Romania trebuie salvata!
Pana unde duce mafia asta? Dece nu este executat silit daca are datorii la stat si mai ales are si de unde sa plateasca?
Eu daca nu-mi platesc lumina, mi-o taie!
Asa arata discrepanta dintre paturile sociale!
marți, 4 septembrie 2012
Turn de 35 de etaje si mall cultural in incinta fostei fabrici de tigari Bucuresti. Dezvoltatorul proiectului este InterAgro, compania controlata de Ioan Niculae. Vezi ce scria o telegrama Wikileaks despre Niculae
Romania trebuie salvata!
de Catiusa Ivanov HotNews.ro
Luni, 3 septembrie 2012, 17:46
Pe ternul fostei Regii Autonome a Tutunului din Bucuresti (bd. Regiei nr.2) ar putea fi construite doua turnuri de 30 si 35 de etaje, un parc cultural si un cartier rezidential, proiectul primind deja avizul de oportunitate de la Primaria Capitalei. Turnul de evacuare a fumului si cladirea din caramida a fostei fabrici vor fi pastrate si integrate in noul ansamblu. Ca noutate in Romania, proiectul prevede ca spatiul din fata cladirii vechi, in care se afla si turnul de evacuare a fumului, sa fie acoperit cu o copertina transparenta si astfel sa se transforme intr-o piateta urbana acoperita. Beneficiarul proiectului este firma Interagro, al carei actionar majoritar este controversatul om de afaceri Ioan Niculae, cunoscut pentru datoriile uriase pe care le are catre Romgaz.
•Da click pe FOTOGALERIE pentru a vedea imagini cu proiectul
Potrivit arhitectului sef al Capitalei, Gheorghe Patrascu, proiectul se afla in dezbatere publica. Terenul pe care urmeaza sa se construiasca ansamblul are o suprafata de 62.544 mp si a apartinut fostei fabrici de tutun. Indicatorii urbanistici aprobati sunt:
- Coeficient de Utilizare al Terenului (CUT) - 3,90;
- Procent de Utilizare al Terenului (POT) - 70%;
- inaltimea maxima - 119 metri;
Inainte ca arhitectul sef al municipiului Gheorghe Patrascu si primarul Sorin Oprescu sa semneze avizul de oportunitate, proiectul a fost discutat, la sfarsitul lunii iulie, in Comisia Tehnica de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei, primind aviz favorabil. Dupa avizul de oportunitate proiectul trebuie sa obtina avizul de urbanism si celelalte avize cerute prin lege dupa care va fi discutat in Consiliul General al Municipiului Bucuresti.
Biroul care realizeaza Planul Urbanistic Zonal pentru acest proiect este M Design, iar beneficiar este firma omului de afaceri Ioan Niculae, Interagro. Aceasta societate este unul dintre principalii datornici ai Romgaz, se arata intr-un raport al Fondului Proprietatea privind activitatea desfasurata de compania de gaze in 2011, citat de HotNews.ro. Anul trecut, firma InterAgro era inregistrata ca debitor cu suma totala de 334,4 milioane de lei. Reamintim ca Ioan Niculae si mai multi directori din Romgaz sunt anchetati pentru subminarea economiei nationale si pentru favorizarea firmei InterAgro prin preturi preferentiale la gaze.
Reamintim ca InterAgro a devenit proprietarul terenului in urma privatizarii controversate a Societatea Nationale Tutunul Romanesc, din anii 2000 - 2001. Tranzactia suspecta dintre statul roman (prin Ministerul Agriculturii) si firma fostului ofiter de securitate a fost notata si intr-un din telegramele Wikileaks publicate de HotNews.ro. In acea telegrama, Ioan Niculae era cotat drept unul dintre cei 5 oligarhi care, in 2007, "continua sa exercite o influenta semnificativa in politica din Romania. (...) Multi pastreaza legaturi obscure cu fosta Securitate din Romania sau cu persoane din serviciile de informatii si isi promoveaza interesele personale prin intermediul trusturilor media pe care le detin". Vezi aici mai multe detalii despre caracterizarea facuta lui Ioan Niculae de Ambasada SUA la Bucuresti in 2007.
Istoria fabricii de tutun
Istoria acestui loc incepe cu aproape 200 de ani in urma. "Englezul Effingham Grant a fost proprietarul locurilor unde se afla astazi caminele studentesti. Secretar al consulatului britanic, casatorit cu boieroaica Zoe Racovita, Grant a vandut statului o parte a proprietatii sale, care construieste aici Manufactura de tutun Belvedere, devenita Regia Monopolurilor Statului. (...) Intre 1885 si 1890, fabrica de tigarete a fost extinsa, fiind adaugate noi ateliere si magazii", scrie Alexandru Ofrim in cartea “Strazi vechi din Bucurestiul de azi”.
"La 7 aprilie 1879 Statul Roman a luat definitiv asupra sa administrarea monopolului tutunului. Directia Generala a Regiei Monopolurilor Statului a inceput o actiune de organizare si dezvoltare a culturii tutunului cat si de organizare a fluxului de productie in manufacturile de tutun prin dotarea cu instalatii, masini, constructii de spatii necesare desfasurarii imbunatatirii procesului de productie, astfel incat la inceputul secolului al XX-lea la Manufactura de Tutun Belvedere erau angajati 1.250 de lucratori si se produceau tigari de foi, tigarete si tabac. Incinta manufacturii de tutun Belvedere s-a marit succesiv in mai multe etape. In 1906 ocupa mai multe corpuri de cladiri cu o suprafata de de 8.200 mp pentru prelucrarea tutunului si 6.500 mp pentru depozite", este continuata istoria tutunului pe blogul carpati@go.ro. In anul 1932 capacitatea de lucru a manufacturii a fost de circa 16.000 kg tutun taiat si fabricat in 8 ore de lucru.
de Catiusa Ivanov HotNews.ro
Luni, 3 septembrie 2012, 17:46
Pe ternul fostei Regii Autonome a Tutunului din Bucuresti (bd. Regiei nr.2) ar putea fi construite doua turnuri de 30 si 35 de etaje, un parc cultural si un cartier rezidential, proiectul primind deja avizul de oportunitate de la Primaria Capitalei. Turnul de evacuare a fumului si cladirea din caramida a fostei fabrici vor fi pastrate si integrate in noul ansamblu. Ca noutate in Romania, proiectul prevede ca spatiul din fata cladirii vechi, in care se afla si turnul de evacuare a fumului, sa fie acoperit cu o copertina transparenta si astfel sa se transforme intr-o piateta urbana acoperita. Beneficiarul proiectului este firma Interagro, al carei actionar majoritar este controversatul om de afaceri Ioan Niculae, cunoscut pentru datoriile uriase pe care le are catre Romgaz.
•Da click pe FOTOGALERIE pentru a vedea imagini cu proiectul
Potrivit arhitectului sef al Capitalei, Gheorghe Patrascu, proiectul se afla in dezbatere publica. Terenul pe care urmeaza sa se construiasca ansamblul are o suprafata de 62.544 mp si a apartinut fostei fabrici de tutun. Indicatorii urbanistici aprobati sunt:
- Coeficient de Utilizare al Terenului (CUT) - 3,90;
- Procent de Utilizare al Terenului (POT) - 70%;
- inaltimea maxima - 119 metri;
Inainte ca arhitectul sef al municipiului Gheorghe Patrascu si primarul Sorin Oprescu sa semneze avizul de oportunitate, proiectul a fost discutat, la sfarsitul lunii iulie, in Comisia Tehnica de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei, primind aviz favorabil. Dupa avizul de oportunitate proiectul trebuie sa obtina avizul de urbanism si celelalte avize cerute prin lege dupa care va fi discutat in Consiliul General al Municipiului Bucuresti.
Biroul care realizeaza Planul Urbanistic Zonal pentru acest proiect este M Design, iar beneficiar este firma omului de afaceri Ioan Niculae, Interagro. Aceasta societate este unul dintre principalii datornici ai Romgaz, se arata intr-un raport al Fondului Proprietatea privind activitatea desfasurata de compania de gaze in 2011, citat de HotNews.ro. Anul trecut, firma InterAgro era inregistrata ca debitor cu suma totala de 334,4 milioane de lei. Reamintim ca Ioan Niculae si mai multi directori din Romgaz sunt anchetati pentru subminarea economiei nationale si pentru favorizarea firmei InterAgro prin preturi preferentiale la gaze.
Reamintim ca InterAgro a devenit proprietarul terenului in urma privatizarii controversate a Societatea Nationale Tutunul Romanesc, din anii 2000 - 2001. Tranzactia suspecta dintre statul roman (prin Ministerul Agriculturii) si firma fostului ofiter de securitate a fost notata si intr-un din telegramele Wikileaks publicate de HotNews.ro. In acea telegrama, Ioan Niculae era cotat drept unul dintre cei 5 oligarhi care, in 2007, "continua sa exercite o influenta semnificativa in politica din Romania. (...) Multi pastreaza legaturi obscure cu fosta Securitate din Romania sau cu persoane din serviciile de informatii si isi promoveaza interesele personale prin intermediul trusturilor media pe care le detin". Vezi aici mai multe detalii despre caracterizarea facuta lui Ioan Niculae de Ambasada SUA la Bucuresti in 2007.
Istoria fabricii de tutun
Istoria acestui loc incepe cu aproape 200 de ani in urma. "Englezul Effingham Grant a fost proprietarul locurilor unde se afla astazi caminele studentesti. Secretar al consulatului britanic, casatorit cu boieroaica Zoe Racovita, Grant a vandut statului o parte a proprietatii sale, care construieste aici Manufactura de tutun Belvedere, devenita Regia Monopolurilor Statului. (...) Intre 1885 si 1890, fabrica de tigarete a fost extinsa, fiind adaugate noi ateliere si magazii", scrie Alexandru Ofrim in cartea “Strazi vechi din Bucurestiul de azi”.
"La 7 aprilie 1879 Statul Roman a luat definitiv asupra sa administrarea monopolului tutunului. Directia Generala a Regiei Monopolurilor Statului a inceput o actiune de organizare si dezvoltare a culturii tutunului cat si de organizare a fluxului de productie in manufacturile de tutun prin dotarea cu instalatii, masini, constructii de spatii necesare desfasurarii imbunatatirii procesului de productie, astfel incat la inceputul secolului al XX-lea la Manufactura de Tutun Belvedere erau angajati 1.250 de lucratori si se produceau tigari de foi, tigarete si tabac. Incinta manufacturii de tutun Belvedere s-a marit succesiv in mai multe etape. In 1906 ocupa mai multe corpuri de cladiri cu o suprafata de de 8.200 mp pentru prelucrarea tutunului si 6.500 mp pentru depozite", este continuata istoria tutunului pe blogul carpati@go.ro. In anul 1932 capacitatea de lucru a manufacturii a fost de circa 16.000 kg tutun taiat si fabricat in 8 ore de lucru.
Nu imi place USL-ul! Iar PDL-ul s-a stins cu buzunarele pline!
Romania trebuie salvata!
Romanii, care nu-s patati sub nici-o forma de clasa politica, ar fi cazul sa-si aminteasca cine a vandut tara. Cine a privatizat aproape tot ce a avut mai bun tara. Cum era Romania acum cu zacamintele de petrol, gaze si electricitate proprii? Cu fabricile si institutiile de cercetare, cu terenurile agricole?
De fapt totul a plecat de la zilele "Revolutiei din ´89", totul s-a impartit si se imparte intre politicieni, indiferent de partid!
Atata timp cat nu te intereseaza tara, normal ca se ajunge la un dezastru.
Am facut datorii la bugetul de stat, pentru ca e mai usor sa iei banii de la banci din tara decat sa ii justifici la UE. Ai facut un imprumut pe persoana juridica(primarie), la un amic director de sucursala, si nici nu-l intereseaza ce vei face cu banii. Bani pe care populatia trebuie sa-i returneze in zeci de ani. Asta inseamna criza la romani, nu avem noi treaba cu ce se intampla in alte state. Noi am fi avut puterea de a trece usor de criza asta. Dar datorita faptului ca politicienii & CO trebuie sa prospere, nu o sa trecem de perioada de tranzitie niciodata, indiferent de situatia financiara internationala.
Pentru ei am un mesaj:
"Dupa 23 de ani poate mai ganditi si cu inima la poporul care v-a dat tot ce aveti!"
Romanii, care nu-s patati sub nici-o forma de clasa politica, ar fi cazul sa-si aminteasca cine a vandut tara. Cine a privatizat aproape tot ce a avut mai bun tara. Cum era Romania acum cu zacamintele de petrol, gaze si electricitate proprii? Cu fabricile si institutiile de cercetare, cu terenurile agricole?
De fapt totul a plecat de la zilele "Revolutiei din ´89", totul s-a impartit si se imparte intre politicieni, indiferent de partid!
Atata timp cat nu te intereseaza tara, normal ca se ajunge la un dezastru.
Am facut datorii la bugetul de stat, pentru ca e mai usor sa iei banii de la banci din tara decat sa ii justifici la UE. Ai facut un imprumut pe persoana juridica(primarie), la un amic director de sucursala, si nici nu-l intereseaza ce vei face cu banii. Bani pe care populatia trebuie sa-i returneze in zeci de ani. Asta inseamna criza la romani, nu avem noi treaba cu ce se intampla in alte state. Noi am fi avut puterea de a trece usor de criza asta. Dar datorita faptului ca politicienii & CO trebuie sa prospere, nu o sa trecem de perioada de tranzitie niciodata, indiferent de situatia financiara internationala.
Pentru ei am un mesaj:
"Dupa 23 de ani poate mai ganditi si cu inima la poporul care v-a dat tot ce aveti!"
Fost „băiat deştept”, doresc ieşire onorabilă din scenă
Romania trebuie salvata!
Scris de: Cristian Matache | 4 Septembrie 2012, 06:26
incomemagazine.ro
Companiile care au pierdut contractele prin care achiziţionau cantităţi mari de curent electric ieftin de la Hidroelectrica au dat în judecată producătorul de electricitate. Demersul lor are şanse aproape nule de izbândă, dar prin această mişcare ele îşi construiesc o retragere activă din ceea ce a însemnat povestea „băieţilor deştepţi” din energie. Unii dintre ei se gândesc să tragă obloanele afacerilor din România, dar până să ia o astfel de decizie radicală sunt nevoiţi să se comporte ca oricare comerciant de curent de pe piaţă: cumpără electricitate de pe bursă, participă la licitaţii şi plătesc preţul stabilit prin cerere şi ofertă.
În maxim o lună de zile, afacerile a cinci companii care se ocupă cu vânzarea de electricitate au fost bulversate de intrarea în insolvenţă a vacii de muls Hidroelectrica şi apoi de denunţarea contractelor bilaterale de către administratorul judiciar, Euro Insol. Epoca „băieţilor deştepţi” din energie a apus şi, odată cu ea, au dispărut şi profiturile consistente care se adunau atât în contul traderilor norocoşi, cât şi în cel al clienţilor lor, nu puţini la număr. Rămaşi fără contractele care prevedeau achiziţia de cantităţi mari de curent, la preţuri cu mult sub cele medii de pe piaţă şi pe termen lung , foştii „băieţi deştepţi”, Alpiq RomIndustrie, Alpiq RomEnergie, Energy Holding, EFT România şi Euro P.E.C., sunt nevoiţi acum să adopte comportamentul celorlalţi aproape 200 de actori de pe piaţa liberă de comerţ cu energie. Asta înseamnă că trebuie să participe la licitaţiile de pe bursa de electricitate OPCOM şi să plătească preţul stabilit prin cerere şi ofertă. Această readaptare a comportamentului economic presupune însă pierderi serioase din punct de vedere financiar , dar şi în ceea ce priveşte imaginea. Ca să atenueze efectele devastatoare ale denunţării contractelor, traderii în cauză au acţionat în judecată Hidroelectrica, reprezentată prin administratorul judiciar, compania Euro Insol, condusă de Remus Borza. Ei contestă ruperea înţelegerii cu producătorul de energie, după ce în prealabil au atacat, tot în instanţă, măsura de declarare a insolvenţei
„Nu au nicio şansă. Este doar o retragere activă din joc. În situaţia de insolvenţă, eu, ca administrator judiciar, am dreptul să rup orice contract ce dăunează companiei”, susţine Remus Borza. Chiar şi în condiţiile în care nu există nicio şansă, foştii „băieţi deştepţi” au angajat avocaţi celebri. Sârbii la la EFT vor fi asistaţi de Muşat şi Asociaţii, Energy Holding de către Ţuca, Zbârcea & Asociaţii, iar cele două companii Alpiq vin în faţa instanţei cu Schoenherr şi Asociaţii. „Trebuie să câştige şi avocaţii, nu-i aşa?”, afirmă pe un ton ironic administratorul judiciar. Primul termen de judecată va fi pe 5 septembrie, la Tribunalul Bucureşti.
Chestiuni juridice
Reprezentanţii traderilor sunt rezervaţi în ceea ce priveşte mişcările lor din aceste zile. „Este o chestiune juridică şi nu suntem în măsură să facem vreun comentariu în acest moment”, a declarat Nenad Savic, responsabil cu comunicarea în cadrul EFT Group.
Mai guralivi au fost cei de la Alpiq, care au dat de înţeles că iau în calcul inclusiv plecarea din România. „Având în vedere circumstanţele schimbate, Alpiq intenţionează să revizuiască activitatea în România. Acest lucru este în curs de desfăşurare şi nu putem da niciun detaliu”, a afirmat pentru Income Magazine Martin Stutz, din cadrul departamentului de relaţii cu media al grupului Alpiq. Ei solicită daune de 500 milioane de lei.
Oficialii Energy Holding s-au rezumat să spună că societatea analizează toate mijloacele legale prin care poate reacţiona ca urmare a deciziei de denunţare a contractului cu Hidroelectrica.
Cât priveşte Euro P.E.C., primul băiat deştept căzut la datorie, Borza spune că oficialii companiei au venit „cu lacrimi în ochi” ca să plătească datoria de 37 milioane de lei pe care o aveau către producătorul de energie de la începutul acestui an şi care a fost motivul care a dus la ruperea contractului. „Am denunţat contractul şi aşa rămâne, nu îl mai putem relua”, afirmă administratorul judiciar.
Catastrofă financiară
În plan financiar , ruperea relaţiilor contractuale cu Hidroelectrica va fi catastrofală pentru foştii băieţi deştepţi. Până acum o lună, aceştia plăteau în medie 130 lei/MWh în timp ce preţul mediu pe OPCOM sărea permanent de 220 lei/MWh. Diferenţa, care se traduce prin profit pentru traderi concomitent cu venituri neîncasate pentru Hidroelectrica, s-a ridicat la 500 milioane de lei doar pentru 2011 . Astăzi, ex-băieţii deştepţi cumpără energie la preţul pieţei, în special de pe platforma Piaţa pentru Ziua Următoare de pe OPCOM, iar cotaţiile au atins pe anumite intervale orare niveluri maxime, de 400 lei/MWh. Practic, costul de achiziţie de energie s-a dublat sau chiar s-a triplat. Elveţienii de la Alpiq au încercat să cumpere curent angro, însă preţul oferit, de 239-240 lei/MWh, nu a fost tentant pentru niciun producător şi astfel demersul lor a eşuat. A reuşit în schimb să câştige mai multe licitaţii organizate de noul Complex Energetic Oltenia (companie ce cuprinde cele mai mari termocentrale din România – Turceni, Rovinari şi Craiova) la preţuri de 240-241 lei/MWh, aproape duble faţă de cât dădeau până acum o lună Hidroelectrica. Oficialii Alpiq recunosc că noile condiţii contractuale le-a îngreunat relaţii cu clienţii. „Alpiq este gata oricând să îşi îndeplinească toate obligaţiile sale contractuale. Unele dintre contracte au fost adaptate, iar altele au fost reziliate, în cazul în care acest lucru a fost permis în mod legal”, susţine Martin Stutz.
Privilegii pierdute
Prototipul „băiatului deştept” în energie îl reprezintă Energy Holding, companie înfiinţată de către Bogdan Buzăianu şi primul beneficiar al energiei ieftine. Înţelegerea cu Hidroelectrica datează din 2004 pentru o cantitate de 2,6 TWh anual, adică 20% din toată producţia hidro. Până în 2010, traderul era cel mai profitabil jucător de pe piaţa de comerţ cu electricitate, însă în 2011, din cauza secetei prelungite şi a activării clauzei de forţă majoră pe contractele Hidroelectrica, profitul s-a transformat în pierdere. Conform raportării societăţii, Energy Holding a consemnat în 2011 un minus de 34,5 milioane de lei, faţă de plusul de 15,2 milioane din anul precedent. Principalii clienţi ai traderului sunt combinatul siderurgic de la Oţelul Roşu şi combinatul Laminorul Brăila, deţinute de ruşii de la Mechel, Cora, rafinăria Vega Ploieşti, Rompetrol, Victoria Floreşti, Delphi. În prezent, compania este deţinută de un offshore din Olanda, Marken Investment & Trading M.I.T. despre care se spune în piaţă că este al aceluiaşi Bogdan Buzăianu. De acesta din urmă se leagă şi afacerile elveţienilor de la Alpiq. Aceştia au venit în România în 2006, când au achiziţionat Buzzman Industrie, o societate scoasă din portofoliul lui Buzăianu. După doi ani, Alpiq a cumpărat o parte din activele Energy Holding, ajungând să controleze două societăţi în ţară, RomIndustrie şi RomEnergie. Împreună primeau aproape 2,6 TWh energie pe an, devansând în 2011 chiar pe Energy Holding. Administratorul judiciar, Remus Borza, susţine că derularea contractelor companiilor Alpiq cu Hidroelectrica au generat pierderi din 2006 până în 2012 de aproape 900 milioane de lei pentru producătorul de energie. Pe lista clienţilor Alpiq se află Arctic Găeşti, Cuprom Zalău, Kronospan Sebeş, Carrefour, Simec Sibiu, SNR Rulmenţi, Stoehr Şimleu, Automobile Dacia, Rominserv Zalău, Silvana Zalău etc.
Un ultim mare fost „băiat deştept” a fost grupul EFT, înfiinţat în Serbia, dar cu cartierul general la Londra. Compania deţinea două contracte, unul de export şi unul de vânzare pe piaţa internă, ambele totalizând 1,7 TWh. Preţul mic de achiziţie a văduvit Hidroelectrica de venituri de circa 130 milioane de lei în 2011, conform cererilor de denunţ ale administratorului judiciar. Clienţii principali din ţară ai EFT sunt Stirom, Holcim şi Lukoil.
RELAŢIA ACTUALĂ A FOŞTILOR „BĂIEŢI DEŞTEPŢI” DIN ENERGIE CU HIDROELECTRICA
Companie
Situaţia contractuală cu Hidroelectrica
Acţiuni
Proprietar
Elsid Titu
contract renegociat
plăteşte mai mult pe MWh
Mihai Tufan, Mihai Anăstăşescu (România)
Electrocarbon Slatina
contract renegociat
plăteşte mai mult pe MWh
Mihai Tufan, Mihai Anăstăşescu (România)
Alro Slatina
contract renegociat
plăteşte mai mult pe MWh
Vitali Matsitsky (Rusia)
Alpiq RomEnergie
contract denunţat
contestă denunţul în instanţă
Alpiq (Elveţia)
Energy Holding
contract denunţat
contestă denunţul în instanţă
Marken Investment & Trading M.I.T (Olanda)
Alpiq RomIndustrie
contract denunţat
contestă denunţul în instanţă
Alpiq (Elveţia)
EFT România
contract denunţat
contestă denunţul în instanţă
EFT (Serbia/Marea Britanie)
EFT AG
contract denunţat
contestă denunţul în instanţă
EFT (Serbia/Marea Britanie)
Electromagnetica
contract renegociat
plăteşte mai mult pe MWh
acţionariat fragmentat
Euro P.E.C.
contract denunţat
plăteşte datoriile către Hidroelectrica
Adrian Comşa (România)
Taguri: Alpiq Holding, Energy Holding, Hidroelectrica insolventa, baiat destept
Scris de: Cristian Matache | 4 Septembrie 2012, 06:26
incomemagazine.ro
Companiile care au pierdut contractele prin care achiziţionau cantităţi mari de curent electric ieftin de la Hidroelectrica au dat în judecată producătorul de electricitate. Demersul lor are şanse aproape nule de izbândă, dar prin această mişcare ele îşi construiesc o retragere activă din ceea ce a însemnat povestea „băieţilor deştepţi” din energie. Unii dintre ei se gândesc să tragă obloanele afacerilor din România, dar până să ia o astfel de decizie radicală sunt nevoiţi să se comporte ca oricare comerciant de curent de pe piaţă: cumpără electricitate de pe bursă, participă la licitaţii şi plătesc preţul stabilit prin cerere şi ofertă.
În maxim o lună de zile, afacerile a cinci companii care se ocupă cu vânzarea de electricitate au fost bulversate de intrarea în insolvenţă a vacii de muls Hidroelectrica şi apoi de denunţarea contractelor bilaterale de către administratorul judiciar, Euro Insol. Epoca „băieţilor deştepţi” din energie a apus şi, odată cu ea, au dispărut şi profiturile consistente care se adunau atât în contul traderilor norocoşi, cât şi în cel al clienţilor lor, nu puţini la număr. Rămaşi fără contractele care prevedeau achiziţia de cantităţi mari de curent, la preţuri cu mult sub cele medii de pe piaţă şi pe termen lung , foştii „băieţi deştepţi”, Alpiq RomIndustrie, Alpiq RomEnergie, Energy Holding, EFT România şi Euro P.E.C., sunt nevoiţi acum să adopte comportamentul celorlalţi aproape 200 de actori de pe piaţa liberă de comerţ cu energie. Asta înseamnă că trebuie să participe la licitaţiile de pe bursa de electricitate OPCOM şi să plătească preţul stabilit prin cerere şi ofertă. Această readaptare a comportamentului economic presupune însă pierderi serioase din punct de vedere financiar , dar şi în ceea ce priveşte imaginea. Ca să atenueze efectele devastatoare ale denunţării contractelor, traderii în cauză au acţionat în judecată Hidroelectrica, reprezentată prin administratorul judiciar, compania Euro Insol, condusă de Remus Borza. Ei contestă ruperea înţelegerii cu producătorul de energie, după ce în prealabil au atacat, tot în instanţă, măsura de declarare a insolvenţei
„Nu au nicio şansă. Este doar o retragere activă din joc. În situaţia de insolvenţă, eu, ca administrator judiciar, am dreptul să rup orice contract ce dăunează companiei”, susţine Remus Borza. Chiar şi în condiţiile în care nu există nicio şansă, foştii „băieţi deştepţi” au angajat avocaţi celebri. Sârbii la la EFT vor fi asistaţi de Muşat şi Asociaţii, Energy Holding de către Ţuca, Zbârcea & Asociaţii, iar cele două companii Alpiq vin în faţa instanţei cu Schoenherr şi Asociaţii. „Trebuie să câştige şi avocaţii, nu-i aşa?”, afirmă pe un ton ironic administratorul judiciar. Primul termen de judecată va fi pe 5 septembrie, la Tribunalul Bucureşti.
Chestiuni juridice
Reprezentanţii traderilor sunt rezervaţi în ceea ce priveşte mişcările lor din aceste zile. „Este o chestiune juridică şi nu suntem în măsură să facem vreun comentariu în acest moment”, a declarat Nenad Savic, responsabil cu comunicarea în cadrul EFT Group.
Mai guralivi au fost cei de la Alpiq, care au dat de înţeles că iau în calcul inclusiv plecarea din România. „Având în vedere circumstanţele schimbate, Alpiq intenţionează să revizuiască activitatea în România. Acest lucru este în curs de desfăşurare şi nu putem da niciun detaliu”, a afirmat pentru Income Magazine Martin Stutz, din cadrul departamentului de relaţii cu media al grupului Alpiq. Ei solicită daune de 500 milioane de lei.
Oficialii Energy Holding s-au rezumat să spună că societatea analizează toate mijloacele legale prin care poate reacţiona ca urmare a deciziei de denunţare a contractului cu Hidroelectrica.
Cât priveşte Euro P.E.C., primul băiat deştept căzut la datorie, Borza spune că oficialii companiei au venit „cu lacrimi în ochi” ca să plătească datoria de 37 milioane de lei pe care o aveau către producătorul de energie de la începutul acestui an şi care a fost motivul care a dus la ruperea contractului. „Am denunţat contractul şi aşa rămâne, nu îl mai putem relua”, afirmă administratorul judiciar.
Catastrofă financiară
În plan financiar , ruperea relaţiilor contractuale cu Hidroelectrica va fi catastrofală pentru foştii băieţi deştepţi. Până acum o lună, aceştia plăteau în medie 130 lei/MWh în timp ce preţul mediu pe OPCOM sărea permanent de 220 lei/MWh. Diferenţa, care se traduce prin profit pentru traderi concomitent cu venituri neîncasate pentru Hidroelectrica, s-a ridicat la 500 milioane de lei doar pentru 2011 . Astăzi, ex-băieţii deştepţi cumpără energie la preţul pieţei, în special de pe platforma Piaţa pentru Ziua Următoare de pe OPCOM, iar cotaţiile au atins pe anumite intervale orare niveluri maxime, de 400 lei/MWh. Practic, costul de achiziţie de energie s-a dublat sau chiar s-a triplat. Elveţienii de la Alpiq au încercat să cumpere curent angro, însă preţul oferit, de 239-240 lei/MWh, nu a fost tentant pentru niciun producător şi astfel demersul lor a eşuat. A reuşit în schimb să câştige mai multe licitaţii organizate de noul Complex Energetic Oltenia (companie ce cuprinde cele mai mari termocentrale din România – Turceni, Rovinari şi Craiova) la preţuri de 240-241 lei/MWh, aproape duble faţă de cât dădeau până acum o lună Hidroelectrica. Oficialii Alpiq recunosc că noile condiţii contractuale le-a îngreunat relaţii cu clienţii. „Alpiq este gata oricând să îşi îndeplinească toate obligaţiile sale contractuale. Unele dintre contracte au fost adaptate, iar altele au fost reziliate, în cazul în care acest lucru a fost permis în mod legal”, susţine Martin Stutz.
Privilegii pierdute
Prototipul „băiatului deştept” în energie îl reprezintă Energy Holding, companie înfiinţată de către Bogdan Buzăianu şi primul beneficiar al energiei ieftine. Înţelegerea cu Hidroelectrica datează din 2004 pentru o cantitate de 2,6 TWh anual, adică 20% din toată producţia hidro. Până în 2010, traderul era cel mai profitabil jucător de pe piaţa de comerţ cu electricitate, însă în 2011, din cauza secetei prelungite şi a activării clauzei de forţă majoră pe contractele Hidroelectrica, profitul s-a transformat în pierdere. Conform raportării societăţii, Energy Holding a consemnat în 2011 un minus de 34,5 milioane de lei, faţă de plusul de 15,2 milioane din anul precedent. Principalii clienţi ai traderului sunt combinatul siderurgic de la Oţelul Roşu şi combinatul Laminorul Brăila, deţinute de ruşii de la Mechel, Cora, rafinăria Vega Ploieşti, Rompetrol, Victoria Floreşti, Delphi. În prezent, compania este deţinută de un offshore din Olanda, Marken Investment & Trading M.I.T. despre care se spune în piaţă că este al aceluiaşi Bogdan Buzăianu. De acesta din urmă se leagă şi afacerile elveţienilor de la Alpiq. Aceştia au venit în România în 2006, când au achiziţionat Buzzman Industrie, o societate scoasă din portofoliul lui Buzăianu. După doi ani, Alpiq a cumpărat o parte din activele Energy Holding, ajungând să controleze două societăţi în ţară, RomIndustrie şi RomEnergie. Împreună primeau aproape 2,6 TWh energie pe an, devansând în 2011 chiar pe Energy Holding. Administratorul judiciar, Remus Borza, susţine că derularea contractelor companiilor Alpiq cu Hidroelectrica au generat pierderi din 2006 până în 2012 de aproape 900 milioane de lei pentru producătorul de energie. Pe lista clienţilor Alpiq se află Arctic Găeşti, Cuprom Zalău, Kronospan Sebeş, Carrefour, Simec Sibiu, SNR Rulmenţi, Stoehr Şimleu, Automobile Dacia, Rominserv Zalău, Silvana Zalău etc.
Un ultim mare fost „băiat deştept” a fost grupul EFT, înfiinţat în Serbia, dar cu cartierul general la Londra. Compania deţinea două contracte, unul de export şi unul de vânzare pe piaţa internă, ambele totalizând 1,7 TWh. Preţul mic de achiziţie a văduvit Hidroelectrica de venituri de circa 130 milioane de lei în 2011, conform cererilor de denunţ ale administratorului judiciar. Clienţii principali din ţară ai EFT sunt Stirom, Holcim şi Lukoil.
RELAŢIA ACTUALĂ A FOŞTILOR „BĂIEŢI DEŞTEPŢI” DIN ENERGIE CU HIDROELECTRICA
Companie
Situaţia contractuală cu Hidroelectrica
Acţiuni
Proprietar
Elsid Titu
contract renegociat
plăteşte mai mult pe MWh
Mihai Tufan, Mihai Anăstăşescu (România)
Electrocarbon Slatina
contract renegociat
plăteşte mai mult pe MWh
Mihai Tufan, Mihai Anăstăşescu (România)
Alro Slatina
contract renegociat
plăteşte mai mult pe MWh
Vitali Matsitsky (Rusia)
Alpiq RomEnergie
contract denunţat
contestă denunţul în instanţă
Alpiq (Elveţia)
Energy Holding
contract denunţat
contestă denunţul în instanţă
Marken Investment & Trading M.I.T (Olanda)
Alpiq RomIndustrie
contract denunţat
contestă denunţul în instanţă
Alpiq (Elveţia)
EFT România
contract denunţat
contestă denunţul în instanţă
EFT (Serbia/Marea Britanie)
EFT AG
contract denunţat
contestă denunţul în instanţă
EFT (Serbia/Marea Britanie)
Electromagnetica
contract renegociat
plăteşte mai mult pe MWh
acţionariat fragmentat
Euro P.E.C.
contract denunţat
plăteşte datoriile către Hidroelectrica
Adrian Comşa (România)
Taguri: Alpiq Holding, Energy Holding, Hidroelectrica insolventa, baiat destept
Cum s-a transformat Bruxelles-ul in Inalta Poarta. O introducere in discursul anti-occidental din Romania
Romania trebuie salvata!
de Dan Tapalaga HotNews.ro
Luni, 3 septembrie 2012, 19:24
Discursul anti-european si anti-occidental s-a instalat oficial, la guvernare, in Romania la cateva luni de la integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, sub Guvernul Tariceanu si a atins apogeul in 2012, in timpul puciului anti-Basescu. Germenii nationalismului au incoltit in mintea marilor penali dar si acolo unde opinia publica se astepta mai putin: la liberali si la politicieni din noua generatie. Sintagma "Inalta Poarta" a aparut inca de pe vremea lui Tariceanu. Tot atunci, liberalii au lansat teoria conspiratiei economice, afirmand ca limitarea deficitului este un instrument cu ajutorul caruia tarile bogate din Vest condamna la subdezvoltare tarile mai sarace. Asa a fost descoperit "dusmanul extern", eternul tap ispasitor pentru toate esecurile interne.
•Citeste si Arhanghelii nationlismului izolationist
•Cisteste si: Izolarea Guvernului Ponta. Suficient?
Liberalii au mai dat semne de incoerenta ideologica si inainte de aderarea la UE. Un gest care a i-a luat prin surprindere de aceasta data pe americani a fost anuntul intempestiv privind retragerea trupelor romanesti din Irak. Se intampla in 2006, tot sub guvernarea Tariceanu. Propunerea a fost respinsa de CSAT, insa anuntul a pus in discutiei loialitatea unor lideri din Romania fata de angajamente strategice si a ridicat serioase semne de intrebare in privinta relatiei lor cu Statele Unite.
In schimb, PSD a parut sa-si camufleze mai bine, cel putin o vreme, discursul anti-occidental. Dupa pierderea puterii in 2004, PSD a fost condus de Mircea Geoana - un proamerican declarat, fost ambasador in Statele Unite si, asa cum reiese din telegramele Wikileaks, un abonat al discutiilor cu ambasadorii Washington-ului. Vechea garda a lui Ion Iliescu - nostalgicii, comunismul rezidual din PSD, securismul tarziu - parea trecuta pe linie moarta.
Intr-o telegrama din aprilie 2007 se arata: "Geoana a adaugat ca este de departe mai bun decat oricare alt expert in probleme de politica externa din cabinetul Tariceanu si ca doreste sa-si puna expertiza in slujba Romaniei. Geoana a spus de-a dreptul: <> , atunci el e gata sa se implice <>”.
Dar si onestitatea acestei disponibilitati pro-atlantice totale a intrat in suferinta. In aprilie 2009, Mircea Geoana, candidat la presedintie, a efectuat o vizita secreta la Moscova. Despre ciudata vizita s-a aflat cu putin inaintea alegerilor din noiembrie. Geoana nu a reusit sa explice vreodata convingator sensul deplasarii secrete la Moscova. Insa nu Mircea Geoana, marele perdant din 2009, era problema numarul unu a PSD. Varful de lance anti-occidental si anti-american devenise, intre timp, fostul premierul Adrian Nastase. In mod paradoxal, Romania a intrat in NATO si a inchis negocierile de aderare la UE in timpul guvernarii sale.
Rabufnirile anti-americane ale fostului premier s-au manifestat inca din timpul guvernarii PSD din 2000-2004, cand Nastase stia ca nu are sustinerea Washingtonului. Ambasadorul SUA de la acea vreme, Michael Guest, denunta tot mai vehement "coruptia sistemica" din Romania. Fostul premier raspundea cu ironii si atacuri neprincipiale. Chiar si asa, Nastase a pastrat aparenta de "lider european" pana la sfarsitul lui 2004. Odata cu trecerea in opozitie si izolarea sa politica, determinata de inceperea anchetelor penale, fostul "lider european" a dezbracat haina aparentelor, alaturandu-se corului nationalist aflat pe picor de razboi cu "Inalta Poarta" si cu "Marele Licurici". Aceste sintagme peiorative sunt utilizate atunci cand politicienii doresc sa sublinieze pozitia umilitoare, de inferioritate, a Romaniei in raport cu partenerii externi si cauta sa castige ceva simpatie pozand in aparatorii demnitatii nationale.
Pana la integrarea in UE, doar PRM si Vadim Tudor isi asumau in mod deschis pozitii virulent anti-occidentale (pe la inceputul anilor 90 mai erau Vatra Romaneasca, PUNR si alte grupuscule nationaliste). Din fericire, PRM si CVT n-au guvernat vreodata. Ceilalti politicieni din PSD sau PNL, de teama sa nu fie inclusi pe lista nefrecventabililor, si-au reprimat cat au putut convingerile intime, le-au ascuns si s-au declarat cat mai "europeni" sau "atlantisti" posibil.
Daca Adrian Nastase a ajuns din motive penale ideologul anti-occidental al PSD, la fel ca multi altii din partidul sau, Crin Antonescu a devenit noul Vadim Tudor din motive care par sa tina mai degraba de psihologia politica. Antonescu nu vorbeste nici o limba straina, a castigat popularitate exclusiv pe seama unui public ultraconservator (pensionari, bugetari, asistati). Acestui public ii hraneste generos iluziile cu vorbe goale. Ca sa-si satisfaca ambitiile de putere, vanitatea si orgoliul a transformat Romania intr-o tara anarhica, in care legea si statul de drept nu mai fac doua parale.
Prostiile debitate impotriva Angelei Merkel, impotriva Departamentului de Stat cu care se vede intrat in competitie, impotriva Comisiei Europene si impotriva Bruxelles-ului identificat drept sursa raului (in paranteza fie spus, de unde sotia sa incaseaza in calitate de europarlamentar o indemnizatie frumusica) nu doar ca nu costa nimic, dar au efecte imediate, propulsandu-l in galeria de patriotarzi talentati si de succes ai Romaniei. Drama pentru Antonescu este ca realizeaza perfect, la fel cum a constatat Adrian Nastase din alte motive, ca a intrat pe lista neagra a cancelariilor occidentale. Ca nu poate conta pe sprijinul lor. Din acest motiv, se vede silit sa joace totul pe cartea nationalismului izolationist. Iar adevarul este ca alta sansa nu are.
Pentru PSD-ul condus de Victor Ponta, marele test a fost tratatul de guvernanta fiscala. Atunci s-au vazut in mod clar ezitarile liderilor PSD, influenta nefasta a unor Ion Iliescu sau Adrian Nastase, pe atunci inca liber. Cu totii au pledat impotriva introducerii criteriilor fiscale in Constitutie. Insa motorasul care i-a pus in miscare premierului Victor Ponta ideile anti-occidentale a fost scandalul de plagiat. Pana la aparitia acesti mari vulnerabilitati, multora li se parea ca, in comparatie cu opacul si obtuzul lider PSD, cu liderul PSD inca se poate discuta. Avandu-l ca mentor politic pe Adrian Nastase, Ponta si-a insusit bine lectiile de oportunism politic. Lectia de baza te invata evident ca nu e bine sa ai convingeri ferme. Cand a constatat ca lumea buna a Occidentului nu-l va ierta pentru plagiat, Ponta (ca o ironie a sortii, alt lider nationalist cu sotie europarlamentar) s-a aruncat la fel ca Antonescu in bratele romanasilor verzi, singurii care-i mai pot salva cariera.
Consecinta a fost o evidenta izolare politica a Guvernului Ponta in Europa, realizata in primul rand de catre prietenii politici ai USL, socialistii.
In plan mediatic, Antena 3 s-a detasat in plutonul presei anti-occidentale, prin modul aproape sistematic in care a promovat mesajele eurosceptice si anti-americane. Aproape toata presa TV este dominata insa de "analisti" care nu au internalizat valorile occidentale si care manifesta in general dispret fata de "guvernanta europeana" sau oroare fata de "interventia americana". Ce poate fi mai relevant decat faptul ca preferatii jurnalistilor romani au ramas, ani zile dupa integrare, personaje sinistre ca Adrian Paunescu (decedat intre timp), Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali si alti patriotarzi de serviciu?
Spre deosebire de restul televiziunilor, Antena 3 a dezvoltat o ideologie anti-occidentala prin recuperarea programatica a tuturor vocilor nationalist-izolationiste, incepand cu istorici etnocentristi ca Dinu C. Giurascu si terminand cu istoricul ceausist Mircea Dogaru. Tot Antena 3 a difuzat sistematic emisiuni care au pus in discutie beneficiile integrarii europene sau au hulit impotriva "comisarilor de la Bruxelles", comparati in mod abuziv cu cei sovietici.
Intreaga manipulare mediatica a sentimentelor anti-occidentale poarta semnatura lui Dan Voiculescu, fostul turnator al Securitatii, fost genstionar peste ceva afaceri ale acesteia inainte de 89, exponentul nationalismului slinos si profitabil, de tip securist. Influenta sa in politica romaneasca este astazi, la 23 de ani de la revolutie, mai mare decat oricand.
In cazul multor jurnalisti lucrurile stau la fel de confuz. Prea putini au fost si au ramas atasati de ideea Occidentala. Cei mai multi se prefac, doar pretind a fi progresisti. In realitate, patriotii din ei se indigneaza ca "americanii pun presedinti", fac spume ca "oficialii europeni se comporta precum comisarii sovietici", urla scuipand panglici tricolore ca "Romania e piata de desfacere", "groapa de gunoi" si "colonia occidentului", tipa ofuscati ca "romanii sunt tratati in mod scandalos drept cetateni UE de mana a doua" si ca forte oculte doresc ca lucrurile sa ramana asa. In sinea lor dispretuiesc, la fel ca politicienii mediocri, orice le adanceste complexul de inferioritate.
Din populism, provincialism sau dependenta de finantatori de proasta calitate, aceasta elita romaneasca pestrita nu a cultivat cu adevarat valori occidentale, admiratia fata de reguli, n-a promovat din convingere munca asidua, etica in afaceri sau politica. In cel mai bun caz a ridicat la rang de arta dublul discurs. Politicieni sau jurnalisti justitiari il victimizeaza mai departe pe Adrian Nastase, simbolul coruptiei din Romania, chiar si dupa trimiterea sa la inchisoare, il apara pe Gigi Becali in momentul arestarii sau gasesc scandalos faptul ca procurorii ii ancheteaza pe cetatenii suspecti ca au furat voturi la referendum. Toti acesti justitiari solidari cu borfasii continua sa ceara vehement puscarie pentru hoti. Acesta se cheama dublu discurs, inconsecventa tipic romaneasca.
Din aceasta harmalaie balcanica nu avea cum sa iasa nimic bun. In premiera, ultimul eurobarometru din 2011 a plasat Romania in randul tarilor unde mai mult de jumatate din populatie declara ca nu crede in institutiile de la Bruxelles. Nivelul de încredere al românilor în Uniunea Europeană a ajuns la cel mai scăzut nivel - 46% - în 2011, fata de 60% in 2010. Un rol esential in prabusirea brusca a increderii in UE l-a jucat, desigur, criza si incapacitatea Bruxelles-ului de a gasi solutii, insa o contributie majora au avut-o actorii interni.
Care sunt asadar filoanele discursului anti-occidental in Romania? Pe unde si cum s-a infiltrat nationalismul la noi? Cum s-a transformat Romania dintr-un stat entuziast pro-european intr-o tara cu populatie majoritar euro-sceptica si cu o elita imbacista in praful otravitor al nationalismului?
•Prima si cea mai simpla explicatie este ca elitele politice si-au dat arama pe fata imediat ce s-au vazut cu sacii in caruta UE. Au crezut ca, de acum incolo, pot sfida Bruxellesul. Ca se pot strecura pe sub reguli, ca pot fura fonduri europene, ca pot duce de nas armatele de functionari europeni. Au crezut ca, jucand istet, pot incasa toate beneficiile integrarii fara sa intoarca nimic. Aici, s-au cam inselat. Apoi, politicienii ratati, politicienii ingusti si slabi cauta mereu vinovati afara atunci cand esueaza in guvernarea tarii. De vina sunt mereu altii, de vina sunt FMI, Comisia Europeana, maghiarii lui Victor Orban care fura Ardealul, de vina sunt americanii etc.
•A doua explicatie este de natura economica. Capitalistii autohtoni, mogulii gen Voiculescu, aceiasi care sperau sa amane integrarea cu cativa ani, au descoperit ca nu fac fata competitiei din UE. Ca le lipseste cu desavarsire capacitatea de a dezvolta business-uri performante si ca, intr-o piata deschisa, n-au sanse in fata marilor companii occidentale. Pe aceasta filiera au patruns ideile nationalismului economic gen: Romania, colonie occidentala/ Stop privatizarii resurselor nationale catre straini/ etc. Am mai spus-o: partea corupta a mediului de afaceri autohton si-ar dori sa transforme la loc Romania, dintr-o "colonie occidentala" intr-o "colonie interna", miza fiind impartirea resurselor tot mai putine dupa reguli autohtone, intre clanuri politico-finaciare locale.
•A treia explicatie are legatura cu justitia. Politicienii cu dosare penale au tot interesul sa preia controlul aspupra judecatorilor si procurorilor pentru a-si salva libertatea amentintata. Numai o justitie prietenoasa le garanteaza continuarea jumulirii statului fara a risca nimic. Trimiterea fostului premier, Adrian Nastase, la inchiosare a daramat mitul intangibilitatii. Cu totii stiu ca standardele UE exclud o justitie controlata politic, asa ca pentru marii penali ai Romaniei singura solutie ramane iesirea dintr-un club de pe urma caruia mai mult pierd decat castiga. Aceste frustrari au culminat in 2012 si s-au manifestat in tentativa de lovitura de stat prin care s-a incercat demiterea presedintelui Traian Basescu si incalecarea justiei.
•A patra explicatie este de natura geostrategica. Romania se afla la marginea unui imperiu dar in mijlocul unei batalii tot mai inclestate pentru resurse (gaze de sist, petrol, metale neferoase). In aceasta bataliepentru "supravietuirea energetica" au interese uriase europenii, americanii dar si rusii. Moscova nu s-a impacat vreodata cu prezenta scutului american si a companiilor americane (Chevron, Exxon) interesate de petrolul din Marea Neagra sau de gazele de sist din Romania. Pentru rusi, orice tentativa de eliberare energetica reprezinta un pericol mortal care trebuie anihilat din fasa.
Devine asadar tot mai limpede ca iesirile unor Victor Ponta, Crin Antonescu, flancati de alti pesedisti sau liberali, ca toate pozitile lor aparent inexplicabile, sinucigase, la limita ridicolului, sunt ceva mai mult decat simple gafe. Asistam la debutul unui proces elaborat de decuplare a Romaniei de pe orbita Occidentului? Avem de-a face cumva cu vointa unora de a iesi din spatiul de joc controlat de reguli si valori? Probabil ca da. Cum au ramas doar trei luni pana la alegerile generale, putine se pot face intr-un termen atat de scurt pentru a scoate Romania din abisul in care plonjeaza cu voluptate liderii ei de azi. Pe termen lung, va fi nevoie ca o intreaga elita din politica, din afaceri si din media sa fie inlocuita sau, cel putin, determinata cumva sa opreasca prabusirea Romaniei in gol.
de Dan Tapalaga HotNews.ro
Luni, 3 septembrie 2012, 19:24
Discursul anti-european si anti-occidental s-a instalat oficial, la guvernare, in Romania la cateva luni de la integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, sub Guvernul Tariceanu si a atins apogeul in 2012, in timpul puciului anti-Basescu. Germenii nationalismului au incoltit in mintea marilor penali dar si acolo unde opinia publica se astepta mai putin: la liberali si la politicieni din noua generatie. Sintagma "Inalta Poarta" a aparut inca de pe vremea lui Tariceanu. Tot atunci, liberalii au lansat teoria conspiratiei economice, afirmand ca limitarea deficitului este un instrument cu ajutorul caruia tarile bogate din Vest condamna la subdezvoltare tarile mai sarace. Asa a fost descoperit "dusmanul extern", eternul tap ispasitor pentru toate esecurile interne.
•Citeste si Arhanghelii nationlismului izolationist
•Cisteste si: Izolarea Guvernului Ponta. Suficient?
Liberalii au mai dat semne de incoerenta ideologica si inainte de aderarea la UE. Un gest care a i-a luat prin surprindere de aceasta data pe americani a fost anuntul intempestiv privind retragerea trupelor romanesti din Irak. Se intampla in 2006, tot sub guvernarea Tariceanu. Propunerea a fost respinsa de CSAT, insa anuntul a pus in discutiei loialitatea unor lideri din Romania fata de angajamente strategice si a ridicat serioase semne de intrebare in privinta relatiei lor cu Statele Unite.
In schimb, PSD a parut sa-si camufleze mai bine, cel putin o vreme, discursul anti-occidental. Dupa pierderea puterii in 2004, PSD a fost condus de Mircea Geoana - un proamerican declarat, fost ambasador in Statele Unite si, asa cum reiese din telegramele Wikileaks, un abonat al discutiilor cu ambasadorii Washington-ului. Vechea garda a lui Ion Iliescu - nostalgicii, comunismul rezidual din PSD, securismul tarziu - parea trecuta pe linie moarta.
Intr-o telegrama din aprilie 2007 se arata: "Geoana a adaugat ca este de departe mai bun decat oricare alt expert in probleme de politica externa din cabinetul Tariceanu si ca doreste sa-si puna expertiza in slujba Romaniei. Geoana a spus de-a dreptul: <
Dar si onestitatea acestei disponibilitati pro-atlantice totale a intrat in suferinta. In aprilie 2009, Mircea Geoana, candidat la presedintie, a efectuat o vizita secreta la Moscova. Despre ciudata vizita s-a aflat cu putin inaintea alegerilor din noiembrie. Geoana nu a reusit sa explice vreodata convingator sensul deplasarii secrete la Moscova. Insa nu Mircea Geoana, marele perdant din 2009, era problema numarul unu a PSD. Varful de lance anti-occidental si anti-american devenise, intre timp, fostul premierul Adrian Nastase. In mod paradoxal, Romania a intrat in NATO si a inchis negocierile de aderare la UE in timpul guvernarii sale.
Rabufnirile anti-americane ale fostului premier s-au manifestat inca din timpul guvernarii PSD din 2000-2004, cand Nastase stia ca nu are sustinerea Washingtonului. Ambasadorul SUA de la acea vreme, Michael Guest, denunta tot mai vehement "coruptia sistemica" din Romania. Fostul premier raspundea cu ironii si atacuri neprincipiale. Chiar si asa, Nastase a pastrat aparenta de "lider european" pana la sfarsitul lui 2004. Odata cu trecerea in opozitie si izolarea sa politica, determinata de inceperea anchetelor penale, fostul "lider european" a dezbracat haina aparentelor, alaturandu-se corului nationalist aflat pe picor de razboi cu "Inalta Poarta" si cu "Marele Licurici". Aceste sintagme peiorative sunt utilizate atunci cand politicienii doresc sa sublinieze pozitia umilitoare, de inferioritate, a Romaniei in raport cu partenerii externi si cauta sa castige ceva simpatie pozand in aparatorii demnitatii nationale.
Pana la integrarea in UE, doar PRM si Vadim Tudor isi asumau in mod deschis pozitii virulent anti-occidentale (pe la inceputul anilor 90 mai erau Vatra Romaneasca, PUNR si alte grupuscule nationaliste). Din fericire, PRM si CVT n-au guvernat vreodata. Ceilalti politicieni din PSD sau PNL, de teama sa nu fie inclusi pe lista nefrecventabililor, si-au reprimat cat au putut convingerile intime, le-au ascuns si s-au declarat cat mai "europeni" sau "atlantisti" posibil.
Daca Adrian Nastase a ajuns din motive penale ideologul anti-occidental al PSD, la fel ca multi altii din partidul sau, Crin Antonescu a devenit noul Vadim Tudor din motive care par sa tina mai degraba de psihologia politica. Antonescu nu vorbeste nici o limba straina, a castigat popularitate exclusiv pe seama unui public ultraconservator (pensionari, bugetari, asistati). Acestui public ii hraneste generos iluziile cu vorbe goale. Ca sa-si satisfaca ambitiile de putere, vanitatea si orgoliul a transformat Romania intr-o tara anarhica, in care legea si statul de drept nu mai fac doua parale.
Prostiile debitate impotriva Angelei Merkel, impotriva Departamentului de Stat cu care se vede intrat in competitie, impotriva Comisiei Europene si impotriva Bruxelles-ului identificat drept sursa raului (in paranteza fie spus, de unde sotia sa incaseaza in calitate de europarlamentar o indemnizatie frumusica) nu doar ca nu costa nimic, dar au efecte imediate, propulsandu-l in galeria de patriotarzi talentati si de succes ai Romaniei. Drama pentru Antonescu este ca realizeaza perfect, la fel cum a constatat Adrian Nastase din alte motive, ca a intrat pe lista neagra a cancelariilor occidentale. Ca nu poate conta pe sprijinul lor. Din acest motiv, se vede silit sa joace totul pe cartea nationalismului izolationist. Iar adevarul este ca alta sansa nu are.
Pentru PSD-ul condus de Victor Ponta, marele test a fost tratatul de guvernanta fiscala. Atunci s-au vazut in mod clar ezitarile liderilor PSD, influenta nefasta a unor Ion Iliescu sau Adrian Nastase, pe atunci inca liber. Cu totii au pledat impotriva introducerii criteriilor fiscale in Constitutie. Insa motorasul care i-a pus in miscare premierului Victor Ponta ideile anti-occidentale a fost scandalul de plagiat. Pana la aparitia acesti mari vulnerabilitati, multora li se parea ca, in comparatie cu opacul si obtuzul lider PSD, cu liderul PSD inca se poate discuta. Avandu-l ca mentor politic pe Adrian Nastase, Ponta si-a insusit bine lectiile de oportunism politic. Lectia de baza te invata evident ca nu e bine sa ai convingeri ferme. Cand a constatat ca lumea buna a Occidentului nu-l va ierta pentru plagiat, Ponta (ca o ironie a sortii, alt lider nationalist cu sotie europarlamentar) s-a aruncat la fel ca Antonescu in bratele romanasilor verzi, singurii care-i mai pot salva cariera.
Consecinta a fost o evidenta izolare politica a Guvernului Ponta in Europa, realizata in primul rand de catre prietenii politici ai USL, socialistii.
In plan mediatic, Antena 3 s-a detasat in plutonul presei anti-occidentale, prin modul aproape sistematic in care a promovat mesajele eurosceptice si anti-americane. Aproape toata presa TV este dominata insa de "analisti" care nu au internalizat valorile occidentale si care manifesta in general dispret fata de "guvernanta europeana" sau oroare fata de "interventia americana". Ce poate fi mai relevant decat faptul ca preferatii jurnalistilor romani au ramas, ani zile dupa integrare, personaje sinistre ca Adrian Paunescu (decedat intre timp), Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali si alti patriotarzi de serviciu?
Spre deosebire de restul televiziunilor, Antena 3 a dezvoltat o ideologie anti-occidentala prin recuperarea programatica a tuturor vocilor nationalist-izolationiste, incepand cu istorici etnocentristi ca Dinu C. Giurascu si terminand cu istoricul ceausist Mircea Dogaru. Tot Antena 3 a difuzat sistematic emisiuni care au pus in discutie beneficiile integrarii europene sau au hulit impotriva "comisarilor de la Bruxelles", comparati in mod abuziv cu cei sovietici.
Intreaga manipulare mediatica a sentimentelor anti-occidentale poarta semnatura lui Dan Voiculescu, fostul turnator al Securitatii, fost genstionar peste ceva afaceri ale acesteia inainte de 89, exponentul nationalismului slinos si profitabil, de tip securist. Influenta sa in politica romaneasca este astazi, la 23 de ani de la revolutie, mai mare decat oricand.
In cazul multor jurnalisti lucrurile stau la fel de confuz. Prea putini au fost si au ramas atasati de ideea Occidentala. Cei mai multi se prefac, doar pretind a fi progresisti. In realitate, patriotii din ei se indigneaza ca "americanii pun presedinti", fac spume ca "oficialii europeni se comporta precum comisarii sovietici", urla scuipand panglici tricolore ca "Romania e piata de desfacere", "groapa de gunoi" si "colonia occidentului", tipa ofuscati ca "romanii sunt tratati in mod scandalos drept cetateni UE de mana a doua" si ca forte oculte doresc ca lucrurile sa ramana asa. In sinea lor dispretuiesc, la fel ca politicienii mediocri, orice le adanceste complexul de inferioritate.
Din populism, provincialism sau dependenta de finantatori de proasta calitate, aceasta elita romaneasca pestrita nu a cultivat cu adevarat valori occidentale, admiratia fata de reguli, n-a promovat din convingere munca asidua, etica in afaceri sau politica. In cel mai bun caz a ridicat la rang de arta dublul discurs. Politicieni sau jurnalisti justitiari il victimizeaza mai departe pe Adrian Nastase, simbolul coruptiei din Romania, chiar si dupa trimiterea sa la inchisoare, il apara pe Gigi Becali in momentul arestarii sau gasesc scandalos faptul ca procurorii ii ancheteaza pe cetatenii suspecti ca au furat voturi la referendum. Toti acesti justitiari solidari cu borfasii continua sa ceara vehement puscarie pentru hoti. Acesta se cheama dublu discurs, inconsecventa tipic romaneasca.
Din aceasta harmalaie balcanica nu avea cum sa iasa nimic bun. In premiera, ultimul eurobarometru din 2011 a plasat Romania in randul tarilor unde mai mult de jumatate din populatie declara ca nu crede in institutiile de la Bruxelles. Nivelul de încredere al românilor în Uniunea Europeană a ajuns la cel mai scăzut nivel - 46% - în 2011, fata de 60% in 2010. Un rol esential in prabusirea brusca a increderii in UE l-a jucat, desigur, criza si incapacitatea Bruxelles-ului de a gasi solutii, insa o contributie majora au avut-o actorii interni.
Care sunt asadar filoanele discursului anti-occidental in Romania? Pe unde si cum s-a infiltrat nationalismul la noi? Cum s-a transformat Romania dintr-un stat entuziast pro-european intr-o tara cu populatie majoritar euro-sceptica si cu o elita imbacista in praful otravitor al nationalismului?
•Prima si cea mai simpla explicatie este ca elitele politice si-au dat arama pe fata imediat ce s-au vazut cu sacii in caruta UE. Au crezut ca, de acum incolo, pot sfida Bruxellesul. Ca se pot strecura pe sub reguli, ca pot fura fonduri europene, ca pot duce de nas armatele de functionari europeni. Au crezut ca, jucand istet, pot incasa toate beneficiile integrarii fara sa intoarca nimic. Aici, s-au cam inselat. Apoi, politicienii ratati, politicienii ingusti si slabi cauta mereu vinovati afara atunci cand esueaza in guvernarea tarii. De vina sunt mereu altii, de vina sunt FMI, Comisia Europeana, maghiarii lui Victor Orban care fura Ardealul, de vina sunt americanii etc.
•A doua explicatie este de natura economica. Capitalistii autohtoni, mogulii gen Voiculescu, aceiasi care sperau sa amane integrarea cu cativa ani, au descoperit ca nu fac fata competitiei din UE. Ca le lipseste cu desavarsire capacitatea de a dezvolta business-uri performante si ca, intr-o piata deschisa, n-au sanse in fata marilor companii occidentale. Pe aceasta filiera au patruns ideile nationalismului economic gen: Romania, colonie occidentala/ Stop privatizarii resurselor nationale catre straini/ etc. Am mai spus-o: partea corupta a mediului de afaceri autohton si-ar dori sa transforme la loc Romania, dintr-o "colonie occidentala" intr-o "colonie interna", miza fiind impartirea resurselor tot mai putine dupa reguli autohtone, intre clanuri politico-finaciare locale.
•A treia explicatie are legatura cu justitia. Politicienii cu dosare penale au tot interesul sa preia controlul aspupra judecatorilor si procurorilor pentru a-si salva libertatea amentintata. Numai o justitie prietenoasa le garanteaza continuarea jumulirii statului fara a risca nimic. Trimiterea fostului premier, Adrian Nastase, la inchiosare a daramat mitul intangibilitatii. Cu totii stiu ca standardele UE exclud o justitie controlata politic, asa ca pentru marii penali ai Romaniei singura solutie ramane iesirea dintr-un club de pe urma caruia mai mult pierd decat castiga. Aceste frustrari au culminat in 2012 si s-au manifestat in tentativa de lovitura de stat prin care s-a incercat demiterea presedintelui Traian Basescu si incalecarea justiei.
•A patra explicatie este de natura geostrategica. Romania se afla la marginea unui imperiu dar in mijlocul unei batalii tot mai inclestate pentru resurse (gaze de sist, petrol, metale neferoase). In aceasta bataliepentru "supravietuirea energetica" au interese uriase europenii, americanii dar si rusii. Moscova nu s-a impacat vreodata cu prezenta scutului american si a companiilor americane (Chevron, Exxon) interesate de petrolul din Marea Neagra sau de gazele de sist din Romania. Pentru rusi, orice tentativa de eliberare energetica reprezinta un pericol mortal care trebuie anihilat din fasa.
Devine asadar tot mai limpede ca iesirile unor Victor Ponta, Crin Antonescu, flancati de alti pesedisti sau liberali, ca toate pozitile lor aparent inexplicabile, sinucigase, la limita ridicolului, sunt ceva mai mult decat simple gafe. Asistam la debutul unui proces elaborat de decuplare a Romaniei de pe orbita Occidentului? Avem de-a face cumva cu vointa unora de a iesi din spatiul de joc controlat de reguli si valori? Probabil ca da. Cum au ramas doar trei luni pana la alegerile generale, putine se pot face intr-un termen atat de scurt pentru a scoate Romania din abisul in care plonjeaza cu voluptate liderii ei de azi. Pe termen lung, va fi nevoie ca o intreaga elita din politica, din afaceri si din media sa fie inlocuita sau, cel putin, determinata cumva sa opreasca prabusirea Romaniei in gol.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)