienţă care reiese din cerinţele Ministerului Turismului”, a declarat acesta. Străchinescu este dispus chiar să şi iasă în pierdere. Câştigă în schimb „prestigiu şi experienţă pentru următoarele activităţi de acest gen”. „Considerăm că asta este suficient într-o perioadă tulbure”, adaugă acesta. Şeful Best Advertising a precizat pentru paginidemedia.ro şi care este limita pierderilor acceptabile: „Până la un maxim între 5 şi 10% din bugetul acestei campanii. Între 45.000 şi 90.000 de euro este programată. Dacă depăşeşte, mai bine pierd cei 20.000 de euro garanţia de participare, în caz că nu semnăm contractul”. Asocierea dintre cele două firme a câştigat în urmă cu două săptămâni şi derularea a 529 de spoturi pe CNN, contra sumei de 335.000 de euro, fără TVA.
Cotidianul.ro
29 Iul 2009 Izabela Niculescu
Contractul încheiat de Ministerul Turismului cu două agenţii de publicitate pentru derularea campaniei „Turist în România” înfurie televiziunile vizate să difuzeze spoturile. PRO TV, Realitatea TV şi Antena 3 spun că ar lua bani prea puţini şi că nu vor da nicio reclamă.
Ministerul Turismului are parte numai de bătăie de cap cu contractele pe care le încheie. După ce, potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul în ediţia de miercuri, a plătit, conform unor surse din piaţă, un preţ aproape dublu pentru o scenă folosită la concertul de Paşte la Mamaia, adică 65.000 de euro, instituţia condusă de Elena Udrea are acum probleme cu contractul atribuit miercuri unei asocieri de două firme: Best Advertising şi Optimedia SRL pentru derularea campaniei „Turist în România”, contra sumei de 866.891 euro, fără TVA. Cele trei televiziuni care ar fi trebuit, potrivit documentului semnat de MT cu cele două firme, să difuzeze spoturile de promovare ale campaniei - PRO TV, Realitatea TV şi Antena 3 - nici nu vor să audă de aşa ceva la banii care li se oferă.
„Aşa cum au fost comunicate preţurile de minister, pentru care noi nu am fost consultaţi, Realitatea TV nu va difuza campania.
Este pentru prima oară, din câte ştiu eu, când nici una dintre agenţiile implicate nu a cerut oferte. E ca şi cum ar fi licitat ceva de la mine din casă, fără să mă întrebe dacă şi cu cât vreau să-l vând“, spune Sorin Enache, director general Realitatea-Caţavencu.
Nici PRO TV nu a fost consultat înainte de licitaţie, conform responsabilului PR Maria Apostol: „Nu a venit nimeni să ne ceară nici un preţ înainte de licitaţie şi nici până la ora aceasta nu ne-a contactat nimeni să ne întrebe dacă vrem să difuzăm campania. Preţurile sunt inacceptabil de mici pentru PRO TV“. La rândul său, şeful Clir Media - regia care administrează spaţiul publicitar al Antenei 3 - Laurenţiu Ionete, a declarat pentru site-ul paginidemedia.ro că oferta este inacceptabilă.
„În condiţiile actuale de preţ, Antena 3 nu va difuza campania. Nu acceptăm ca preţul produsului nostru să fie fixat aleatoriu de către terţi”, a spus Ionete. Conform MT, cele două firme vor „realiza difuzarea de spoturi de 30 de secunde. Câştigătorul a prezentat cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic în ceea ce priveşte costul pe punctul de audienţă (CPP), cu o valoare ponderată de 435,05 lei (faţă de celelalte oferte, care se situau la 789 lei, 809,8 lei, 726,4 lei şi respectiv 676,6 lei).
Ministerul Turismului a reacţionat ieri la scandalul ivit. Şi arată cu degetul spre televiziuni şi spre câştigătorii licitaţiei, care, în cazul în care nu pot onora contractul, vor plăti despăgubiri. „Este regretabil faptul că mai multe televiziuni din România susţin că nu vor difuza, pentru un preţ atât de mic, spoturile de promovare pe plan intern a destinaţiilor româneşti, după ce, în ultima lună, au criticat Ministerul Turismului, în numele interesului naţional, pe tema costurilor de promovare a turismului românesc. În situaţia în care o companie nu respectă obligaţiile asumate prin contract, autoritatea contractantă execută garanţia de bună execuţie, care, în acest caz, reprezintă 10% din valoarea contractului, şi poate cere în instanţă despăgubiri pentru prejudiciul cauzat”, se arată într-un comunicat al ministerului lui Udrea.
Best Advertising, dispusă să piardă bani
Contactat de paginidemedia.ro, directorul general al agenţiei de publicitate, Best Advertising, Marian Străchinescu, dă la rândul său vina pe minister, pentru preţurile mici oferite televiziunilor. „Sperăm că posturile tv vor înţelege, cu atât mai mult cu cât sunt convins că au avut acces la caietul de sarcini şi şi-au dat seama de preţul pe punctul de audienţă care reiese din cerinţele Ministerului Turismului”, a declarat acesta. Străchinescu este dispus chiar să şi iasă în pierdere. Câştigă în schimb „prestigiu şi experienţă pentru următoarele activităţi de acest gen”. „Considerăm că asta este suficient într-o perioadă tulbure”, adaugă acesta. Şeful Best Advertising a precizat pentru paginidemedia.ro şi care este limita pierderilor acceptabile: „Până la un maxim între 5 şi 10% din bugetul acestei campanii. Între 45.000 şi 90.000 de euro este programată. Dacă depăşeşte, mai bine pierd cei 20.000 de euro garanţia de participare, în caz că nu semnăm contractul”. Asocierea dintre cele două firme a câştigat în urmă cu două săptămâni şi derularea a 529 de spoturi pe CNN, contra sumei de 335.000 de euro, fără TVA.
Directori la Educaţie, plătiţi de universităţi private neacreditate
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
29 Iul 2009 | Alina Moscalu
Ministresa Andronescu a primit, acum o vreme, numele de alint “Abramburica”. Ca şi în cazul prostănacului ei de şef pe linie de partid, ceva adevăr e în porecla asta. Că altfel nu ne explicăm cum subordonaţi de-ai Ecaterinei au al doilea serviciu la universităţi aflate în afara legii şi nimeni nu-i urecheşte o ţîră. Avem două posibilităţi: ori ministrul Andronescu nu cunoaşte activităţile din afara ministerului, pe care le prestează angajaţii ei în universităţi particulare, aflate în afara legii, ori nu o interesează, fiind abramburită.
Vă dăm două exemple de directori din Ministerul Educaţiei care lucrează şi la universităţi private, universităţi care se află în ilegalitate.
Aşa, de ani buni. Par egzamplu, Laura Şerbănescu este lector universitar doctorand la Facultatea de Istorie, Muzeologie şi Arhitectură din cadrul Universităţii Constantin Brîncuşi din Tîrgu-Jiu. În acelaşi timp, Laura este şi director general în Ministerul Educaţiei. Dumneaei este cea care coordonează activitatea Serviciului Formare Iniţială şi Perfecţionare din minister. Tot dumneaei face şi naveta în Tîrgu-Jiu pentru a educa nişte studenţi care nu ştiu că universitatea Constantin Brîncuşi a rămas restantă la obţinerea acreditărilor necesare facultăţilor la care se înscriu proprii studenţi. Deci, este în afara legii.
Colegul Laurei de direcorat în Ministerul Educaţiei, Ion Florin Popa, este la fel de ocupat în cele 24 de ore cît are ziua. Florin a cîştigat anul trecut 18.545 RON de la Universitatea Valahia Tîrgovişte din activitatea de profesor. Vreo 4 (patru) specializări de la Valahia sînt în aer de mai bine de 5 (cinci) ani şi asta deoarece nu există acreditări emise de Ministerul Educaţiei. Ceea ce nu îl împiedică pe Popa să cîştige nişte bani într-o ilegalitate liniştită şi anonimă.
Catavencu.ro
29 Iul 2009 | Alina Moscalu
Ministresa Andronescu a primit, acum o vreme, numele de alint “Abramburica”. Ca şi în cazul prostănacului ei de şef pe linie de partid, ceva adevăr e în porecla asta. Că altfel nu ne explicăm cum subordonaţi de-ai Ecaterinei au al doilea serviciu la universităţi aflate în afara legii şi nimeni nu-i urecheşte o ţîră. Avem două posibilităţi: ori ministrul Andronescu nu cunoaşte activităţile din afara ministerului, pe care le prestează angajaţii ei în universităţi particulare, aflate în afara legii, ori nu o interesează, fiind abramburită.
Vă dăm două exemple de directori din Ministerul Educaţiei care lucrează şi la universităţi private, universităţi care se află în ilegalitate.
Aşa, de ani buni. Par egzamplu, Laura Şerbănescu este lector universitar doctorand la Facultatea de Istorie, Muzeologie şi Arhitectură din cadrul Universităţii Constantin Brîncuşi din Tîrgu-Jiu. În acelaşi timp, Laura este şi director general în Ministerul Educaţiei. Dumneaei este cea care coordonează activitatea Serviciului Formare Iniţială şi Perfecţionare din minister. Tot dumneaei face şi naveta în Tîrgu-Jiu pentru a educa nişte studenţi care nu ştiu că universitatea Constantin Brîncuşi a rămas restantă la obţinerea acreditărilor necesare facultăţilor la care se înscriu proprii studenţi. Deci, este în afara legii.
Colegul Laurei de direcorat în Ministerul Educaţiei, Ion Florin Popa, este la fel de ocupat în cele 24 de ore cît are ziua. Florin a cîştigat anul trecut 18.545 RON de la Universitatea Valahia Tîrgovişte din activitatea de profesor. Vreo 4 (patru) specializări de la Valahia sînt în aer de mai bine de 5 (cinci) ani şi asta deoarece nu există acreditări emise de Ministerul Educaţiei. Ceea ce nu îl împiedică pe Popa să cîştige nişte bani într-o ilegalitate liniştită şi anonimă.
Ministrul Sorina Plăcintă, de patru ori incompatibilă cu funcţia de senator
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 29 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Proaspătul ministru al Sportului şi Tineretului, c-aşa am auzit noi la televizor că-i place să se intituleze, este şi senator. Cu toate că nu ar trebui să fie. Potrivit legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor, un ales nu poate îndeplini, simultan, şi funcţia de senator şi pe cea de administrator de firmă. Or, doamna Plăcintă a fost, timp de mai multe luni, administrator al mai multor firme, atît din ţară, cît şi din străinătate. Ceea ce înseamnă că Biroul Permanent al Senatului ar trebui să constate încetarea de drept a mandatului de senator al doamnei Plăcintă.
Ministra, cercetată de Comisia Juridică a Senatului
Pentru că parlamentarii din conducerea Senatului nu au „constatat“ încetarea mandatului doamnei Plăcintă – şi nici nu aveau cum, că doar ministresa Sportului şi Tineretului nu s-a gîndit să-i înştiinţeze cu privire la incompatibilitatea în care se afla, iar ei nu s-au gîndit să verifice –, Academia Caţavencu a trimis o sesizare către Biroul Permanent.
În respectiva sesizare, trimisă atît Biroului, cît şi mai multor membri din conducerea Senatului, am prezentat toate datele privind incompatibilitatea doamnei Plăcintă, incompatibilitate rezultată din faptul că, pînă în data de 25 martie 2009, a întrunit, simultan, calitatea de senator şi pe cea de administrator al firmei Maya Textiles SA, din cantonul Fribourg, Elveţia. Conform preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, sesizarea a fost primită şi transmisă Comisiei Juridice a Senatului pentru întocmirea unui raport. Iar după întocmirea acestuia, Biroul Permanent va discuta şi lua o decizie în privinţa calităţii de senator a doamnei ministru Sorina Plăcintă.
Plăcinţica ne serveşte minciunica
După ce a refuzat discuţiile cu reprezentanţii presei (îl excludem de aici pe domnul Ion Cristoiu, la emisiunea căruia a participat şi informat pe cetăţeni că ea s-a înscris în 1997 în PD-L pentru că era un capitalist şi un om de dreapta, asta în condiţiile în care, la vremea aceea, PD-ul era un partid de stînga, asociat socialiştilor europeni), ministresa a remis un comunicat de presă prin care vrut să clarifice lucrurile. În care a precizat că la Montreux are un apartament, deşi în declaraţie are trecută o casă. Şi că nu a menţionat în declaraţia de avere acţiunile de la Milcofil, deoarece trecerea acestor acţiuni de la Sorste pe numele ei s-a făcut după completarea declaraţiei de avere. Dar, cum am arătat, trecerea acţiunilor s-a făcut în data de 1 iunie, cu opt zile înainte de depunerea ultimei declaraţii de avere. De asemenea, doamna Plăcintă a ţinut să explice că incompatibilitatea între calitatea ei de administrator al firmei elveţiene Maya Textiles şi calitatea de senator nu ar exista. Pentru că, zice Plăcintă, o decizie internă privind renunţarea ei la calitatea de administrator fusese luată cu mult înainte de martie 2009. Cu toate că efectele juridice privind renunţarea la calitatea de administrator nu se produc decît în momentul efectuării modificării în Registrul Comerţului. Or, în cazul Maya Textiles, conform datelor de la Registrul Comerţului din cantonul Fribourg, abia din 25 martie 2009 Plăcintă nu mai este administrator al societăţii. Aşteptăm, însă, cu interes şi justificările privind incompatibilităţile de la firmele din România.
Incompatibilitatea nr. 1: Maya are, aia n-are, Plăcintă e administratoare
Sorina Plăcintă nu este un simplu senator PD-L ori ministru al Tineretului şi Sportului. Ea este, în primul rînd, inginer textilist. Dovadă fiind şi afacerile cu textile pe care le are nu doar în ţară, ci şi în străinătate. Adică în Elveţia, unde desfăşoară mai multe biznisuri, unul dintre ele cu societatea Akris, unul dintre cei mai mari producători de prêt-à-porter din ţara cantoanelor. Sorina Plăcintă nu s-a rezumat, însă, doar la colaborări cu elveţienii, ci chiar s-a implicat direct în afacerile de acolo. În, de exemplu, firma Maya Textiles SA, societate la care a fost numită administrator încă din 1997 şi la care soţul ei, Stefan Georg Ernest Sobota, este şi în prezent preşedinte. Conform datelor de la Registrul Comerţului din landul Fribourg, senatorul Sorina Plăcintă a părăsit funcţia de administrator al societăţii în 25 martie 2009. Dată la care îndeplinea deja de mai bine de trei luni şi funcţia de senator în Parlamentul României. Şi se afla, deci, într-o evidentă incompatibilitate. Iar mandatul de senator ar fi trebuit vacantat.
Incompatibilitatea nr. 2: Artiflex, lovitură fix în plex
Aşa cum spuneam mai înainte, mare parte din afacerile doamnei Plăcintă sînt făcute în combinaţie cu nişte elveţieni. Aşa a apărut, în 2005, SC Artiflex SA, un joint venture în care firma elveţiană de prêt-à-porter Akris deţine 51%. Iar firma ministresei Plăcintă, Sorste, deţine 49%. La înfiinţarea firmei, administratori au fost numiţi Sorina Plăcintă şi soţul acesteia, Stefan Sobota, alături de un cetăţean austriac, Wolf Dieter Lang, dar şi de cei doi proprietari ai SC Akris, elveţienii Peter şi Albert Kriemler. După cum zic datele de la Registrul Comerţului din România, în anul 2008 societatea îşi măreşte capitalul social pînă la aproximativ 1,5 milioane euro şi deschide un punct de lucru şi la Rîmnicu Sărat, unde senatoarea mai deţine o fabrică de textile. Conform aceloraşi date de la Registrul Comerţului, senatoarea Sorina Plăcintă se retrage din funcţia de administrator, alături de austriacul Dieter Lang, în data de 7 aprilie 2009. Adică la patru luni distanţă de la validarea în funcţia de senator. Ceea ce înseamnă că, în toată această perioadă, Sorina Luminiţa Plăcintă se afla în, da, da, incompatibilitate. Din nou.
ANI, încă un dosar pe numele Plăcintei
În cazul în care Senatul se va lăsa furat de vacanţa parlamentară şi va amîna discutarea incompatibilităţii senatoarei Plăcintă, ANI îi va impulsiona puţin activitatea. Surse din interiorul Agenţiei au declarat pentru Academia Caţavencu că inspectorii instituţiei au deschis deja un dosar pe acest subiect. Conform procedurilor ANI, odată probată incompatibilitatea, Agenţia va sesiza Senatul şi-i va cere anularea mandatului de senator al ministrului Plăcintă. De asemenea, e posibil ca din cercetarea inspectorilor de Integritate să reiasă şi indicii de săvîrşire a unui posibil fals în declaraţii. Desigur, din cauză că actualul ministru al Tineretului şi Sportului nu a menţionat în declaraţia de avere funcţiile de administrator al mai multor societăţi comerciale. ANI are deja un dosar în lucru pe numele Sorinei Plăcintă, dar pentru verificări în chestiunea unor inexactităţi în declaraţia de avere. Primul dosar al ministrului a fost deschis după o investigaţie a Academiei Caţavencu.
Incompatibilitatea nr. 3: Milcofil, foarte subtil
Plăcintă este şi proprietarul firmei Milcofil SA, o fabrică de textile din Focşani cu peste o mie de angajaţi şi mai mulţi copii de şmenari locali în posturi de conducere. Registrul Comerţului zice că, pînă la 1 iunie 2009, firma Milcofil a fost deţinută de SC Sorste SA, o altă firmă a ministresei. Apoi, întregul pachet de acţiuni, de peste 90%, a fost trecut pe numele senatorului PD-L. Or, avînd în vedere că ultima declaraţie de avere a fost completată în data de 9 iunie 2009, nemenţionarea SC Milcofil la capitolul „Active“ constituie un nou subiect de muncă pentru băieţii de la Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Trecînd, însă, peste partea cu proprietarul firmei (fie o firmă de-a doamnei Plăcintă, fie chiar doamna Plăcintă), trebuie spus că ministresa Sportului şi Tineretului a îndeplinit funcţia de administrator al societăţii pînă în data de 17 februarie 2009. Adică timp de mai bine de două luni de la validarea mandatului de senator. Şi pentru asta conducerea Senatului ar fi trebuit să se sesizeze şi să constate nulitatea mandatului de senator al ministresei.
Incompatibilitatea nr. 4: Sorste. Prima firmă nu se uită niciodată
Prima firmă a ministresei Plăcintă, cea prin care îşi desfăşoară majoritatea activităţilor, este Sorste SA. De altfel, Sorste este singura firmă care a apărut în declaraţia de avere a ministresei (e drept, doar în cea de la începutul mandatului de senator, pentru că în cea depusă în 9 iunie firma a dispărut subit). Ei bine, şi la această firmă senatoarea Sorina Plăcintă a îndeplinit funcţia de administrator pînă în data de 7 februarie 2009, conform datelor înregistrate la Registrul Comerţului. Ceea ce, zice legea, înseamnă că, încă o dată (!), actuala ministresă s-a aflat timp de două luni într-o situaţie de incompatibilitate. Pe care, fireşte, nu a semnalat-o conducerii Senatului. Că doar nu era să rişte ca mandatul de senator să-i fie declarat nul.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 29 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Proaspătul ministru al Sportului şi Tineretului, c-aşa am auzit noi la televizor că-i place să se intituleze, este şi senator. Cu toate că nu ar trebui să fie. Potrivit legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor, un ales nu poate îndeplini, simultan, şi funcţia de senator şi pe cea de administrator de firmă. Or, doamna Plăcintă a fost, timp de mai multe luni, administrator al mai multor firme, atît din ţară, cît şi din străinătate. Ceea ce înseamnă că Biroul Permanent al Senatului ar trebui să constate încetarea de drept a mandatului de senator al doamnei Plăcintă.
Ministra, cercetată de Comisia Juridică a Senatului
Pentru că parlamentarii din conducerea Senatului nu au „constatat“ încetarea mandatului doamnei Plăcintă – şi nici nu aveau cum, că doar ministresa Sportului şi Tineretului nu s-a gîndit să-i înştiinţeze cu privire la incompatibilitatea în care se afla, iar ei nu s-au gîndit să verifice –, Academia Caţavencu a trimis o sesizare către Biroul Permanent.
În respectiva sesizare, trimisă atît Biroului, cît şi mai multor membri din conducerea Senatului, am prezentat toate datele privind incompatibilitatea doamnei Plăcintă, incompatibilitate rezultată din faptul că, pînă în data de 25 martie 2009, a întrunit, simultan, calitatea de senator şi pe cea de administrator al firmei Maya Textiles SA, din cantonul Fribourg, Elveţia. Conform preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, sesizarea a fost primită şi transmisă Comisiei Juridice a Senatului pentru întocmirea unui raport. Iar după întocmirea acestuia, Biroul Permanent va discuta şi lua o decizie în privinţa calităţii de senator a doamnei ministru Sorina Plăcintă.
Plăcinţica ne serveşte minciunica
După ce a refuzat discuţiile cu reprezentanţii presei (îl excludem de aici pe domnul Ion Cristoiu, la emisiunea căruia a participat şi informat pe cetăţeni că ea s-a înscris în 1997 în PD-L pentru că era un capitalist şi un om de dreapta, asta în condiţiile în care, la vremea aceea, PD-ul era un partid de stînga, asociat socialiştilor europeni), ministresa a remis un comunicat de presă prin care vrut să clarifice lucrurile. În care a precizat că la Montreux are un apartament, deşi în declaraţie are trecută o casă. Şi că nu a menţionat în declaraţia de avere acţiunile de la Milcofil, deoarece trecerea acestor acţiuni de la Sorste pe numele ei s-a făcut după completarea declaraţiei de avere. Dar, cum am arătat, trecerea acţiunilor s-a făcut în data de 1 iunie, cu opt zile înainte de depunerea ultimei declaraţii de avere. De asemenea, doamna Plăcintă a ţinut să explice că incompatibilitatea între calitatea ei de administrator al firmei elveţiene Maya Textiles şi calitatea de senator nu ar exista. Pentru că, zice Plăcintă, o decizie internă privind renunţarea ei la calitatea de administrator fusese luată cu mult înainte de martie 2009. Cu toate că efectele juridice privind renunţarea la calitatea de administrator nu se produc decît în momentul efectuării modificării în Registrul Comerţului. Or, în cazul Maya Textiles, conform datelor de la Registrul Comerţului din cantonul Fribourg, abia din 25 martie 2009 Plăcintă nu mai este administrator al societăţii. Aşteptăm, însă, cu interes şi justificările privind incompatibilităţile de la firmele din România.
Incompatibilitatea nr. 1: Maya are, aia n-are, Plăcintă e administratoare
Sorina Plăcintă nu este un simplu senator PD-L ori ministru al Tineretului şi Sportului. Ea este, în primul rînd, inginer textilist. Dovadă fiind şi afacerile cu textile pe care le are nu doar în ţară, ci şi în străinătate. Adică în Elveţia, unde desfăşoară mai multe biznisuri, unul dintre ele cu societatea Akris, unul dintre cei mai mari producători de prêt-à-porter din ţara cantoanelor. Sorina Plăcintă nu s-a rezumat, însă, doar la colaborări cu elveţienii, ci chiar s-a implicat direct în afacerile de acolo. În, de exemplu, firma Maya Textiles SA, societate la care a fost numită administrator încă din 1997 şi la care soţul ei, Stefan Georg Ernest Sobota, este şi în prezent preşedinte. Conform datelor de la Registrul Comerţului din landul Fribourg, senatorul Sorina Plăcintă a părăsit funcţia de administrator al societăţii în 25 martie 2009. Dată la care îndeplinea deja de mai bine de trei luni şi funcţia de senator în Parlamentul României. Şi se afla, deci, într-o evidentă incompatibilitate. Iar mandatul de senator ar fi trebuit vacantat.
Incompatibilitatea nr. 2: Artiflex, lovitură fix în plex
Aşa cum spuneam mai înainte, mare parte din afacerile doamnei Plăcintă sînt făcute în combinaţie cu nişte elveţieni. Aşa a apărut, în 2005, SC Artiflex SA, un joint venture în care firma elveţiană de prêt-à-porter Akris deţine 51%. Iar firma ministresei Plăcintă, Sorste, deţine 49%. La înfiinţarea firmei, administratori au fost numiţi Sorina Plăcintă şi soţul acesteia, Stefan Sobota, alături de un cetăţean austriac, Wolf Dieter Lang, dar şi de cei doi proprietari ai SC Akris, elveţienii Peter şi Albert Kriemler. După cum zic datele de la Registrul Comerţului din România, în anul 2008 societatea îşi măreşte capitalul social pînă la aproximativ 1,5 milioane euro şi deschide un punct de lucru şi la Rîmnicu Sărat, unde senatoarea mai deţine o fabrică de textile. Conform aceloraşi date de la Registrul Comerţului, senatoarea Sorina Plăcintă se retrage din funcţia de administrator, alături de austriacul Dieter Lang, în data de 7 aprilie 2009. Adică la patru luni distanţă de la validarea în funcţia de senator. Ceea ce înseamnă că, în toată această perioadă, Sorina Luminiţa Plăcintă se afla în, da, da, incompatibilitate. Din nou.
ANI, încă un dosar pe numele Plăcintei
În cazul în care Senatul se va lăsa furat de vacanţa parlamentară şi va amîna discutarea incompatibilităţii senatoarei Plăcintă, ANI îi va impulsiona puţin activitatea. Surse din interiorul Agenţiei au declarat pentru Academia Caţavencu că inspectorii instituţiei au deschis deja un dosar pe acest subiect. Conform procedurilor ANI, odată probată incompatibilitatea, Agenţia va sesiza Senatul şi-i va cere anularea mandatului de senator al ministrului Plăcintă. De asemenea, e posibil ca din cercetarea inspectorilor de Integritate să reiasă şi indicii de săvîrşire a unui posibil fals în declaraţii. Desigur, din cauză că actualul ministru al Tineretului şi Sportului nu a menţionat în declaraţia de avere funcţiile de administrator al mai multor societăţi comerciale. ANI are deja un dosar în lucru pe numele Sorinei Plăcintă, dar pentru verificări în chestiunea unor inexactităţi în declaraţia de avere. Primul dosar al ministrului a fost deschis după o investigaţie a Academiei Caţavencu.
Incompatibilitatea nr. 3: Milcofil, foarte subtil
Plăcintă este şi proprietarul firmei Milcofil SA, o fabrică de textile din Focşani cu peste o mie de angajaţi şi mai mulţi copii de şmenari locali în posturi de conducere. Registrul Comerţului zice că, pînă la 1 iunie 2009, firma Milcofil a fost deţinută de SC Sorste SA, o altă firmă a ministresei. Apoi, întregul pachet de acţiuni, de peste 90%, a fost trecut pe numele senatorului PD-L. Or, avînd în vedere că ultima declaraţie de avere a fost completată în data de 9 iunie 2009, nemenţionarea SC Milcofil la capitolul „Active“ constituie un nou subiect de muncă pentru băieţii de la Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Trecînd, însă, peste partea cu proprietarul firmei (fie o firmă de-a doamnei Plăcintă, fie chiar doamna Plăcintă), trebuie spus că ministresa Sportului şi Tineretului a îndeplinit funcţia de administrator al societăţii pînă în data de 17 februarie 2009. Adică timp de mai bine de două luni de la validarea mandatului de senator. Şi pentru asta conducerea Senatului ar fi trebuit să se sesizeze şi să constate nulitatea mandatului de senator al ministresei.
Incompatibilitatea nr. 4: Sorste. Prima firmă nu se uită niciodată
Prima firmă a ministresei Plăcintă, cea prin care îşi desfăşoară majoritatea activităţilor, este Sorste SA. De altfel, Sorste este singura firmă care a apărut în declaraţia de avere a ministresei (e drept, doar în cea de la începutul mandatului de senator, pentru că în cea depusă în 9 iunie firma a dispărut subit). Ei bine, şi la această firmă senatoarea Sorina Plăcintă a îndeplinit funcţia de administrator pînă în data de 7 februarie 2009, conform datelor înregistrate la Registrul Comerţului. Ceea ce, zice legea, înseamnă că, încă o dată (!), actuala ministresă s-a aflat timp de două luni într-o situaţie de incompatibilitate. Pe care, fireşte, nu a semnalat-o conducerii Senatului. Că doar nu era să rişte ca mandatul de senator să-i fie declarat nul.
Ministrul Sorina Plăcintă, de patru ori incompatibilă cu funcţia de senator
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 29 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Proaspătul ministru al Sportului şi Tineretului, c-aşa am auzit noi la televizor că-i place să se intituleze, este şi senator. Cu toate că nu ar trebui să fie. Potrivit legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor, un ales nu poate îndeplini, simultan, şi funcţia de senator şi pe cea de administrator de firmă. Or, doamna Plăcintă a fost, timp de mai multe luni, administrator al mai multor firme, atît din ţară, cît şi din străinătate. Ceea ce înseamnă că Biroul Permanent al Senatului ar trebui să constate încetarea de drept a mandatului de senator al doamnei Plăcintă.
Ministra, cercetată de Comisia Juridică a Senatului
Pentru că parlamentarii din conducerea Senatului nu au „constatat“ încetarea mandatului doamnei Plăcintă – şi nici nu aveau cum, că doar ministresa Sportului şi Tineretului nu s-a gîndit să-i înştiinţeze cu privire la incompatibilitatea în care se afla, iar ei nu s-au gîndit să verifice –, Academia Caţavencu a trimis o sesizare către Biroul Permanent.
În respectiva sesizare, trimisă atît Biroului, cît şi mai multor membri din conducerea Senatului, am prezentat toate datele privind incompatibilitatea doamnei Plăcintă, incompatibilitate rezultată din faptul că, pînă în data de 25 martie 2009, a întrunit, simultan, calitatea de senator şi pe cea de administrator al firmei Maya Textiles SA, din cantonul Fribourg, Elveţia. Conform preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, sesizarea a fost primită şi transmisă Comisiei Juridice a Senatului pentru întocmirea unui raport. Iar după întocmirea acestuia, Biroul Permanent va discuta şi lua o decizie în privinţa calităţii de senator a doamnei ministru Sorina Plăcintă.
Plăcinţica ne serveşte minciunica
După ce a refuzat discuţiile cu reprezentanţii presei (îl excludem de aici pe domnul Ion Cristoiu, la emisiunea căruia a participat şi informat pe cetăţeni că ea s-a înscris în 1997 în PD-L pentru că era un capitalist şi un om de dreapta, asta în condiţiile în care, la vremea aceea, PD-ul era un partid de stînga, asociat socialiştilor europeni), ministresa a remis un comunicat de presă prin care vrut să clarifice lucrurile. În care a precizat că la Montreux are un apartament, deşi în declaraţie are trecută o casă. Şi că nu a menţionat în declaraţia de avere acţiunile de la Milcofil, deoarece trecerea acestor acţiuni de la Sorste pe numele ei s-a făcut după completarea declaraţiei de avere. Dar, cum am arătat, trecerea acţiunilor s-a făcut în data de 1 iunie, cu opt zile înainte de depunerea ultimei declaraţii de avere. De asemenea, doamna Plăcintă a ţinut să explice că incompatibilitatea între calitatea ei de administrator al firmei elveţiene Maya Textiles şi calitatea de senator nu ar exista. Pentru că, zice Plăcintă, o decizie internă privind renunţarea ei la calitatea de administrator fusese luată cu mult înainte de martie 2009. Cu toate că efectele juridice privind renunţarea la calitatea de administrator nu se produc decît în momentul efectuării modificării în Registrul Comerţului. Or, în cazul Maya Textiles, conform datelor de la Registrul Comerţului din cantonul Fribourg, abia din 25 martie 2009 Plăcintă nu mai este administrator al societăţii. Aşteptăm, însă, cu interes şi justificările privind incompatibilităţile de la firmele din România.
Incompatibilitatea nr. 1: Maya are, aia n-are, Plăcintă e administratoare
Sorina Plăcintă nu este un simplu senator PD-L ori ministru al Tineretului şi Sportului. Ea este, în primul rînd, inginer textilist. Dovadă fiind şi afacerile cu textile pe care le are nu doar în ţară, ci şi în străinătate. Adică în Elveţia, unde desfăşoară mai multe biznisuri, unul dintre ele cu societatea Akris, unul dintre cei mai mari producători de prêt-à-porter din ţara cantoanelor. Sorina Plăcintă nu s-a rezumat, însă, doar la colaborări cu elveţienii, ci chiar s-a implicat direct în afacerile de acolo. În, de exemplu, firma Maya Textiles SA, societate la care a fost numită administrator încă din 1997 şi la care soţul ei, Stefan Georg Ernest Sobota, este şi în prezent preşedinte. Conform datelor de la Registrul Comerţului din landul Fribourg, senatorul Sorina Plăcintă a părăsit funcţia de administrator al societăţii în 25 martie 2009. Dată la care îndeplinea deja de mai bine de trei luni şi funcţia de senator în Parlamentul României. Şi se afla, deci, într-o evidentă incompatibilitate. Iar mandatul de senator ar fi trebuit vacantat.
Incompatibilitatea nr. 2: Artiflex, lovitură fix în plex
Aşa cum spuneam mai înainte, mare parte din afacerile doamnei Plăcintă sînt făcute în combinaţie cu nişte elveţieni. Aşa a apărut, în 2005, SC Artiflex SA, un joint venture în care firma elveţiană de prêt-à-porter Akris deţine 51%. Iar firma ministresei Plăcintă, Sorste, deţine 49%. La înfiinţarea firmei, administratori au fost numiţi Sorina Plăcintă şi soţul acesteia, Stefan Sobota, alături de un cetăţean austriac, Wolf Dieter Lang, dar şi de cei doi proprietari ai SC Akris, elveţienii Peter şi Albert Kriemler. După cum zic datele de la Registrul Comerţului din România, în anul 2008 societatea îşi măreşte capitalul social pînă la aproximativ 1,5 milioane euro şi deschide un punct de lucru şi la Rîmnicu Sărat, unde senatoarea mai deţine o fabrică de textile. Conform aceloraşi date de la Registrul Comerţului, senatoarea Sorina Plăcintă se retrage din funcţia de administrator, alături de austriacul Dieter Lang, în data de 7 aprilie 2009. Adică la patru luni distanţă de la validarea în funcţia de senator. Ceea ce înseamnă că, în toată această perioadă, Sorina Luminiţa Plăcintă se afla în, da, da, incompatibilitate. Din nou.
ANI, încă un dosar pe numele Plăcintei
În cazul în care Senatul se va lăsa furat de vacanţa parlamentară şi va amîna discutarea incompatibilităţii senatoarei Plăcintă, ANI îi va impulsiona puţin activitatea. Surse din interiorul Agenţiei au declarat pentru Academia Caţavencu că inspectorii instituţiei au deschis deja un dosar pe acest subiect. Conform procedurilor ANI, odată probată incompatibilitatea, Agenţia va sesiza Senatul şi-i va cere anularea mandatului de senator al ministrului Plăcintă. De asemenea, e posibil ca din cercetarea inspectorilor de Integritate să reiasă şi indicii de săvîrşire a unui posibil fals în declaraţii. Desigur, din cauză că actualul ministru al Tineretului şi Sportului nu a menţionat în declaraţia de avere funcţiile de administrator al mai multor societăţi comerciale. ANI are deja un dosar în lucru pe numele Sorinei Plăcintă, dar pentru verificări în chestiunea unor inexactităţi în declaraţia de avere. Primul dosar al ministrului a fost deschis după o investigaţie a Academiei Caţavencu.
Incompatibilitatea nr. 3: Milcofil, foarte subtil
Plăcintă este şi proprietarul firmei Milcofil SA, o fabrică de textile din Focşani cu peste o mie de angajaţi şi mai mulţi copii de şmenari locali în posturi de conducere. Registrul Comerţului zice că, pînă la 1 iunie 2009, firma Milcofil a fost deţinută de SC Sorste SA, o altă firmă a ministresei. Apoi, întregul pachet de acţiuni, de peste 90%, a fost trecut pe numele senatorului PD-L. Or, avînd în vedere că ultima declaraţie de avere a fost completată în data de 9 iunie 2009, nemenţionarea SC Milcofil la capitolul „Active“ constituie un nou subiect de muncă pentru băieţii de la Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Trecînd, însă, peste partea cu proprietarul firmei (fie o firmă de-a doamnei Plăcintă, fie chiar doamna Plăcintă), trebuie spus că ministresa Sportului şi Tineretului a îndeplinit funcţia de administrator al societăţii pînă în data de 17 februarie 2009. Adică timp de mai bine de două luni de la validarea mandatului de senator. Şi pentru asta conducerea Senatului ar fi trebuit să se sesizeze şi să constate nulitatea mandatului de senator al ministresei.
Incompatibilitatea nr. 4: Sorste. Prima firmă nu se uită niciodată
Prima firmă a ministresei Plăcintă, cea prin care îşi desfăşoară majoritatea activităţilor, este Sorste SA. De altfel, Sorste este singura firmă care a apărut în declaraţia de avere a ministresei (e drept, doar în cea de la începutul mandatului de senator, pentru că în cea depusă în 9 iunie firma a dispărut subit). Ei bine, şi la această firmă senatoarea Sorina Plăcintă a îndeplinit funcţia de administrator pînă în data de 7 februarie 2009, conform datelor înregistrate la Registrul Comerţului. Ceea ce, zice legea, înseamnă că, încă o dată (!), actuala ministresă s-a aflat timp de două luni într-o situaţie de incompatibilitate. Pe care, fireşte, nu a semnalat-o conducerii Senatului. Că doar nu era să rişte ca mandatul de senator să-i fie declarat nul.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 29 Iul 2009 | Alexandru Cristorian
Proaspătul ministru al Sportului şi Tineretului, c-aşa am auzit noi la televizor că-i place să se intituleze, este şi senator. Cu toate că nu ar trebui să fie. Potrivit legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor, un ales nu poate îndeplini, simultan, şi funcţia de senator şi pe cea de administrator de firmă. Or, doamna Plăcintă a fost, timp de mai multe luni, administrator al mai multor firme, atît din ţară, cît şi din străinătate. Ceea ce înseamnă că Biroul Permanent al Senatului ar trebui să constate încetarea de drept a mandatului de senator al doamnei Plăcintă.
Ministra, cercetată de Comisia Juridică a Senatului
Pentru că parlamentarii din conducerea Senatului nu au „constatat“ încetarea mandatului doamnei Plăcintă – şi nici nu aveau cum, că doar ministresa Sportului şi Tineretului nu s-a gîndit să-i înştiinţeze cu privire la incompatibilitatea în care se afla, iar ei nu s-au gîndit să verifice –, Academia Caţavencu a trimis o sesizare către Biroul Permanent.
În respectiva sesizare, trimisă atît Biroului, cît şi mai multor membri din conducerea Senatului, am prezentat toate datele privind incompatibilitatea doamnei Plăcintă, incompatibilitate rezultată din faptul că, pînă în data de 25 martie 2009, a întrunit, simultan, calitatea de senator şi pe cea de administrator al firmei Maya Textiles SA, din cantonul Fribourg, Elveţia. Conform preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, sesizarea a fost primită şi transmisă Comisiei Juridice a Senatului pentru întocmirea unui raport. Iar după întocmirea acestuia, Biroul Permanent va discuta şi lua o decizie în privinţa calităţii de senator a doamnei ministru Sorina Plăcintă.
Plăcinţica ne serveşte minciunica
După ce a refuzat discuţiile cu reprezentanţii presei (îl excludem de aici pe domnul Ion Cristoiu, la emisiunea căruia a participat şi informat pe cetăţeni că ea s-a înscris în 1997 în PD-L pentru că era un capitalist şi un om de dreapta, asta în condiţiile în care, la vremea aceea, PD-ul era un partid de stînga, asociat socialiştilor europeni), ministresa a remis un comunicat de presă prin care vrut să clarifice lucrurile. În care a precizat că la Montreux are un apartament, deşi în declaraţie are trecută o casă. Şi că nu a menţionat în declaraţia de avere acţiunile de la Milcofil, deoarece trecerea acestor acţiuni de la Sorste pe numele ei s-a făcut după completarea declaraţiei de avere. Dar, cum am arătat, trecerea acţiunilor s-a făcut în data de 1 iunie, cu opt zile înainte de depunerea ultimei declaraţii de avere. De asemenea, doamna Plăcintă a ţinut să explice că incompatibilitatea între calitatea ei de administrator al firmei elveţiene Maya Textiles şi calitatea de senator nu ar exista. Pentru că, zice Plăcintă, o decizie internă privind renunţarea ei la calitatea de administrator fusese luată cu mult înainte de martie 2009. Cu toate că efectele juridice privind renunţarea la calitatea de administrator nu se produc decît în momentul efectuării modificării în Registrul Comerţului. Or, în cazul Maya Textiles, conform datelor de la Registrul Comerţului din cantonul Fribourg, abia din 25 martie 2009 Plăcintă nu mai este administrator al societăţii. Aşteptăm, însă, cu interes şi justificările privind incompatibilităţile de la firmele din România.
Incompatibilitatea nr. 1: Maya are, aia n-are, Plăcintă e administratoare
Sorina Plăcintă nu este un simplu senator PD-L ori ministru al Tineretului şi Sportului. Ea este, în primul rînd, inginer textilist. Dovadă fiind şi afacerile cu textile pe care le are nu doar în ţară, ci şi în străinătate. Adică în Elveţia, unde desfăşoară mai multe biznisuri, unul dintre ele cu societatea Akris, unul dintre cei mai mari producători de prêt-à-porter din ţara cantoanelor. Sorina Plăcintă nu s-a rezumat, însă, doar la colaborări cu elveţienii, ci chiar s-a implicat direct în afacerile de acolo. În, de exemplu, firma Maya Textiles SA, societate la care a fost numită administrator încă din 1997 şi la care soţul ei, Stefan Georg Ernest Sobota, este şi în prezent preşedinte. Conform datelor de la Registrul Comerţului din landul Fribourg, senatorul Sorina Plăcintă a părăsit funcţia de administrator al societăţii în 25 martie 2009. Dată la care îndeplinea deja de mai bine de trei luni şi funcţia de senator în Parlamentul României. Şi se afla, deci, într-o evidentă incompatibilitate. Iar mandatul de senator ar fi trebuit vacantat.
Incompatibilitatea nr. 2: Artiflex, lovitură fix în plex
Aşa cum spuneam mai înainte, mare parte din afacerile doamnei Plăcintă sînt făcute în combinaţie cu nişte elveţieni. Aşa a apărut, în 2005, SC Artiflex SA, un joint venture în care firma elveţiană de prêt-à-porter Akris deţine 51%. Iar firma ministresei Plăcintă, Sorste, deţine 49%. La înfiinţarea firmei, administratori au fost numiţi Sorina Plăcintă şi soţul acesteia, Stefan Sobota, alături de un cetăţean austriac, Wolf Dieter Lang, dar şi de cei doi proprietari ai SC Akris, elveţienii Peter şi Albert Kriemler. După cum zic datele de la Registrul Comerţului din România, în anul 2008 societatea îşi măreşte capitalul social pînă la aproximativ 1,5 milioane euro şi deschide un punct de lucru şi la Rîmnicu Sărat, unde senatoarea mai deţine o fabrică de textile. Conform aceloraşi date de la Registrul Comerţului, senatoarea Sorina Plăcintă se retrage din funcţia de administrator, alături de austriacul Dieter Lang, în data de 7 aprilie 2009. Adică la patru luni distanţă de la validarea în funcţia de senator. Ceea ce înseamnă că, în toată această perioadă, Sorina Luminiţa Plăcintă se afla în, da, da, incompatibilitate. Din nou.
ANI, încă un dosar pe numele Plăcintei
În cazul în care Senatul se va lăsa furat de vacanţa parlamentară şi va amîna discutarea incompatibilităţii senatoarei Plăcintă, ANI îi va impulsiona puţin activitatea. Surse din interiorul Agenţiei au declarat pentru Academia Caţavencu că inspectorii instituţiei au deschis deja un dosar pe acest subiect. Conform procedurilor ANI, odată probată incompatibilitatea, Agenţia va sesiza Senatul şi-i va cere anularea mandatului de senator al ministrului Plăcintă. De asemenea, e posibil ca din cercetarea inspectorilor de Integritate să reiasă şi indicii de săvîrşire a unui posibil fals în declaraţii. Desigur, din cauză că actualul ministru al Tineretului şi Sportului nu a menţionat în declaraţia de avere funcţiile de administrator al mai multor societăţi comerciale. ANI are deja un dosar în lucru pe numele Sorinei Plăcintă, dar pentru verificări în chestiunea unor inexactităţi în declaraţia de avere. Primul dosar al ministrului a fost deschis după o investigaţie a Academiei Caţavencu.
Incompatibilitatea nr. 3: Milcofil, foarte subtil
Plăcintă este şi proprietarul firmei Milcofil SA, o fabrică de textile din Focşani cu peste o mie de angajaţi şi mai mulţi copii de şmenari locali în posturi de conducere. Registrul Comerţului zice că, pînă la 1 iunie 2009, firma Milcofil a fost deţinută de SC Sorste SA, o altă firmă a ministresei. Apoi, întregul pachet de acţiuni, de peste 90%, a fost trecut pe numele senatorului PD-L. Or, avînd în vedere că ultima declaraţie de avere a fost completată în data de 9 iunie 2009, nemenţionarea SC Milcofil la capitolul „Active“ constituie un nou subiect de muncă pentru băieţii de la Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Trecînd, însă, peste partea cu proprietarul firmei (fie o firmă de-a doamnei Plăcintă, fie chiar doamna Plăcintă), trebuie spus că ministresa Sportului şi Tineretului a îndeplinit funcţia de administrator al societăţii pînă în data de 17 februarie 2009. Adică timp de mai bine de două luni de la validarea mandatului de senator. Şi pentru asta conducerea Senatului ar fi trebuit să se sesizeze şi să constate nulitatea mandatului de senator al ministresei.
Incompatibilitatea nr. 4: Sorste. Prima firmă nu se uită niciodată
Prima firmă a ministresei Plăcintă, cea prin care îşi desfăşoară majoritatea activităţilor, este Sorste SA. De altfel, Sorste este singura firmă care a apărut în declaraţia de avere a ministresei (e drept, doar în cea de la începutul mandatului de senator, pentru că în cea depusă în 9 iunie firma a dispărut subit). Ei bine, şi la această firmă senatoarea Sorina Plăcintă a îndeplinit funcţia de administrator pînă în data de 7 februarie 2009, conform datelor înregistrate la Registrul Comerţului. Ceea ce, zice legea, înseamnă că, încă o dată (!), actuala ministresă s-a aflat timp de două luni într-o situaţie de incompatibilitate. Pe care, fireşte, nu a semnalat-o conducerii Senatului. Că doar nu era să rişte ca mandatul de senator să-i fie declarat nul.
Traim sa murim pentru ei!
Romania trebuie salvata!
Uite cum stau lucrurile!
Daca jegul ala de caruta numit "logan" este msaina pe care sa pui echipament de 24 mii euro, atunci chiar ar trebui parasita Romania.
Asta nu ar fi mare problema, sa zicem!
Dar unde sunt vinovatii aia cu Loganul de 70 de mii de euro???????
Si dupa cum am vazut la televizor, si aparatura asta de 24 de mii de euro este supra evaluata.
Deci, eu incep sa-mpachetez!
Romania poate fi salvata doar printr-o minune!
P.S. Logan la 34 de mii de euro! Hahaha ce gluma buna!
Uite cum stau lucrurile!
Daca jegul ala de caruta numit "logan" este msaina pe care sa pui echipament de 24 mii euro, atunci chiar ar trebui parasita Romania.
Asta nu ar fi mare problema, sa zicem!
Dar unde sunt vinovatii aia cu Loganul de 70 de mii de euro???????
Si dupa cum am vazut la televizor, si aparatura asta de 24 de mii de euro este supra evaluata.
Deci, eu incep sa-mpachetez!
Romania poate fi salvata doar printr-o minune!
P.S. Logan la 34 de mii de euro! Hahaha ce gluma buna!
Politia renunta la Loganurile de 70.000 euro
Romania trebuie salvata!
Loganurile de 70.000 de euro au fost excluse din contractul in urma caruia, in 2008, un sef al Politiei a fost demis, achizitiile fiind renegociate. Astfel, din cele 1.836 de masini, Politia va cumpara doar 820, la preturi mult mai mici, a declarat seful IGPR, Petru Toba
Potrivit oficialilor Inspectoratului General al Politiei Romane, contractul, semnat in cursul zilei de marti, a fost renegociat de la 426 de milioane de lei, la 164 de milioane de lei, in momentul de fata. Deocamdata, nu s-a facut nicio plata si nu a fost receptionata nicio masina, relateaza NewsIn.
Dintre cele 28 de contracte semnate anul trecut, vor fi mentinute doar 19, noua dintre acestea fiind valabile pentru masini destinate exclusiv combaterii crimei organizate. In schimbul loganului de 70.000 de euro vor fi achizitionate Loganuri cu 10.000 de euro, la care se adauga echipament de 24.000 de euro.
Echipamentul pentru aceste masini este destinat Politiei Rutiere si cuprinde, incepand de la semnalizatoare acustice si luminoase, la radar, etilotest electronic si statie de emisie-receptie.
Potrivit surselor, este vorba de 449 de Loganuri de acest fel, alte 100 fiind destinate pentru suport logistic in misiuni. In noul contract s-a renuntat la achizitia de BMW, Honda sau Nissan Pathfinder, iar singurele masini straine sunt destinate combaterii crimei organizate si trupelor de interventie rapida.
Cea mai scumpa autoutilitara ramane cea destinata trupelor de interventie speciale, al carui pret a fost renegociat de la 500.000 de euro la 430.000 de euro.
Unsprezece loturi din acest contract sunt confidentiale, acestea urmand a fi folosite in misiunile de supraveghere operativa. De asemenea, au fost mentinute doua loturi cu autospeciale de interventii, unul care cuprinde 124 de Mercedes Vito, la pretul de 40.000 de euro bucata, si unul de Ford Transit, 22 de autospeciale, pentru transportarea persoanelor arestate.
Alte 41 de autospeciale Mercedes Vito sunt folosite pentru laboratoare criminalistice, unul pentru fiecare judet, valoarand 95.000 de euro per bucata. Au mai fost luate 4 autobuze pentru transportul de efective.
Renegocierea contractului, care a durat 5 luni, considera oficialii IGPR, era singura solutie, in conditiile in care acuzatiile referitoare la ilegalitatea contractului initial nu au avut ca finalitate anularea sa. De altfel, Directia Nationala Anticoruptie nu s-a pronuntat cu privire la savarsirea vreunei ilegalitati pana in acest moment. Banii pentru achizitionarea acestor masini nu afecteaza bugetul Politiei, acestia fiind alocati din bugetul de stat.
Publicat: astazi 9am
Loganurile de 70.000 de euro au fost excluse din contractul in urma caruia, in 2008, un sef al Politiei a fost demis, achizitiile fiind renegociate. Astfel, din cele 1.836 de masini, Politia va cumpara doar 820, la preturi mult mai mici, a declarat seful IGPR, Petru Toba
Potrivit oficialilor Inspectoratului General al Politiei Romane, contractul, semnat in cursul zilei de marti, a fost renegociat de la 426 de milioane de lei, la 164 de milioane de lei, in momentul de fata. Deocamdata, nu s-a facut nicio plata si nu a fost receptionata nicio masina, relateaza NewsIn.
Dintre cele 28 de contracte semnate anul trecut, vor fi mentinute doar 19, noua dintre acestea fiind valabile pentru masini destinate exclusiv combaterii crimei organizate. In schimbul loganului de 70.000 de euro vor fi achizitionate Loganuri cu 10.000 de euro, la care se adauga echipament de 24.000 de euro.
Echipamentul pentru aceste masini este destinat Politiei Rutiere si cuprinde, incepand de la semnalizatoare acustice si luminoase, la radar, etilotest electronic si statie de emisie-receptie.
Potrivit surselor, este vorba de 449 de Loganuri de acest fel, alte 100 fiind destinate pentru suport logistic in misiuni. In noul contract s-a renuntat la achizitia de BMW, Honda sau Nissan Pathfinder, iar singurele masini straine sunt destinate combaterii crimei organizate si trupelor de interventie rapida.
Cea mai scumpa autoutilitara ramane cea destinata trupelor de interventie speciale, al carui pret a fost renegociat de la 500.000 de euro la 430.000 de euro.
Unsprezece loturi din acest contract sunt confidentiale, acestea urmand a fi folosite in misiunile de supraveghere operativa. De asemenea, au fost mentinute doua loturi cu autospeciale de interventii, unul care cuprinde 124 de Mercedes Vito, la pretul de 40.000 de euro bucata, si unul de Ford Transit, 22 de autospeciale, pentru transportarea persoanelor arestate.
Alte 41 de autospeciale Mercedes Vito sunt folosite pentru laboratoare criminalistice, unul pentru fiecare judet, valoarand 95.000 de euro per bucata. Au mai fost luate 4 autobuze pentru transportul de efective.
Renegocierea contractului, care a durat 5 luni, considera oficialii IGPR, era singura solutie, in conditiile in care acuzatiile referitoare la ilegalitatea contractului initial nu au avut ca finalitate anularea sa. De altfel, Directia Nationala Anticoruptie nu s-a pronuntat cu privire la savarsirea vreunei ilegalitati pana in acest moment. Banii pentru achizitionarea acestor masini nu afecteaza bugetul Politiei, acestia fiind alocati din bugetul de stat.
Publicat: astazi 9am
miercuri, 29 iulie 2009
Udrea, Ridzi 2, are şi ea o scenă. De 65.000 euro
Romania trebuie salvata!
28 Iul 2009 Lucian Gheorghiu
Cotidianul.ro
Documentele Ministerului Turismului demonstrează că şi Elena Udrea are de dat socoteală pentru preţul uriaş plătit pe închirierea scenei la concertele de Paşti de la mare.
Din procesul-verbal de recepţie nr. 512/22.04.2009 al contractului dintre Ministerul Turismului şi MediaPro Pictures rezultă că, pentru concertele din zilele de 18 şi 19 aprilie a.c. de la Mamaia, ministerul a plătit suma de 64.468 de euro (inclusiv TVA). Suma este defalcată pe patru capitole de cheltuieli: amenajarea scenei de 12 X 10 X 7 metri - 19.736 de euro, echipament sunet - 15.061 de euro, echipament lumini - 17.636 de euro şi echipament videoproiecţie - 12.035 de euro. În aceste preţuri (la toate cele patru capitole) sunt incluse şi transportul şi cazarea tehnicienilor care au lucrat efectiv la montarea scenei şi la funcţionarea aparaturii.
Ţinând cont că din documentele existente la comisia Ridzi (un contract între firma MobileEven şi Back Stage - firmă de top în branşa închirierilor de scene şi aparatură pentru concerte) reieşea că pentru concertul din parcul IOR din Bucureşti s-au plătit în jur de 9.000 de euro (scenă, echipament de lumini, echipament de sunet etc., iar pe scenă a urcat o formaţie cu pretenţii, Holograf - n.a.), există suspiciuni privind costurile scenei de la Mamaia pentru concertele din 18 şi 19 aprilie.
Cotidianul a contactat specialişti în domeniu pentru a afla dacă sunt sau nu reale costurile. Primul dintre ei, deputatul PSD Victor Socaciu, de peste 30 de ani integrat în lumea showbizului, ne-a declarat următoarele, după ce i-am citit întreaga documentaţie tehnică: „Din punctul meu de vedere, costurile sunt supraevaluate cu 60%. Am să dau un singur exemplu în care am fost implicat pe vremea când eram în CA al TVR, şi anume mă voi referi doar la costurile amenajării scenei de la Cerbul de Aur din 2008. Deci numai la acest capitol TVR a plătit 30.000 de euro. Dar dimensiunile scenei de la Braşov nu se compară cu cele ale scenei de la Mamaia, din câte ţin eu minte scena avea la Cerb o deschidere de 34-36 de metri, iar scena a stat în piaţă cel puţin trei săptămâni, nu două sau trei zile cât cea de la Mamaia. Cu echipamentele de sunet, lumini, videoproiectoare şi tot tacâmul - repet, şi o «staţionare» de trei săptămâni -, cu totul a costat în jur de 90.000 de euro”.
Un manager al unei firme cunoscute care produce şi închiriază scene, după ce a analizat toate detaliile cheltuielilor, a declarat pentru Cotidianul: „Într-adevăr, aparatura utilizată este de înaltă performanţă. La o scenă de dimensiunile şi aparatura folosită s-a lucrat probabil două zile la montare, au mai fost două zile de concert şi probabil o zi pentru demontare. Deci, în total cinci zile. Din punctul meu de vedere, preţul plătit este supraevaluat. La o negociere serioasă şi, repet, ţinând cont de calitatea şi performanţele aparaturii, se putea ajunge la 7.000 de euro pe zi, deci la un cost total de 35.000 de euro. Nu cunosc însă condiţiile negocierii. Totuşi, în domeniul în care activez, criza a produs efecte şi de regulă preţurile de închiriere sunt sub nivelul din ultimii doi ani”.
De menţionat că documentele - contracte sau procese-verbale de recepţie a serviciilor - ale Ministerului Turismului nu sunt semnate de ministrul Elena Udrea, în majoritatea situaţiilor semnând subalterni din instituţie.
Programul Ministerului Turismului, „Lumină la malul mării”, este înscris expres în proiectul de hotărâre de înfiinţare a comisiei Udrea, adoptat luni 27 iulie de Camera Deputaţilor şi va fi verificat de către deputaţi, alături de alte proiecte şi programe.
MediaPro spune că a avut cel mai mic preţ la licitaţie
Maria Apostol, reprezentantul MediaPro Pictures, susţine că firma „a participat la o selecţie de oferte alături de alte companii”. „Selecţia de ofertă a avut ca şi criteriu de departajare preţul. MediaPro Pictures a câştigat acest eveniment pentru că a avut cel mai mic preţ. Dacă «oamenii din industrie» puteau să organizeze evenimentul la un preţ mai mic, ne întrebăm de ce nu au participat la această selecţie de oferte”, afirmă, pentru Cotidianul, Maria Apostol. Tot ea spune că „MediaPro Pictures a primit suma de bani menţionată în contract”. (A.B.)
Două la prefectură
„Ministerul Turismului a achiziţionat evenimentele din 18, 19 aprilie de la Mamaia şi pe cele ulterioare, din 1 şi 2 mai, tot de la Mamaia, conform Ordinului Ministrului nr. 530 din 21 aprilie 2008 (este vorba de vechea formă de organizare a ministerului - n.a.). La selecţia de ofertă s-au prezentat două firme, una fiind descalificată pentru că oferta acesteia era incompletă şi neconformă.
Costurile serviciilor achiziţionate de la firma MediaPro Pictures s-au încadrat în bugetul estimat de minister pentru respectivele programe”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului Turismului, Luminiţa Kohalmi. Precizăm că suma de 64.468 de euro este extrasă strict din procesul-verbal de recepţie a evenimentului din 18 şi 19 aprilie, „Lumină la malul mării”, şi nu se referă la cel din 1 şi 2 mai, destinat deschiderii sezonului turistic.
28 Iul 2009 Lucian Gheorghiu
Cotidianul.ro
Documentele Ministerului Turismului demonstrează că şi Elena Udrea are de dat socoteală pentru preţul uriaş plătit pe închirierea scenei la concertele de Paşti de la mare.
Din procesul-verbal de recepţie nr. 512/22.04.2009 al contractului dintre Ministerul Turismului şi MediaPro Pictures rezultă că, pentru concertele din zilele de 18 şi 19 aprilie a.c. de la Mamaia, ministerul a plătit suma de 64.468 de euro (inclusiv TVA). Suma este defalcată pe patru capitole de cheltuieli: amenajarea scenei de 12 X 10 X 7 metri - 19.736 de euro, echipament sunet - 15.061 de euro, echipament lumini - 17.636 de euro şi echipament videoproiecţie - 12.035 de euro. În aceste preţuri (la toate cele patru capitole) sunt incluse şi transportul şi cazarea tehnicienilor care au lucrat efectiv la montarea scenei şi la funcţionarea aparaturii.
Ţinând cont că din documentele existente la comisia Ridzi (un contract între firma MobileEven şi Back Stage - firmă de top în branşa închirierilor de scene şi aparatură pentru concerte) reieşea că pentru concertul din parcul IOR din Bucureşti s-au plătit în jur de 9.000 de euro (scenă, echipament de lumini, echipament de sunet etc., iar pe scenă a urcat o formaţie cu pretenţii, Holograf - n.a.), există suspiciuni privind costurile scenei de la Mamaia pentru concertele din 18 şi 19 aprilie.
Cotidianul a contactat specialişti în domeniu pentru a afla dacă sunt sau nu reale costurile. Primul dintre ei, deputatul PSD Victor Socaciu, de peste 30 de ani integrat în lumea showbizului, ne-a declarat următoarele, după ce i-am citit întreaga documentaţie tehnică: „Din punctul meu de vedere, costurile sunt supraevaluate cu 60%. Am să dau un singur exemplu în care am fost implicat pe vremea când eram în CA al TVR, şi anume mă voi referi doar la costurile amenajării scenei de la Cerbul de Aur din 2008. Deci numai la acest capitol TVR a plătit 30.000 de euro. Dar dimensiunile scenei de la Braşov nu se compară cu cele ale scenei de la Mamaia, din câte ţin eu minte scena avea la Cerb o deschidere de 34-36 de metri, iar scena a stat în piaţă cel puţin trei săptămâni, nu două sau trei zile cât cea de la Mamaia. Cu echipamentele de sunet, lumini, videoproiectoare şi tot tacâmul - repet, şi o «staţionare» de trei săptămâni -, cu totul a costat în jur de 90.000 de euro”.
Un manager al unei firme cunoscute care produce şi închiriază scene, după ce a analizat toate detaliile cheltuielilor, a declarat pentru Cotidianul: „Într-adevăr, aparatura utilizată este de înaltă performanţă. La o scenă de dimensiunile şi aparatura folosită s-a lucrat probabil două zile la montare, au mai fost două zile de concert şi probabil o zi pentru demontare. Deci, în total cinci zile. Din punctul meu de vedere, preţul plătit este supraevaluat. La o negociere serioasă şi, repet, ţinând cont de calitatea şi performanţele aparaturii, se putea ajunge la 7.000 de euro pe zi, deci la un cost total de 35.000 de euro. Nu cunosc însă condiţiile negocierii. Totuşi, în domeniul în care activez, criza a produs efecte şi de regulă preţurile de închiriere sunt sub nivelul din ultimii doi ani”.
De menţionat că documentele - contracte sau procese-verbale de recepţie a serviciilor - ale Ministerului Turismului nu sunt semnate de ministrul Elena Udrea, în majoritatea situaţiilor semnând subalterni din instituţie.
Programul Ministerului Turismului, „Lumină la malul mării”, este înscris expres în proiectul de hotărâre de înfiinţare a comisiei Udrea, adoptat luni 27 iulie de Camera Deputaţilor şi va fi verificat de către deputaţi, alături de alte proiecte şi programe.
MediaPro spune că a avut cel mai mic preţ la licitaţie
Maria Apostol, reprezentantul MediaPro Pictures, susţine că firma „a participat la o selecţie de oferte alături de alte companii”. „Selecţia de ofertă a avut ca şi criteriu de departajare preţul. MediaPro Pictures a câştigat acest eveniment pentru că a avut cel mai mic preţ. Dacă «oamenii din industrie» puteau să organizeze evenimentul la un preţ mai mic, ne întrebăm de ce nu au participat la această selecţie de oferte”, afirmă, pentru Cotidianul, Maria Apostol. Tot ea spune că „MediaPro Pictures a primit suma de bani menţionată în contract”. (A.B.)
Două la prefectură
„Ministerul Turismului a achiziţionat evenimentele din 18, 19 aprilie de la Mamaia şi pe cele ulterioare, din 1 şi 2 mai, tot de la Mamaia, conform Ordinului Ministrului nr. 530 din 21 aprilie 2008 (este vorba de vechea formă de organizare a ministerului - n.a.). La selecţia de ofertă s-au prezentat două firme, una fiind descalificată pentru că oferta acesteia era incompletă şi neconformă.
Costurile serviciilor achiziţionate de la firma MediaPro Pictures s-au încadrat în bugetul estimat de minister pentru respectivele programe”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului Turismului, Luminiţa Kohalmi. Precizăm că suma de 64.468 de euro este extrasă strict din procesul-verbal de recepţie a evenimentului din 18 şi 19 aprilie, „Lumină la malul mării”, şi nu se referă la cel din 1 şi 2 mai, destinat deschiderii sezonului turistic.
Udrea il ameninta pe Tolontan, jurnalistul care a demascat-o pe Ridzi
Romania trebuie salvata!
Catalain Tolontan, redactorul sef de la Gazeta Sporturilor, ziarul care a demarat ancheta in Cazul Ridzi, afirma ca Elena Udrea, ministrul Turismului l-a amenintat.
''A fost foarte amenintatoare. Mi-a transmis ca se va ocupa personal, informativ, de mine, pentru a demonstra ca am pus multa rea-credinta la fundamentul cazului Ridzi. I-am spus ca PD-L investigheaza de o luna si jumatate de ce ne ocupam cu atat de multa ardoare de cazul Ridzi, dar ea a spus ca are cu totul alte metode'', a povestit jurnalistul in cadrul unei editii special de la Realitatea TV.
Elena Udrea l-ar fi amenintat pe jurnalist in timpul unei conversatii care a avut loc ieri, la Parlament. In cursul zilei de ieri, parlamentarii au votat pentru constituirea unei comisii de ancheta in cazul Udrea, dar si pentru urmarirea penala a fostului ministru al Tineretului, Monica Iacob Ridzi.
Elena Udrea a negat insa ca l-ar fi amenintat pe Tolontan. Ceea ce a deranjat-o pe ministra Turismului este o informatie postata de jurnalist pe blogul sau: <>, scria Tolontan, saptamana trecuta. Blogul sau a devenit de altfel si o platforma de actualitate pentru toate informatiile care s-au coagulat in jurul scandalului Monica Ridzi si a banilor publici cheltuiti abuziv prin ministere.
"Am incercat sa intram pe blogul dansului si sa spunem exact ce contine comunicatul de presa dat de noi. Am reprosat domnului Tolontan ca, desi exista un comunicat public si trebuia sa se informeze daca ar fi fost un jurnalist corect, dansul a preferat sa ignore comunicatul nostru. I-am spus domnului Tolontan ca daca se bazeaza pe zvonuri in demersul pe care il face, la fel de adevarat este si zvonul ca domnealui ar fi avut un interes direct pentru o firma apropiata domniei sale pentru a obtine un contract de tiparituri", a spus Elena Udrea, potrivit Realitatea.net.
"Am mers special la dansul sa ii reprosez faptul ca la o informatie mincinoasa postata pe blog am incercat, in numele Ministerului, sa facem o corectura si nu s-a putut, sub nicio forma, sa postam un mesaj de corectare", a explicat Udrea.
Publicat: astazi 9am.ro
Autor: I.S.
Catalain Tolontan, redactorul sef de la Gazeta Sporturilor, ziarul care a demarat ancheta in Cazul Ridzi, afirma ca Elena Udrea, ministrul Turismului l-a amenintat.
''A fost foarte amenintatoare. Mi-a transmis ca se va ocupa personal, informativ, de mine, pentru a demonstra ca am pus multa rea-credinta la fundamentul cazului Ridzi. I-am spus ca PD-L investigheaza de o luna si jumatate de ce ne ocupam cu atat de multa ardoare de cazul Ridzi, dar ea a spus ca are cu totul alte metode'', a povestit jurnalistul in cadrul unei editii special de la Realitatea TV.
Elena Udrea l-ar fi amenintat pe jurnalist in timpul unei conversatii care a avut loc ieri, la Parlament. In cursul zilei de ieri, parlamentarii au votat pentru constituirea unei comisii de ancheta in cazul Udrea, dar si pentru urmarirea penala a fostului ministru al Tineretului, Monica Iacob Ridzi.
Elena Udrea a negat insa ca l-ar fi amenintat pe Tolontan. Ceea ce a deranjat-o pe ministra Turismului este o informatie postata de jurnalist pe blogul sau: <
"Am incercat sa intram pe blogul dansului si sa spunem exact ce contine comunicatul de presa dat de noi. Am reprosat domnului Tolontan ca, desi exista un comunicat public si trebuia sa se informeze daca ar fi fost un jurnalist corect, dansul a preferat sa ignore comunicatul nostru. I-am spus domnului Tolontan ca daca se bazeaza pe zvonuri in demersul pe care il face, la fel de adevarat este si zvonul ca domnealui ar fi avut un interes direct pentru o firma apropiata domniei sale pentru a obtine un contract de tiparituri", a spus Elena Udrea, potrivit Realitatea.net.
"Am mers special la dansul sa ii reprosez faptul ca la o informatie mincinoasa postata pe blog am incercat, in numele Ministerului, sa facem o corectura si nu s-a putut, sub nicio forma, sa postam un mesaj de corectare", a explicat Udrea.
Publicat: astazi 9am.ro
Autor: I.S.
marți, 28 iulie 2009
Da cu afacerea"Loganul de 75 mii de euro" ce s-a intamplat?
Romania trebuie salvata!
Se vede clar ce functioneaza in statul asta de "drept", doar mafia.
Pei, ce nu inteleg eu este:
ce iti ia atat sa verifici niste documente?
Nu sunt milioane de file.
Nu sunt in alte limbi.
Ce vreti sa ascunde-ti?
Pe cine?
Daca justitia si politia sunt "busite" atunci nu mai avem nicio sansa!
Se vede clar ce functioneaza in statul asta de "drept", doar mafia.
Pei, ce nu inteleg eu este:
ce iti ia atat sa verifici niste documente?
Nu sunt milioane de file.
Nu sunt in alte limbi.
Ce vreti sa ascunde-ti?
Pe cine?
Daca justitia si politia sunt "busite" atunci nu mai avem nicio sansa!
Iată duba de poliţie din aur, care costă 130.000 de euro!
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
27 Iul 2009 | Biroul de Investigatii
La miliţieni criza n-a lovit încă atît de rău. De curînd, vedeta achiziţiilor Ministerului a devenit Merţanul care costă de cinci ori mai mult decît în fabrică. Printr-o licitaţie care a avut loc anul trecut, MAI a încheiat cu Ager Leasing un contract pentru furnizarea a aproximativ 3.000 de autoturisme pentru Poliţie. Raportul Corpului de Control al Ministerului de Interne, citat de Evenimentul Zilei, arată că “atribuirea contractelor (pentru cele 2.923 de autovehicule – n.r.) s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice şi în folosul exclusiv al SC Ager Leasing IFN SA
În afară de super Loganul de 70.000 de euro pe care îl cunoaşteţi deja, din contractul cu Ager Leasing mai fac parte şi autospecialele Vito la 130.000 de euro bucata.
În urmă cu două săptămîni, la Ţiriac Auto, în Otopeni, au fost aduse aproximativ 130 de Mercedes Vito, pregătite pentru Inspectoratul General al Poliţiei Române. Potrivit reprezentanţei Mercedes Benz România, un Vito, în varianta de bază, costă numai 25.000 de euro. Asta înseamnă 3,25 de milioane de euro pentru 130 de maşini, faţă de cele 16,9 pe care le va plăti MAI.
Reprezentanţii ministerului ne-au declarat că, în prezent, IGPR renegociază cu Ager Leasing o scădere de preţ. Însă, pe 25 iunie anul acesta, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice a anunţat că va cere în instanţă anularea contractului cu Ager Leasing. Pentru a putea face asta, IGPR trebuia să trimită o adresă la ANRMAP în care să precizeze ce are de gînd cu maşinile astea la preţ de Rolls. Ceea ce IGPR n-a făcut nici pînă în ziua de azi. Sîntem convinşi că procurorii DNA sînt încîntaţi de măsurile de renegociere ale noilor şefi ai IGPR, mai ales că ei anchetează în prezent toată afacerea.
Catavencu.ro
27 Iul 2009 | Biroul de Investigatii
La miliţieni criza n-a lovit încă atît de rău. De curînd, vedeta achiziţiilor Ministerului a devenit Merţanul care costă de cinci ori mai mult decît în fabrică. Printr-o licitaţie care a avut loc anul trecut, MAI a încheiat cu Ager Leasing un contract pentru furnizarea a aproximativ 3.000 de autoturisme pentru Poliţie. Raportul Corpului de Control al Ministerului de Interne, citat de Evenimentul Zilei, arată că “atribuirea contractelor (pentru cele 2.923 de autovehicule – n.r.) s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice şi în folosul exclusiv al SC Ager Leasing IFN SA
În afară de super Loganul de 70.000 de euro pe care îl cunoaşteţi deja, din contractul cu Ager Leasing mai fac parte şi autospecialele Vito la 130.000 de euro bucata.
În urmă cu două săptămîni, la Ţiriac Auto, în Otopeni, au fost aduse aproximativ 130 de Mercedes Vito, pregătite pentru Inspectoratul General al Poliţiei Române. Potrivit reprezentanţei Mercedes Benz România, un Vito, în varianta de bază, costă numai 25.000 de euro. Asta înseamnă 3,25 de milioane de euro pentru 130 de maşini, faţă de cele 16,9 pe care le va plăti MAI.
Reprezentanţii ministerului ne-au declarat că, în prezent, IGPR renegociază cu Ager Leasing o scădere de preţ. Însă, pe 25 iunie anul acesta, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice a anunţat că va cere în instanţă anularea contractului cu Ager Leasing. Pentru a putea face asta, IGPR trebuia să trimită o adresă la ANRMAP în care să precizeze ce are de gînd cu maşinile astea la preţ de Rolls. Ceea ce IGPR n-a făcut nici pînă în ziua de azi. Sîntem convinşi că procurorii DNA sînt încîntaţi de măsurile de renegociere ale noilor şefi ai IGPR, mai ales că ei anchetează în prezent toată afacerea.
Iată duba de poliţie din aur, care costă 130.000 de euro!
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
27 Iul 2009 | Biroul de Investigatii
La miliţieni criza n-a lovit încă atît de rău. De curînd, vedeta achiziţiilor Ministerului a devenit Merţanul care costă de cinci ori mai mult decît în fabrică. Printr-o licitaţie care a avut loc anul trecut, MAI a încheiat cu Ager Leasing un contract pentru furnizarea a aproximativ 3.000 de autoturisme pentru Poliţie. Raportul Corpului de Control al Ministerului de Interne, citat de Evenimentul Zilei, arată că “atribuirea contractelor (pentru cele 2.923 de autovehicule – n.r.) s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice şi în folosul exclusiv al SC Ager Leasing IFN SA
În afară de super Loganul de 70.000 de euro pe care îl cunoaşteţi deja, din contractul cu Ager Leasing mai fac parte şi autospecialele Vito la 130.000 de euro bucata.
În urmă cu două săptămîni, la Ţiriac Auto, în Otopeni, au fost aduse aproximativ 130 de Mercedes Vito, pregătite pentru Inspectoratul General al Poliţiei Române. Potrivit reprezentanţei Mercedes Benz România, un Vito, în varianta de bază, costă numai 25.000 de euro. Asta înseamnă 3,25 de milioane de euro pentru 130 de maşini, faţă de cele 16,9 pe care le va plăti MAI.
Reprezentanţii ministerului ne-au declarat că, în prezent, IGPR renegociază cu Ager Leasing o scădere de preţ. Însă, pe 25 iunie anul acesta, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice a anunţat că va cere în instanţă anularea contractului cu Ager Leasing. Pentru a putea face asta, IGPR trebuia să trimită o adresă la ANRMAP în care să precizeze ce are de gînd cu maşinile astea la preţ de Rolls. Ceea ce IGPR n-a făcut nici pînă în ziua de azi. Sîntem convinşi că procurorii DNA sînt încîntaţi de măsurile de renegociere ale noilor şefi ai IGPR, mai ales că ei anchetează în prezent toată afacerea.
Catavencu.ro
27 Iul 2009 | Biroul de Investigatii
La miliţieni criza n-a lovit încă atît de rău. De curînd, vedeta achiziţiilor Ministerului a devenit Merţanul care costă de cinci ori mai mult decît în fabrică. Printr-o licitaţie care a avut loc anul trecut, MAI a încheiat cu Ager Leasing un contract pentru furnizarea a aproximativ 3.000 de autoturisme pentru Poliţie. Raportul Corpului de Control al Ministerului de Interne, citat de Evenimentul Zilei, arată că “atribuirea contractelor (pentru cele 2.923 de autovehicule – n.r.) s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice şi în folosul exclusiv al SC Ager Leasing IFN SA
În afară de super Loganul de 70.000 de euro pe care îl cunoaşteţi deja, din contractul cu Ager Leasing mai fac parte şi autospecialele Vito la 130.000 de euro bucata.
În urmă cu două săptămîni, la Ţiriac Auto, în Otopeni, au fost aduse aproximativ 130 de Mercedes Vito, pregătite pentru Inspectoratul General al Poliţiei Române. Potrivit reprezentanţei Mercedes Benz România, un Vito, în varianta de bază, costă numai 25.000 de euro. Asta înseamnă 3,25 de milioane de euro pentru 130 de maşini, faţă de cele 16,9 pe care le va plăti MAI.
Reprezentanţii ministerului ne-au declarat că, în prezent, IGPR renegociază cu Ager Leasing o scădere de preţ. Însă, pe 25 iunie anul acesta, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice a anunţat că va cere în instanţă anularea contractului cu Ager Leasing. Pentru a putea face asta, IGPR trebuia să trimită o adresă la ANRMAP în care să precizeze ce are de gînd cu maşinile astea la preţ de Rolls. Ceea ce IGPR n-a făcut nici pînă în ziua de azi. Sîntem convinşi că procurorii DNA sînt încîntaţi de măsurile de renegociere ale noilor şefi ai IGPR, mai ales că ei anchetează în prezent toată afacerea.
Cazul Ridzi: cum să furi aproape un milion
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
27 Iul 2009 Simona Popa, Lucian Gheorghiu
Monica Iacob-Ridzi şi gaşca din subordinea ei au bifat un şir de ilegalităţi până când au trimis banii MTS în conturile firmelor Mark şi Artisan. Contracte negociate pe mail şi „aranjate“ de cei din minister, licitaţii false, faxuri fictive, recepţia umflată a lucrărilor, toate se regăsesc în referatul procurorilor DNA.
Din referatul DNA rezultă că tot ce s-a întâmplat în MTS în legătură cu alocarea fondurilor pentru Ziua Tineretului a constituit un concurs continuu de infracţiuni. Mai rezultă şi faptul că Monica Iacob-Ridzi, împreună cu o serie de subordonaţi, a acţionat în cunoştinţă de cauză că încalcă legea, iar declaraţiile fostului ministru şi ale directorilor din minister la comisia parlamentară de anchetă au fost minciuni. Procurorii DNA au descoperit că, de fapt, chiar înainte de încheierea contractelor cu firmele Artisan Consulting SRL şi Mark SRL, consilierul său de imagine, Ioana Vârsta, a comandat diverse servicii la alte firme mai mici, iar contractele cu cele două firme de consultanţă au fost de fapt documente de „acoperire“ a primelor contracte.
Practic, Ioana Vârsta a început încă din martie 2009 să planifice scurgerea de bani de la MTS, de când era doar consilier al ministrului de Externe.
Ea se întâlnea atunci cu Bogdan Petre Iacobescu - administrator la Artisan Consulting SRL şi Compania de Publicitate Mark SRL, căruia i-a dat pontul că MTS şi alte instituţii publice urmează să cumpere servicii de publicitate-comunicare şi organizare de evenimente. După ce a ajuns şi consiliera lui Ridzi, Vârsta s-a întâlnit cu Iacobescu de mai multe ori la sediul firmei la care era ea asociată, Red Apple Comunication, şi i-a promis că îi va facilita un contract de un milion de euro cu MTS pentru Ziua Tineretului. „Totodată, i-a cerut să facă propuneri privind denumirea evenimentului şi să întocmească trei variante cu activităţi şi valori estimate pentru bugete cu valoare de: 300.000 de euro, 400.000 de euro, respectiv 500.000 de euro“, spun procurorii. Între timp, Vârsta a comandat la firmele Noral şi Up Date Advertising 130.000 de baloane cu inscripţia „De 2 ori Mai tânăr“, 24.000 de tricouri, 24.000 de şepci, 10.000 de brelocuri şi 45.000 de pixuri, toate personalizate. A negociat o vreme cu administratorii de la Mark şi Artisan ca aceştia să dea un avans celor două firmuliţe care furnizau baloanele şi şepcile în avans, însă aceştia n-au vrut pentru că nu încheiaseră nici un contract cu ministerul. Atunci Vârsta a achitat prin firma ei, Red Apple, un avans de 24.000 de lei pentru baloane şi şepcuţe şi i-a convins până la urmă pe cei de la Mark şi Artisan să încheie contracte directe cu firmuliţele de obiecte personalizate, ca şi cum ei ar fi solicitat baloanele, şepcile şi tricourile.
Apoi a intrat în rol reţeaua de specialişti ai MTS. Aceştia au întocmit ofertele pentru Mark şi Artisan astfel încât acestea să fie de nerefuzat faţă de bugetul pe care îl punea la bătaie ministerul. Cei mai activi au fost directorul de la Resurse Umane, Paul Diaconu, şi Marius Mărcuţă, la acea oră consilier la Achiziţii. „De la aceştia din urmă a primit prin e-mail ofertele tehnice şi financiare pe care, ulterior, SC Artisan Consulting SRL şi SC Compania de Publicitate Mark SRL le-au predat la MTS în scopul creării unei aparenţe de legalitate privind derularea procedurii de achiziţie publică-cerere de oferte. «Contribuţia» celor doi angajaţi ai MTS în privinţa ofertelor a constat în aceea că au încadrat activităţile în categoria servicii pentru a fi aplicabilă procedura de achiziţie simplificată prevăzută în anexa 2b din OG 34/2006. Totodată, au stabilit valoarea fiecărei categorii de prestaţii“, spune referatul DNA.
Odată ofertele făcute exact pe aşteptarea ministerului, ele au fost trimise firmelor Artisan şi Mark, care le-au depus înapoi la minister, iar contractele au fost semnate la sediul MTS pe 22 aprilie. A urmat o simulare a unei aparente licitaţii, cu documentaţia lucrată în fals cu tot dichisul, de la notele de fundamentare până la caietele de sarcini, care au şi fost „expediate“ fictiv pe fax la mai multe firme. Iar la final, recepţia lucrărilor: „Organizarea defectuoasă a recepţiei serviciilor ce formau obiectul contractelor cu consecinţa efectuării unor plăţi duble pentru o parte din prestaţii, supraevaluarea altora, ori plăţi pentru servicii neefectuate“ sunt alte descoperiri ale procurorilor DNA. Nu în ultimul rând, documentul DNA mai relevă şi faptul că din bugetul MTS s-au alocat sume pentru utilizarea lor prin direcţiile judeţene de tineret, deşi pentru prestaţiile respective s-au plătit sume mari de bani prin cele trei contracte încheiate de MTS cu Artisan şi Mark. MTS a virat în conturile celor două societăţi 3 milioane de lei, din care s-a mai regăsit în conturile firmelor suma de 1,1 milioane.
În referatul DNA se precizează că „activitatea infracţională descrisă a fost cunoscută în integralitatea sa şi de către ministrul Iacob Monica-Ridizi (...), una din dovezile în acest sens fiind şi e-mailurile ce i-au fost transmise de Vârsta Ioana (consilier al ministrului - n.a.) anterior încheierii contractelor“.
Alături de fostul ministru, DNA a dispus începerea urmăririi penale şi pentru Ioana Elena Vârsta - consilieră a lui Ridzi, Paul Diaconu - director în MTS, Marius Mărcuţă - director în MTS, Paul Meşină - administratorul reţelei IT din MTS, Petre Bogdan Iacobescu - administrator Artisan SRL şi Nica Udangiu - administrator Mark SRL
Cotidianul.ro
27 Iul 2009 Simona Popa, Lucian Gheorghiu
Monica Iacob-Ridzi şi gaşca din subordinea ei au bifat un şir de ilegalităţi până când au trimis banii MTS în conturile firmelor Mark şi Artisan. Contracte negociate pe mail şi „aranjate“ de cei din minister, licitaţii false, faxuri fictive, recepţia umflată a lucrărilor, toate se regăsesc în referatul procurorilor DNA.
Din referatul DNA rezultă că tot ce s-a întâmplat în MTS în legătură cu alocarea fondurilor pentru Ziua Tineretului a constituit un concurs continuu de infracţiuni. Mai rezultă şi faptul că Monica Iacob-Ridzi, împreună cu o serie de subordonaţi, a acţionat în cunoştinţă de cauză că încalcă legea, iar declaraţiile fostului ministru şi ale directorilor din minister la comisia parlamentară de anchetă au fost minciuni. Procurorii DNA au descoperit că, de fapt, chiar înainte de încheierea contractelor cu firmele Artisan Consulting SRL şi Mark SRL, consilierul său de imagine, Ioana Vârsta, a comandat diverse servicii la alte firme mai mici, iar contractele cu cele două firme de consultanţă au fost de fapt documente de „acoperire“ a primelor contracte.
Practic, Ioana Vârsta a început încă din martie 2009 să planifice scurgerea de bani de la MTS, de când era doar consilier al ministrului de Externe.
Ea se întâlnea atunci cu Bogdan Petre Iacobescu - administrator la Artisan Consulting SRL şi Compania de Publicitate Mark SRL, căruia i-a dat pontul că MTS şi alte instituţii publice urmează să cumpere servicii de publicitate-comunicare şi organizare de evenimente. După ce a ajuns şi consiliera lui Ridzi, Vârsta s-a întâlnit cu Iacobescu de mai multe ori la sediul firmei la care era ea asociată, Red Apple Comunication, şi i-a promis că îi va facilita un contract de un milion de euro cu MTS pentru Ziua Tineretului. „Totodată, i-a cerut să facă propuneri privind denumirea evenimentului şi să întocmească trei variante cu activităţi şi valori estimate pentru bugete cu valoare de: 300.000 de euro, 400.000 de euro, respectiv 500.000 de euro“, spun procurorii. Între timp, Vârsta a comandat la firmele Noral şi Up Date Advertising 130.000 de baloane cu inscripţia „De 2 ori Mai tânăr“, 24.000 de tricouri, 24.000 de şepci, 10.000 de brelocuri şi 45.000 de pixuri, toate personalizate. A negociat o vreme cu administratorii de la Mark şi Artisan ca aceştia să dea un avans celor două firmuliţe care furnizau baloanele şi şepcile în avans, însă aceştia n-au vrut pentru că nu încheiaseră nici un contract cu ministerul. Atunci Vârsta a achitat prin firma ei, Red Apple, un avans de 24.000 de lei pentru baloane şi şepcuţe şi i-a convins până la urmă pe cei de la Mark şi Artisan să încheie contracte directe cu firmuliţele de obiecte personalizate, ca şi cum ei ar fi solicitat baloanele, şepcile şi tricourile.
Apoi a intrat în rol reţeaua de specialişti ai MTS. Aceştia au întocmit ofertele pentru Mark şi Artisan astfel încât acestea să fie de nerefuzat faţă de bugetul pe care îl punea la bătaie ministerul. Cei mai activi au fost directorul de la Resurse Umane, Paul Diaconu, şi Marius Mărcuţă, la acea oră consilier la Achiziţii. „De la aceştia din urmă a primit prin e-mail ofertele tehnice şi financiare pe care, ulterior, SC Artisan Consulting SRL şi SC Compania de Publicitate Mark SRL le-au predat la MTS în scopul creării unei aparenţe de legalitate privind derularea procedurii de achiziţie publică-cerere de oferte. «Contribuţia» celor doi angajaţi ai MTS în privinţa ofertelor a constat în aceea că au încadrat activităţile în categoria servicii pentru a fi aplicabilă procedura de achiziţie simplificată prevăzută în anexa 2b din OG 34/2006. Totodată, au stabilit valoarea fiecărei categorii de prestaţii“, spune referatul DNA.
Odată ofertele făcute exact pe aşteptarea ministerului, ele au fost trimise firmelor Artisan şi Mark, care le-au depus înapoi la minister, iar contractele au fost semnate la sediul MTS pe 22 aprilie. A urmat o simulare a unei aparente licitaţii, cu documentaţia lucrată în fals cu tot dichisul, de la notele de fundamentare până la caietele de sarcini, care au şi fost „expediate“ fictiv pe fax la mai multe firme. Iar la final, recepţia lucrărilor: „Organizarea defectuoasă a recepţiei serviciilor ce formau obiectul contractelor cu consecinţa efectuării unor plăţi duble pentru o parte din prestaţii, supraevaluarea altora, ori plăţi pentru servicii neefectuate“ sunt alte descoperiri ale procurorilor DNA. Nu în ultimul rând, documentul DNA mai relevă şi faptul că din bugetul MTS s-au alocat sume pentru utilizarea lor prin direcţiile judeţene de tineret, deşi pentru prestaţiile respective s-au plătit sume mari de bani prin cele trei contracte încheiate de MTS cu Artisan şi Mark. MTS a virat în conturile celor două societăţi 3 milioane de lei, din care s-a mai regăsit în conturile firmelor suma de 1,1 milioane.
În referatul DNA se precizează că „activitatea infracţională descrisă a fost cunoscută în integralitatea sa şi de către ministrul Iacob Monica-Ridizi (...), una din dovezile în acest sens fiind şi e-mailurile ce i-au fost transmise de Vârsta Ioana (consilier al ministrului - n.a.) anterior încheierii contractelor“.
Alături de fostul ministru, DNA a dispus începerea urmăririi penale şi pentru Ioana Elena Vârsta - consilieră a lui Ridzi, Paul Diaconu - director în MTS, Marius Mărcuţă - director în MTS, Paul Meşină - administratorul reţelei IT din MTS, Petre Bogdan Iacobescu - administrator Artisan SRL şi Nica Udangiu - administrator Mark SRL
luni, 27 iulie 2009
Stănoiu şi-a ales singură probele care s-o dezincrimineze
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
26 Iul 2009 Simona Popa
CNSAS susţine că ultima evaluare a scrisului Rodicăi Stănoiu, pentru a se vedea dacă notele informative semnate „Sanda“ sunt ale ei, pleacă de la înscrisuri care nu au dată, nu sunt înregistrate şi, deci, nu sunt veridice.
Ultima expertiză în cazul Rodicăi Stănoiu, făcută de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice (INEC) şi depusă recent la dosarul de la Curtea de Apel Bucureşti (CAB), arată că înscrisurile de comparaţie şi notele informative semnate „Sanda“ au fost scrise de persoane diferite. Aceasta este prima expertiză, din cele patru efectuate până acum, care este favorabilă Rodicăi Stănoiu. Fostul ministru al Justiţiei a contestat în instanţă verdictul dat de CNSAS, de colaboare cu fosta Securitate ca poliţie politică, şi susţine că nu ea a scris cele 51 de note informative semnate cu numele conspirativ Sanda.
CNSAS consideră că această ultimă evaluare a scrisului Rodicăi Stănoiu s-a făcut pe baza unor înscrisuri ridicate de la Institutul de Cercetări Juridice (ICJ) care ridică semne asupra autenticităţii lor, întrucât nu au dată şi nici număr de înregistrare.
Ultima oară, Curtea de Apel a acceptat drept înscrisuri de comparaţie trei documente, întinse pe patru file, din dosarul personal al Rodicăi Stănoiu de la ICJ, de pe vremea când aceasta era cercetătoare acolo, şi a respins propunerea Consiliului de a aduce drept probe scripte de la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, unde Stănoiu era profesor universitar.
Documentele acceptate de instanţă reprezintă o autobiografie, o notă explicativă care completează autobiografia şi o cerere de prelungire a şederii la Montreal, unde preda un curs, semnate olograf Mihaela-Rodica Stănoiu. Modul cum au fost prelevate documentele e o altă poveste. Doi reprezentanţi ai CNSAS s-au prezentat la ICJ pentru a extrage documente relevante. Au fost întâmpinaţi de reprezentanţii instituţiei şi, de faţă cu Rodica Stănoiu, li s-a înmânat un dosărel cu cele trei documente, însumând patru pagini, fără să aibă nici o garanţie că foile fuseseră extrase din dosarul de personal al Rodicăi Stănoiu. Au cerut atunci să vadă întregul dosar, li s-a adus şi au avut posibilitatea să-l răsfoiască pentru scurt timp. Au apucat să vadă înscrisuri care aveau grafie asemănătoare cu cea din notele „Sandei“. Când delegaţii CNSAS au cerut pentru expertiză acele documente, şi nu cele cu care au fost întâmpinaţi, Rodica Stănoiu a înşfăcat dosarul, l-a strâns la piept şi a spus că „aici este viaţa mea privată şi nu umblă nimeni“.
Într-o notă depusă la dosarul de la Curtea de Apel, reprezentanţii CNSAS au precizat că, deşi Rodica Stănoiu a susţinut că documentele au fost scrise la interval de câţiva ani, informaţiile erau notate „pe hârtie similar degradată şi, mai ales, scrise cu pix cu pastă identică“, potrivit NewsIn. În aceeaşi notă se arată că documentele „ridică semne serioase de întrebare asupra autenticităţii şi, implicit, asupra valorii şi utilităţii unei noi expertize“, ceea ce înseamnă că, la termenul viitor, din 15 septembrie, Consiliul va cere o nouă expertiză. Totuşi, INEC a evaluat scrisul din cele două seturi de documente, aşa cum i-a cerut instanţa, şi a ajuns la concluzia că notele informative semnate „Sanda“ şi înscrisurile de la ICJ provin de la două feluri diferite de scriere.
Prima evaluare care a stabilit că Rodica Stănoiu şi Sanda sunt una şi aceeaşi persoană a fost făcută de expertul Gheorghe Ene, la cererea CNSAS, care a comparat notele informative din perioada 1983-1986 cu declaraţia de avere a lui Stănoiu din anul 2006 şi declaraţia sa olografă, de necolaborare cu Securitatea, dată în campania electorală din 2004. A doua a fost făcută de Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Bucureşti şi a confirmat-o pe prima. A treia a fost făcută de CNSAS pe baza comparării delaţiunilor de la Securitate cu înscrisuri din dosarul de la „Paşapoarte“ al Rodicăi Stănoiu, care călătorea mult în străinătate, şi care aveau dată, ştampilă şi număr de înregistrare. Şi această expertiză a confirmat că scrisul „Sandei“ este acelaşi cu cel al Rodicăi Stănoiu, însă instanţa a refuzat-o, pe motiv că este extrajudiciară. A patra este cea făcută recent de INEC pe documente alese de Rodica Stănoiu, nedatate şi fără numere de înregistrare, iar soarta ei va fi discutată pe 15 septembrie, de Curtea de Apel.
Ce turna „Sanda“ la Securitate
CNSAS a stabilit, pe baza notelor informative ale „Sandei“, că principala ei misiune a fost turnarea colegei şi prietenei sale Marilena Uliescu, denumită de Securitate „Uţa“. Astfel, „Sanda“ scria securiştilor (uneori şi de câteva ori pe zi) tot ce afla despre prietena sa. În 1983 raporta, de exemplu, cum a văzut la „Uţa“ „bijuterii de aur neostentative - inele, brăţări, lanţ, cercei. Din acestea, doar două inele - cu safir şi rubin - n-au fost lucrate în ţară, restul sunt de provenienţă străină“. În altă notă, „Sanda“ povesteşte cum „Uţa“ urma să plece în Franţa şi să ducă unor prietene un stilou şi trei borcane cu şerbet şi să se întoarcă de acolo cu „nasturi, căptuşeală, pixuri cu bilă şi ciorapi în culori moderne“. Ofiţerul de Securitate a adăugat că „Sanda“ i-a adus stiloul care urmă să fie dus în Franţa pentru verificare şi i-a promis şi că îi va aduce şi obiectele franţuzeşti la verificat. Într-o altă notă, sursa raporta că la ICJ au sosit nişte pachete de cărţi din URSS care conţineau bileţele scrise în limba rusă. Tot ea a anunţat încercarea unei amice de a-şi ajuta o prietenă să completeze actele de studii ale fiului ei fugar, lucru luat imediat de Securitate în vizor. În altă notă, „Sanda“ l-a turnat şi pe colegul ei de-atunci Adrian Năstase, pentru că o ducea pe „Uţa“ la pansat când aceasta avea piciorul în ghips. (S.P.)
Cotidianul.ro
26 Iul 2009 Simona Popa
CNSAS susţine că ultima evaluare a scrisului Rodicăi Stănoiu, pentru a se vedea dacă notele informative semnate „Sanda“ sunt ale ei, pleacă de la înscrisuri care nu au dată, nu sunt înregistrate şi, deci, nu sunt veridice.
Ultima expertiză în cazul Rodicăi Stănoiu, făcută de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice (INEC) şi depusă recent la dosarul de la Curtea de Apel Bucureşti (CAB), arată că înscrisurile de comparaţie şi notele informative semnate „Sanda“ au fost scrise de persoane diferite. Aceasta este prima expertiză, din cele patru efectuate până acum, care este favorabilă Rodicăi Stănoiu. Fostul ministru al Justiţiei a contestat în instanţă verdictul dat de CNSAS, de colaboare cu fosta Securitate ca poliţie politică, şi susţine că nu ea a scris cele 51 de note informative semnate cu numele conspirativ Sanda.
CNSAS consideră că această ultimă evaluare a scrisului Rodicăi Stănoiu s-a făcut pe baza unor înscrisuri ridicate de la Institutul de Cercetări Juridice (ICJ) care ridică semne asupra autenticităţii lor, întrucât nu au dată şi nici număr de înregistrare.
Ultima oară, Curtea de Apel a acceptat drept înscrisuri de comparaţie trei documente, întinse pe patru file, din dosarul personal al Rodicăi Stănoiu de la ICJ, de pe vremea când aceasta era cercetătoare acolo, şi a respins propunerea Consiliului de a aduce drept probe scripte de la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, unde Stănoiu era profesor universitar.
Documentele acceptate de instanţă reprezintă o autobiografie, o notă explicativă care completează autobiografia şi o cerere de prelungire a şederii la Montreal, unde preda un curs, semnate olograf Mihaela-Rodica Stănoiu. Modul cum au fost prelevate documentele e o altă poveste. Doi reprezentanţi ai CNSAS s-au prezentat la ICJ pentru a extrage documente relevante. Au fost întâmpinaţi de reprezentanţii instituţiei şi, de faţă cu Rodica Stănoiu, li s-a înmânat un dosărel cu cele trei documente, însumând patru pagini, fără să aibă nici o garanţie că foile fuseseră extrase din dosarul de personal al Rodicăi Stănoiu. Au cerut atunci să vadă întregul dosar, li s-a adus şi au avut posibilitatea să-l răsfoiască pentru scurt timp. Au apucat să vadă înscrisuri care aveau grafie asemănătoare cu cea din notele „Sandei“. Când delegaţii CNSAS au cerut pentru expertiză acele documente, şi nu cele cu care au fost întâmpinaţi, Rodica Stănoiu a înşfăcat dosarul, l-a strâns la piept şi a spus că „aici este viaţa mea privată şi nu umblă nimeni“.
Într-o notă depusă la dosarul de la Curtea de Apel, reprezentanţii CNSAS au precizat că, deşi Rodica Stănoiu a susţinut că documentele au fost scrise la interval de câţiva ani, informaţiile erau notate „pe hârtie similar degradată şi, mai ales, scrise cu pix cu pastă identică“, potrivit NewsIn. În aceeaşi notă se arată că documentele „ridică semne serioase de întrebare asupra autenticităţii şi, implicit, asupra valorii şi utilităţii unei noi expertize“, ceea ce înseamnă că, la termenul viitor, din 15 septembrie, Consiliul va cere o nouă expertiză. Totuşi, INEC a evaluat scrisul din cele două seturi de documente, aşa cum i-a cerut instanţa, şi a ajuns la concluzia că notele informative semnate „Sanda“ şi înscrisurile de la ICJ provin de la două feluri diferite de scriere.
Prima evaluare care a stabilit că Rodica Stănoiu şi Sanda sunt una şi aceeaşi persoană a fost făcută de expertul Gheorghe Ene, la cererea CNSAS, care a comparat notele informative din perioada 1983-1986 cu declaraţia de avere a lui Stănoiu din anul 2006 şi declaraţia sa olografă, de necolaborare cu Securitatea, dată în campania electorală din 2004. A doua a fost făcută de Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Bucureşti şi a confirmat-o pe prima. A treia a fost făcută de CNSAS pe baza comparării delaţiunilor de la Securitate cu înscrisuri din dosarul de la „Paşapoarte“ al Rodicăi Stănoiu, care călătorea mult în străinătate, şi care aveau dată, ştampilă şi număr de înregistrare. Şi această expertiză a confirmat că scrisul „Sandei“ este acelaşi cu cel al Rodicăi Stănoiu, însă instanţa a refuzat-o, pe motiv că este extrajudiciară. A patra este cea făcută recent de INEC pe documente alese de Rodica Stănoiu, nedatate şi fără numere de înregistrare, iar soarta ei va fi discutată pe 15 septembrie, de Curtea de Apel.
Ce turna „Sanda“ la Securitate
CNSAS a stabilit, pe baza notelor informative ale „Sandei“, că principala ei misiune a fost turnarea colegei şi prietenei sale Marilena Uliescu, denumită de Securitate „Uţa“. Astfel, „Sanda“ scria securiştilor (uneori şi de câteva ori pe zi) tot ce afla despre prietena sa. În 1983 raporta, de exemplu, cum a văzut la „Uţa“ „bijuterii de aur neostentative - inele, brăţări, lanţ, cercei. Din acestea, doar două inele - cu safir şi rubin - n-au fost lucrate în ţară, restul sunt de provenienţă străină“. În altă notă, „Sanda“ povesteşte cum „Uţa“ urma să plece în Franţa şi să ducă unor prietene un stilou şi trei borcane cu şerbet şi să se întoarcă de acolo cu „nasturi, căptuşeală, pixuri cu bilă şi ciorapi în culori moderne“. Ofiţerul de Securitate a adăugat că „Sanda“ i-a adus stiloul care urmă să fie dus în Franţa pentru verificare şi i-a promis şi că îi va aduce şi obiectele franţuzeşti la verificat. Într-o altă notă, sursa raporta că la ICJ au sosit nişte pachete de cărţi din URSS care conţineau bileţele scrise în limba rusă. Tot ea a anunţat încercarea unei amice de a-şi ajuta o prietenă să completeze actele de studii ale fiului ei fugar, lucru luat imediat de Securitate în vizor. În altă notă, „Sanda“ l-a turnat şi pe colegul ei de-atunci Adrian Năstase, pentru că o ducea pe „Uţa“ la pansat când aceasta avea piciorul în ghips. (S.P.)
Deputaţii chiulangii semnează „prezent“ cu mâna colegilor
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
26 Iul 2009 Lucian Gheorghiu
Evidenţa chiulangiilor de la Camera Deputaţilor este o adevărată zonă crepusculară: în scripte apar 846 de absenţe în 4 luni, în realitate sunt mult mai multe.
În perioada februarie-mai 2009, în Camera Deputaţilor s-au înregistrat, conform condicii de prezenţă, 846 de absenţe la cele 30 de şedinţe de plen. La nivel de grupuri parlamentare, PDL a „bifat“ cele mai multe absenţe în primele patru luni ale sesiunii de primăvară: 297. Individual, avem doi „campioni“: ex-premierul Călin Popescu Tăriceanu (PNL) şi „bobocul“ Adrian Dragoş Iftime, deputat PDL de Vaslui, ambii cu câte 18 absenţe.
Cifrele oficiale privind absenţele deputaţilor nu sunt deloc reale. De exemplu, în lunile aprilie şi mai, PSD, care are 113 deputaţi, a „înregistrat“ 36, respectiv 27 de absenţe la şedinţele din plen.
În aceleaşi luni, UDMR, care are doar 22 de deputaţi, a contabilizat mai multe absenţe decât PSD, 38, respectiv 29. Explicaţia este simplă: cei din PSD s-au dovedit a fi „profesionişti“ la capitolul semnării în condica de prezenţă pentru colegii absenţi. O verificare (prin sondaj) efectuată de Cotidianul este mai mult decât relevantă: în şedinţa de plen din 12 mai, la sesiunea de vot, PSD a avut în sală 73 de deputaţi din 113. Deci 40 de absenţi. În condica de prezenţă însă, doar 7 deputaţi PSD figurează ca absenţi. Această situaţie nu este singulară şi este practicată de toate formaţiunile politice. La începutul anului 2008, preşedintele de atunci al Camerei, Bogdan Olteanu, a propus renunţarea la condică şi a pledat pentru stabilirea electronică a prezenţei. PSD şi PDL s-au opus acestei propuneri. În urmă cu două luni, actualul preşedinte, Roberta Anastase, a anunţat că numele absenţilor vor fi făcute publice pe site-ul Camerei. Până în prezent, nici acest lucru nu s-a realizat.
În perioada similară a anului trecut, numărul de absenţe înregistrate a fost de 701, dar în numai 24 şedinţe de plen, câte au avut loc în lunile februarie-mai. Şi în acest an - ca de altfel şi în prima sesiune din 2008 -, conform oficialilor Camerei, nu există nici o absenţă nemotivată. Motivarea absenţelor se face de către liderul de grup parlamentar pe bază de vorbe sau simple hârtii justificative. Este adevărat, unii dintre cei care figurează ca absenţi au participat la acţiuni oficiale în străinătate, acestea fiind printre puţinele absenţe motivate real. Dintre deputaţii care s-au aflat în top 10 în primăvara anului 2008, unul singur se mai regăseşte în actualul Parlament: este vorba de PSD-istul Nicolae Bănicioiu. Anul trecut, cu 15 absenţe, el se afla pe locul 3. Acum, conform condicii de prezenţă, Bănicioiu are o singură absenţă, deşi este unul dintre parlamentarii care aproape zilnic erau de găsit în studiourile tv, la talk show-uri.
Dintre absenţii din top 10, doar Daniel Buda a putut fi contactat telefonic. El ne-a precizat următoarele: „Absenţele sunt motivate, deoarece am avut aprobare să lucrez la Comisia pentru coduri, care şi-a desfăşurat lucrările în paralel cu plenul“.
Top 10 absenţi
1-2. Adrian Iftime (PDL) şi C.P. Tăriceanu (PNL) - 18 absenţe
3. Daniel Buda (PDL) - 15 absenţe
4-6. William Brînză (PDL), Ludovic Orban (PNL) şi Gergely Olosz (UDMR) - 13 absenţe
7. Gabriel Tiţa (PSD) - 12 absenţe
8-10. Gabriel Vlase (PSD), Nicolae Păun (minorităţi) şi George Scutaru (PNL) - 11 absenţe
Cotidianul.ro
26 Iul 2009 Lucian Gheorghiu
Evidenţa chiulangiilor de la Camera Deputaţilor este o adevărată zonă crepusculară: în scripte apar 846 de absenţe în 4 luni, în realitate sunt mult mai multe.
În perioada februarie-mai 2009, în Camera Deputaţilor s-au înregistrat, conform condicii de prezenţă, 846 de absenţe la cele 30 de şedinţe de plen. La nivel de grupuri parlamentare, PDL a „bifat“ cele mai multe absenţe în primele patru luni ale sesiunii de primăvară: 297. Individual, avem doi „campioni“: ex-premierul Călin Popescu Tăriceanu (PNL) şi „bobocul“ Adrian Dragoş Iftime, deputat PDL de Vaslui, ambii cu câte 18 absenţe.
Cifrele oficiale privind absenţele deputaţilor nu sunt deloc reale. De exemplu, în lunile aprilie şi mai, PSD, care are 113 deputaţi, a „înregistrat“ 36, respectiv 27 de absenţe la şedinţele din plen.
În aceleaşi luni, UDMR, care are doar 22 de deputaţi, a contabilizat mai multe absenţe decât PSD, 38, respectiv 29. Explicaţia este simplă: cei din PSD s-au dovedit a fi „profesionişti“ la capitolul semnării în condica de prezenţă pentru colegii absenţi. O verificare (prin sondaj) efectuată de Cotidianul este mai mult decât relevantă: în şedinţa de plen din 12 mai, la sesiunea de vot, PSD a avut în sală 73 de deputaţi din 113. Deci 40 de absenţi. În condica de prezenţă însă, doar 7 deputaţi PSD figurează ca absenţi. Această situaţie nu este singulară şi este practicată de toate formaţiunile politice. La începutul anului 2008, preşedintele de atunci al Camerei, Bogdan Olteanu, a propus renunţarea la condică şi a pledat pentru stabilirea electronică a prezenţei. PSD şi PDL s-au opus acestei propuneri. În urmă cu două luni, actualul preşedinte, Roberta Anastase, a anunţat că numele absenţilor vor fi făcute publice pe site-ul Camerei. Până în prezent, nici acest lucru nu s-a realizat.
În perioada similară a anului trecut, numărul de absenţe înregistrate a fost de 701, dar în numai 24 şedinţe de plen, câte au avut loc în lunile februarie-mai. Şi în acest an - ca de altfel şi în prima sesiune din 2008 -, conform oficialilor Camerei, nu există nici o absenţă nemotivată. Motivarea absenţelor se face de către liderul de grup parlamentar pe bază de vorbe sau simple hârtii justificative. Este adevărat, unii dintre cei care figurează ca absenţi au participat la acţiuni oficiale în străinătate, acestea fiind printre puţinele absenţe motivate real. Dintre deputaţii care s-au aflat în top 10 în primăvara anului 2008, unul singur se mai regăseşte în actualul Parlament: este vorba de PSD-istul Nicolae Bănicioiu. Anul trecut, cu 15 absenţe, el se afla pe locul 3. Acum, conform condicii de prezenţă, Bănicioiu are o singură absenţă, deşi este unul dintre parlamentarii care aproape zilnic erau de găsit în studiourile tv, la talk show-uri.
Dintre absenţii din top 10, doar Daniel Buda a putut fi contactat telefonic. El ne-a precizat următoarele: „Absenţele sunt motivate, deoarece am avut aprobare să lucrez la Comisia pentru coduri, care şi-a desfăşurat lucrările în paralel cu plenul“.
Top 10 absenţi
1-2. Adrian Iftime (PDL) şi C.P. Tăriceanu (PNL) - 18 absenţe
3. Daniel Buda (PDL) - 15 absenţe
4-6. William Brînză (PDL), Ludovic Orban (PNL) şi Gergely Olosz (UDMR) - 13 absenţe
7. Gabriel Tiţa (PSD) - 12 absenţe
8-10. Gabriel Vlase (PSD), Nicolae Păun (minorităţi) şi George Scutaru (PNL) - 11 absenţe
Răspuns oficial scris de primarul unui oraş din România: dacă nu îţi convin drumurile, mută-te pe Riviera Franceză
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
25 Iul 2009 Doru Cireasa
Primarul din Breaza îl ironizează într-un document oficial pe un cetăţean care a formulat o plângere privind starea deplorabilă a unui drum din oraş.
E-mailul domnului Robert Calcan
24 Iul 2009 E-mailul domnului Robert Calcan
E-mailul domnului Robert Calcan
Că drumurile din România sunt proaste nu e o noutate. Surprinzător este modul în care primarii unor localităţi importante, cu veleităţi turistice, tratează cetăţenii care i-au votat, atunci când aceştia îşi reclamă nemulţumirile.
Pe 7 iulie, Robert Calcan, locuitor al oraşului Breaza, trimite primarului PDL Nicolae Ferăstrăeru un e-mail în care se plânge de starea proastă a singurului drum de legătura dintre oraş şi gară. Pentru Robert Calcan drumul era unul important, căci îl parcurgea zilnic către gară, de unde lua trenul spre Bucureşti, unde lucrează. Spre dovadă Robert Calcan a şi ataşat mesajului său câteva poze sugestive ale acestui drum.
Tonul adoptat de Calcan în mesajul său adresat primăriei unui oraş, de altfel plin de vile, nu a fost unul blajin. În deschiderea mesajului primarul a fost atenţionat că suntem în secolul XXI şi că ultimele plombe pe şosea au fost puse în urmă cu un an. Actualul primar nu îi mai dă lui Robert Calcan nici o speranţă, ceea ce acesta a şi scris în mesajul său. “Nu mai am speranţe că veţi face ceva pentru a îndrepta lucrurile, de aceea voi trimite pozele cu explicaţii complete pe toate site-urile canalelor de ştiri. Poate, într-o zi, vreo televiziune va intră în «oraş» (la cum arată Breaza, trebuie să pun ghilimele) şi va face publice problemele acestei aşezări. Cred că numai aşa există şanse de rezolvare. Când vă veţi face de ruşine în faţa camerelor de luat vederi, atunci s-ar putea să vă pese de localitatea asta!”, îi scrie Calcan primarului său.
Răspunsul venit de la primărie a fost stupefiant. “Am citit e-mailul dvs. (...) observ că intervenţia a fost foarte promptă, dar observ totuşi că aţi început să folosiţi formulele deja devenite clasice: «mă duc mai departe sau, mai nou, chem televiziunea»“, îi răspunde primarul lui Robert Calcan. După urecheala administrată lui Calcan urmează miştourile ieftine ale primarului Ferăstrăeru. “Am senzaţia că noi funcţionarii primăriei, şi mai ales eu, nu facem nimic pentru oraş, ci aşteptăm reacţia unui binevoitor ca dvs. care le cam ştie pe toate”, îl admonestează primarul. După ce s-a răcorit în primul paragraf al răspunsului său adresat lui Robert Calcan, primarul revine la gânduri mai bune. Cetăţeanul este informat că drumul în cauză ar fi propus pentru asfaltare în cadrul unui proiect finanţat dintr-un program european care se derulează între 2007 şi 2013. La doi ani de la demararea acestui program, primarul nu prea îi ştie numele. Programul este botezat de Ferăstraeru PORR, probabil în ton cu o firmă de construcţii importantă din Germania care are acest nume, în loc de POR (Program Operaţional Regional). Ca să termine în ton, primarul îi face şi o recomandare cetăţeanului nemulţumit. “Şi dacă nu vă mai plac drumurile din Breaza, vă recomand o staţiune de pe Riviera Franceză”, spune Ferăstrăeru.
Specialiştii în relaţii publice sunt stupefiaţi de reacţia primarului. “Primim tot felul de solicitări, unele imposibile. Un cetăţean ne-a trimis chiar un proiect de lege privitor la înfiinţarea unei colonii spaţiale. A trebuit să îi răspundem căci aşa ne obligă legea. În astfel de situaţii poţi folosi formule standard, îi poţi spune că analizezi propunerea sa, îi mulţumeşti pentru sesizare, dar în nici un caz nu dai astfel de răspunsuri”, spune şeful biroului de relaţii publice al unui important minister din România.
Cotidianul.ro
25 Iul 2009 Doru Cireasa
Primarul din Breaza îl ironizează într-un document oficial pe un cetăţean care a formulat o plângere privind starea deplorabilă a unui drum din oraş.
E-mailul domnului Robert Calcan
24 Iul 2009 E-mailul domnului Robert Calcan
E-mailul domnului Robert Calcan
Că drumurile din România sunt proaste nu e o noutate. Surprinzător este modul în care primarii unor localităţi importante, cu veleităţi turistice, tratează cetăţenii care i-au votat, atunci când aceştia îşi reclamă nemulţumirile.
Pe 7 iulie, Robert Calcan, locuitor al oraşului Breaza, trimite primarului PDL Nicolae Ferăstrăeru un e-mail în care se plânge de starea proastă a singurului drum de legătura dintre oraş şi gară. Pentru Robert Calcan drumul era unul important, căci îl parcurgea zilnic către gară, de unde lua trenul spre Bucureşti, unde lucrează. Spre dovadă Robert Calcan a şi ataşat mesajului său câteva poze sugestive ale acestui drum.
Tonul adoptat de Calcan în mesajul său adresat primăriei unui oraş, de altfel plin de vile, nu a fost unul blajin. În deschiderea mesajului primarul a fost atenţionat că suntem în secolul XXI şi că ultimele plombe pe şosea au fost puse în urmă cu un an. Actualul primar nu îi mai dă lui Robert Calcan nici o speranţă, ceea ce acesta a şi scris în mesajul său. “Nu mai am speranţe că veţi face ceva pentru a îndrepta lucrurile, de aceea voi trimite pozele cu explicaţii complete pe toate site-urile canalelor de ştiri. Poate, într-o zi, vreo televiziune va intră în «oraş» (la cum arată Breaza, trebuie să pun ghilimele) şi va face publice problemele acestei aşezări. Cred că numai aşa există şanse de rezolvare. Când vă veţi face de ruşine în faţa camerelor de luat vederi, atunci s-ar putea să vă pese de localitatea asta!”, îi scrie Calcan primarului său.
Răspunsul venit de la primărie a fost stupefiant. “Am citit e-mailul dvs. (...) observ că intervenţia a fost foarte promptă, dar observ totuşi că aţi început să folosiţi formulele deja devenite clasice: «mă duc mai departe sau, mai nou, chem televiziunea»“, îi răspunde primarul lui Robert Calcan. După urecheala administrată lui Calcan urmează miştourile ieftine ale primarului Ferăstrăeru. “Am senzaţia că noi funcţionarii primăriei, şi mai ales eu, nu facem nimic pentru oraş, ci aşteptăm reacţia unui binevoitor ca dvs. care le cam ştie pe toate”, îl admonestează primarul. După ce s-a răcorit în primul paragraf al răspunsului său adresat lui Robert Calcan, primarul revine la gânduri mai bune. Cetăţeanul este informat că drumul în cauză ar fi propus pentru asfaltare în cadrul unui proiect finanţat dintr-un program european care se derulează între 2007 şi 2013. La doi ani de la demararea acestui program, primarul nu prea îi ştie numele. Programul este botezat de Ferăstraeru PORR, probabil în ton cu o firmă de construcţii importantă din Germania care are acest nume, în loc de POR (Program Operaţional Regional). Ca să termine în ton, primarul îi face şi o recomandare cetăţeanului nemulţumit. “Şi dacă nu vă mai plac drumurile din Breaza, vă recomand o staţiune de pe Riviera Franceză”, spune Ferăstrăeru.
Specialiştii în relaţii publice sunt stupefiaţi de reacţia primarului. “Primim tot felul de solicitări, unele imposibile. Un cetăţean ne-a trimis chiar un proiect de lege privitor la înfiinţarea unei colonii spaţiale. A trebuit să îi răspundem căci aşa ne obligă legea. În astfel de situaţii poţi folosi formule standard, îi poţi spune că analizezi propunerea sa, îi mulţumeşti pentru sesizare, dar în nici un caz nu dai astfel de răspunsuri”, spune şeful biroului de relaţii publice al unui important minister din România.
vineri, 24 iulie 2009
Cam asa ar trebui sa arate un stat de drept.
Romania trebuie salvata!
Nu sa decida parlamentarii cine este judecat si cine nu.
Cand autoritatiile competente au filat omul, prins cu mata in sac, il ridica si este dus dupa zabrele. Este o chestie logica si atat, nu ne ascundem, nu scapam prin justitie, nu fugim la plaje in Florida.
Asa arata un stat de drept!
Nu sa decida parlamentarii cine este judecat si cine nu.
Cand autoritatiile competente au filat omul, prins cu mata in sac, il ridica si este dus dupa zabrele. Este o chestie logica si atat, nu ne ascundem, nu scapam prin justitie, nu fugim la plaje in Florida.
Asa arata un stat de drept!
Primari si rabini suspectati de coruptie si trafic cu organe in SUA
Romania trebuie salvata!
Aproape 40 de politicieni si oficiali locali, dar si cinci rabini au fost arestati joi in statul New Jersey in cursul unei operatiuni de anihilare a unei vaste retele de tip mafiot, care se ocupa inclusiv de trafic cu organe si avea ramificatii pana in Israel si Elvetia.
Primarii oraselor Hoboken, Secaucus si Ridgefield, din statul New Jersey, figureaza printre persoanele arestate in cadrul acestei operatiuni, care a inceput joi in zori. Autoritatile banuiesc persoanele retinute de coruptie, extorcare de fonduri, spalare de bani si trafic cu organe, scrie NewsIn.
Televiziunile au prezentat imagini cu acesti lideri locali avand catuse la maini si aflati intr-un autocar ce urma sa-i duca spre locul de detentie. Alaturi de ei se aflau rabini in tinuta traditionala. Mai multe sinagogi au fost perchezitionate, iar in total au fost arestate 44 de persoane, scrie NewsIn.
"Aceste personalitati politice s-au vandut", a declarat procurorul Ralph Marra intr-o conferinta de presa in care i-a acuzat, pe de alta parte, pe liderii religiosi evrei ca "si-au ascuns vastele activitati criminale in spatele unei fatade a respectabilitatii".
Operatiunea - la care au participat circa 300 de agenti federali - pare sa fie una dintre cele mai vaste lansate vreodata in statul New Jersey, cunoscut pentru relatiile sale nesanatoase dintre politica si crima organizata. Acest stat a servit drept cadru pentru serialul de televiziune "Clanul Soprano" ce are in prim-plan mafia.
Autoritatile au declarat ca anchetau de zece ani reteaua de coruptie organizata. Potrivit justitiei, alesii locali primeau mita sau dadeau mita electorala. In ceea ce-l priveste pe rabinul Levy Izhak Rosenbaum, din Brooklyn, el este acuzat de trafic cu organe, pentru ca a convins "donatori" sa-i vanda pentru 10.000 de dolari rinichi pe care ii revindea apoi de sase ori mai scump. Potrivit acuzarii, rabinul se ocupa cu astfel de practici de zece ani.
Guvernatorul democrat de New Jersey, Jon Corzine, a denuntat "un grad de coruptie scandalos si intolerabil". Coruptia este inacceptabila, peste tot, oricand si din partea indiferent cui, a subliniat el intr-o declaratie scrisa. Corzine risca sa nu fie reales in noiembrie in fata republicanului Chris Christie, un fost procuror care are la activ mai multi ani de lupta impotriva coruptiei din New Jersey.
Politia a dezmintit orice motivatie politica ce ar sta in spatele acestor arestari, care ii vizeaza atat pe democrati, cat si pe democrati. "Nu este vorba nici de politica, nici de religie. Este vorba despre infractori care activeaza in politica si religie", a comentat un oficial al FBI, Weysan Dun.
Suspectii risca pana la 20 de ani inchisoare pentru abuz de putere si spalare de bani, zece ani pentru abuz in serviciu si cinci ani pentru trafic cu organe.
Potrivit Reuters, in centrul investigatiei a fost un informator care in 2006 a fost acuzat de frauda bancara si care a lucrat apoi sub acoperire dandu-se drept dezvoltator imobiliar si proprietar al unor afaceri. El platea oficiali din administratie pentru a obtine aprobari si contracte publice in nordul statului New Jersey. In scene demne de serialul "Clanul Soprano" acuzatii se intalneau pentru a incasa mita in restaurante, parcari, chiar si toalete. Mita pe care o luau era cuprinsa intre 10.000 si 25.000 de dolari.
Coruptia dezvaluita de informator a condus politia catre o retea separata de spalare de bani in care erau implicati rabini si care opera intre Brooklyn, Deal, New Jersey si Israel. Intre iunie 2007 si iulie 2009 reteaua a spalat trei milioane de dolari pentru martorul sub acoperire.
Publicat: astazi 9am
Aproape 40 de politicieni si oficiali locali, dar si cinci rabini au fost arestati joi in statul New Jersey in cursul unei operatiuni de anihilare a unei vaste retele de tip mafiot, care se ocupa inclusiv de trafic cu organe si avea ramificatii pana in Israel si Elvetia.
Primarii oraselor Hoboken, Secaucus si Ridgefield, din statul New Jersey, figureaza printre persoanele arestate in cadrul acestei operatiuni, care a inceput joi in zori. Autoritatile banuiesc persoanele retinute de coruptie, extorcare de fonduri, spalare de bani si trafic cu organe, scrie NewsIn.
Televiziunile au prezentat imagini cu acesti lideri locali avand catuse la maini si aflati intr-un autocar ce urma sa-i duca spre locul de detentie. Alaturi de ei se aflau rabini in tinuta traditionala. Mai multe sinagogi au fost perchezitionate, iar in total au fost arestate 44 de persoane, scrie NewsIn.
"Aceste personalitati politice s-au vandut", a declarat procurorul Ralph Marra intr-o conferinta de presa in care i-a acuzat, pe de alta parte, pe liderii religiosi evrei ca "si-au ascuns vastele activitati criminale in spatele unei fatade a respectabilitatii".
Operatiunea - la care au participat circa 300 de agenti federali - pare sa fie una dintre cele mai vaste lansate vreodata in statul New Jersey, cunoscut pentru relatiile sale nesanatoase dintre politica si crima organizata. Acest stat a servit drept cadru pentru serialul de televiziune "Clanul Soprano" ce are in prim-plan mafia.
Autoritatile au declarat ca anchetau de zece ani reteaua de coruptie organizata. Potrivit justitiei, alesii locali primeau mita sau dadeau mita electorala. In ceea ce-l priveste pe rabinul Levy Izhak Rosenbaum, din Brooklyn, el este acuzat de trafic cu organe, pentru ca a convins "donatori" sa-i vanda pentru 10.000 de dolari rinichi pe care ii revindea apoi de sase ori mai scump. Potrivit acuzarii, rabinul se ocupa cu astfel de practici de zece ani.
Guvernatorul democrat de New Jersey, Jon Corzine, a denuntat "un grad de coruptie scandalos si intolerabil". Coruptia este inacceptabila, peste tot, oricand si din partea indiferent cui, a subliniat el intr-o declaratie scrisa. Corzine risca sa nu fie reales in noiembrie in fata republicanului Chris Christie, un fost procuror care are la activ mai multi ani de lupta impotriva coruptiei din New Jersey.
Politia a dezmintit orice motivatie politica ce ar sta in spatele acestor arestari, care ii vizeaza atat pe democrati, cat si pe democrati. "Nu este vorba nici de politica, nici de religie. Este vorba despre infractori care activeaza in politica si religie", a comentat un oficial al FBI, Weysan Dun.
Suspectii risca pana la 20 de ani inchisoare pentru abuz de putere si spalare de bani, zece ani pentru abuz in serviciu si cinci ani pentru trafic cu organe.
Potrivit Reuters, in centrul investigatiei a fost un informator care in 2006 a fost acuzat de frauda bancara si care a lucrat apoi sub acoperire dandu-se drept dezvoltator imobiliar si proprietar al unor afaceri. El platea oficiali din administratie pentru a obtine aprobari si contracte publice in nordul statului New Jersey. In scene demne de serialul "Clanul Soprano" acuzatii se intalneau pentru a incasa mita in restaurante, parcari, chiar si toalete. Mita pe care o luau era cuprinsa intre 10.000 si 25.000 de dolari.
Coruptia dezvaluita de informator a condus politia catre o retea separata de spalare de bani in care erau implicati rabini si care opera intre Brooklyn, Deal, New Jersey si Israel. Intre iunie 2007 si iulie 2009 reteaua a spalat trei milioane de dolari pentru martorul sub acoperire.
Publicat: astazi 9am
Mancam si o placinta?
Romania trebuie salvata!
Sa vedem cum stam cu placinta, mai dureaza?
Ce pofta de-o placinta am!!!
Sa vedem cum stam cu placinta, mai dureaza?
Ce pofta de-o placinta am!!!
Ridzi, cerută la penal pentru că a încercat să şteargă urmele
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
23 Iul 2009 Simona Popa
Monica Iacob-Ridzi a încredinţat direct, prin negocieri pe e-mail, contractele pentru Ziua Tineretului. După izbucnirea scandalului, ea le-a ordonat subordonaţilor să şteargă e-mailurile şi să simuleze o selecţie de oferte.
Lansarea imnului turistic
23 Iul 2009 Lansarea imnului turistic
Laura Codruţa Kövesi a înaintat joi Camerei Deputaţilor solicitarea DNA de aprobare a începerii urmăririi penale a Monicăi Iacob-Ridzi pentru modul în care a organizat evenimentele legate de Ziua Tineretului. Potrivit unui comunicat al Parchetului General, fostul ministru al Tineretului este suspectat de abuz în serviciu, fals intelectual, instigare la acces fără drept şi la ştergerea fără drept a datelor dintr-un sistem informatic. Noutăţile din acuzaţiile formulate de procurorul general al României în dosarul Ridzi sunt încercarea de falsificare a documentaţiei de atribuire a contractelor încheiate în afacerea „Ziua Tineretului“ şi ştergerea unor e-mailuri din calculatoarele de la Ministerul Tineretului şi Sporturilor (MTS).
„În cauză există indicii că, în cursul anului 2009, Iacob-Ridzi Monica Maria, în calitate de ministru al Ministerului Tineretului şi Sportului, împreună cu alţi funcţionari ai acestui minister, ajutaţi şi de administratorii a două firme private, au prejudiciat bugetul ministerului prin încheierea a trei contracte de servicii fără ca, în prealabil, să fie organizată şi derulată vreo procedură de atribuire“, se arată în comunicat motivul pentru care este suspectată de abuz în serviciu.
După izbucnirea scandalului, Ridzi a încercat să şteargă urmele afacerii, întrucât în cererea adresată Parlamentului îi mai sunt imputate trei fapte: fals intelectual, instigare la acces fără drept şi la ştergerea fără drept a datelor dintr-un sistem informatic.
Totodată, există indicii că pentru ascunderea încălcării dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice au fost întocmite, ulterior încheierii celor trei contracte, înscrisuri care să ateste în mod nereal derularea procedurii de achiziţie. Ridzi a solicitat administratorului reţelei informatice să şteargă date informatice pentru a nu fi descoperite, scop în care acesta a accesat fără drept sistemele informatice ale MTS şi a şters înregistrările“, se explicitează în solicitarea adresată Camerei Deputaţilor. Dezvăluirea privind falsificarea documentelor fusese făcută săptămâna trecută de Gazeta Sportului.
Potrivit unor surse judiciare, când afacerea a devenit publică, fostul ministru al Tineretului ar fi încercat, împreună cu avocaţii firmelor câştigătoare, să redacteze alte documente, care să aibă alte date faţă de cele reale, astfel încât ofertele depuse de firme să pară ulterioare invitaţiilor de participare. Mai exact, să transforme ceea ce a fost o încredinţare directă într-o aparentă selecţie de oferte. Mai mult, în minister se formase o reţea de angajaţi care ajutau firmele cu informaţii privitoare la oferte, preţuri, actele care trebuie depuse. Angajaţii schimbau informaţiile cu firmele pe e-mail, iar în momentul în care a izbucnit scandalul, Ridzi a cerut acestora să-şi şteargă e-mailurile. Unii dintre cei implicaţi au vorbit, însă, în faţa procurorilor DNA despre reţea şi le-au şi pus la dispoziţie o parte din corespondenţa electronică, atât cât nu fusese ştearsă. Chiar dacă sunt şterse, datele din e-mailuri rămân în hardurile calculatoarelor şi pot fi decriptate. Pentru a ajunge însă la ele, procurorii DNA au nevoie de avizul de începere a urmăririi penale, cel aşteptat de la Camera Deputaţilor.
Pe lângă avizul cerut pentru Monica Iacob-Ridzi, DNA a mai pus sub învinuire încă şase persoane, trei din MTS şi trei de la firmele câştigătoare, Artisan Consulting şi Mark Company, a anunţat miercuri Daniel Morar la Realitatea TV. Acestora li s-a pus deja sechestru pe conturi şi pe bunuri. Potrivit agenţiei NewsIn, cei trei învinuiţi din MTS sunt directorul economic, Paul Diaconu, directorul de achiziţii, Marius Mărcuţă, şi Ioana Vîrstă, consiliera lui Ridzi. Toţi cei trei s-au prezentat, miercuri, la DNA pentru a afla acuzaţiile.
Cotidianul.ro
23 Iul 2009 Simona Popa
Monica Iacob-Ridzi a încredinţat direct, prin negocieri pe e-mail, contractele pentru Ziua Tineretului. După izbucnirea scandalului, ea le-a ordonat subordonaţilor să şteargă e-mailurile şi să simuleze o selecţie de oferte.
Lansarea imnului turistic
23 Iul 2009 Lansarea imnului turistic
Laura Codruţa Kövesi a înaintat joi Camerei Deputaţilor solicitarea DNA de aprobare a începerii urmăririi penale a Monicăi Iacob-Ridzi pentru modul în care a organizat evenimentele legate de Ziua Tineretului. Potrivit unui comunicat al Parchetului General, fostul ministru al Tineretului este suspectat de abuz în serviciu, fals intelectual, instigare la acces fără drept şi la ştergerea fără drept a datelor dintr-un sistem informatic. Noutăţile din acuzaţiile formulate de procurorul general al României în dosarul Ridzi sunt încercarea de falsificare a documentaţiei de atribuire a contractelor încheiate în afacerea „Ziua Tineretului“ şi ştergerea unor e-mailuri din calculatoarele de la Ministerul Tineretului şi Sporturilor (MTS).
„În cauză există indicii că, în cursul anului 2009, Iacob-Ridzi Monica Maria, în calitate de ministru al Ministerului Tineretului şi Sportului, împreună cu alţi funcţionari ai acestui minister, ajutaţi şi de administratorii a două firme private, au prejudiciat bugetul ministerului prin încheierea a trei contracte de servicii fără ca, în prealabil, să fie organizată şi derulată vreo procedură de atribuire“, se arată în comunicat motivul pentru care este suspectată de abuz în serviciu.
După izbucnirea scandalului, Ridzi a încercat să şteargă urmele afacerii, întrucât în cererea adresată Parlamentului îi mai sunt imputate trei fapte: fals intelectual, instigare la acces fără drept şi la ştergerea fără drept a datelor dintr-un sistem informatic.
Totodată, există indicii că pentru ascunderea încălcării dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice au fost întocmite, ulterior încheierii celor trei contracte, înscrisuri care să ateste în mod nereal derularea procedurii de achiziţie. Ridzi a solicitat administratorului reţelei informatice să şteargă date informatice pentru a nu fi descoperite, scop în care acesta a accesat fără drept sistemele informatice ale MTS şi a şters înregistrările“, se explicitează în solicitarea adresată Camerei Deputaţilor. Dezvăluirea privind falsificarea documentelor fusese făcută săptămâna trecută de Gazeta Sportului.
Potrivit unor surse judiciare, când afacerea a devenit publică, fostul ministru al Tineretului ar fi încercat, împreună cu avocaţii firmelor câştigătoare, să redacteze alte documente, care să aibă alte date faţă de cele reale, astfel încât ofertele depuse de firme să pară ulterioare invitaţiilor de participare. Mai exact, să transforme ceea ce a fost o încredinţare directă într-o aparentă selecţie de oferte. Mai mult, în minister se formase o reţea de angajaţi care ajutau firmele cu informaţii privitoare la oferte, preţuri, actele care trebuie depuse. Angajaţii schimbau informaţiile cu firmele pe e-mail, iar în momentul în care a izbucnit scandalul, Ridzi a cerut acestora să-şi şteargă e-mailurile. Unii dintre cei implicaţi au vorbit, însă, în faţa procurorilor DNA despre reţea şi le-au şi pus la dispoziţie o parte din corespondenţa electronică, atât cât nu fusese ştearsă. Chiar dacă sunt şterse, datele din e-mailuri rămân în hardurile calculatoarelor şi pot fi decriptate. Pentru a ajunge însă la ele, procurorii DNA au nevoie de avizul de începere a urmăririi penale, cel aşteptat de la Camera Deputaţilor.
Pe lângă avizul cerut pentru Monica Iacob-Ridzi, DNA a mai pus sub învinuire încă şase persoane, trei din MTS şi trei de la firmele câştigătoare, Artisan Consulting şi Mark Company, a anunţat miercuri Daniel Morar la Realitatea TV. Acestora li s-a pus deja sechestru pe conturi şi pe bunuri. Potrivit agenţiei NewsIn, cei trei învinuiţi din MTS sunt directorul economic, Paul Diaconu, directorul de achiziţii, Marius Mărcuţă, şi Ioana Vîrstă, consiliera lui Ridzi. Toţi cei trei s-au prezentat, miercuri, la DNA pentru a afla acuzaţiile.
Trei miniştri de dăm în gropi: 200 de milioane USD pierdute
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
23 Iul 2009 Doru Cireasa
Din 2004, România a pierdut împrumuturi ale Băncii Mondiale de aproximativ 200 de milioane de dolari destinaţi modernizării sectorului rutier.
În noiembrie 2006, România a luat de la BM-BIRD un împrumut în valoare de 180 de milioane de dolari. Suma reprezenta componenta financiară a proiectului de suport al sectorului transporturilor şi urma să fie completată cu 45 de milioane de dolari, cu titlul de cofinanţare a proiectului, de la buget. Potrivit fişei proiectului de pe site-ul instituţiei mondiale, 50% din bani urmau să fie folosiţi pentru „susţinerea CNADNR în derularea programului de întreţinere periodică şi reparaţii curente pe drumurile naţionale”. Restul urmau să fie cheltuiţi pentru lucrări similare, dar efectuate pe sectorul de cale ferată interoperabil cu cel a UE.
Conform preţurilor curente de pe piaţă, aproximativ 500.000 de dolari pentru repararea unui kilometru de drum naţional, din aceştia bani s-ar fi putut repara capital 500 de kilometri de drumuri naţionale.
Programul este încă în vigoare, până la finele anului, dar împrumutul aferent acordat de BIRD a expirat la finele anului trecut. Din suma totală de 180 de milioane, Ministerul Transporturilor nu a cheltuit decât 27 de milioane de dolari, adică 15% din total. Aceasta în pofida faptului că în general împrumuturile acordate de BM-BIRD au dobânzi mici, cifrate între 3 şi 3,5%.
Pierzând aproximativ 152 de milioane de dolari ai Băncii Mondiale, fiindcă cheltuielile cu repararea drumurilor naţionale cresc exponenţial cu perioada în care acestea nu au fost reparate şi dată fiind sărăcia bugetului CNADNR, Ministerul Transporturilor se gândeşte să facă rost de altă finanţare pentru repararea drumurilor naţionale. CNADNR vrea să contracteze un credit în valoare de 180 milioane de euro de la băncile din România, pentru a finanţa lucrările de întreţinere a drumurilor, a declarat luni ministrul Transporturilor, Radu Berceanu. Acesta explică: „Vrem să luăm acest împrumut pentru a acoperi şi un credit mai vechi. Un fel de refinanţare. Banii vor fi folosiţi pentru întreţinere”, a spus ministrul. Potrivit acestuia, CNADNR a avut 400 milioane de lei (aproximativ 108 milioane de euro) pentru activităţile de întreţinere, dar din această sumă peste jumătate s-a dus pe plata datoriilor companiei din 2008.
Nici proiectul de construire a centurilor ocolitoare pentru cinci mari oraşe, finanţat tot de Banca Mondială, nu a avut mai mult succes. Proiectul „Restructurarea sectorului tarnsporturilor” a fost convenit în noiembrie 2004 şi semnat de Ministerul Transporturilor, CFR SA şi CNADNR, pe de o parte, şi BM-BIRD, pe de altă parte. Valoarea împrumutului era de 225 de milioane de dolari, iar statul român urma să asigure cofinanţare în valoare de 153 de milioane de dolari. Destinaţia era în proporţie de 67% către sectorul rutier, restul fiind direcţionat către cel feroviar. Conform fişei proiectului, pentru zona rutieră se urmăreau „ameliorarea siguranţei rutiere şi construirea unor centuri ocolitoare”. Acordul cu BM expiră la finele acestui an, iar împrumutul acordat de BIRD, peste o săptămână, respectiv la 31 iulie. Până în prezent s-au tras din împrumut 40 de milioane de dolari, adică mai puţin de 18% din banii la dispoziţie. În cei cinci ani scurşi de atunci nu s-a construit nici o centură ocolitoare, iar banii cel mai probabil vor fi pierduţi dacă BM nu va accepta prelungirea acordului şi împrumutului cel puţin încă un an. Planurile prevedeau construirea unor centuri ocolitoare noi, cu două benzi pe sens pentru Reghin, Mediaş, Târgu-Mureş, Braşov şi Bacău.
Anul trecut s-a realizat proiectarea centurilor şi s-a derulat prima fază a licitaţiilor, respectiv întocmirea unei liste scurte de constructori care să intre în faza finală a competiţiei, dar lucrurile s-au oprit aici. În cele şapte luni scurse de atunci, actualii şefi ai MTI şi CNADNR par să nu fi făcut nimic pentru desemnarea câştigătorilor acestor licitaţii. „Am încercat în mod repetat să primim acceptul Băncii Mondiale pentru a construi aceste centuri. Ultima scrisoare a fost trimisă acum o lună şi nu am primit nici un răspuns”, spune un director din cadrul CNADNR. Potrivit acestuia, deşi construirea de centuri ocolitoare este unul dintre ţelurile declarate ale programului, trebuie obţinut mai întâi acordul BM. Instituţia mondială şi-ar fi dat acordul pentru prelungirea împrumutului până la finele anului.
Însă în şase luni nu se mai pot face multe. „Ce să facem în şase luni, cel mult putem selecta constructorii”, spune directorul indicat. Nici ministrul Radu Berceanu, în vizită de lucru ieri pe şantierele ţării, nici secretarul de stat din MTI însărcinat cu fonduri europene, Constantin Dascălu, şi nici Şerban Cucu, directorul pentru finanţări externe a MTI, nu au putut fi ieri contactaţi pentru a comenta situaţia. Localnicii oraşelor cred ce li s-a promis în urmă cu câţiva ani şi privesc cu speranţă încă spre Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. „Centura este prioritatea zero pentru Bacău, care aşteaptă doar licitaţia pentru desemnarea constructorului. Este important însă ca Guvernul să prelungească acordul cu Banca Mondială, care expiră la 31 iulie, pentru a se putea asigura fondurile necesare”, speră Dragoş Benea, preşedintele Consiliului Judeţean Bacău.
Cotidianul.ro
23 Iul 2009 Doru Cireasa
Din 2004, România a pierdut împrumuturi ale Băncii Mondiale de aproximativ 200 de milioane de dolari destinaţi modernizării sectorului rutier.
În noiembrie 2006, România a luat de la BM-BIRD un împrumut în valoare de 180 de milioane de dolari. Suma reprezenta componenta financiară a proiectului de suport al sectorului transporturilor şi urma să fie completată cu 45 de milioane de dolari, cu titlul de cofinanţare a proiectului, de la buget. Potrivit fişei proiectului de pe site-ul instituţiei mondiale, 50% din bani urmau să fie folosiţi pentru „susţinerea CNADNR în derularea programului de întreţinere periodică şi reparaţii curente pe drumurile naţionale”. Restul urmau să fie cheltuiţi pentru lucrări similare, dar efectuate pe sectorul de cale ferată interoperabil cu cel a UE.
Conform preţurilor curente de pe piaţă, aproximativ 500.000 de dolari pentru repararea unui kilometru de drum naţional, din aceştia bani s-ar fi putut repara capital 500 de kilometri de drumuri naţionale.
Programul este încă în vigoare, până la finele anului, dar împrumutul aferent acordat de BIRD a expirat la finele anului trecut. Din suma totală de 180 de milioane, Ministerul Transporturilor nu a cheltuit decât 27 de milioane de dolari, adică 15% din total. Aceasta în pofida faptului că în general împrumuturile acordate de BM-BIRD au dobânzi mici, cifrate între 3 şi 3,5%.
Pierzând aproximativ 152 de milioane de dolari ai Băncii Mondiale, fiindcă cheltuielile cu repararea drumurilor naţionale cresc exponenţial cu perioada în care acestea nu au fost reparate şi dată fiind sărăcia bugetului CNADNR, Ministerul Transporturilor se gândeşte să facă rost de altă finanţare pentru repararea drumurilor naţionale. CNADNR vrea să contracteze un credit în valoare de 180 milioane de euro de la băncile din România, pentru a finanţa lucrările de întreţinere a drumurilor, a declarat luni ministrul Transporturilor, Radu Berceanu. Acesta explică: „Vrem să luăm acest împrumut pentru a acoperi şi un credit mai vechi. Un fel de refinanţare. Banii vor fi folosiţi pentru întreţinere”, a spus ministrul. Potrivit acestuia, CNADNR a avut 400 milioane de lei (aproximativ 108 milioane de euro) pentru activităţile de întreţinere, dar din această sumă peste jumătate s-a dus pe plata datoriilor companiei din 2008.
Nici proiectul de construire a centurilor ocolitoare pentru cinci mari oraşe, finanţat tot de Banca Mondială, nu a avut mai mult succes. Proiectul „Restructurarea sectorului tarnsporturilor” a fost convenit în noiembrie 2004 şi semnat de Ministerul Transporturilor, CFR SA şi CNADNR, pe de o parte, şi BM-BIRD, pe de altă parte. Valoarea împrumutului era de 225 de milioane de dolari, iar statul român urma să asigure cofinanţare în valoare de 153 de milioane de dolari. Destinaţia era în proporţie de 67% către sectorul rutier, restul fiind direcţionat către cel feroviar. Conform fişei proiectului, pentru zona rutieră se urmăreau „ameliorarea siguranţei rutiere şi construirea unor centuri ocolitoare”. Acordul cu BM expiră la finele acestui an, iar împrumutul acordat de BIRD, peste o săptămână, respectiv la 31 iulie. Până în prezent s-au tras din împrumut 40 de milioane de dolari, adică mai puţin de 18% din banii la dispoziţie. În cei cinci ani scurşi de atunci nu s-a construit nici o centură ocolitoare, iar banii cel mai probabil vor fi pierduţi dacă BM nu va accepta prelungirea acordului şi împrumutului cel puţin încă un an. Planurile prevedeau construirea unor centuri ocolitoare noi, cu două benzi pe sens pentru Reghin, Mediaş, Târgu-Mureş, Braşov şi Bacău.
Anul trecut s-a realizat proiectarea centurilor şi s-a derulat prima fază a licitaţiilor, respectiv întocmirea unei liste scurte de constructori care să intre în faza finală a competiţiei, dar lucrurile s-au oprit aici. În cele şapte luni scurse de atunci, actualii şefi ai MTI şi CNADNR par să nu fi făcut nimic pentru desemnarea câştigătorilor acestor licitaţii. „Am încercat în mod repetat să primim acceptul Băncii Mondiale pentru a construi aceste centuri. Ultima scrisoare a fost trimisă acum o lună şi nu am primit nici un răspuns”, spune un director din cadrul CNADNR. Potrivit acestuia, deşi construirea de centuri ocolitoare este unul dintre ţelurile declarate ale programului, trebuie obţinut mai întâi acordul BM. Instituţia mondială şi-ar fi dat acordul pentru prelungirea împrumutului până la finele anului.
Însă în şase luni nu se mai pot face multe. „Ce să facem în şase luni, cel mult putem selecta constructorii”, spune directorul indicat. Nici ministrul Radu Berceanu, în vizită de lucru ieri pe şantierele ţării, nici secretarul de stat din MTI însărcinat cu fonduri europene, Constantin Dascălu, şi nici Şerban Cucu, directorul pentru finanţări externe a MTI, nu au putut fi ieri contactaţi pentru a comenta situaţia. Localnicii oraşelor cred ce li s-a promis în urmă cu câţiva ani şi privesc cu speranţă încă spre Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. „Centura este prioritatea zero pentru Bacău, care aşteaptă doar licitaţia pentru desemnarea constructorului. Este important însă ca Guvernul să prelungească acordul cu Banca Mondială, care expiră la 31 iulie, pentru a se putea asigura fondurile necesare”, speră Dragoş Benea, preşedintele Consiliului Judeţean Bacău.
joi, 23 iulie 2009
PD-L a castigat la loto!
Romania trebuie salvata!
Oare cand o sa avem parte de dreptate si mai ales de protectie din partea celor care ne conduc, de la cei care au primit votul nostru. Oare cand?
"Cine inparte, parte isi face"
Oare cand o sa avem parte de dreptate si mai ales de protectie din partea celor care ne conduc, de la cei care au primit votul nostru. Oare cand?
"Cine inparte, parte isi face"
Finanţele fac cadou 48 de milioane de euro grecilor de la Loterie
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
22 Iul 2009 George Lacatus
Loteria a fost scutită de plata taxei pentru aparatele slot-machine şi i se permite în continuare să lucreze cu mandatari. Aşa a decis Ministerul Finanţelor. Contractele Loteriei cu firma grecească Intralot rămân neatinse.
Printr-o simplă modificare din condei, reprezentanţii Ministerului Finanţelor au decis ca Loteria Română să nu mai plătească 8.000 de lei anual pentru fiecare din cele 6.000 de aparate slot-machine, iar reţeaua sa mandatară, care numără peste 900 de sedii din cele 1.800, să poată funcţiona fără licenţă de joc şi autorizaţie de exploatare. Decizia a fost luată zilele acestea de către Ministerul Finanţelor (MF) în normele de aplicare ale OUG nr. 77/2009, privind jocurile de noroc. Modificarea a doar două articole din ordonanţă schimbă radical situaţia de la Loteria Română. Astfel, cele două contracte păguboase, cel pentru video-loterie şi cel pentru Loto 6/49, încheiate între Loterie şi firma grecească Intralot rămân intacte.
La sfârşitul lunii iunie 2009, prin OUG nr.
77/2009, MF a decis ca toţi operatorii de jocuri de noroc care au aparate slot-machine să plătească anual o taxă de 8.000 de lei, iar Loteriei Române i se interzicea ca mandatarii cu care are contract să mai poată opera fără licenţă pentru jocuri de noroc. În ordonanţă se spune că orice firmă de pe teritoriul României care vrea să desfăşoare jocuri de noroc e obligată să deţină licenţă de joc şi autorizaţie de exploatare, echipamentele aferente trebuind să fie folosite „în mod direct de către deţinătorul licenţei“. La sfârşitul ordonanţei se prevedea ca pentru fiecare slot-machine să se plătească anual o taxă de 8.000 de lei. Aceste enunţuri desfiinţau toate contractele de mandat ale Loteriei şi o obligau să plătească o taxă anuală de 12 milioane de euro, aferentă jocului de video-loterie, unde deţine 6.000 de aparate.
În normele de aplicare ale OUG nr. 77/2009, MF schimbă radical situaţia de la Loterie. La articolul 1, MF precizează că „operatorii economici pot încheia contracte cu persoane fizice sau juridice“. Pentru ca lucrurile să fie clare, MF revine şi clarifică situaţia la articolul 73: „Compania Naţională Loteria Română poate exploata jocurile de noroc pentru care deţine exclusivitate în conformitate cu prevederile ordonanţei de urgenţă şi prezentei hotărâri şi pe bază de contract încheiat cu persoane fizice sau persoane juridice în condiţiile legii“. Cea de-a doua modificare se referă la definiţia din normele de aplicare ale video-loteriei, unde au fost incluse aparatele slot-machine ale Loteriei. MF a decis că „video-loteria este un joc de tip loto prin care se obţin aleatoriu câştiguri şi care reprezintă o reţea unitară de terminale cu structură închisă care funcţionează numai conectate online la un sistem central la nivel naţional“. Reprezentanţii firmelor private de jocuri de noroc spun ca MF a inclus abuziv slot-machine-urile Loteriei în rândul video-loteriei.
În urma acestor modificări, cei care câştigă sunt grecii de la Intralot. Din contractul pe video loterie, ei nu vor mai fi obligaţi să plătească 12 milioane de euro anual până în 2013, când expiră contractul, ceea ce înseamnă un câştig de 48 de milioane de euro. Din contractul încheiat pentru aparatura de la Loto 6/49, unde au procent din încasări, banii vor rămâne aceiaşi, deoarece reţeaua de mandatari va funcţiona în continuare fără ca partenerii privaţi ai Loteriei să fie obligaţi să-şi obţină licenţa de joc. Conform surselor Cotidianul, care a intrat în posesia normelor de aplicare, modificările au fost făcute pe linie de partid de către secretarul de stat Bogdan Drăgoi, membru PDL.
Cotidianul.ro
22 Iul 2009 George Lacatus
Loteria a fost scutită de plata taxei pentru aparatele slot-machine şi i se permite în continuare să lucreze cu mandatari. Aşa a decis Ministerul Finanţelor. Contractele Loteriei cu firma grecească Intralot rămân neatinse.
Printr-o simplă modificare din condei, reprezentanţii Ministerului Finanţelor au decis ca Loteria Română să nu mai plătească 8.000 de lei anual pentru fiecare din cele 6.000 de aparate slot-machine, iar reţeaua sa mandatară, care numără peste 900 de sedii din cele 1.800, să poată funcţiona fără licenţă de joc şi autorizaţie de exploatare. Decizia a fost luată zilele acestea de către Ministerul Finanţelor (MF) în normele de aplicare ale OUG nr. 77/2009, privind jocurile de noroc. Modificarea a doar două articole din ordonanţă schimbă radical situaţia de la Loteria Română. Astfel, cele două contracte păguboase, cel pentru video-loterie şi cel pentru Loto 6/49, încheiate între Loterie şi firma grecească Intralot rămân intacte.
La sfârşitul lunii iunie 2009, prin OUG nr.
77/2009, MF a decis ca toţi operatorii de jocuri de noroc care au aparate slot-machine să plătească anual o taxă de 8.000 de lei, iar Loteriei Române i se interzicea ca mandatarii cu care are contract să mai poată opera fără licenţă pentru jocuri de noroc. În ordonanţă se spune că orice firmă de pe teritoriul României care vrea să desfăşoare jocuri de noroc e obligată să deţină licenţă de joc şi autorizaţie de exploatare, echipamentele aferente trebuind să fie folosite „în mod direct de către deţinătorul licenţei“. La sfârşitul ordonanţei se prevedea ca pentru fiecare slot-machine să se plătească anual o taxă de 8.000 de lei. Aceste enunţuri desfiinţau toate contractele de mandat ale Loteriei şi o obligau să plătească o taxă anuală de 12 milioane de euro, aferentă jocului de video-loterie, unde deţine 6.000 de aparate.
În normele de aplicare ale OUG nr. 77/2009, MF schimbă radical situaţia de la Loterie. La articolul 1, MF precizează că „operatorii economici pot încheia contracte cu persoane fizice sau juridice“. Pentru ca lucrurile să fie clare, MF revine şi clarifică situaţia la articolul 73: „Compania Naţională Loteria Română poate exploata jocurile de noroc pentru care deţine exclusivitate în conformitate cu prevederile ordonanţei de urgenţă şi prezentei hotărâri şi pe bază de contract încheiat cu persoane fizice sau persoane juridice în condiţiile legii“. Cea de-a doua modificare se referă la definiţia din normele de aplicare ale video-loteriei, unde au fost incluse aparatele slot-machine ale Loteriei. MF a decis că „video-loteria este un joc de tip loto prin care se obţin aleatoriu câştiguri şi care reprezintă o reţea unitară de terminale cu structură închisă care funcţionează numai conectate online la un sistem central la nivel naţional“. Reprezentanţii firmelor private de jocuri de noroc spun ca MF a inclus abuziv slot-machine-urile Loteriei în rândul video-loteriei.
În urma acestor modificări, cei care câştigă sunt grecii de la Intralot. Din contractul pe video loterie, ei nu vor mai fi obligaţi să plătească 12 milioane de euro anual până în 2013, când expiră contractul, ceea ce înseamnă un câştig de 48 de milioane de euro. Din contractul încheiat pentru aparatura de la Loto 6/49, unde au procent din încasări, banii vor rămâne aceiaşi, deoarece reţeaua de mandatari va funcţiona în continuare fără ca partenerii privaţi ai Loteriei să fie obligaţi să-şi obţină licenţa de joc. Conform surselor Cotidianul, care a intrat în posesia normelor de aplicare, modificările au fost făcute pe linie de partid de către secretarul de stat Bogdan Drăgoi, membru PDL.
Ploaie de euro peste grădina lui Zeus de la Cotroceni
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
22 Iul 2009 Cristian Oprea
Administraţia Prezidenţială a alocat peste două miliarde şi jumătate de lei vechi pentru executarea unui sistem de irigaţii necesar sau nu grădinii Palatului Cotroceni. Bugetul instituţiei preşedintelui României a fost majorat, faţă de anul trecut, cu 75 la sută, pentru capitolul „bunuri şi servicii”.
Palatul Cotroceni a anunţat, prin e-licitatie, că va cheltui suma de 256.302 lei, adică aproximativ 60.000 de euro sau peste două miliarde şi jumătate de lei vechi, pentru „execuţia unui sistem de irigare”. Data-limită de depunere a ofertelor a fost marţi, în aceeaşi zi fiind deschise şi ofertele. Urmează şi o etapă de licitaţie electronică, în urma căreia va fi decisă firma care va executa sistemul de irigaţii.
Criteriile de acordare a contractului de achiziţii publice pentru sistemul de irigaţii îl reprezintă, conform anunţului oficial, „preţul cel mai scăzut”. Cotrocenii vor să asigure irigarea grădinilor interioare, după cum a declarat pentru Cotidianul Marius Bălan, salariat în cadrul Biroului Achiziţii din Departamentul Managementul Resurselor al Administraţiei Prezidenţiale.
În prezent, irigarea spaţiilor verzi ale sediului Administraţiei Prezidenţiale se face cu ajutorul unor aspersoare sau prin „priză directă” cu furtunul de către grădinari.
În mai multe parcuri bucureştene a fost introdus un sistem subteran de reţele alimentare cu apă şi de aspersoare care asigură o irigare uniformă.
Instituţia preşedintelui României a fost răsfăţata bugetului de stat pe anul 2009, deşi efectele crizei economice lovesc din plin. De obicei, achiziţii de genul celei a sistemului de irigare se încadrează la capitolul materiale (bunuri) şi prestări de servicii.
Guvernul PNL al lui Călin Popescu Tăriceanu decisese să aloce Palatului Cotroceni, în 2009, pentru capitolul „Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional”, doar 1.450.000 de lei. Guvernul Emil Boc a majorat această sumă la nu mai puţin de 6.500.000 de lei. Per total, Administraţiei Prezidenţiale i-a fost suplimentat bugetul de la 9.000.000 de euro cât acordase guvernul PNL la peste 12.000.000 de euro cât a oferit guvernul Emil Boc.
Preşedintele României a mai primit, totodată, de la guvernul condus de liderul democrat-liberal, Emil Boc, o suplimentare a bugetului pentru deplasări peste hotare, cu 50 la sută în 2009 faţă de anul 2008, ceea ce reprezintă echivalentul a un milion de euro. În total, pentru deplasările externe, şeful statului are la dispozţie 2.325.000 de euro, în comparaţie cu milionul de euro cât alocase guvernul Tăriceanu. „Evenimentul zilei” scria, în februarie, că preşedintele României are alocată pentru deplasări o sumă mai mare decât cea pentru cei aproape 500 de parlamentari români.
Pentru deplasările în ţară, şeful statului are suplimentat bugetul de la 700.000 la 1.000.000 de lei. Cotrocenilor le-a crescut bugetul cu 50 la sută şi la capitolul cheltuieli de protocol. Pentru chiria reşedinţei oficiale prezidenţiale contribuabilii plătesc o chirie de peste 7.000 de euro lunar, după ce anul trecut a fost de numai 6.000 de euro.
Sistemul de irigaţii nu este singura extravaganţă, pe care şi-o permit instituţiile statului român, în condiţii de criză economică. Administraţia Prezidenţială a decis alocarea a 50.000 de euro doar pentru câteva sfeşnice şi candele necesare bisericii din incinta Palatului Cotroceni. Pentru iconostas nu s-a precizat încă o sumă, dar asemenea piese sunt destul de rare şi au, de regulă, un preţ pe măsură.
La rândul său, Serviciul de Protecţie şi Pază a achiziţionat o şalupă rapidă cu 25.000 de euro pentru a-l supraveghea şi pe Traian Băsescu atunci când se află în vacanţă la reşedinţa oficială de la Neptun.
Cereri deosebite au avut şi o serie de miniştri care şi-au dorit autovehicule de serviciu de la SPP cu dotări speciale: wireless, televizor, Internet etc.
Cotidianul.ro
22 Iul 2009 Cristian Oprea
Administraţia Prezidenţială a alocat peste două miliarde şi jumătate de lei vechi pentru executarea unui sistem de irigaţii necesar sau nu grădinii Palatului Cotroceni. Bugetul instituţiei preşedintelui României a fost majorat, faţă de anul trecut, cu 75 la sută, pentru capitolul „bunuri şi servicii”.
Palatul Cotroceni a anunţat, prin e-licitatie, că va cheltui suma de 256.302 lei, adică aproximativ 60.000 de euro sau peste două miliarde şi jumătate de lei vechi, pentru „execuţia unui sistem de irigare”. Data-limită de depunere a ofertelor a fost marţi, în aceeaşi zi fiind deschise şi ofertele. Urmează şi o etapă de licitaţie electronică, în urma căreia va fi decisă firma care va executa sistemul de irigaţii.
Criteriile de acordare a contractului de achiziţii publice pentru sistemul de irigaţii îl reprezintă, conform anunţului oficial, „preţul cel mai scăzut”. Cotrocenii vor să asigure irigarea grădinilor interioare, după cum a declarat pentru Cotidianul Marius Bălan, salariat în cadrul Biroului Achiziţii din Departamentul Managementul Resurselor al Administraţiei Prezidenţiale.
În prezent, irigarea spaţiilor verzi ale sediului Administraţiei Prezidenţiale se face cu ajutorul unor aspersoare sau prin „priză directă” cu furtunul de către grădinari.
În mai multe parcuri bucureştene a fost introdus un sistem subteran de reţele alimentare cu apă şi de aspersoare care asigură o irigare uniformă.
Instituţia preşedintelui României a fost răsfăţata bugetului de stat pe anul 2009, deşi efectele crizei economice lovesc din plin. De obicei, achiziţii de genul celei a sistemului de irigare se încadrează la capitolul materiale (bunuri) şi prestări de servicii.
Guvernul PNL al lui Călin Popescu Tăriceanu decisese să aloce Palatului Cotroceni, în 2009, pentru capitolul „Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional”, doar 1.450.000 de lei. Guvernul Emil Boc a majorat această sumă la nu mai puţin de 6.500.000 de lei. Per total, Administraţiei Prezidenţiale i-a fost suplimentat bugetul de la 9.000.000 de euro cât acordase guvernul PNL la peste 12.000.000 de euro cât a oferit guvernul Emil Boc.
Preşedintele României a mai primit, totodată, de la guvernul condus de liderul democrat-liberal, Emil Boc, o suplimentare a bugetului pentru deplasări peste hotare, cu 50 la sută în 2009 faţă de anul 2008, ceea ce reprezintă echivalentul a un milion de euro. În total, pentru deplasările externe, şeful statului are la dispozţie 2.325.000 de euro, în comparaţie cu milionul de euro cât alocase guvernul Tăriceanu. „Evenimentul zilei” scria, în februarie, că preşedintele României are alocată pentru deplasări o sumă mai mare decât cea pentru cei aproape 500 de parlamentari români.
Pentru deplasările în ţară, şeful statului are suplimentat bugetul de la 700.000 la 1.000.000 de lei. Cotrocenilor le-a crescut bugetul cu 50 la sută şi la capitolul cheltuieli de protocol. Pentru chiria reşedinţei oficiale prezidenţiale contribuabilii plătesc o chirie de peste 7.000 de euro lunar, după ce anul trecut a fost de numai 6.000 de euro.
Sistemul de irigaţii nu este singura extravaganţă, pe care şi-o permit instituţiile statului român, în condiţii de criză economică. Administraţia Prezidenţială a decis alocarea a 50.000 de euro doar pentru câteva sfeşnice şi candele necesare bisericii din incinta Palatului Cotroceni. Pentru iconostas nu s-a precizat încă o sumă, dar asemenea piese sunt destul de rare şi au, de regulă, un preţ pe măsură.
La rândul său, Serviciul de Protecţie şi Pază a achiziţionat o şalupă rapidă cu 25.000 de euro pentru a-l supraveghea şi pe Traian Băsescu atunci când se află în vacanţă la reşedinţa oficială de la Neptun.
Cereri deosebite au avut şi o serie de miniştri care şi-au dorit autovehicule de serviciu de la SPP cu dotări speciale: wireless, televizor, Internet etc.
Neregulile din cadrul Electrica au ajuns la DNA
Romania trebuie salvata!
Fostul director al Electrica Transilvania Nord, Gabriel Michael Ruga, a fost trimis in judecata de DNA, alaturi de alte sapte persoane, pentru nereguli in achizitiile publice, care au adus un prejudiciu Electrica de peste 40 de miliarde de lei vechi.
Potrivit unui comunicat al Directiei Nationale Anticoruptie, Mihael Gabriel Ruga, director general la filiala S.C. Electrica Transilvania Nord in perioada 2000-2006, este acuzat de luare de mita, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata si spalare de bani.
In judecata au mai fost trimisi alte persoane care au avut functii de conducere in cadrul Electrica.
Constantin Stoica, director la Sucursala de Intretinere si Servicii Energetice Electrica Transilvania Nord in perioada 2002-2005, este vizat de DNA de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, iar Petru Morar, fost sef al Serviciului Aprovizionare din cadrul Sucursala de Intretinere si Servicii Energetice Electrica Transilvania Nord, a fost deferit justitiei pentru luare de mita, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata si spalare de bani.
Vasile Croitoru va raspunde pentru acuzatiile de dare de mita, complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice, in forma calificata, spalare de bani si concurenta neloiala. Oana Caraba si Gabriel Traian Ruga sunt acuzati de complicitate la luare de mita si complicitate la spalare de bani, ambele in forma continuata.
In judecata au mai fost trimisi Dumitru Osman, actionar si administrator al S.C. ENERGO EL GROUP S.R.L. TIMISOARA, pentru spalare de bani, cat si Petre Neacsu si Costel Croitoru, pentru complicitate la spalare de bani si dare de mita.
Procurorii arata ca in perioada 2002-2004, un grup infractional initiat si condus de Vasile Croitoru, in baza unui plan amanuntit, de amploare si cu mari sume de bani rulate, a furnizat produse contrafacute la Sucursala de Intretinere si Servicii Energetice Banat (S.I.S.E.) si S.I.S.E. Transilvania Sud, ambele din cadrul Electrica S.A., in conditiile in care conducatorii acestor institutii au incalcat legislatia referitoare la achizitiile publice, in schimbul unor foloase materiale. Planul presupunea vanzarea de produse electrice inferioare calitativ, dar purtand fraudulos marca „Siemens”, catre sucursale si filiale ale Electrica S.A., la preturi supraevaluate.
In perioada septembrie - octombrie 2003, Gabriel Michael Ruga, in calitate de director general al S.C. FDFEE TRANSILVANIA NORD, a pretins si primit de la Croitoru, prin intermediul lui Gabriel Traian Ruga (fiul lui Ruga Gabriel) si Costel Croitoru (fiul lui Croitoru Vasile), suma totala de 5.500.000.000 de lei vechi, pentru ca, in schimbul mitei, institutia publica sa cumpere produse electrice in conditii pagubitoare, prin incalcarea legii si a atributiilor de serviciu, se precizeaza in comunicat.
In acelasi scop, Petru Morar (seful serviciului aprovizionare in cadrul SISEE TRANSILVANIA NORD), a pretins si primit de la Vasile Croitoru, prin intermediul fiicei sale, Oana Mihaela Caraba si a Fundatiei Crestine de Ajutorare Cluj, mobilier, aparatura IT si suma de 80.000.000 de lei vechi.
In aceeasi perioada, Gabriel Michael Ruga, Ioan Stoica (director general al SISEE TRANSILVANIA NORD) si Petru Morar, cu sprijinul lui Croitoru, au aprobat achizitionarea de produse electrice contrafacute, inscriptionate in mod fraudulos cu marca „Siemens”, cu in calcarea normelor legale privind achizitiile publice. Produsele au fost livrate de S.C. ENERGO EL GROUP S.R.L. Timisoara, firma controlata de Vasile Croitoru.
Gabriel Michael Ruga, Petru Morar (cu ajutorul Oanei Caraba), Gabriel Traian Ruga, Vasile Croitoru, Costel Croitoru si Dumitru Osman, cu ajutorul lui Petre Neacsu, au disimulat adevarata natura si provenienta a sumelor pretinse si date cu titlu de mita, prin intermediul unor operatiuni bancare, conturi fictive, acte bancare false si contracte fictive (de sponsorizare, consultanta sau imprumut). Din aceste „operatiuni”, Dumitru Osman, cumnatul lui Vasile Croitoru, a obtinut un folos in valoare de 600.000.000 de lei vechi.
S.C. Electrica S.A. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 234,8 miliarde de lei vechi, iar prejudiciul efectiv cauzat Electrica este de 41.289.696.509 de lei vechi. In vederea recuperarii acestui prejudiciu, procurorii au dispus instituirea sechestrului asigurator, se explica in comunicat.
Dosarul a fost inaintat spre judecare la Tribunalul Cluj.
Publicat: astazi 9am
Fostul director al Electrica Transilvania Nord, Gabriel Michael Ruga, a fost trimis in judecata de DNA, alaturi de alte sapte persoane, pentru nereguli in achizitiile publice, care au adus un prejudiciu Electrica de peste 40 de miliarde de lei vechi.
Potrivit unui comunicat al Directiei Nationale Anticoruptie, Mihael Gabriel Ruga, director general la filiala S.C. Electrica Transilvania Nord in perioada 2000-2006, este acuzat de luare de mita, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata si spalare de bani.
In judecata au mai fost trimisi alte persoane care au avut functii de conducere in cadrul Electrica.
Constantin Stoica, director la Sucursala de Intretinere si Servicii Energetice Electrica Transilvania Nord in perioada 2002-2005, este vizat de DNA de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, iar Petru Morar, fost sef al Serviciului Aprovizionare din cadrul Sucursala de Intretinere si Servicii Energetice Electrica Transilvania Nord, a fost deferit justitiei pentru luare de mita, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata si spalare de bani.
Vasile Croitoru va raspunde pentru acuzatiile de dare de mita, complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice, in forma calificata, spalare de bani si concurenta neloiala. Oana Caraba si Gabriel Traian Ruga sunt acuzati de complicitate la luare de mita si complicitate la spalare de bani, ambele in forma continuata.
In judecata au mai fost trimisi Dumitru Osman, actionar si administrator al S.C. ENERGO EL GROUP S.R.L. TIMISOARA, pentru spalare de bani, cat si Petre Neacsu si Costel Croitoru, pentru complicitate la spalare de bani si dare de mita.
Procurorii arata ca in perioada 2002-2004, un grup infractional initiat si condus de Vasile Croitoru, in baza unui plan amanuntit, de amploare si cu mari sume de bani rulate, a furnizat produse contrafacute la Sucursala de Intretinere si Servicii Energetice Banat (S.I.S.E.) si S.I.S.E. Transilvania Sud, ambele din cadrul Electrica S.A., in conditiile in care conducatorii acestor institutii au incalcat legislatia referitoare la achizitiile publice, in schimbul unor foloase materiale. Planul presupunea vanzarea de produse electrice inferioare calitativ, dar purtand fraudulos marca „Siemens”, catre sucursale si filiale ale Electrica S.A., la preturi supraevaluate.
In perioada septembrie - octombrie 2003, Gabriel Michael Ruga, in calitate de director general al S.C. FDFEE TRANSILVANIA NORD, a pretins si primit de la Croitoru, prin intermediul lui Gabriel Traian Ruga (fiul lui Ruga Gabriel) si Costel Croitoru (fiul lui Croitoru Vasile), suma totala de 5.500.000.000 de lei vechi, pentru ca, in schimbul mitei, institutia publica sa cumpere produse electrice in conditii pagubitoare, prin incalcarea legii si a atributiilor de serviciu, se precizeaza in comunicat.
In acelasi scop, Petru Morar (seful serviciului aprovizionare in cadrul SISEE TRANSILVANIA NORD), a pretins si primit de la Vasile Croitoru, prin intermediul fiicei sale, Oana Mihaela Caraba si a Fundatiei Crestine de Ajutorare Cluj, mobilier, aparatura IT si suma de 80.000.000 de lei vechi.
In aceeasi perioada, Gabriel Michael Ruga, Ioan Stoica (director general al SISEE TRANSILVANIA NORD) si Petru Morar, cu sprijinul lui Croitoru, au aprobat achizitionarea de produse electrice contrafacute, inscriptionate in mod fraudulos cu marca „Siemens”, cu in calcarea normelor legale privind achizitiile publice. Produsele au fost livrate de S.C. ENERGO EL GROUP S.R.L. Timisoara, firma controlata de Vasile Croitoru.
Gabriel Michael Ruga, Petru Morar (cu ajutorul Oanei Caraba), Gabriel Traian Ruga, Vasile Croitoru, Costel Croitoru si Dumitru Osman, cu ajutorul lui Petre Neacsu, au disimulat adevarata natura si provenienta a sumelor pretinse si date cu titlu de mita, prin intermediul unor operatiuni bancare, conturi fictive, acte bancare false si contracte fictive (de sponsorizare, consultanta sau imprumut). Din aceste „operatiuni”, Dumitru Osman, cumnatul lui Vasile Croitoru, a obtinut un folos in valoare de 600.000.000 de lei vechi.
S.C. Electrica S.A. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 234,8 miliarde de lei vechi, iar prejudiciul efectiv cauzat Electrica este de 41.289.696.509 de lei vechi. In vederea recuperarii acestui prejudiciu, procurorii au dispus instituirea sechestrului asigurator, se explica in comunicat.
Dosarul a fost inaintat spre judecare la Tribunalul Cluj.
Publicat: astazi 9am
miercuri, 22 iulie 2009
27.000 de euro, candele şi sfeşnicele pentru biserica lui Zeus
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
21 Iul 2009 Cristian Oprea
Palatul Cotroceni a decis să cumpere, pentru biserica din incintă, o serie de 10 obiecte de cult. Decizia acestei achiziţii a venit după ce guvernul Boc a trecut în proprietatea Administraţiei Prezidenţiale alte câteva zeci de obiecte similare.
Administraţia Prezidenţială a declanşat, marţi - prin portalul e-licitaţie.ro -, procedurile de achiziţie a noii catapetesme precum şi a mai multor obiecte de cult. Interesant de remarcat este faptul că procedurile de licitaţie sunt declanşate de Palatul Cotroceni cu mai puţin de o lună înainte de preconizata târnosire a sfântului lăcaş, pe 15 august de Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului). Această nouă biserică a fost reconstruită pe amplasamentul vechii biserici a Mănăstirii Cotroceni, care a fost demolată sub dictatura comunistă a lui Nicolae Ceauşescu.
Anterior licitaţiei, şi alte obiecte de cult au ajuns în inventarul Administraţiei Prezidenţiale pentru noua biserică.
Guvernul Emil Boc a transferat către Administraţia Prezidenţială - în luna februarie a.c. - mai multe obiecte de cult aflate în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă. Aceste obiecte s-au aflat în vechea biserică, numai că după demolare au fost trimise spre păstrare la Muzeul Naţional de Artă. Printre obiectele trecute „în proprietatea Administraţiei Prezidenţiale“ s-au aflat: piese din argint (candele, sfeşnice, potir, chivot, paftale, cădelniţe, anaforniţă, miruitor, cruci), icoane (apostolice, împărăteşti, prăznicare), amvon din lemn sculptat aurit, policandru cu 72 de braţe, sfeşnice din alamă şi strane pentru cărţi.
Potrivit portalului e-licitaţie.ro, citat de agenţia de presă NewsIn, valoarea estimată a contractului de achiziţie pentru cele zece noi obiecte de cult din argint şi aur se ridică la 112.605 lei (27.000 de euro), între acestea numărându-se patru candele, un set de „sfinte vase“, o ferecătură pentru Sfânta Evanghelie, o candelă cu picior pentru Sfânta Masă şi un chivot (miniatura Bisericii Cotroceni). Potrivit caietului de sarcini, în total, obiectele de cult trebuie să aibă 16,88 kilograme de argint şi 125 de grame de aur, termenul de execuţie şi de livrare fiind de şapte zile de la semnarea contractului şi o garanţie de 24 de luni de la predarea obiectelor.
O altă procedură de achiziţie a fost declanşată, fără a fi precizată valoarea estimativă, pentru realizarea unei catapetesme „Memorial Biserica Cotroceni - replică după catapeteasma originală“. Administraţia Prezidenţială mai scrie că „noua catapeteasmă urmează să fie realizată în stilul cantacuzin, păstrându-se tradiţia materialului şi broderia din lemn, alcătuită din motive ornamentale specifice stilului menţionat“.
Un alt contract pe care l-au anunţat Cotrocenii, în valoare de 75.631 de lei (aproximativ 18.000 de euro), se referă la „execuţia a 4 icoane împărăteşti - lucrare de artă realizată prin prestarea de servicii de pictură pe lemn -, replică după icoanele originale de secol XVII, aparţinând fostei Mănăstiri Cotroceni, dar şi la „pictarea pe ambele feţe a crucii de altar“.
Criticul de artă Pavel Şuşară a explicat pentru Cotidianul că suma anunţată de Cotroceni este una „modestă, cu care nu pot cumpăra lucruri de vârf din epocă, ci doar unele decente. La aceşti bani, în orice caz nu pot fi capodopere, aşa cum este vechiul iconostas“. Cotrocenii pot achiziţiona astfel de obiecte, în opinia criticului de artă, din colecţii, de pe piaţa de artă ori din centrele de depozitare de pe lângă protoieriile din ţară. După decizia Guvernului de a transfera la Cotroceni obiectele de cult pentru noua biserică, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România a iniţiat o petiţie online, pe 18 martie, care a obţinut 2.291 de semnături pentru a împiedica acest transfer. Petiţia, adresată Guvernului şi premierului Emil Boc, precizează că „iconostasul bisericii fostei Mănăstiri Cotroceni, databil către 1682, este piesa cea mai importantă din ansamblul ce face obiectul transferului, fiind singurul păstrat din perioada cantacuzină în colecţii publice muzeale“. Specialiştii au avertizat că această piesă rară ar fi fost într-un serios pericol de degradare chiar şi numai cu prilejul transportului, subliniind că în biserica de la Cotroceni nu i s-ar fi putut asigura microclimatul în care este păstrată, acum, la Muzeul Naţional de Artă.
Cotidianul s-a alăturat campaniei somităţilor din domeniul culturii şi a reuşit să oprească transferarea catapetesmei la Cotroceni.
Cotidianul.ro
21 Iul 2009 Cristian Oprea
Palatul Cotroceni a decis să cumpere, pentru biserica din incintă, o serie de 10 obiecte de cult. Decizia acestei achiziţii a venit după ce guvernul Boc a trecut în proprietatea Administraţiei Prezidenţiale alte câteva zeci de obiecte similare.
Administraţia Prezidenţială a declanşat, marţi - prin portalul e-licitaţie.ro -, procedurile de achiziţie a noii catapetesme precum şi a mai multor obiecte de cult. Interesant de remarcat este faptul că procedurile de licitaţie sunt declanşate de Palatul Cotroceni cu mai puţin de o lună înainte de preconizata târnosire a sfântului lăcaş, pe 15 august de Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului). Această nouă biserică a fost reconstruită pe amplasamentul vechii biserici a Mănăstirii Cotroceni, care a fost demolată sub dictatura comunistă a lui Nicolae Ceauşescu.
Anterior licitaţiei, şi alte obiecte de cult au ajuns în inventarul Administraţiei Prezidenţiale pentru noua biserică.
Guvernul Emil Boc a transferat către Administraţia Prezidenţială - în luna februarie a.c. - mai multe obiecte de cult aflate în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă. Aceste obiecte s-au aflat în vechea biserică, numai că după demolare au fost trimise spre păstrare la Muzeul Naţional de Artă. Printre obiectele trecute „în proprietatea Administraţiei Prezidenţiale“ s-au aflat: piese din argint (candele, sfeşnice, potir, chivot, paftale, cădelniţe, anaforniţă, miruitor, cruci), icoane (apostolice, împărăteşti, prăznicare), amvon din lemn sculptat aurit, policandru cu 72 de braţe, sfeşnice din alamă şi strane pentru cărţi.
Potrivit portalului e-licitaţie.ro, citat de agenţia de presă NewsIn, valoarea estimată a contractului de achiziţie pentru cele zece noi obiecte de cult din argint şi aur se ridică la 112.605 lei (27.000 de euro), între acestea numărându-se patru candele, un set de „sfinte vase“, o ferecătură pentru Sfânta Evanghelie, o candelă cu picior pentru Sfânta Masă şi un chivot (miniatura Bisericii Cotroceni). Potrivit caietului de sarcini, în total, obiectele de cult trebuie să aibă 16,88 kilograme de argint şi 125 de grame de aur, termenul de execuţie şi de livrare fiind de şapte zile de la semnarea contractului şi o garanţie de 24 de luni de la predarea obiectelor.
O altă procedură de achiziţie a fost declanşată, fără a fi precizată valoarea estimativă, pentru realizarea unei catapetesme „Memorial Biserica Cotroceni - replică după catapeteasma originală“. Administraţia Prezidenţială mai scrie că „noua catapeteasmă urmează să fie realizată în stilul cantacuzin, păstrându-se tradiţia materialului şi broderia din lemn, alcătuită din motive ornamentale specifice stilului menţionat“.
Un alt contract pe care l-au anunţat Cotrocenii, în valoare de 75.631 de lei (aproximativ 18.000 de euro), se referă la „execuţia a 4 icoane împărăteşti - lucrare de artă realizată prin prestarea de servicii de pictură pe lemn -, replică după icoanele originale de secol XVII, aparţinând fostei Mănăstiri Cotroceni, dar şi la „pictarea pe ambele feţe a crucii de altar“.
Criticul de artă Pavel Şuşară a explicat pentru Cotidianul că suma anunţată de Cotroceni este una „modestă, cu care nu pot cumpăra lucruri de vârf din epocă, ci doar unele decente. La aceşti bani, în orice caz nu pot fi capodopere, aşa cum este vechiul iconostas“. Cotrocenii pot achiziţiona astfel de obiecte, în opinia criticului de artă, din colecţii, de pe piaţa de artă ori din centrele de depozitare de pe lângă protoieriile din ţară. După decizia Guvernului de a transfera la Cotroceni obiectele de cult pentru noua biserică, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România a iniţiat o petiţie online, pe 18 martie, care a obţinut 2.291 de semnături pentru a împiedica acest transfer. Petiţia, adresată Guvernului şi premierului Emil Boc, precizează că „iconostasul bisericii fostei Mănăstiri Cotroceni, databil către 1682, este piesa cea mai importantă din ansamblul ce face obiectul transferului, fiind singurul păstrat din perioada cantacuzină în colecţii publice muzeale“. Specialiştii au avertizat că această piesă rară ar fi fost într-un serios pericol de degradare chiar şi numai cu prilejul transportului, subliniind că în biserica de la Cotroceni nu i s-ar fi putut asigura microclimatul în care este păstrată, acum, la Muzeul Naţional de Artă.
Cotidianul s-a alăturat campaniei somităţilor din domeniul culturii şi a reuşit să oprească transferarea catapetesmei la Cotroceni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)