Stănoiu şi-a ales singură probele care s-o dezincrimineze

Romania trebuie salvata!

Cotidianul.ro
26 Iul 2009 Simona Popa

CNSAS susţine că ultima evaluare a scrisului Rodicăi Stănoiu, pentru a se vedea dacă notele informative semnate „Sanda“ sunt ale ei, pleacă de la înscrisuri care nu au dată, nu sunt înregistrate şi, deci, nu sunt veridice.
Ultima expertiză în cazul Rodicăi Stănoiu, făcută de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice (INEC) şi depusă recent la dosarul de la Curtea de Apel Bucureşti (CAB), arată că înscrisurile de comparaţie şi notele informative semnate „Sanda“ au fost scrise de persoane diferite. Aceasta este prima expertiză, din cele patru efectuate până acum, care este favorabilă Rodicăi Stănoiu. Fostul ministru al Justiţiei a contestat în instanţă verdictul dat de CNSAS, de colaboare cu fosta Securitate ca poliţie politică, şi susţine că nu ea a scris cele 51 de note informative semnate cu numele conspirativ Sanda.

CNSAS consideră că această ultimă evaluare a scrisului Rodicăi Stănoiu s-a făcut pe baza unor înscrisuri ridicate de la Institutul de Cercetări Juridice (ICJ) care ridică semne asupra autenticităţii lor, întrucât nu au dată şi nici număr de înregistrare.
Ultima oară, Curtea de Apel a acceptat drept înscrisuri de comparaţie trei documente, întinse pe patru file, din dosarul personal al Rodicăi Stănoiu de la ICJ, de pe vremea când aceasta era cercetătoare acolo, şi a respins propunerea Consiliului de a aduce drept probe scripte de la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, unde Stănoiu era profesor universitar.

Documentele acceptate de instanţă reprezintă o autobiografie, o notă explicativă care completează autobiografia şi o cerere de prelungire a şederii la Montreal, unde preda un curs, semnate olograf Mihaela-Rodica Stănoiu. Modul cum au fost prelevate documentele e o altă poveste. Doi reprezentanţi ai CNSAS s-au prezentat la ICJ pentru a extrage documente relevante. Au fost întâmpinaţi de reprezentanţii instituţiei şi, de faţă cu Rodica Stănoiu, li s-a înmânat un dosărel cu cele trei documente, însumând patru pagini, fără să aibă nici o garanţie că foile fuseseră extrase din dosarul de personal al Rodicăi Stănoiu. Au cerut atunci să vadă întregul dosar, li s-a adus şi au avut posibilitatea să-l răsfoiască pentru scurt timp. Au apucat să vadă înscrisuri care aveau grafie asemănătoare cu cea din notele „Sandei“. Când delegaţii CNSAS au cerut pentru expertiză acele documente, şi nu cele cu care au fost întâmpinaţi, Rodica Stănoiu a înşfăcat dosarul, l-a strâns la piept şi a spus că „aici este viaţa mea privată şi nu umblă nimeni“.

Într-o notă depusă la dosarul de la Curtea de Apel, reprezentanţii CNSAS au precizat că, deşi Rodica Stănoiu a susţinut că documentele au fost scrise la interval de câţiva ani, informaţiile erau notate „pe hârtie similar degradată şi, mai ales, scrise cu pix cu pastă identică“, potrivit NewsIn. În aceeaşi notă se arată că documentele „ridică semne serioase de întrebare asupra autenticităţii şi, implicit, asupra valorii şi utilităţii unei noi expertize“, ceea ce înseamnă că, la termenul viitor, din 15 septembrie, Consiliul va cere o nouă expertiză. Totuşi, INEC a evaluat scrisul din cele două seturi de documente, aşa cum i-a cerut instanţa, şi a ajuns la concluzia că notele informative semnate „Sanda“ şi înscrisurile de la ICJ provin de la două feluri diferite de scriere.

Prima evaluare care a stabilit că Rodica Stănoiu şi Sanda sunt una şi aceeaşi persoană a fost făcută de expertul Gheorghe Ene, la cererea CNSAS, care a comparat notele informative din perioada 1983-1986 cu declaraţia de avere a lui Stănoiu din anul 2006 şi declaraţia sa olografă, de necolaborare cu Securitatea, dată în campania electorală din 2004. A doua a fost făcută de Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Bucureşti şi a confirmat-o pe prima. A treia a fost făcută de CNSAS pe baza comparării delaţiunilor de la Securitate cu înscrisuri din dosarul de la „Paşapoarte“ al Rodicăi Stănoiu, care călătorea mult în străinătate, şi care aveau dată, ştampilă şi număr de înregistrare. Şi această expertiză a confirmat că scrisul „Sandei“ este acelaşi cu cel al Rodicăi Stănoiu, însă instanţa a refuzat-o, pe motiv că este extrajudiciară. A patra este cea făcută recent de INEC pe documente alese de Rodica Stănoiu, nedatate şi fără numere de înregistrare, iar soarta ei va fi discutată pe 15 septembrie, de Curtea de Apel.

Ce turna „Sanda“ la Securitate
CNSAS a stabilit, pe baza notelor informative ale „Sandei“, că principala ei misiune a fost turnarea colegei şi prietenei sale Marilena Uliescu, denumită de Securitate „Uţa“. Astfel, „Sanda“ scria securiştilor (uneori şi de câteva ori pe zi) tot ce afla despre prietena sa. În 1983 raporta, de exemplu, cum a văzut la „Uţa“ „bijuterii de aur neostentative - inele, brăţări, lanţ, cercei. Din acestea, doar două inele - cu safir şi rubin - n-au fost lucrate în ţară, restul sunt de provenienţă străină“. În altă notă, „Sanda“ povesteşte cum „Uţa“ urma să plece în Franţa şi să ducă unor prietene un stilou şi trei borcane cu şerbet şi să se întoarcă de acolo cu „nasturi, căptuşeală, pixuri cu bilă şi ciorapi în culori moderne“. Ofiţerul de Securitate a adăugat că „Sanda“ i-a adus stiloul care urmă să fie dus în Franţa pentru verificare şi i-a promis şi că îi va aduce şi obiectele franţuzeşti la verificat. Într-o altă notă, sursa raporta că la ICJ au sosit nişte pachete de cărţi din URSS care conţineau bileţele scrise în limba rusă. Tot ea a anunţat încercarea unei amice de a-şi ajuta o prietenă să completeze actele de studii ale fiului ei fugar, lucru luat imediat de Securitate în vizor. În altă notă, „Sanda“ l-a turnat şi pe colegul ei de-atunci Adrian Năstase, pentru că o ducea pe „Uţa“ la pansat când aceasta avea piciorul în ghips. (S.P.)