Romania trebuie salvata!
EVZ.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Dan Bucura
Normele de deviz în construcţii, unice pe ţară, au fost modificate pentru a se favoriza o anumită firmă de asfaltatori.
În următorii 4 ani, șoselele din Timișoara ar putea să coste primăria mult mai mult decât s-a dat de înțelesSursa: ARHIVA EVZ
Licitaţiile trucate, organizate anume pentru a favoriza anumite firme, se ţin lanţ la Timişoara. Ultima dintre ele, cu o valoare de peste 15 milioane de euro, s-a organizat la finele lui 2009 şi a iscat un scandal monstru.
În premieră pentru România, firma Strabag SRL a modificat normele de deviz pentru lucrări, stabilite prin lege ca fiind unice pe ţară, şi a câştigat licitaţia deşi practică preţuri de 4-5 ori mai mari faţă de concurenţă.
Manevra a fost pusă în practică exact cu ajutorul funcţionarilor de la primărie, care au făcut parte din comisia de evaluare.
Ingineria perfectă: mulţi văd, puţini pricep
Contractul pentru întreţinerea străzilor din municipiul Timişoara a iscat la finele anului trecut o luptă strânsă între constructori. Oraşul a fost împărţit de primărie în 4 zone, pentru fiecare dintre acestea fiind alocate aproape 4 milioane de euro, bani disponibili pentru repararea şi întreţinerea străzilor în următorii 4 ani.
Procedura de atribuire care s-a ales, licitaţia deschisă, a scos la iveală ceva incredibil.
În vreme ce toate firmele participante au venit cu preţuri relativ egale, una dintre ele a rupt gura târgului. Atât pe zona Sud-Est cât şi pe Nord-Vest, compania Strabag SRL şi-a omorât concurenţa, venind cu un preţ ridicol de mic.
Aparent, se putea spune că Primăria Timişoana a tras lozul câştigător, găsind pe cineva care săi întreţină drumurile pe bani atât de puţini. În realitate, aşa cum un raport extrajudiciar-bombă avea să demonstreze ulterior, în spatele acestui plocon se ascunde o manevră unică în România.
Expertiza extrajudiciară a scos la iveală trucul
Ceea ce au făcut reprezentanţii companiei Strabag, cu voie de la primărie, a fost catalogat ulterior, de către un expert din cadrul Tribunalului Timiş, drept un abuz fără precedent. Explicaţia poate suna un pic bizar pentru un neiniţiat.
„Firma câştigătoare a putut obţine preţul cel mai mic prin modificarea normelor de deviz, conform normativelor în vigoare.”
Traducerea ei în limbaj obişnuit sună cam aşa. În România există o lege care stabileşte exact timpii de lucru în domeniul construcţiilor. O groapă de un metru cub, de exemplu, trebuie săpată în 15 minute. La fel, să spunem, turnarea plăcii de asfalt pe fiecare metru pătrat de drum. Firma Strabag a modificat exact aceşti parametri şi, deşi preţurile sale la produse şi la mâna de lucru sunt mult mai mari decât ale concurenţilor, calculele i-au dat preţul cel mai mic.
La orice licitaţie la drumuri, firmele se bat cu preţurile proprii, cu mâna de lucru sau cu orice alte criterii legate de preţul pe care îl au. Normele despre care vorbim sunt însă o constantă, aplicabilă pentru toţi competitorii, ce nu poate fi schimbată. Ea are caracter de lege, la fel ca normele privind protecţia muncii. Este ca şi cum ai spune că în locul căştilor de protecţie se poate intra în şantier protejat de un coif de hârtie.
Expertul extrajudiciar care a analizat, la solicitarea unei instanţe, adjudecarea licitaţiei pe drumuri, arată că de fapt costurile câştigătorului sunt mult mai mari.
Betonul asfaltic, de exemplu, ce va fi turnat de câştigător are un preţ unitar de 191,72 lei pe unitate, în vreme ce firma clasată pe locul 2 punea un produs identic pentru 138,77 lei pe unitate. La fel şi bordura, care costă la Strabag 22,38 lei pe unitate şi 18 lei la ceilalţi.
În realitate: plăţi mai mari şi lucrări proaste
În fine, concluziile expertizei extrajudiciare despre care vorbim sunt devastatoare.
„Diferenţa care s-a obţinut prin modificarea nejustificată şi ilegală a normelor de deviz a condus la o diferenţă enormă de preţ. Scăderile realizate abuziv au dus la o înjumătăţire a preţului final al ofertei, realizând un imens avantaj pentru câştigător”.
Expertiza stabileşte şi vinovatul: „Consider că vina aparţine Comisiei de selecţie, care nu a solicitat experţilor să facă toate verificările tehnice la ofertele depuse spre evaluare”.
Acelaşi document vorbeşte în premieră despre un fenomen aproape generalizat în România. Se spune că este de aşteptat ca primăria să facă pe parcurs acte adiţionale de valoare, mai exact se aşteaptă ca primăria să aprobe cheltuieli suplimentare pentru compania Strabag SRL, care la adaosurile mari practicate de aceasta vor lăsa o gaură uriaşă în bugetul local. Sau se va merge pe preţul licitat, ceea ce va fi un dezastru pentru calitatea drumurilor respective.
Expertul estimează că păstrarea indicatorilor de la li citaţie va însemna un dezastru pentru starea drumurilor din oraş.
REPLICA
Primarul vrea să-l bage pe expertul instanţei în puşcărie
Edilul Gheorghe Ciuhandu vede altfel lucrurile în ceea ce priveşte licitaţia la drumuri. Acesta susţine că oamenii săi sunt cei care au lucrat curat, în vreme ce expertiza extrajudiciară a fost tendenţioasă.
„Am făcut plângere penală împotriva domnului expert. Acesta, într-o cauză similară, s-a pronunţat exact pe dos. Adică a susţinut că normele respective nu sunt literă de lege. De altfel, din acest motiv am şi acceptat modificarea lor în cazul de care mă întrebaţi. Ca să nu mai pierdem în instanţă. Nu spun mai multe, dar expertul respectiv are o problemă”, a explicat Ciuhandu.
Bizar este însă faptul că şi primăria a dat în urmă cu un an un răspuns care se bate cap în cap cu ceea ce s-a petrecut la licitaţia pentru drumuri. Atunci, o firmă a fost descalificată exact pentru că a încercat să modifice normativele respective.
Interesant este şi punctul de vedere al firmei câştigătoare. Reprezentantul acesteia susţine că firma sa deţine utilaje de ultimă generaţie, cu consumuri reduse, motiv pentru care lucrează după norme proprii. Despre cele care încă au caracter de lege în România şi care datează din 1980, Marius Ungureanu susţine că „nu mai reflectă realitatea tehnologică din zilele noastre şi nu mai pot fi folosite ca acum aproape 30 de ani”.
joi, 22 aprilie 2010
SRI a aruncat 2,5 milioane de dolari pe un robot medical
Romania trebuie salvata!
Evenimentul zilei.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Mirela Corlățan
Spitalul SRI a achiziţionat, cu 2,5 milioane de dolari, un robot medical cu care nu s-a executat până în prezent nicio operaţie deoarece nu există finanţare pentru consumabile.
Roboţii medicali din România au fost achiziţionaţi cu bani grei şi sunt folosiţi prea puţin sau chiar delocSursa: REUTERS
Bine ascuns de privirile oricărui curios, în pădurea Baloteşti, Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu”, aparţinând Serviciului Român de Informaţii, deţine de şase ani un robot medical, despre care nu ştiu nici măcar chirurgii din Bucureşti. Acesta „se umple de praf” deoarece nu se găseşte finanţarea necesară pentru a plăti consumabilele care sunt necesare pentru operaţii.
Neatins de chirurgi
Robotul a fost achiziţionat încă din 2004, când instituţia era condusă de Radu Timofte. Directorul de atunci, care a decedat în urmă cu o jumătate de an, nu a fost deloc zgârcit când a fost vorba de Spitalul de la Baloteşti.
În 2004, în tot sistemul medical din România nu exista decât un singur robot, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu care nu s-a operat deloc până în 2007, însă Radu Timofte a considerat că merită ca SRI să investească în aparatura medicală de performanţă.
Ca urmare, în urma unei licitaţii, potrivit Biroului de Presă al SRI, serviciul a achiziţionat un robot de 2,432 milioane de euro de la firma S&T System Integration&Technology Distribution AG, cu sediul la Viena.
Plasat în spitalul din pădure, robotul furnizat de firma austriacă a avut până la urmă o soartă chiar mai tristă decât cel de la Floreasca. Până acum, niciun chirurg nu l-a atins, SRI invocând motive legislative.
„Robotul este funcţional, însă din cauza impedimentelor legislative intervenite în asigurarea finanţării, nu au fost efectuate operaţii cu acesta”, a răspuns întrebărilor EVZ Biroul de Presă al SRI, fără a preciza despre ce impedimente este vorba.
În pofida insistenţelor, chirurgul Iuliu Costan, directorul spitalului, cea mai abilitată persoană pentru a vorbi despre acest robot, a refuzat orice dialog. Potrivit unui oficial din Ministerul Sănătăţii, achiziţia a fost însă făcută independent de minister.
DOTĂRI INUTILE. Spitalul SRI are un robot nou-nouț. Din 2004
Firmă abonată la bani publici
SRI susţine însă că aşteaptă bani pentru a putea achiziţiona consumabilele necesare pentru operaţii: „Au fost întreprinse demersurile oficiale, pe lângă instituţiile abilitate, pentru obţinerea finanţării necesare”.
Pentru ceilalţi roboţi din România, achiziţionaţi de Ministerul Sănătăţii prin firma Sof Medica, consumabilele pentru o singură operaţie costă însă în jur de 2.000 de euro, fiind mult mai costisitoare decât operaţiile clasice.
Informaţii despre robotul de la SRI nu au putut fi obţinute nici de la firma care l-a vândut SRI-ului, încercarea de a vorbi cu Bogdan Cocora, country manager pentru România al S&T soldându-se cu un eşec, ca şi în cazul directorului Spitalului de la Baloteşti.
Potrivit informaţiilor publicate chiar de firmă, S&T este o firmă-mamut, cu 2.600 de angajaţi şi vânzări de 411 milioane de euro în 2009, fiind lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în spaţiul de limbă germană, în sisteme integrate şi servicii IT.
În România, unde are 238 de angajaţi, firma este prezentă din 1994, printre clienţii săi aflându- se mai multe instituţii publice precum Banca Naţională, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cât şi mari companii private precum Vodafone, Petrom, Romtelecom, Unicredit sau Ţiriac Bank.
AFACEREA „BAZAC”
Doi roboţi de la prietena Mihaelei Geoană
Robotul de la SRI este al cincilea din România. În afara acestuia şi al celui de la Floreasca, ce a fost achiziţionat în anul 2000, un altul a fost cumpărat de Ministerul Educaţiei în 2007 pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cu destinaţia Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni, condus de Irinel Popescu.
În 2009, în ultima zi de mandat a lui Ion Bazac ca ministru al Sănătăţii, acesta a alocat patru milioane de euro pentru achiziţia a doi roboţi, unul pentru acelaşi institut de la Fundeni, celălalt pentru Spitalul Municipal din Cluj.
Roboţii, produşi de firma americană Intuitive Surgical, au fost vânduţi de Sof Medica, o companie medicală ce aparţine lui Catherine Sofianou şi familiei sale. Catherine Sofianou este prietena Mihaelei Geoană, vicepreşedintă în Fundaţia Renaşterea pe care aceasta o conduce.
Ion Bazac, cel ce a înlesnit această afacere, a fost asociat de numele Mihaelei Geoană şi datorită unui apartament pe care familia fostului preşedinte PSD a vrut să-l cumpere.
Situat în Băneasa, apartamentul urma spă fie construit de o firmă în care este asociat Bazac.
Evenimentul zilei.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Mirela Corlățan
Spitalul SRI a achiziţionat, cu 2,5 milioane de dolari, un robot medical cu care nu s-a executat până în prezent nicio operaţie deoarece nu există finanţare pentru consumabile.
Roboţii medicali din România au fost achiziţionaţi cu bani grei şi sunt folosiţi prea puţin sau chiar delocSursa: REUTERS
Bine ascuns de privirile oricărui curios, în pădurea Baloteşti, Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu”, aparţinând Serviciului Român de Informaţii, deţine de şase ani un robot medical, despre care nu ştiu nici măcar chirurgii din Bucureşti. Acesta „se umple de praf” deoarece nu se găseşte finanţarea necesară pentru a plăti consumabilele care sunt necesare pentru operaţii.
Neatins de chirurgi
Robotul a fost achiziţionat încă din 2004, când instituţia era condusă de Radu Timofte. Directorul de atunci, care a decedat în urmă cu o jumătate de an, nu a fost deloc zgârcit când a fost vorba de Spitalul de la Baloteşti.
În 2004, în tot sistemul medical din România nu exista decât un singur robot, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu care nu s-a operat deloc până în 2007, însă Radu Timofte a considerat că merită ca SRI să investească în aparatura medicală de performanţă.
Ca urmare, în urma unei licitaţii, potrivit Biroului de Presă al SRI, serviciul a achiziţionat un robot de 2,432 milioane de euro de la firma S&T System Integration&Technology Distribution AG, cu sediul la Viena.
Plasat în spitalul din pădure, robotul furnizat de firma austriacă a avut până la urmă o soartă chiar mai tristă decât cel de la Floreasca. Până acum, niciun chirurg nu l-a atins, SRI invocând motive legislative.
„Robotul este funcţional, însă din cauza impedimentelor legislative intervenite în asigurarea finanţării, nu au fost efectuate operaţii cu acesta”, a răspuns întrebărilor EVZ Biroul de Presă al SRI, fără a preciza despre ce impedimente este vorba.
În pofida insistenţelor, chirurgul Iuliu Costan, directorul spitalului, cea mai abilitată persoană pentru a vorbi despre acest robot, a refuzat orice dialog. Potrivit unui oficial din Ministerul Sănătăţii, achiziţia a fost însă făcută independent de minister.
DOTĂRI INUTILE. Spitalul SRI are un robot nou-nouț. Din 2004
Firmă abonată la bani publici
SRI susţine însă că aşteaptă bani pentru a putea achiziţiona consumabilele necesare pentru operaţii: „Au fost întreprinse demersurile oficiale, pe lângă instituţiile abilitate, pentru obţinerea finanţării necesare”.
Pentru ceilalţi roboţi din România, achiziţionaţi de Ministerul Sănătăţii prin firma Sof Medica, consumabilele pentru o singură operaţie costă însă în jur de 2.000 de euro, fiind mult mai costisitoare decât operaţiile clasice.
Informaţii despre robotul de la SRI nu au putut fi obţinute nici de la firma care l-a vândut SRI-ului, încercarea de a vorbi cu Bogdan Cocora, country manager pentru România al S&T soldându-se cu un eşec, ca şi în cazul directorului Spitalului de la Baloteşti.
Potrivit informaţiilor publicate chiar de firmă, S&T este o firmă-mamut, cu 2.600 de angajaţi şi vânzări de 411 milioane de euro în 2009, fiind lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în spaţiul de limbă germană, în sisteme integrate şi servicii IT.
În România, unde are 238 de angajaţi, firma este prezentă din 1994, printre clienţii săi aflându- se mai multe instituţii publice precum Banca Naţională, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cât şi mari companii private precum Vodafone, Petrom, Romtelecom, Unicredit sau Ţiriac Bank.
AFACEREA „BAZAC”
Doi roboţi de la prietena Mihaelei Geoană
Robotul de la SRI este al cincilea din România. În afara acestuia şi al celui de la Floreasca, ce a fost achiziţionat în anul 2000, un altul a fost cumpărat de Ministerul Educaţiei în 2007 pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cu destinaţia Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni, condus de Irinel Popescu.
În 2009, în ultima zi de mandat a lui Ion Bazac ca ministru al Sănătăţii, acesta a alocat patru milioane de euro pentru achiziţia a doi roboţi, unul pentru acelaşi institut de la Fundeni, celălalt pentru Spitalul Municipal din Cluj.
Roboţii, produşi de firma americană Intuitive Surgical, au fost vânduţi de Sof Medica, o companie medicală ce aparţine lui Catherine Sofianou şi familiei sale. Catherine Sofianou este prietena Mihaelei Geoană, vicepreşedintă în Fundaţia Renaşterea pe care aceasta o conduce.
Ion Bazac, cel ce a înlesnit această afacere, a fost asociat de numele Mihaelei Geoană şi datorită unui apartament pe care familia fostului preşedinte PSD a vrut să-l cumpere.
Situat în Băneasa, apartamentul urma spă fie construit de o firmă în care este asociat Bazac.
SRI a aruncat 2,5 milioane de dolari pe un robot medical
Romania trebuie salvata!
Evenimentul zilei.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Mirela Corlățan
Spitalul SRI a achiziţionat, cu 2,5 milioane de dolari, un robot medical cu care nu s-a executat până în prezent nicio operaţie deoarece nu există finanţare pentru consumabile.
Roboţii medicali din România au fost achiziţionaţi cu bani grei şi sunt folosiţi prea puţin sau chiar delocSursa: REUTERS
Bine ascuns de privirile oricărui curios, în pădurea Baloteşti, Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu”, aparţinând Serviciului Român de Informaţii, deţine de şase ani un robot medical, despre care nu ştiu nici măcar chirurgii din Bucureşti. Acesta „se umple de praf” deoarece nu se găseşte finanţarea necesară pentru a plăti consumabilele care sunt necesare pentru operaţii.
Neatins de chirurgi
Robotul a fost achiziţionat încă din 2004, când instituţia era condusă de Radu Timofte. Directorul de atunci, care a decedat în urmă cu o jumătate de an, nu a fost deloc zgârcit când a fost vorba de Spitalul de la Baloteşti.
În 2004, în tot sistemul medical din România nu exista decât un singur robot, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu care nu s-a operat deloc până în 2007, însă Radu Timofte a considerat că merită ca SRI să investească în aparatura medicală de performanţă.
Ca urmare, în urma unei licitaţii, potrivit Biroului de Presă al SRI, serviciul a achiziţionat un robot de 2,432 milioane de euro de la firma S&T System Integration&Technology Distribution AG, cu sediul la Viena.
Plasat în spitalul din pădure, robotul furnizat de firma austriacă a avut până la urmă o soartă chiar mai tristă decât cel de la Floreasca. Până acum, niciun chirurg nu l-a atins, SRI invocând motive legislative.
„Robotul este funcţional, însă din cauza impedimentelor legislative intervenite în asigurarea finanţării, nu au fost efectuate operaţii cu acesta”, a răspuns întrebărilor EVZ Biroul de Presă al SRI, fără a preciza despre ce impedimente este vorba.
În pofida insistenţelor, chirurgul Iuliu Costan, directorul spitalului, cea mai abilitată persoană pentru a vorbi despre acest robot, a refuzat orice dialog. Potrivit unui oficial din Ministerul Sănătăţii, achiziţia a fost însă făcută independent de minister.
DOTĂRI INUTILE. Spitalul SRI are un robot nou-nouț. Din 2004
Firmă abonată la bani publici
SRI susţine însă că aşteaptă bani pentru a putea achiziţiona consumabilele necesare pentru operaţii: „Au fost întreprinse demersurile oficiale, pe lângă instituţiile abilitate, pentru obţinerea finanţării necesare”.
Pentru ceilalţi roboţi din România, achiziţionaţi de Ministerul Sănătăţii prin firma Sof Medica, consumabilele pentru o singură operaţie costă însă în jur de 2.000 de euro, fiind mult mai costisitoare decât operaţiile clasice.
Informaţii despre robotul de la SRI nu au putut fi obţinute nici de la firma care l-a vândut SRI-ului, încercarea de a vorbi cu Bogdan Cocora, country manager pentru România al S&T soldându-se cu un eşec, ca şi în cazul directorului Spitalului de la Baloteşti.
Potrivit informaţiilor publicate chiar de firmă, S&T este o firmă-mamut, cu 2.600 de angajaţi şi vânzări de 411 milioane de euro în 2009, fiind lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în spaţiul de limbă germană, în sisteme integrate şi servicii IT.
În România, unde are 238 de angajaţi, firma este prezentă din 1994, printre clienţii săi aflându- se mai multe instituţii publice precum Banca Naţională, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cât şi mari companii private precum Vodafone, Petrom, Romtelecom, Unicredit sau Ţiriac Bank.
AFACEREA „BAZAC”
Doi roboţi de la prietena Mihaelei Geoană
Robotul de la SRI este al cincilea din România. În afara acestuia şi al celui de la Floreasca, ce a fost achiziţionat în anul 2000, un altul a fost cumpărat de Ministerul Educaţiei în 2007 pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cu destinaţia Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni, condus de Irinel Popescu.
În 2009, în ultima zi de mandat a lui Ion Bazac ca ministru al Sănătăţii, acesta a alocat patru milioane de euro pentru achiziţia a doi roboţi, unul pentru acelaşi institut de la Fundeni, celălalt pentru Spitalul Municipal din Cluj.
Roboţii, produşi de firma americană Intuitive Surgical, au fost vânduţi de Sof Medica, o companie medicală ce aparţine lui Catherine Sofianou şi familiei sale. Catherine Sofianou este prietena Mihaelei Geoană, vicepreşedintă în Fundaţia Renaşterea pe care aceasta o conduce.
Ion Bazac, cel ce a înlesnit această afacere, a fost asociat de numele Mihaelei Geoană şi datorită unui apartament pe care familia fostului preşedinte PSD a vrut să-l cumpere.
Situat în Băneasa, apartamentul urma spă fie construit de o firmă în care este asociat Bazac.
Evenimentul zilei.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Mirela Corlățan
Spitalul SRI a achiziţionat, cu 2,5 milioane de dolari, un robot medical cu care nu s-a executat până în prezent nicio operaţie deoarece nu există finanţare pentru consumabile.
Roboţii medicali din România au fost achiziţionaţi cu bani grei şi sunt folosiţi prea puţin sau chiar delocSursa: REUTERS
Bine ascuns de privirile oricărui curios, în pădurea Baloteşti, Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu”, aparţinând Serviciului Român de Informaţii, deţine de şase ani un robot medical, despre care nu ştiu nici măcar chirurgii din Bucureşti. Acesta „se umple de praf” deoarece nu se găseşte finanţarea necesară pentru a plăti consumabilele care sunt necesare pentru operaţii.
Neatins de chirurgi
Robotul a fost achiziţionat încă din 2004, când instituţia era condusă de Radu Timofte. Directorul de atunci, care a decedat în urmă cu o jumătate de an, nu a fost deloc zgârcit când a fost vorba de Spitalul de la Baloteşti.
În 2004, în tot sistemul medical din România nu exista decât un singur robot, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu care nu s-a operat deloc până în 2007, însă Radu Timofte a considerat că merită ca SRI să investească în aparatura medicală de performanţă.
Ca urmare, în urma unei licitaţii, potrivit Biroului de Presă al SRI, serviciul a achiziţionat un robot de 2,432 milioane de euro de la firma S&T System Integration&Technology Distribution AG, cu sediul la Viena.
Plasat în spitalul din pădure, robotul furnizat de firma austriacă a avut până la urmă o soartă chiar mai tristă decât cel de la Floreasca. Până acum, niciun chirurg nu l-a atins, SRI invocând motive legislative.
„Robotul este funcţional, însă din cauza impedimentelor legislative intervenite în asigurarea finanţării, nu au fost efectuate operaţii cu acesta”, a răspuns întrebărilor EVZ Biroul de Presă al SRI, fără a preciza despre ce impedimente este vorba.
În pofida insistenţelor, chirurgul Iuliu Costan, directorul spitalului, cea mai abilitată persoană pentru a vorbi despre acest robot, a refuzat orice dialog. Potrivit unui oficial din Ministerul Sănătăţii, achiziţia a fost însă făcută independent de minister.
DOTĂRI INUTILE. Spitalul SRI are un robot nou-nouț. Din 2004
Firmă abonată la bani publici
SRI susţine însă că aşteaptă bani pentru a putea achiziţiona consumabilele necesare pentru operaţii: „Au fost întreprinse demersurile oficiale, pe lângă instituţiile abilitate, pentru obţinerea finanţării necesare”.
Pentru ceilalţi roboţi din România, achiziţionaţi de Ministerul Sănătăţii prin firma Sof Medica, consumabilele pentru o singură operaţie costă însă în jur de 2.000 de euro, fiind mult mai costisitoare decât operaţiile clasice.
Informaţii despre robotul de la SRI nu au putut fi obţinute nici de la firma care l-a vândut SRI-ului, încercarea de a vorbi cu Bogdan Cocora, country manager pentru România al S&T soldându-se cu un eşec, ca şi în cazul directorului Spitalului de la Baloteşti.
Potrivit informaţiilor publicate chiar de firmă, S&T este o firmă-mamut, cu 2.600 de angajaţi şi vânzări de 411 milioane de euro în 2009, fiind lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în spaţiul de limbă germană, în sisteme integrate şi servicii IT.
În România, unde are 238 de angajaţi, firma este prezentă din 1994, printre clienţii săi aflându- se mai multe instituţii publice precum Banca Naţională, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cât şi mari companii private precum Vodafone, Petrom, Romtelecom, Unicredit sau Ţiriac Bank.
AFACEREA „BAZAC”
Doi roboţi de la prietena Mihaelei Geoană
Robotul de la SRI este al cincilea din România. În afara acestuia şi al celui de la Floreasca, ce a fost achiziţionat în anul 2000, un altul a fost cumpărat de Ministerul Educaţiei în 2007 pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cu destinaţia Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni, condus de Irinel Popescu.
În 2009, în ultima zi de mandat a lui Ion Bazac ca ministru al Sănătăţii, acesta a alocat patru milioane de euro pentru achiziţia a doi roboţi, unul pentru acelaşi institut de la Fundeni, celălalt pentru Spitalul Municipal din Cluj.
Roboţii, produşi de firma americană Intuitive Surgical, au fost vânduţi de Sof Medica, o companie medicală ce aparţine lui Catherine Sofianou şi familiei sale. Catherine Sofianou este prietena Mihaelei Geoană, vicepreşedintă în Fundaţia Renaşterea pe care aceasta o conduce.
Ion Bazac, cel ce a înlesnit această afacere, a fost asociat de numele Mihaelei Geoană şi datorită unui apartament pe care familia fostului preşedinte PSD a vrut să-l cumpere.
Situat în Băneasa, apartamentul urma spă fie construit de o firmă în care este asociat Bazac.
Generalul Gabriel Oprea, măcelar de patru stele
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 21 Apr 2010 | Alexandru Cristorian
Înainte să ajungă mare om de stat, general cu patru stele şi ministru al Apărării, ba chiar înainte să facă primii bani serioşi pe spatele suedezului expulzat de care vă ziceam în urmă cu nişte săptămîni, Gabriel Oprea era ofiţer de justiţie militară.
Cum de altfel zice chiar el, atît în CV, cît şi în comunicările făcute prin intermediul biroului de presă de la minister ori în revistele sponsorizate de foştii amici. Numai că ministrul mai era şi vînzător de carne, cum nu zice şi nu a recunoscut niciodată. Adică, imediat după 1990 şi promovarea de la număratul suspensoarelor, Găbiţă se ocupa, în paralel cu justiţia militară, şi cu comerţul cu ridicata al cărnii şi mezelurilor.
Toată treaba se întîmpla prin 1992, chiar înainte ca afacerile imobiliare bazate pe falsuri şi parteneri ţepuiţi să devină obicei al liderului independenţilor. Conform datelor de la Registrul Comerţului, în 5 august 1992, Gabriel Oprea, împreună cu George Remus Stănculeanu, înregistrează societatea Gage Impex SRL, firmă ce se ocupa, aşa cum am zis, cu vînzarea de carne, dar şi cu cultura cerealelor şi alte chestii ce ţin de agricultură.
Or, avînd în vedere că Oprea s-a cerut în rezervă din postul de ofiţer de justiţie militară abia în 1993, e pe undeva de înţeles de ce se preface acum că a uitat de acele afaceri. Ceva mai nasol pentru actualul ministru este că firma respectivă a funcţionat vreo zece ani, pînă în 26 aprilie 2002, cînd a fost radiată. Adică firma a existat şi în perioada în care Găbiţă era director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare, între 2000 şi 2001, dar şi în perioada în care era secretar de stat, preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului, un an mai tîrziu. Dar, la drept vorbind, ce mai înseamnă o firmă ascunsă, pe lîngă falsurile în acte executate de actualul general în primii ani de după Revoluţie?
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 21 Apr 2010 | Alexandru Cristorian
Înainte să ajungă mare om de stat, general cu patru stele şi ministru al Apărării, ba chiar înainte să facă primii bani serioşi pe spatele suedezului expulzat de care vă ziceam în urmă cu nişte săptămîni, Gabriel Oprea era ofiţer de justiţie militară.
Cum de altfel zice chiar el, atît în CV, cît şi în comunicările făcute prin intermediul biroului de presă de la minister ori în revistele sponsorizate de foştii amici. Numai că ministrul mai era şi vînzător de carne, cum nu zice şi nu a recunoscut niciodată. Adică, imediat după 1990 şi promovarea de la număratul suspensoarelor, Găbiţă se ocupa, în paralel cu justiţia militară, şi cu comerţul cu ridicata al cărnii şi mezelurilor.
Toată treaba se întîmpla prin 1992, chiar înainte ca afacerile imobiliare bazate pe falsuri şi parteneri ţepuiţi să devină obicei al liderului independenţilor. Conform datelor de la Registrul Comerţului, în 5 august 1992, Gabriel Oprea, împreună cu George Remus Stănculeanu, înregistrează societatea Gage Impex SRL, firmă ce se ocupa, aşa cum am zis, cu vînzarea de carne, dar şi cu cultura cerealelor şi alte chestii ce ţin de agricultură.
Or, avînd în vedere că Oprea s-a cerut în rezervă din postul de ofiţer de justiţie militară abia în 1993, e pe undeva de înţeles de ce se preface acum că a uitat de acele afaceri. Ceva mai nasol pentru actualul ministru este că firma respectivă a funcţionat vreo zece ani, pînă în 26 aprilie 2002, cînd a fost radiată. Adică firma a existat şi în perioada în care Găbiţă era director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare, între 2000 şi 2001, dar şi în perioada în care era secretar de stat, preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului, un an mai tîrziu. Dar, la drept vorbind, ce mai înseamnă o firmă ascunsă, pe lîngă falsurile în acte executate de actualul general în primii ani de după Revoluţie?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)