Romania trebuie salvata!
Cine mai are ceva de adaugat e binevenit,
O Romanie a nimanui si totusi este a politicienilor cu diploma.
luni, 21 septembrie 2009
Asta-i “maşina” pe care a dat examen Geoană Jr.
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
20 Sep 2009 Biroul de Investigatii
Ia priviţi această minunăţie tehnologică, acest Lexus al triciclurilor, acest nemaipomenit mijloc de transport, pe care şi-l doresc toţi puştanii cool din ziua de azi. Este că v-aţi dori să aveţi aşa ceva sau măcar să fi condus vreoadată un aşa bolid? N-are airbag-uri, n-are ABS, ESP sau tracţiune integrală, geamuri electrice şi nici măcar navigaţie sau CD Player. De aer condiţionat nici nu mai vorbim. Dar are trei roţi. Laser, frate! Eee, ce vă mai trebuie? Parcă îi şi vedem pe Alexandru Geoană şi instructorul său năduşind din greu în timp ce se plimbau pe bulevardele largi şi fără gropi din Chiajna.
Pentru că, da, da, ăsta de-l vedeţi în poze este vehiculul care l-a pregătit pe ăla mic a’ lu' Geoană pentru Fiat-ul 500, la volanul căruia a fost surprins şi fotografiat de Academia Caţavencu în urmă cu trei zile. Deci, după ce conduceţi 30 de ore cu ăsta şi mai luaţi şi examenul de permis, veţi fi pregătiţi să conduceţi o maşină cu patru roţi, care poate să ajungă şi la 120 de kilometri la oră. Rămîne, deci, cum am stabilit: aveţi grijă la chestia aia mititică şi roşie care vi se fîţîie în oglinzi. S-ar putea să fie chiar Alexandru Geoană, şoferul de triciclu.
Preludiul alegerilor. Prezidentiabilii au furat startul campaniei electorale
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
Desi mai este destul timp pâna va debuta oficial campania electorala, principalii pretendenti la functia suprema in stat nu prididesc sa iasa in evidenta. Sfârsitul saptamânii trecute i-a gasit pe mai multi aspiranti la fotoliul prezidential in prim-planul atentiei publice. Traian Basescu a facut slalom intre vizite de lucru si iesiri la restaurant, Mircea Geoana a cununat, dar a si participat la reuniuni de partid, iar primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a fost ocupat pâna peste cap cu sarbatorirea “Zilelor Bucurestilor”. Preocupat mai mult de probleme de fond decât de imaginea sa electorala, liberalul Crin Antonescu a evitat traditionalele bai de multime si a cerut clar Guvernului sa spuna daca mai sunt sau nu bani pentru salarii si pensii pentru ca „va trebui sa traim în România si dupa alegerile prezidentiale”.Saptamana trecuta s-a incheiat cu o certitudine – Traian Basescu va candida pentru un nou mandat prezidential. Deocamdata nu se stie daca din postura de independent sau din partea PD-L. Democrat-liberalii ii forteaza insa mana si declara pe mai multe voci ca Basescu va fi candidatul lor. Ministrul transporturilor Radu Berceanu s-a declarat convins ca presedintele Traian Basescu îsi va anunta curând candidatura si ca suspansul provocat de neanuntarea intrarii în cursa “poate a facut chiar bine”. La randul sau, si premierul Emil Boc afirma ca PD-L il va sustine pe Traian Basescu si anunta ca a discutat chiar cu seful statului subiectul candidaturii acestuia din partea democrat-liberalilor. “PDL îl va sustine pe Traian Basescu la functia de presedinte al României. Fiind presedintele în exercitiu, evident decizia de a candida ramâne însa suverana presedintelui. Decizia este personala, dar PDL, potrivit programului politic, cu tot ce am stabilit în partid, îl sustine. Candidatul cel mai bine plasat în sondajele de opinie este candidatul nostru pentru functia de presedinte”, a declarat Boc. Pe de alta parte, Traian Basescu nu anunta clar daca va candida si din partea cui, ci prefera sa obisnuitele bai de multime, dar si declaratii care sugereaza ca este pregatit sa ramana la carma Romaniei pentru urmatorii cinci ani. Dupa ce sambata seara Basescu a fost la un restaurant din Capitala si s-a bagat in seama la o nunta care se desfasura in localul cu pricina, iar ieri a participat, la santierul naval Giurgiu, la lansarea unei nave. A fost o lansare cu ghinion, daca tinem cont de faptul ca traditionala sticla de sampanie a refuzat sa se sparga din prima încercare. Seful statului a avut insa timp si pentru emisiuni de radio. El a si-a enumerat, ieri, la postul public de radio, proritatile pentru al doilea mandat - reformarea statului, revizuirea Constitutiei si promovarea României în Europa, dar si printre cetatenii proprii. In plus, seful statului nu a omis sa atace, din nou, presa, reafirmand ca unii ziaristi “îsi denigreaza propria tara si propriul stat”.Geoana e convins ca va ajunge presedinteDesi se confrunta cu mai multe probleme in propriul partid, liderul PSD Mircea Geoana se si vede instalat la Palatul Cotroceni. Sambata seara, social-democratul Geoana l-a nasit pe fiul unui primar PSD, la o nunta care a costat aproape 50.000 de euro. El a primit din partea nuntasilor (majoritatea social-democrati) dedicatii muzicale, multe cu mesajul: “Pentru viitorul presedinte Mircea Geoana”. Printre acestea s-a numarat “A fi om îi lucru mare” si “Pusca si cureaua lata”. De la nunta, Geoana a plecat spre conferinta judeteana a PSD Dambovita, unde s-a declarat convins ca va castiga alegerile prezidentiale si chiar si-a facut planuri de viitor in acest sens. “Dupa cinci ani de mandat al actualului presedinte, roata istoriei se întoarce si 2009 este anul în care un nou presedinte va fi la Cotroceni si cu toata modestia va spun ca el se afla în fata dumneavoastra astazi”, a spus Geoana, care a promis ca el “va fi presedintele care-i va uni pe toti românii”. Liderul PSD a promis ca, odata ce va câstiga prezidentialele din toamna, va schimba Guvernul Boc, si ca urmatoarele alegeri parlamentare vor avea loc în ultimul an al mandatului sau, deci va apuca sa numeasca înca un guvern.Oprescu se pregateste sa intre in cursaPrimarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, se pregateste si el sa intre in cursa pentru Cotroceni. In calitatea sa de edil-sef al Capitalei, Oprescu a fost promotorul intregilor manifestari dedicate “Zilelor Bucurestilor” - a primit delegati din mai multe state, chiar cu unii dintre acestia a negociat tot felul de contracte prin care urmareste ridicarea standardului de viata al bucurestenilor. Discursurile prezentate cu acest prilej au parut unele mai mult prezidentiale decat ale unui edil – el nu s-a adresat numai bucurestenilor, ci tuturor romanilor. “Le spuneam românilor zilele trecute ca singura solutie de a depasi acest moment greu pentru o natiune este solidaritatea si întelegerea responsabilitatilor pe care fiecare dintre noi le are”, a mai spus primarul Capitalei. Edilul-sef a mai aratat ca mesajul pe care doreste sa-l transmita delegatiilor straine este ca România si Bucurestiul sunt izolate, precizând ca în perioade de criza si de nemultumiri populare “pericolul disolutiei autoritatii devine iminent si constiinta nationala poate fi alterata de frustrarile sociale”. Sorin Oprescu a mai aratat ca doreste sa foloseasca momentul aniversar în care Capitala sarbatoreste 550 de ani de “existenta morala” si pentru a transmite mesajul ca România si Bucurestiul doresc sa depaseasca dificultatile si sa câstige oportunitatea de a se dezvolta într-o comunitate internationala.Crin Antonescu face o altfel de campanieLiberalul Crin Antonescu prefera in locul spectacolelor problemele de fond. Antonescu i-a cerut premierului Emil Boc sa spuna clar sunt sau nu sunt bani pentru salarii si pensii. Antonescu s-a aflat sambata la Buzau, unde l-a intrebat public pe premier care va fi in urmatoarele luni soarta pensionarilor si bugetarilor. “Sunt sau nu sunt bani daca nu vine transa a doua de la FMI, sunt bani pentru profesori, sunt bani pentru medici?”, a întrebat liderul PNL. El a fãcut apel la toti oamenii politici sa nu neglijeze problemele oamenilor în favoarea campaniei electorale si sa nu lase tara în pragul haosului. „Va trebui sa traim în România si dupa alegerile prezidentiale”, a afirmat Crin Antonescu. El a mai declarat ca, daca va fi ales presedinte al României, va fi interesat de un guvern care sa scoata România din criza economica si de normalizarea vietii publice.
C.D.
Gardianul.ro
Desi mai este destul timp pâna va debuta oficial campania electorala, principalii pretendenti la functia suprema in stat nu prididesc sa iasa in evidenta. Sfârsitul saptamânii trecute i-a gasit pe mai multi aspiranti la fotoliul prezidential in prim-planul atentiei publice. Traian Basescu a facut slalom intre vizite de lucru si iesiri la restaurant, Mircea Geoana a cununat, dar a si participat la reuniuni de partid, iar primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a fost ocupat pâna peste cap cu sarbatorirea “Zilelor Bucurestilor”. Preocupat mai mult de probleme de fond decât de imaginea sa electorala, liberalul Crin Antonescu a evitat traditionalele bai de multime si a cerut clar Guvernului sa spuna daca mai sunt sau nu bani pentru salarii si pensii pentru ca „va trebui sa traim în România si dupa alegerile prezidentiale”.Saptamana trecuta s-a incheiat cu o certitudine – Traian Basescu va candida pentru un nou mandat prezidential. Deocamdata nu se stie daca din postura de independent sau din partea PD-L. Democrat-liberalii ii forteaza insa mana si declara pe mai multe voci ca Basescu va fi candidatul lor. Ministrul transporturilor Radu Berceanu s-a declarat convins ca presedintele Traian Basescu îsi va anunta curând candidatura si ca suspansul provocat de neanuntarea intrarii în cursa “poate a facut chiar bine”. La randul sau, si premierul Emil Boc afirma ca PD-L il va sustine pe Traian Basescu si anunta ca a discutat chiar cu seful statului subiectul candidaturii acestuia din partea democrat-liberalilor. “PDL îl va sustine pe Traian Basescu la functia de presedinte al României. Fiind presedintele în exercitiu, evident decizia de a candida ramâne însa suverana presedintelui. Decizia este personala, dar PDL, potrivit programului politic, cu tot ce am stabilit în partid, îl sustine. Candidatul cel mai bine plasat în sondajele de opinie este candidatul nostru pentru functia de presedinte”, a declarat Boc. Pe de alta parte, Traian Basescu nu anunta clar daca va candida si din partea cui, ci prefera sa obisnuitele bai de multime, dar si declaratii care sugereaza ca este pregatit sa ramana la carma Romaniei pentru urmatorii cinci ani. Dupa ce sambata seara Basescu a fost la un restaurant din Capitala si s-a bagat in seama la o nunta care se desfasura in localul cu pricina, iar ieri a participat, la santierul naval Giurgiu, la lansarea unei nave. A fost o lansare cu ghinion, daca tinem cont de faptul ca traditionala sticla de sampanie a refuzat sa se sparga din prima încercare. Seful statului a avut insa timp si pentru emisiuni de radio. El a si-a enumerat, ieri, la postul public de radio, proritatile pentru al doilea mandat - reformarea statului, revizuirea Constitutiei si promovarea României în Europa, dar si printre cetatenii proprii. In plus, seful statului nu a omis sa atace, din nou, presa, reafirmand ca unii ziaristi “îsi denigreaza propria tara si propriul stat”.Geoana e convins ca va ajunge presedinteDesi se confrunta cu mai multe probleme in propriul partid, liderul PSD Mircea Geoana se si vede instalat la Palatul Cotroceni. Sambata seara, social-democratul Geoana l-a nasit pe fiul unui primar PSD, la o nunta care a costat aproape 50.000 de euro. El a primit din partea nuntasilor (majoritatea social-democrati) dedicatii muzicale, multe cu mesajul: “Pentru viitorul presedinte Mircea Geoana”. Printre acestea s-a numarat “A fi om îi lucru mare” si “Pusca si cureaua lata”. De la nunta, Geoana a plecat spre conferinta judeteana a PSD Dambovita, unde s-a declarat convins ca va castiga alegerile prezidentiale si chiar si-a facut planuri de viitor in acest sens. “Dupa cinci ani de mandat al actualului presedinte, roata istoriei se întoarce si 2009 este anul în care un nou presedinte va fi la Cotroceni si cu toata modestia va spun ca el se afla în fata dumneavoastra astazi”, a spus Geoana, care a promis ca el “va fi presedintele care-i va uni pe toti românii”. Liderul PSD a promis ca, odata ce va câstiga prezidentialele din toamna, va schimba Guvernul Boc, si ca urmatoarele alegeri parlamentare vor avea loc în ultimul an al mandatului sau, deci va apuca sa numeasca înca un guvern.Oprescu se pregateste sa intre in cursaPrimarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, se pregateste si el sa intre in cursa pentru Cotroceni. In calitatea sa de edil-sef al Capitalei, Oprescu a fost promotorul intregilor manifestari dedicate “Zilelor Bucurestilor” - a primit delegati din mai multe state, chiar cu unii dintre acestia a negociat tot felul de contracte prin care urmareste ridicarea standardului de viata al bucurestenilor. Discursurile prezentate cu acest prilej au parut unele mai mult prezidentiale decat ale unui edil – el nu s-a adresat numai bucurestenilor, ci tuturor romanilor. “Le spuneam românilor zilele trecute ca singura solutie de a depasi acest moment greu pentru o natiune este solidaritatea si întelegerea responsabilitatilor pe care fiecare dintre noi le are”, a mai spus primarul Capitalei. Edilul-sef a mai aratat ca mesajul pe care doreste sa-l transmita delegatiilor straine este ca România si Bucurestiul sunt izolate, precizând ca în perioade de criza si de nemultumiri populare “pericolul disolutiei autoritatii devine iminent si constiinta nationala poate fi alterata de frustrarile sociale”. Sorin Oprescu a mai aratat ca doreste sa foloseasca momentul aniversar în care Capitala sarbatoreste 550 de ani de “existenta morala” si pentru a transmite mesajul ca România si Bucurestiul doresc sa depaseasca dificultatile si sa câstige oportunitatea de a se dezvolta într-o comunitate internationala.Crin Antonescu face o altfel de campanieLiberalul Crin Antonescu prefera in locul spectacolelor problemele de fond. Antonescu i-a cerut premierului Emil Boc sa spuna clar sunt sau nu sunt bani pentru salarii si pensii. Antonescu s-a aflat sambata la Buzau, unde l-a intrebat public pe premier care va fi in urmatoarele luni soarta pensionarilor si bugetarilor. “Sunt sau nu sunt bani daca nu vine transa a doua de la FMI, sunt bani pentru profesori, sunt bani pentru medici?”, a întrebat liderul PNL. El a fãcut apel la toti oamenii politici sa nu neglijeze problemele oamenilor în favoarea campaniei electorale si sa nu lase tara în pragul haosului. „Va trebui sa traim în România si dupa alegerile prezidentiale”, a afirmat Crin Antonescu. El a mai declarat ca, daca va fi ales presedinte al României, va fi interesat de un guvern care sa scoata România din criza economica si de normalizarea vietii publice.
C.D.
Tupeu fara limite: vila construita in curtea scolii
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
Romania din discursul politicienilor a terminat reformele in justitie, in administratia locala sau invatamant, are o economie de piata eficienta si nu i-a mai ramas decat sa obtina un post de comisar la Bruxelles. Romania reala este cu totul alta: Primaria Municipiului Bucuresti a retrocedat un teren situat in curtea Scolii Nr. 59 din Ghencea! Pe suprafata devenita proprietate privata, se inalta o vila, intre cele doua cosuri de baschet ale scolii• Autorizatia de constructie a fost eliberata de Primaria Sectorului 6. Potrivit proiectului, constructorii ridica imobilul pe terenul de baschet al scolii, astfel incat un cos a ramas in curtea interioara a casei, iar celalalt panou, in afara proprietatii private, in spatiul destinat elevilor. Muncitorii sustin ca nu au mijloace tehnice ca sa smulga cosul din ciment. Ei asteapta ca directorul scolii sa inchirieze o macara pentru aceasta operatie• Santierul nu are gard, viata elevilor fiind pusa in pericol, deoarece drumul de acces trece pe langa schele. Parintii si profesorii au facut sesizari scrise la primarie, la Inspectoratul de Munca si la Ministerul Educatiei, dar nu au primit nici un raspuns. Culmea, in spatele cladirii era un teren viran, care putea fi retrocedat in locul terenului scolii. Autoritatile, de la care a pornit, de fapt, circul, promit abia acum ca vor face verificariIn vreme ce canalele media prezinta dezbateri nesfarsite preelectorale, in timp ce magistratii din toata tara protesteaza, in ciuda luptelor externe pentru un post de comisar european, Romania reala este cu totul alta. Toti cei care trec prin fata Scolii 59 de pe aleea Vladeasa din cartierul bucurestean Ghencea vor observa un peisaj de neinchipuit, o vila in constructie aflata pe terenul de baschet destinat orelor de sport. Incredibil, dar din nefericire adevarat, este faptul ca unul dintre cosurile de baschet se afla acum situat pe ceea ce a mai ramas din terenul de sport, iar celalalt este plasat in interiorul curtii noului imobil. Nimeni nu stie, in momentul de fata, cum poate fi rezolvata aceasta problema. Muncitorii care lucreaza la noua proprietate sunt nevoiti sa inlature cosul de baschet aflat pe terenul privat, insa nu sunt siguri cum vor proceda. “Cosul trebuie scos din curte. Nu stiu cum? Cred ca o sa-l taiem. Nu poate fi scos intreg. Am incercat, dar este ingropat adanc. Sa vorbeasca directoarea cu cei care vin cu macaraua, poate reusesc ei sa-l traga. Noi nu avem ce sa facem cu el”, ne-a explicat unul dintre muncitori. Lucratorii ne-au asigurat ca obiectul sportiv poate fi recuperat si reconditionat: “Nu este nici o problema. Cheama pe cineva sa-i puna o prelungire. Se sudeaza o teava si se aduce la nivelul celuilalt”. Conducerea scolii ne-a informat ca au fost achizitionate panouri de baschet noi, dar acum nu mai au unde sa le monteze. Totusi, nimeni nu poate sa precizeze daca si unde va fi reconstruit terenul de baschet al copiilor. Este foarte important sa se stie si cine va suporta costurile de refacere a terenului de sport. Oficialii Primariei Municipiului Bucuresti evita sa raspunda acestor intrebari, cu toate ca ei sunt responsabili pentru desfiintarea terenului de baschet al Scolii 59. Pe de alta parte, Primaria Sectorului 6 arunca toata responsabilitatea acestei decizii de a retroceda terenul aflat in curtea unui obiectiv social pe umerii lui Sorin Oprescu. “Terenul din strada Vladeasa numarul 9A, la care faceti referire, este proprietate privata. Punerea în posesie a fost facuta în baza Dispozitiei numarul 6513/2006 a primarului general al Capitalei. Primaria Sectorului 6 a eliberat proprietarului acestui teren autorizatia de construire numarul 505 în data 27.07.2009”, informeaza Serviciul Relatii cu Mass-Media si Societatea Civila, din cadrul Primariei Sectorului 6. Parintii si conducerea scolii sustin ca nu au fost respectate nici retragerile minime de teren, dar cu toate ca santierul a mai fost inspectat, nu a fost luata nici o masura. In urma datelor oferite de reporterii “Gardianul”, reprezentantii Primariei Sectorului 6 nu au putut decat sa promita ca vor analiza situatia: “Neregulile pe care le semnalati referitoare la retragerile de teren au fost transmise Serviciului Disciplina în Constructie din cadrul Primariei Sectorului 6, care va monitoriza desfasurarea lucrarilor si respectarea normelor de disciplina în constructie”, se mentioneaza in raspunsul oficial. Cu toate acestea, cadrele didactice sustin ca actul de retrocedare este ilegal si ca putea fi facut pe un teren viran care se afla in spatele gardului scolii, si nu in interiorul curtii. “Se pare ca Primaria nu realizeaza ca Bucurestiul are, in mod evident, prea putine spatii in care tinerii pot practica un sport. Pentru a crea o situatie mai dramatica, edilii Capitalei distrug si terenurile de sport din cadrul institutiilor de invatamant, singurele zone unde copiii pot practica un sport fara sa riste accidente grave sau sa plateasca sume importante de bani”, a concluzionat Elisabeta Constantinescu, reprezentanta comitetului de parinti pe scoala. Drum de acces printre bârne si saci cu cimentSuprafata destinata noului imobil ocupa trei sferturi din terenul de baschet. Lucrarile au fost demarate de ceva timp, dar nici o autoritate publica nu a sesizat neregulile evidente pe santierul din curtea Scolii 59. Proprietarii imobilului au folosit chiar gardul scolii pentru delimitarea proprietatii. Bineinteles, in plina criza, oricine cauta sa realizeze economii. Mai grav este faptul ca noul imobil se ridica chiar in zona de acces al elevilor. In acest moment, orice copil, care intra pe poarta institutiei de invatamant din cartierul Ghencea, risca sa fie accidentat, deoarece zona aflata in lucru nu este delimitata. Elevii se indreapta spre salile de clasa, in timp ce muncitorii “jongleaza” cu barne de lemn, caramizi sau alte materiale de constructii exact deasupra elevilor. “Intrarea elevilor se afla in imediata apropiere a santierului. Oricand este posibil ca un obiect sa cada in capul copiilor. Nu exista nici un fel de protectie. Imi este teama atunci cand se duce copilul la scoala”, ne-a declarat Elisabeta Constantinescu. De asemenea, parintii elevilor sustin ca “actul de invatamant este perturbat datorita vacarmului creat de muncitori”. “Este ingreunat accesul pompierilor in caz de incendiu. S-a luat din spatiul scolii. Acest teren a fost retrocedat abuziv. S-a taiat din trupul scolii”, sustine Elisabeta Consatntinescu. Consiliul de parinti ai scolii si conducerea institutiei de invatamant au depus mai multe plangeri la Ministerul Educatiei, la Primaria Sectorului 6 si la Primaria Capitalei, insa nu au primit nici un raspuns. Interpelat telefonic de ziarul “Gardianul”, Stefan Mares, directorul coordonator adjunct in domeniul securitatii si sanatatii in munca, a declarat ca Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti urmeaza sa efectueze un control pe santierul in cauza. Interventia ITM este tardiva, deoarece conducerea unitatii scolare a sesizat de mai multe ori autoritatea si, timp de doua luni, nici un inspector nu a vizitat santierul, “macar in treacat, in plimbare”, asa cum a mentionat pensionara Constantinescu.
Laurentiu Musoiu
Gardianul.ro
Romania din discursul politicienilor a terminat reformele in justitie, in administratia locala sau invatamant, are o economie de piata eficienta si nu i-a mai ramas decat sa obtina un post de comisar la Bruxelles. Romania reala este cu totul alta: Primaria Municipiului Bucuresti a retrocedat un teren situat in curtea Scolii Nr. 59 din Ghencea! Pe suprafata devenita proprietate privata, se inalta o vila, intre cele doua cosuri de baschet ale scolii• Autorizatia de constructie a fost eliberata de Primaria Sectorului 6. Potrivit proiectului, constructorii ridica imobilul pe terenul de baschet al scolii, astfel incat un cos a ramas in curtea interioara a casei, iar celalalt panou, in afara proprietatii private, in spatiul destinat elevilor. Muncitorii sustin ca nu au mijloace tehnice ca sa smulga cosul din ciment. Ei asteapta ca directorul scolii sa inchirieze o macara pentru aceasta operatie• Santierul nu are gard, viata elevilor fiind pusa in pericol, deoarece drumul de acces trece pe langa schele. Parintii si profesorii au facut sesizari scrise la primarie, la Inspectoratul de Munca si la Ministerul Educatiei, dar nu au primit nici un raspuns. Culmea, in spatele cladirii era un teren viran, care putea fi retrocedat in locul terenului scolii. Autoritatile, de la care a pornit, de fapt, circul, promit abia acum ca vor face verificariIn vreme ce canalele media prezinta dezbateri nesfarsite preelectorale, in timp ce magistratii din toata tara protesteaza, in ciuda luptelor externe pentru un post de comisar european, Romania reala este cu totul alta. Toti cei care trec prin fata Scolii 59 de pe aleea Vladeasa din cartierul bucurestean Ghencea vor observa un peisaj de neinchipuit, o vila in constructie aflata pe terenul de baschet destinat orelor de sport. Incredibil, dar din nefericire adevarat, este faptul ca unul dintre cosurile de baschet se afla acum situat pe ceea ce a mai ramas din terenul de sport, iar celalalt este plasat in interiorul curtii noului imobil. Nimeni nu stie, in momentul de fata, cum poate fi rezolvata aceasta problema. Muncitorii care lucreaza la noua proprietate sunt nevoiti sa inlature cosul de baschet aflat pe terenul privat, insa nu sunt siguri cum vor proceda. “Cosul trebuie scos din curte. Nu stiu cum? Cred ca o sa-l taiem. Nu poate fi scos intreg. Am incercat, dar este ingropat adanc. Sa vorbeasca directoarea cu cei care vin cu macaraua, poate reusesc ei sa-l traga. Noi nu avem ce sa facem cu el”, ne-a explicat unul dintre muncitori. Lucratorii ne-au asigurat ca obiectul sportiv poate fi recuperat si reconditionat: “Nu este nici o problema. Cheama pe cineva sa-i puna o prelungire. Se sudeaza o teava si se aduce la nivelul celuilalt”. Conducerea scolii ne-a informat ca au fost achizitionate panouri de baschet noi, dar acum nu mai au unde sa le monteze. Totusi, nimeni nu poate sa precizeze daca si unde va fi reconstruit terenul de baschet al copiilor. Este foarte important sa se stie si cine va suporta costurile de refacere a terenului de sport. Oficialii Primariei Municipiului Bucuresti evita sa raspunda acestor intrebari, cu toate ca ei sunt responsabili pentru desfiintarea terenului de baschet al Scolii 59. Pe de alta parte, Primaria Sectorului 6 arunca toata responsabilitatea acestei decizii de a retroceda terenul aflat in curtea unui obiectiv social pe umerii lui Sorin Oprescu. “Terenul din strada Vladeasa numarul 9A, la care faceti referire, este proprietate privata. Punerea în posesie a fost facuta în baza Dispozitiei numarul 6513/2006 a primarului general al Capitalei. Primaria Sectorului 6 a eliberat proprietarului acestui teren autorizatia de construire numarul 505 în data 27.07.2009”, informeaza Serviciul Relatii cu Mass-Media si Societatea Civila, din cadrul Primariei Sectorului 6. Parintii si conducerea scolii sustin ca nu au fost respectate nici retragerile minime de teren, dar cu toate ca santierul a mai fost inspectat, nu a fost luata nici o masura. In urma datelor oferite de reporterii “Gardianul”, reprezentantii Primariei Sectorului 6 nu au putut decat sa promita ca vor analiza situatia: “Neregulile pe care le semnalati referitoare la retragerile de teren au fost transmise Serviciului Disciplina în Constructie din cadrul Primariei Sectorului 6, care va monitoriza desfasurarea lucrarilor si respectarea normelor de disciplina în constructie”, se mentioneaza in raspunsul oficial. Cu toate acestea, cadrele didactice sustin ca actul de retrocedare este ilegal si ca putea fi facut pe un teren viran care se afla in spatele gardului scolii, si nu in interiorul curtii. “Se pare ca Primaria nu realizeaza ca Bucurestiul are, in mod evident, prea putine spatii in care tinerii pot practica un sport. Pentru a crea o situatie mai dramatica, edilii Capitalei distrug si terenurile de sport din cadrul institutiilor de invatamant, singurele zone unde copiii pot practica un sport fara sa riste accidente grave sau sa plateasca sume importante de bani”, a concluzionat Elisabeta Constantinescu, reprezentanta comitetului de parinti pe scoala. Drum de acces printre bârne si saci cu cimentSuprafata destinata noului imobil ocupa trei sferturi din terenul de baschet. Lucrarile au fost demarate de ceva timp, dar nici o autoritate publica nu a sesizat neregulile evidente pe santierul din curtea Scolii 59. Proprietarii imobilului au folosit chiar gardul scolii pentru delimitarea proprietatii. Bineinteles, in plina criza, oricine cauta sa realizeze economii. Mai grav este faptul ca noul imobil se ridica chiar in zona de acces al elevilor. In acest moment, orice copil, care intra pe poarta institutiei de invatamant din cartierul Ghencea, risca sa fie accidentat, deoarece zona aflata in lucru nu este delimitata. Elevii se indreapta spre salile de clasa, in timp ce muncitorii “jongleaza” cu barne de lemn, caramizi sau alte materiale de constructii exact deasupra elevilor. “Intrarea elevilor se afla in imediata apropiere a santierului. Oricand este posibil ca un obiect sa cada in capul copiilor. Nu exista nici un fel de protectie. Imi este teama atunci cand se duce copilul la scoala”, ne-a declarat Elisabeta Constantinescu. De asemenea, parintii elevilor sustin ca “actul de invatamant este perturbat datorita vacarmului creat de muncitori”. “Este ingreunat accesul pompierilor in caz de incendiu. S-a luat din spatiul scolii. Acest teren a fost retrocedat abuziv. S-a taiat din trupul scolii”, sustine Elisabeta Consatntinescu. Consiliul de parinti ai scolii si conducerea institutiei de invatamant au depus mai multe plangeri la Ministerul Educatiei, la Primaria Sectorului 6 si la Primaria Capitalei, insa nu au primit nici un raspuns. Interpelat telefonic de ziarul “Gardianul”, Stefan Mares, directorul coordonator adjunct in domeniul securitatii si sanatatii in munca, a declarat ca Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti urmeaza sa efectueze un control pe santierul in cauza. Interventia ITM este tardiva, deoarece conducerea unitatii scolare a sesizat de mai multe ori autoritatea si, timp de doua luni, nici un inspector nu a vizitat santierul, “macar in treacat, in plimbare”, asa cum a mentionat pensionara Constantinescu.
Laurentiu Musoiu
Primăria Timişoara cumpără pe bani grei o construcţie ridicată ilegal
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
20 Sep 2009 Ino Ardelean
Un proiect de zece milioane de euro este blocat la Timişoara de o construcţie care s-a ridicat ilegal la Km 0 al oraşului. Clădirea a primit autorizaţie de construcţie pentru „amenajare toalete publice“, dar s-a transformat într-un local de fiţe. Primăria intenţionează să cumpere imobilul, pentru a-l demola ulterior.
În vederea valorificării potenţialului turistic al Timişoarei, destul de precar la această oră, primăria municipiului de pe Bega s-a hotărât, cu ceva timp în urmă, să elaboreze un proiect pentru amenajarea centrului oraşului.
„Reabilitarea Ansamblului urban Interbelic Corso“ a fost intitulat acest proiect care, finalizat, ar aduce, potrivit iniţiatorilor săi, o puzderie de turişti în Timişoara. Pentru a obţine o finanţare europeană însă, primăria a fost nevoită să se asocieze cu Consiliul Judeţean Timiş, care deţine un imobil, Castelul Huniazilor, în perimetrul central. Consiliul Judeţean a fost de acord imediat, punând însă o condiţie de la care să demareze discuţiile: demolarea unei construcţii, cel puţin ciudate, făcute din sticlă, care s-a ridicat exact în buricul oraşului, în urmă cu doi ani.
„Eliminarea construcţiei reversibile parter edificate între clădirea Modex şi imobilul din Piaţa Victoriei nr. 1, construcţie care obturează percepţia vizuală a Castelului Huniazilor dinspre piaţă şi str. Alba Iulia“, se arată în documentul votat de către consilierii judeţeni, document care a stat la baza unei aşa-numite „Convenţii-cadru de cooperare“ între Consiliul Judeţean şi Primărie.
Tot la CJ Timiş s-au făcut şi calculele privind costurile acestui grandios proiect. Astfel, valoarea investiţiei a fost estimată la fix 45.417.930 lei, respectiv 10.813.790 euro (la un curs de schimb de 4,20 lei per euro), suma incluzând şi TVA. Investiţia ar urma să fie executată din fonduri nerambursabile prin Programul Operaţional Regional (POR).
Mic istoric al acvariului
Toate bune şi frumoase până aici, cu excepţia clădirii din centru, care are o istorie extrem de interesantă, al cărei fir roşu înseamnă o sumă de ilegalităţi. În 2004, firma primeşte o autorizaţie de construcţie din partea Consiliului Judeţean. A fost chiar perioada de şase luni în care, potrivit unei Ordonanţe a guvernului PSD, autorizaţiile de construcţie din zonele istorice ale oraşelor erau date de Consiliile Judeţene. Autorizaţia a fost dată fără mai multe piese la dosar, ca de exemplu un contract de concesionare a terenului. Or, este clar, peste tot în lume, că nu poţi construi pe terenul altcuiva. Şi chiar aşa, autorizaţia emisă de CJT a expirat, iar dosarul a revenit la Primăria Timişoarei. Fostul arhitect-şef al oraşului, Radu Radoslav, a refuzat să semneze o nouă autorizaţie de construcţie, afirmând că totul este o mare ilegalitate. Au urmat mai multe presiuni politice, pentru ca în final să fie semnată o autorizaţie de construcţie de noul arhitect-şef, Sorin Ciurariu.
„S-a dat o autorizaţie pe 7 noiembrie 2006, dar autorizaţia a fost emisă doar pentru amenajarea toaletei, nicidecum pentru restaurant sau pentru clădirea din sticlă“, afirmă fostul prefect de Timiş Ovidiu Drăgănescu, cel care a demarat procedurile de demolare a construcţiei. În „toaletă“ funcţionează acum însă un local de fiţe, loc de întâlnire pentru şmecherii oraşului, care vor să fie văzuţi prin pereţii din sticlă.
Acelaşi Drăgănescu afirmă că localul s-a deschis fără autorizaţiile necesare (Sanepid, Garda de Mediu etc.). Trebuie spus că, în toată această perioadă, ONG-uri civile protestau vizavi de construcţia care, din punct de vedere arhitectural, se încadra în centrul istoric precum nuca în perete.
Afacere politică
Revenind în actualitate, Timişoara este acum în pericol să nu obţină o finanţare de zece milioane de euro din cauza acestui „acvariu-toaletă“, acoperit de consilierii tuturor partidelor, cu excepţia celor din PSD. De menţionat că Dan Azgur, pentru a obţine spate politic, s-a înscris în PDL. Pentru a regla situaţia, primăria a venit acum cu ideea de-a cumpăra clădirea, urmând să o demoleze. Propunerea a fost făcută de Aura Junie, directorul Direcţiei Dezvoltare din cadrul primăriei. Astfel că au demarat negocierile cu patronul firmei. Momentan nu s-a discutat vreo sumă, dar unele surse vorbesc de peste o jumătate de milion de euro. De remarcat că, în urmă cu un an şi jumătate, primăria a vândut aceleiaşi firme pasajul de sub clădire, cu o suprafaţă de 340 mp, cu suma de 190.000 de euro. La acea vreme, cu respectivii bani puteai să achiziţionezi în zona centrală cel mult un apartament cu două camere. Interesantă este schimbarea de viziune şi a preşedintelui CJ Timiş, Constantin Ostaficiuc (preşedinte PDL Timiş). Dacă în urmă cu patru ani afirma că imobilul este interesant, acum construcţia i se pare total nepotrivită, fiind cel mai mare susţinător al demolării. Culmea rafinamentului estetic, el compara această şandrama cu piramida de sticlă din faţa Luvrului. Pe de altă parte, în valorea estimativă a proiectului, este prevăzut un capitol cu „cheltuieli diverse şi neprevăzute“, estimate la 696.210 euro (828.490 euro cu TVA). Sumă care seamănă izbitor cu cea vehiculată pentru achiziţionarea „acvariului“. Şi fiindcă e la modă, din estimarea investiţiei nu puteau lipsi „cheltuieli cu informarea şi publicitatea“, cotate la doar 8.800 de euro.
Cotidianul.ro
20 Sep 2009 Ino Ardelean
Un proiect de zece milioane de euro este blocat la Timişoara de o construcţie care s-a ridicat ilegal la Km 0 al oraşului. Clădirea a primit autorizaţie de construcţie pentru „amenajare toalete publice“, dar s-a transformat într-un local de fiţe. Primăria intenţionează să cumpere imobilul, pentru a-l demola ulterior.
În vederea valorificării potenţialului turistic al Timişoarei, destul de precar la această oră, primăria municipiului de pe Bega s-a hotărât, cu ceva timp în urmă, să elaboreze un proiect pentru amenajarea centrului oraşului.
„Reabilitarea Ansamblului urban Interbelic Corso“ a fost intitulat acest proiect care, finalizat, ar aduce, potrivit iniţiatorilor săi, o puzderie de turişti în Timişoara. Pentru a obţine o finanţare europeană însă, primăria a fost nevoită să se asocieze cu Consiliul Judeţean Timiş, care deţine un imobil, Castelul Huniazilor, în perimetrul central. Consiliul Judeţean a fost de acord imediat, punând însă o condiţie de la care să demareze discuţiile: demolarea unei construcţii, cel puţin ciudate, făcute din sticlă, care s-a ridicat exact în buricul oraşului, în urmă cu doi ani.
„Eliminarea construcţiei reversibile parter edificate între clădirea Modex şi imobilul din Piaţa Victoriei nr. 1, construcţie care obturează percepţia vizuală a Castelului Huniazilor dinspre piaţă şi str. Alba Iulia“, se arată în documentul votat de către consilierii judeţeni, document care a stat la baza unei aşa-numite „Convenţii-cadru de cooperare“ între Consiliul Judeţean şi Primărie.
Tot la CJ Timiş s-au făcut şi calculele privind costurile acestui grandios proiect. Astfel, valoarea investiţiei a fost estimată la fix 45.417.930 lei, respectiv 10.813.790 euro (la un curs de schimb de 4,20 lei per euro), suma incluzând şi TVA. Investiţia ar urma să fie executată din fonduri nerambursabile prin Programul Operaţional Regional (POR).
Mic istoric al acvariului
Toate bune şi frumoase până aici, cu excepţia clădirii din centru, care are o istorie extrem de interesantă, al cărei fir roşu înseamnă o sumă de ilegalităţi. În 2004, firma primeşte o autorizaţie de construcţie din partea Consiliului Judeţean. A fost chiar perioada de şase luni în care, potrivit unei Ordonanţe a guvernului PSD, autorizaţiile de construcţie din zonele istorice ale oraşelor erau date de Consiliile Judeţene. Autorizaţia a fost dată fără mai multe piese la dosar, ca de exemplu un contract de concesionare a terenului. Or, este clar, peste tot în lume, că nu poţi construi pe terenul altcuiva. Şi chiar aşa, autorizaţia emisă de CJT a expirat, iar dosarul a revenit la Primăria Timişoarei. Fostul arhitect-şef al oraşului, Radu Radoslav, a refuzat să semneze o nouă autorizaţie de construcţie, afirmând că totul este o mare ilegalitate. Au urmat mai multe presiuni politice, pentru ca în final să fie semnată o autorizaţie de construcţie de noul arhitect-şef, Sorin Ciurariu.
„S-a dat o autorizaţie pe 7 noiembrie 2006, dar autorizaţia a fost emisă doar pentru amenajarea toaletei, nicidecum pentru restaurant sau pentru clădirea din sticlă“, afirmă fostul prefect de Timiş Ovidiu Drăgănescu, cel care a demarat procedurile de demolare a construcţiei. În „toaletă“ funcţionează acum însă un local de fiţe, loc de întâlnire pentru şmecherii oraşului, care vor să fie văzuţi prin pereţii din sticlă.
Acelaşi Drăgănescu afirmă că localul s-a deschis fără autorizaţiile necesare (Sanepid, Garda de Mediu etc.). Trebuie spus că, în toată această perioadă, ONG-uri civile protestau vizavi de construcţia care, din punct de vedere arhitectural, se încadra în centrul istoric precum nuca în perete.
Afacere politică
Revenind în actualitate, Timişoara este acum în pericol să nu obţină o finanţare de zece milioane de euro din cauza acestui „acvariu-toaletă“, acoperit de consilierii tuturor partidelor, cu excepţia celor din PSD. De menţionat că Dan Azgur, pentru a obţine spate politic, s-a înscris în PDL. Pentru a regla situaţia, primăria a venit acum cu ideea de-a cumpăra clădirea, urmând să o demoleze. Propunerea a fost făcută de Aura Junie, directorul Direcţiei Dezvoltare din cadrul primăriei. Astfel că au demarat negocierile cu patronul firmei. Momentan nu s-a discutat vreo sumă, dar unele surse vorbesc de peste o jumătate de milion de euro. De remarcat că, în urmă cu un an şi jumătate, primăria a vândut aceleiaşi firme pasajul de sub clădire, cu o suprafaţă de 340 mp, cu suma de 190.000 de euro. La acea vreme, cu respectivii bani puteai să achiziţionezi în zona centrală cel mult un apartament cu două camere. Interesantă este schimbarea de viziune şi a preşedintelui CJ Timiş, Constantin Ostaficiuc (preşedinte PDL Timiş). Dacă în urmă cu patru ani afirma că imobilul este interesant, acum construcţia i se pare total nepotrivită, fiind cel mai mare susţinător al demolării. Culmea rafinamentului estetic, el compara această şandrama cu piramida de sticlă din faţa Luvrului. Pe de altă parte, în valorea estimativă a proiectului, este prevăzut un capitol cu „cheltuieli diverse şi neprevăzute“, estimate la 696.210 euro (828.490 euro cu TVA). Sumă care seamănă izbitor cu cea vehiculată pentru achiziţionarea „acvariului“. Şi fiindcă e la modă, din estimarea investiţiei nu puteau lipsi „cheltuieli cu informarea şi publicitatea“, cotate la doar 8.800 de euro.
Cozmâncă pune ştampila pe propriul partid: PSD - soţii, copii, soacre, amante, interlopi, mafioţi
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
20 Sep 2009 Dan Duca
Fostul lider PSD face primul pas spre a-i coordona campania prezidenţială lui Sorin Oprescu: se autosuspendă din rândurile social democraţilor şi atacă dur conducerea partidului, în frunte cu Mircea Geoană. Cuvintele la adresa liderilor sunt grele: trădători, parveniţi, aventurieri.
Octav Cozmâncă iese la atac. Vehiculat în ultimele săptămâni drept viitor coordonator al campaniei prezidenţiale a primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, Cozmâncă le-a trimis membrilor şi simpatizanţilor PSD o scrisoare deschisă în care pune la zid actuala conducere a partidului. Nu omite nimic: alianţa greşită cu PDL, pe Mircea Geoană, pe care-l acuză că a trădat partidul, Grupul de la Cluj, format din Vasile Dâncu şi Ioan Rus, etichetaţi drept „aventurieri politici“.
„PSD - la fondarea căruia am contribuit substanţial, alături de alţi lideri marcanţi ai partidului - nu mai este un partid de stânga sau chiar de centru-stânga, aşa cum pretind unii lideri din actuala conducere a PSD.
Iată de ce: unii lideri actuali ai PSD, de la centru şi de la judeţe, au comportament de dreapta, dobândind, împreună cu familiile şi cu prietenii lor - pe căi ştiute de ei -, averi imense, derulând afaceri dubioase, de regulă, pe seama banului public; decizia profund greşită a conducerii PSD, a actualului lider al partidului de a se alia la guvernare cu PDL“, spune Cozmâncă.
Urmează pe listă Geoană şi Grupul de la Cluj: „PSD nu are, din aprilie 2005, un lider autentic, recunoscut şi respectat în multe structuri de partid din judeţe, municipii, oraşe şi comune. Actualul lider al PSD a jucat la «două capete», în special la Congresul din aprilie 2005, împreună cu alţi complici, de fapt oameni care au trădat partidul, precum şi colegii care l-au sprijinit ani buni pentru a obţine - meritat sau nu - diverse funcţii în partid, în Guvern sau în diplomaţie. Respectul acestui aşa-zis lider a fost zero faţă de partid, faţă de colegii săi adevăraţi, inclusiv faţă de fondatorul partidului“.
Fostul organizator al partidului spune că „direcţia aleasă de PSD este profund greşită, bazându-se numai pe satisfacerea intereselor personale ale unor grupuri, ale unor baroni locali, care promovează o politică de «stat în stat». Nu am acceptat şi nu voi accepta impostura, sforăriile şi minciuna, agramatismul şi comportamentul necivilizat al unor personaje compromise, care, doar întâmplător, decid soarta partidului pentru că dispun de bani“.
Cozmâncă îşi explică şi decizia de a se autosuspenda din partid. „Nu părăsesc partidul şi membrii săi adevăraţi, dar nu am nimic în comun cu indivizi care au trădat, care au privatizat partidul, care sunt avizi de putere, care sunt aventurieri politici şi care sacrifică PSD pentru satisfacerea intereselor personale, dar şi ale celor apropiaţi: soţii, soţi, copii, soacre, amante, interlopi, mafioţi etc.“ În cazul în care social democraţii nu vor redeveni ceea ce au fost, fostul coordonator are şi soluţii: „În situaţia în care PSD nu va redeveni, în scurt timp, prima forţă politică din România, voi iniţia, alături de alţi oameni importanţi şi puternici, demersurile necesare şi legale pentru constituirea Alianţei naţionale a forţelor democratice de stânga“.
Iliescu: „Îi întinde covorul lui Băsescu“
Liderii PSD au reacţionat imediat la scrisoarea lui Cozmâncă. Iar cel mai vehement a fost Ion Iliescu. „Mi se pare nefericit momentul pe care şi l-a ales şi total nepotrivit atacul global la adresa PSD. Aceste atacuri nedrepte la adresa PSD reprezintă un fel de a-i întinde covorul lui Traian Băsescu“, a declarat Iliescu pentru NewsIn. Geoană a fost ceva mai evaziv: „Păcat că trebuie să treacă cinci ani de zile (de la congresul în care Geoană a devenit preşedinte al PSD - n.r.) să poţi să spui aşa ceva“. În schimb, fostul lider al Grupului de la Cluj Ioan Rus a comentat ironic scrisoarea: „Nu vreau să-i comentez scrisoarea lui Cozmâncă pentru că nu cred că acesta ştie să scrie“. Şi Vasile Dâncu a reacţionat în acelaşi ton: „Domnul Cozmâncă are dreptate şi vreau să-l felicit pentru că numai aventurieri poţi să-i numeşti pe cei care credeau că pot reforma partidul, să-l scăpăm de bolşevici. Eu aş fi vrut să-l văd pe Cozmâncă dându-şi demisia dintr-un partid în care nu se mai regăseşte şi că înfiinţează fostul PCR, că propune utopii îndreptate spre trecut“.
Cotidianul.ro
20 Sep 2009 Dan Duca
Fostul lider PSD face primul pas spre a-i coordona campania prezidenţială lui Sorin Oprescu: se autosuspendă din rândurile social democraţilor şi atacă dur conducerea partidului, în frunte cu Mircea Geoană. Cuvintele la adresa liderilor sunt grele: trădători, parveniţi, aventurieri.
Octav Cozmâncă iese la atac. Vehiculat în ultimele săptămâni drept viitor coordonator al campaniei prezidenţiale a primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, Cozmâncă le-a trimis membrilor şi simpatizanţilor PSD o scrisoare deschisă în care pune la zid actuala conducere a partidului. Nu omite nimic: alianţa greşită cu PDL, pe Mircea Geoană, pe care-l acuză că a trădat partidul, Grupul de la Cluj, format din Vasile Dâncu şi Ioan Rus, etichetaţi drept „aventurieri politici“.
„PSD - la fondarea căruia am contribuit substanţial, alături de alţi lideri marcanţi ai partidului - nu mai este un partid de stânga sau chiar de centru-stânga, aşa cum pretind unii lideri din actuala conducere a PSD.
Iată de ce: unii lideri actuali ai PSD, de la centru şi de la judeţe, au comportament de dreapta, dobândind, împreună cu familiile şi cu prietenii lor - pe căi ştiute de ei -, averi imense, derulând afaceri dubioase, de regulă, pe seama banului public; decizia profund greşită a conducerii PSD, a actualului lider al partidului de a se alia la guvernare cu PDL“, spune Cozmâncă.
Urmează pe listă Geoană şi Grupul de la Cluj: „PSD nu are, din aprilie 2005, un lider autentic, recunoscut şi respectat în multe structuri de partid din judeţe, municipii, oraşe şi comune. Actualul lider al PSD a jucat la «două capete», în special la Congresul din aprilie 2005, împreună cu alţi complici, de fapt oameni care au trădat partidul, precum şi colegii care l-au sprijinit ani buni pentru a obţine - meritat sau nu - diverse funcţii în partid, în Guvern sau în diplomaţie. Respectul acestui aşa-zis lider a fost zero faţă de partid, faţă de colegii săi adevăraţi, inclusiv faţă de fondatorul partidului“.
Fostul organizator al partidului spune că „direcţia aleasă de PSD este profund greşită, bazându-se numai pe satisfacerea intereselor personale ale unor grupuri, ale unor baroni locali, care promovează o politică de «stat în stat». Nu am acceptat şi nu voi accepta impostura, sforăriile şi minciuna, agramatismul şi comportamentul necivilizat al unor personaje compromise, care, doar întâmplător, decid soarta partidului pentru că dispun de bani“.
Cozmâncă îşi explică şi decizia de a se autosuspenda din partid. „Nu părăsesc partidul şi membrii săi adevăraţi, dar nu am nimic în comun cu indivizi care au trădat, care au privatizat partidul, care sunt avizi de putere, care sunt aventurieri politici şi care sacrifică PSD pentru satisfacerea intereselor personale, dar şi ale celor apropiaţi: soţii, soţi, copii, soacre, amante, interlopi, mafioţi etc.“ În cazul în care social democraţii nu vor redeveni ceea ce au fost, fostul coordonator are şi soluţii: „În situaţia în care PSD nu va redeveni, în scurt timp, prima forţă politică din România, voi iniţia, alături de alţi oameni importanţi şi puternici, demersurile necesare şi legale pentru constituirea Alianţei naţionale a forţelor democratice de stânga“.
Iliescu: „Îi întinde covorul lui Băsescu“
Liderii PSD au reacţionat imediat la scrisoarea lui Cozmâncă. Iar cel mai vehement a fost Ion Iliescu. „Mi se pare nefericit momentul pe care şi l-a ales şi total nepotrivit atacul global la adresa PSD. Aceste atacuri nedrepte la adresa PSD reprezintă un fel de a-i întinde covorul lui Traian Băsescu“, a declarat Iliescu pentru NewsIn. Geoană a fost ceva mai evaziv: „Păcat că trebuie să treacă cinci ani de zile (de la congresul în care Geoană a devenit preşedinte al PSD - n.r.) să poţi să spui aşa ceva“. În schimb, fostul lider al Grupului de la Cluj Ioan Rus a comentat ironic scrisoarea: „Nu vreau să-i comentez scrisoarea lui Cozmâncă pentru că nu cred că acesta ştie să scrie“. Şi Vasile Dâncu a reacţionat în acelaşi ton: „Domnul Cozmâncă are dreptate şi vreau să-l felicit pentru că numai aventurieri poţi să-i numeşti pe cei care credeau că pot reforma partidul, să-l scăpăm de bolşevici. Eu aş fi vrut să-l văd pe Cozmâncă dându-şi demisia dintr-un partid în care nu se mai regăseşte şi că înfiinţează fostul PCR, că propune utopii îndreptate spre trecut“.
Sistemul energetic este vechi, jefuit şi fără viitor: La un pas de întuneric!
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
20 Sep 2009 Marius Ghilezan
Jean Constantinescu, unul dintre mentorii reformei energetice româneşti, afirmă că ne aşteaptă o criză de sistem. Reprezentant al României la Eurelectric, nu este ascultat de nimeni la Bucureşti, din cauză că interesele politice clientelare primează. Acum conduce Institutul Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie.
Ne apropiem de o criză energetică?
Suntem într-o criză de sistem şi aproape de o criză a energiei. Lipsa de reformă sau, chiar mai mult, intenţiile politicienilor de deviere spre formule etatist-centraliste ne fac să anticipăm blocajul.
Ordonanţa pentru înfiinţarea unei companii a energiei, promovată de cabinetul Tăriceanu, nu era bună?
Din fericire, acea normă a fost abrogată de actualul guvern. Din nefericire, administratorii statului de acum au găsit o soluţie şi mai proastă: crearea a două entităţi prin care societăţile nerentabile de producţie să fie amestecate cu cele profitabile (hidrocentralele), iar cele mici să fie lăsate pe dinafară.
Ca să nu se închidă unităţile mai scumpe?
Oamenii de decizie nu pricep că toate grupurile de producţie trebuie să trăiască pe picioarele lor, iar haiduceala nu se potriveşte cu economia de piaţă.
Ca să vă dau un exemplu, entităţile de la Iernut şi Drobeta, având costuri mari, vând energie la orele în care cererea e mare şi preţurile în piaţă sunt ridicate (Figura Opcom).
Se caută o bicefalitate tipic PD-L, PSD?
Nu eu am spus-o! Se poate interpreta şi aşa. Oricum, cred că ar fi o aventură păguboasă şi chiar riscantă pentru România.
Dacă vin doi competitori străini? Unul german şi altul francez? Nu e bine?
Priviţi cu atenţie piaţa cimentului! Sunt trei competitori şi au cartelat producţia. Nu vi se pare că tentativa de dominare a pieţei energiei electrice şi de pregătire a vânzării hidrocentralelor mari este frauduloasă? Politicienii par să fie inconştienţi.
Nu cunosc consecinţele sau sunt prăzi ale sistemului mafiot?
Eu nu am văzut vreo ţară care să-şi vândă hidrocentralele mari, construite din bani publici. La noi, acestea au fost practic amortizate. Ţinta unor băieţi deştepţi e să pună mâna pe bijuteriile coroanei, singurele rămase în tezaurul naţional, şi să le achiziţioneze la preţ de nimic.
De ce nu au făcut-o până acum?
Pentru că Hidroelectrica a fost protejată la privatizare. Mai întâi au pus mâna pe contractele de reparaţii şi modernizare, apoi pe energia ieftină şi acum vor să le ia de-a întregul.
Cum e cu energia ieftină?
Este energia hidro de bază, cea care are costurile de producţie cele mai mici. Au cumpărat la preţuri modice şi au putut vinde la preţurile pieţei, fără ca cineva să-i întrebe ce fac.
Nimeni nu-i controlează?
Când am început programul de reformă, prin anul 1997, noi ne-am gândit la reglementarea mecanismelor pieţei energiei, la separarea producătorilor de distribuitori-furnizori, precum şi la un sistem naţional de transport independent. Am presupus că managementul companiilor de stat va fi reformat şi nu va mai fi posibil clientelismul. Dar nu s-a vrut. Am propus doar construirea unei pieţe concurenţiale a energiei electrice.
Nu era prea devreme pentru România?
Politica energetică de dinainte de 1996 ne lăsase la coada ţărilor aspirante la UE. Conservatorismul domina decizia. Se vorbea în spiritul tradiţiilor moştenite de la vechiul regim, despre independenţa energetică, când centralismul era dus la extrem. Chiar şi înainte de 1989 fuseseră mai multe întreprinderi de electricitate decât atunci.
Eram pregătiţi pentru schimbări radicale?
Oh, nu! Erau peste o sută de mii de sindicalişti. Cu reprezentanţii lor am negociat din greu.
Care au fost susţinătorii planului dumneavoastră de reformă?
Legislaţia energiei electrice, interesul instituţiilor financiare internaţionale şi transformările în domeniu din ţările europene.
Ce să notăm ca puncte realizate?
Înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), legea energiei electrice, începerea reglementării tarifelor, separarea producătorilor de furnizori, precum şi înfiinţarea Transelectrica.
Ce a urmat?
Am deţinut funcţia de preşedinte al ANRE, timp în care s-a gândit de la zero prima legislaţie secundară a energiei, s-au despărţit producătorii mari şi s-a înfiinţat Electrica. Propusesem patru, cinci producători „carne şi os“ pentru a fi privatizaţi în viitor. După multe negocieri politice s-a hotărât ca Hidroelectrica să rămână o entitate separată. Privind retroactiv, cred că atunci s-a luat o decizie înţeleaptă.
Între 2000 şi 2004, procesul de reformă a stagnat?
România a reuşit să încheie cu succes negocierea Capitolului 14 „Energie“ cu Comisia Europeană, sprijinindu-se pe această reformă. În 2003, Transelectrica a introdus sistemul energetic naţional în infrastructura UE, după trecerea cu brio a unor teste severe. În zece ani, Renelul nu reuşise vreun progres în acest program de interconectare. Erau cel puţin şapte, opt investitori străini de profil care aşteptau privatizarea producătorilor termo, „ajustaţi“ succesiv de mai multe guverne. Complexurile energetice fuseseră pregătite pentru privatizare cu bani de la UE.
Alianţa D.A., PNL-PD, v-a readus la conducerea ANRE?
Nu. Fusesem deja mutat de către vechiul guvern, destul de surprinzător, spre final de mandat. Cei din Alianţa D.A. m-au înlocuit, eu cred în dispreţul legii şi fără nici un motiv.
Energia era oaia neagră?
Nu au priceput că fărâmiţarea era o etapă necesară, mai ales datorită inerentei privatizări a termocentralelor. Guvernanţii trebuie să înţeleagă că ANRE şi Consiliul Concurenţei vor fi nevoiţi să stea permanent cu arma la picior ca nu care cumva să se unească companiile într-o politică de monopol.
Şi iată că răul s-a produs azi. Două gemene se pregătesc de măritat.
În zadar tragem semnalul de alarmă. Videanu se laudă la întâlnirile internaţionale cu modelul de reformă românesc, dar acasă reforma este blocată.
Ce ar trebui să facă actualul guvern?
Mai întâi, să reformeze guvernanţa corporatistă, criteriile şi responsabilităţile manageriale, regimul vânzărilor de bunuri şi servicii de către întreprinderile controlate de stat, după modelul achiziţiilor publice. Apoi, să deblocheze privatizarea termocentralelor. Investiţia privată este indispensabilă sectorului, mai ales în vreme de criză.
Ce s-a întâmplat?
Politicienii au greşit când au blocat privatizarea în sectorul producţiei, zonă prin excelenţă concurenţială. Bruma de bani ai producătorilor de stat s-a dus pe reabilitări fără viitor, pe cârpeli. Nici un investitor privat nu şi-ar fi cheltuit aşa banii.
Când au apărut băieţii deştepţi ai energiei?
De prin 2001, din momentul în care au putut negocia contracte preferenţiale, motivate de plata în natură a serviciilor de reparaţii-modernizări. Ulterior, s-a dus o adevărată bătălie politică.
Degeaba au urlat vocile cotroceniste. DNA nu a mişcat un deget. Din ce zonă de influenţă politică sunt grupurile de firme?
Din toate. Absenţa unei relaţii serioase între stat şi privat, într-o zonă concurenţială, a încurajat corupţia. Problema contractelor preferenţiale a apărut din cauza inexistenţei unui management corporativ. În nici o ţară nu există obligaţia ca întreaga energie să fie tranzacţionată pe pieţe centralizate.
De ce aţi fost înlocuit în 2005 de la ANRE? Nu vă numise Berceanu?
Hotărâsem să fie controlate o serie de investiţii la ANRE pe bani PHARE, peste care planau dubii serioase.
Şi aţi tulburat muşuroiul PD?
Cam aşa ceva, bănuiesc. De altfel, am formulat o plângere penală în care arătam că schimbarea mea putea fi explicată numai prin dorinţa de muşamalizare a fraudei.
Dar eraţi numit de Tăriceanu, ANRE făcând parte din cancelaria prim-ministrului.
Acuzat de prea mult liberalism, am fost demis fără nici o explicaţie. Scrisoarea trimisă la cabinet nu a primit nici un răspuns.
Vi s-a oferit iar o alternativă?
Toţi oamenii angrenaţi în ancheta respectivă au fost demişi, fără nici o motivare şi fără să li se ofere vreo alternativă. Am fost cred singurul şef eliminat atunci din sistem. Înlocuit cu cineva foarte aproape de contractele preferenţiale cu energie.
Ce lipseşte din legislaţie?
Dacă există o lege a achiziţiilor, nu avem una similară a vânzărilor produselor şi serviciilor de stat.
De parcă ar lipsi doar atât?
Această normă nu e dorită de nimeni. Fără o guvernanţă corporativă reală, managerii companiilor de stat nu sunt decât nişte prelungiri ale staffului din minister, care face şi drege pe criterii politice.
Cum le dictează grupurile de interese. Preţurile şi tarifele sunt mari faţă de alte state membre UE?
Tarifele au devenit puternic distorsionate. Consumatorii industriali mici şi mijlocii plătesc foarte mult, avantajaţi fiind doar cei casnici. Invers ca în UE.
Păi ce guvern ar mări preţul de consum al populaţiei?
Trebuie să ne hotărâm. Vrem piaţă sau administrarea preţurilor pe criterii sociale. Dar că produsele româneşti nu pot concura pe pieţele externe din cauza preţului mare la energie nu e un furt de căciulă? Există soluţii de factură suportabilă la consumatorii rezidenţiali, care să nu atenteze la piaţă.
Ceva reproşuri?
Nu mai lucrăm pentru consolidarea pieţei energiei, şi de aceea investitorii privaţi fie ne ocolesc, fie se pregătesc să cumpere ieftin societăţile de stat.
Cât despre criză?
Aşa cum merg lucrurile, sistemul energetic se poate bloca în următorii ani. Se consumă din ce în ce mai mult, chiar dacă avem acum o pauză. Producătorii termo nu pot investi în tehnologii noi, eficiente şi curate. În ciuda unor îmbunătăţiri locale, ca efect al presiunii concurenţiale incipiente, producţia se realizează de multe ori la costuri duble sau triple faţă de cea din ţările din UE. Unde e competitivitatea?
Mulţi primari din vestul ţării iau energie electrică de la sârbi.
E mai ieftină, dar probabil că nici acolo preţurile nu sunt reale. Trebuie precizat însă că din străinătate poate pătrunde în sistemul naţional numai 10-15% din ce folosim. Consumatorii sunt captivi producătorilor din ţară, ceea ce nu e normal.
Ne prăbuşim?
Viitorul pare sumbru. Ministrul Economiei spune că are biroul plin de strategii. Dar soluţia pe care o promovează e în conflict deschis cu strategia în vigoare şi ea plină de inconsistenţe. Mă întreb unde se poate ajunge fără ţinte şi cu măsuri care se bat fie cap în cap cu normele naţionale, fie cu politicile UE?
Ce ar fi de făcut?
O mai bună legislaţie, renunţarea la clientelismul de partid, o mai bună administrare a banilor, management pe criteriul profitabilităţii, nu ca prelungire a birourilor ministeriale, şi privatizarea producătorilor termoelectrici şi a furnizorilor de energie.
Comisia Europeană nu zice nimic?
Ne paşte tot timpul câte un infringement. Până acum, forurile UE au fost îngăduitoare. Cel mai grav va fi momentul în care oficialii europeni vor descoperi că reforma în domeniul energiei nu a devenit ireversibilă.
Cât de aproape suntem de blocaj?
Curând, factura energiei nu va mai fi suportabilă, iar sistemul de alimentare cu energie va deveni nesigur, situaţie favorabilă intrării în criză. Ajungem acolo dacă vom plăti pentru emisiile de noxe ale echipamentului existent, dacă menţinem eficienţa de 30% la termocentrale, dacă nu susţinem energia alternativă cu soluţii complementare, iar piaţa va rămâne nesigură pentru investitori. Parcă toate politicile publice actuale sunt făcute înadins să ajungem la blocaj.
Cotidianul.ro
20 Sep 2009 Marius Ghilezan
Jean Constantinescu, unul dintre mentorii reformei energetice româneşti, afirmă că ne aşteaptă o criză de sistem. Reprezentant al României la Eurelectric, nu este ascultat de nimeni la Bucureşti, din cauză că interesele politice clientelare primează. Acum conduce Institutul Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie.
Ne apropiem de o criză energetică?
Suntem într-o criză de sistem şi aproape de o criză a energiei. Lipsa de reformă sau, chiar mai mult, intenţiile politicienilor de deviere spre formule etatist-centraliste ne fac să anticipăm blocajul.
Ordonanţa pentru înfiinţarea unei companii a energiei, promovată de cabinetul Tăriceanu, nu era bună?
Din fericire, acea normă a fost abrogată de actualul guvern. Din nefericire, administratorii statului de acum au găsit o soluţie şi mai proastă: crearea a două entităţi prin care societăţile nerentabile de producţie să fie amestecate cu cele profitabile (hidrocentralele), iar cele mici să fie lăsate pe dinafară.
Ca să nu se închidă unităţile mai scumpe?
Oamenii de decizie nu pricep că toate grupurile de producţie trebuie să trăiască pe picioarele lor, iar haiduceala nu se potriveşte cu economia de piaţă.
Ca să vă dau un exemplu, entităţile de la Iernut şi Drobeta, având costuri mari, vând energie la orele în care cererea e mare şi preţurile în piaţă sunt ridicate (Figura Opcom).
Se caută o bicefalitate tipic PD-L, PSD?
Nu eu am spus-o! Se poate interpreta şi aşa. Oricum, cred că ar fi o aventură păguboasă şi chiar riscantă pentru România.
Dacă vin doi competitori străini? Unul german şi altul francez? Nu e bine?
Priviţi cu atenţie piaţa cimentului! Sunt trei competitori şi au cartelat producţia. Nu vi se pare că tentativa de dominare a pieţei energiei electrice şi de pregătire a vânzării hidrocentralelor mari este frauduloasă? Politicienii par să fie inconştienţi.
Nu cunosc consecinţele sau sunt prăzi ale sistemului mafiot?
Eu nu am văzut vreo ţară care să-şi vândă hidrocentralele mari, construite din bani publici. La noi, acestea au fost practic amortizate. Ţinta unor băieţi deştepţi e să pună mâna pe bijuteriile coroanei, singurele rămase în tezaurul naţional, şi să le achiziţioneze la preţ de nimic.
De ce nu au făcut-o până acum?
Pentru că Hidroelectrica a fost protejată la privatizare. Mai întâi au pus mâna pe contractele de reparaţii şi modernizare, apoi pe energia ieftină şi acum vor să le ia de-a întregul.
Cum e cu energia ieftină?
Este energia hidro de bază, cea care are costurile de producţie cele mai mici. Au cumpărat la preţuri modice şi au putut vinde la preţurile pieţei, fără ca cineva să-i întrebe ce fac.
Nimeni nu-i controlează?
Când am început programul de reformă, prin anul 1997, noi ne-am gândit la reglementarea mecanismelor pieţei energiei, la separarea producătorilor de distribuitori-furnizori, precum şi la un sistem naţional de transport independent. Am presupus că managementul companiilor de stat va fi reformat şi nu va mai fi posibil clientelismul. Dar nu s-a vrut. Am propus doar construirea unei pieţe concurenţiale a energiei electrice.
Nu era prea devreme pentru România?
Politica energetică de dinainte de 1996 ne lăsase la coada ţărilor aspirante la UE. Conservatorismul domina decizia. Se vorbea în spiritul tradiţiilor moştenite de la vechiul regim, despre independenţa energetică, când centralismul era dus la extrem. Chiar şi înainte de 1989 fuseseră mai multe întreprinderi de electricitate decât atunci.
Eram pregătiţi pentru schimbări radicale?
Oh, nu! Erau peste o sută de mii de sindicalişti. Cu reprezentanţii lor am negociat din greu.
Care au fost susţinătorii planului dumneavoastră de reformă?
Legislaţia energiei electrice, interesul instituţiilor financiare internaţionale şi transformările în domeniu din ţările europene.
Ce să notăm ca puncte realizate?
Înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), legea energiei electrice, începerea reglementării tarifelor, separarea producătorilor de furnizori, precum şi înfiinţarea Transelectrica.
Ce a urmat?
Am deţinut funcţia de preşedinte al ANRE, timp în care s-a gândit de la zero prima legislaţie secundară a energiei, s-au despărţit producătorii mari şi s-a înfiinţat Electrica. Propusesem patru, cinci producători „carne şi os“ pentru a fi privatizaţi în viitor. După multe negocieri politice s-a hotărât ca Hidroelectrica să rămână o entitate separată. Privind retroactiv, cred că atunci s-a luat o decizie înţeleaptă.
Între 2000 şi 2004, procesul de reformă a stagnat?
România a reuşit să încheie cu succes negocierea Capitolului 14 „Energie“ cu Comisia Europeană, sprijinindu-se pe această reformă. În 2003, Transelectrica a introdus sistemul energetic naţional în infrastructura UE, după trecerea cu brio a unor teste severe. În zece ani, Renelul nu reuşise vreun progres în acest program de interconectare. Erau cel puţin şapte, opt investitori străini de profil care aşteptau privatizarea producătorilor termo, „ajustaţi“ succesiv de mai multe guverne. Complexurile energetice fuseseră pregătite pentru privatizare cu bani de la UE.
Alianţa D.A., PNL-PD, v-a readus la conducerea ANRE?
Nu. Fusesem deja mutat de către vechiul guvern, destul de surprinzător, spre final de mandat. Cei din Alianţa D.A. m-au înlocuit, eu cred în dispreţul legii şi fără nici un motiv.
Energia era oaia neagră?
Nu au priceput că fărâmiţarea era o etapă necesară, mai ales datorită inerentei privatizări a termocentralelor. Guvernanţii trebuie să înţeleagă că ANRE şi Consiliul Concurenţei vor fi nevoiţi să stea permanent cu arma la picior ca nu care cumva să se unească companiile într-o politică de monopol.
Şi iată că răul s-a produs azi. Două gemene se pregătesc de măritat.
În zadar tragem semnalul de alarmă. Videanu se laudă la întâlnirile internaţionale cu modelul de reformă românesc, dar acasă reforma este blocată.
Ce ar trebui să facă actualul guvern?
Mai întâi, să reformeze guvernanţa corporatistă, criteriile şi responsabilităţile manageriale, regimul vânzărilor de bunuri şi servicii de către întreprinderile controlate de stat, după modelul achiziţiilor publice. Apoi, să deblocheze privatizarea termocentralelor. Investiţia privată este indispensabilă sectorului, mai ales în vreme de criză.
Ce s-a întâmplat?
Politicienii au greşit când au blocat privatizarea în sectorul producţiei, zonă prin excelenţă concurenţială. Bruma de bani ai producătorilor de stat s-a dus pe reabilitări fără viitor, pe cârpeli. Nici un investitor privat nu şi-ar fi cheltuit aşa banii.
Când au apărut băieţii deştepţi ai energiei?
De prin 2001, din momentul în care au putut negocia contracte preferenţiale, motivate de plata în natură a serviciilor de reparaţii-modernizări. Ulterior, s-a dus o adevărată bătălie politică.
Degeaba au urlat vocile cotroceniste. DNA nu a mişcat un deget. Din ce zonă de influenţă politică sunt grupurile de firme?
Din toate. Absenţa unei relaţii serioase între stat şi privat, într-o zonă concurenţială, a încurajat corupţia. Problema contractelor preferenţiale a apărut din cauza inexistenţei unui management corporativ. În nici o ţară nu există obligaţia ca întreaga energie să fie tranzacţionată pe pieţe centralizate.
De ce aţi fost înlocuit în 2005 de la ANRE? Nu vă numise Berceanu?
Hotărâsem să fie controlate o serie de investiţii la ANRE pe bani PHARE, peste care planau dubii serioase.
Şi aţi tulburat muşuroiul PD?
Cam aşa ceva, bănuiesc. De altfel, am formulat o plângere penală în care arătam că schimbarea mea putea fi explicată numai prin dorinţa de muşamalizare a fraudei.
Dar eraţi numit de Tăriceanu, ANRE făcând parte din cancelaria prim-ministrului.
Acuzat de prea mult liberalism, am fost demis fără nici o explicaţie. Scrisoarea trimisă la cabinet nu a primit nici un răspuns.
Vi s-a oferit iar o alternativă?
Toţi oamenii angrenaţi în ancheta respectivă au fost demişi, fără nici o motivare şi fără să li se ofere vreo alternativă. Am fost cred singurul şef eliminat atunci din sistem. Înlocuit cu cineva foarte aproape de contractele preferenţiale cu energie.
Ce lipseşte din legislaţie?
Dacă există o lege a achiziţiilor, nu avem una similară a vânzărilor produselor şi serviciilor de stat.
De parcă ar lipsi doar atât?
Această normă nu e dorită de nimeni. Fără o guvernanţă corporativă reală, managerii companiilor de stat nu sunt decât nişte prelungiri ale staffului din minister, care face şi drege pe criterii politice.
Cum le dictează grupurile de interese. Preţurile şi tarifele sunt mari faţă de alte state membre UE?
Tarifele au devenit puternic distorsionate. Consumatorii industriali mici şi mijlocii plătesc foarte mult, avantajaţi fiind doar cei casnici. Invers ca în UE.
Păi ce guvern ar mări preţul de consum al populaţiei?
Trebuie să ne hotărâm. Vrem piaţă sau administrarea preţurilor pe criterii sociale. Dar că produsele româneşti nu pot concura pe pieţele externe din cauza preţului mare la energie nu e un furt de căciulă? Există soluţii de factură suportabilă la consumatorii rezidenţiali, care să nu atenteze la piaţă.
Ceva reproşuri?
Nu mai lucrăm pentru consolidarea pieţei energiei, şi de aceea investitorii privaţi fie ne ocolesc, fie se pregătesc să cumpere ieftin societăţile de stat.
Cât despre criză?
Aşa cum merg lucrurile, sistemul energetic se poate bloca în următorii ani. Se consumă din ce în ce mai mult, chiar dacă avem acum o pauză. Producătorii termo nu pot investi în tehnologii noi, eficiente şi curate. În ciuda unor îmbunătăţiri locale, ca efect al presiunii concurenţiale incipiente, producţia se realizează de multe ori la costuri duble sau triple faţă de cea din ţările din UE. Unde e competitivitatea?
Mulţi primari din vestul ţării iau energie electrică de la sârbi.
E mai ieftină, dar probabil că nici acolo preţurile nu sunt reale. Trebuie precizat însă că din străinătate poate pătrunde în sistemul naţional numai 10-15% din ce folosim. Consumatorii sunt captivi producătorilor din ţară, ceea ce nu e normal.
Ne prăbuşim?
Viitorul pare sumbru. Ministrul Economiei spune că are biroul plin de strategii. Dar soluţia pe care o promovează e în conflict deschis cu strategia în vigoare şi ea plină de inconsistenţe. Mă întreb unde se poate ajunge fără ţinte şi cu măsuri care se bat fie cap în cap cu normele naţionale, fie cu politicile UE?
Ce ar fi de făcut?
O mai bună legislaţie, renunţarea la clientelismul de partid, o mai bună administrare a banilor, management pe criteriul profitabilităţii, nu ca prelungire a birourilor ministeriale, şi privatizarea producătorilor termoelectrici şi a furnizorilor de energie.
Comisia Europeană nu zice nimic?
Ne paşte tot timpul câte un infringement. Până acum, forurile UE au fost îngăduitoare. Cel mai grav va fi momentul în care oficialii europeni vor descoperi că reforma în domeniul energiei nu a devenit ireversibilă.
Cât de aproape suntem de blocaj?
Curând, factura energiei nu va mai fi suportabilă, iar sistemul de alimentare cu energie va deveni nesigur, situaţie favorabilă intrării în criză. Ajungem acolo dacă vom plăti pentru emisiile de noxe ale echipamentului existent, dacă menţinem eficienţa de 30% la termocentrale, dacă nu susţinem energia alternativă cu soluţii complementare, iar piaţa va rămâne nesigură pentru investitori. Parcă toate politicile publice actuale sunt făcute înadins să ajungem la blocaj.
EXCLUSIV: Profitul băncilor e salvat de stat. 700 milioane de euro în 2009
Romania trebuie salvata!
Gandul.info
de Simona SIMIONESCU
21 SEPTEMBRIE 2009
Băncile au profitul asigurat anul acesta, în ciuda îngheţării creditării. Nu de la clienţii persoane fizice, prin dobânzi mari şi comisioane pe măsură, ci de la stat. În primele şapte luni din 2009 statul a plătit băncilor din România o dobândă totală de nu mai puţin de 1,81 miliarde lei (aproximativ 430 milioane de euro), adică 5,43 milioane de lei pe zi, potrivit informaţiilor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice (MFP), la solicitarea Gândul. Spre comparaţie, în aceeaşi perioadă a anului trecut, dobânzile aferente datoriei publice interne au fost de 872,1 milioane lei (în jur de 242 milioane de euro).
Principala problemă este că împrumuturile masive ale statului au tăiat apetitul băncilor pentru a credita firmele şi persoanele fizice. Practic, banii luaţi de stat de la bancheri se duc doar în pensii şi salarii, respectiv în consum. "Este vina noastră, adică a statului, nu a bancherilor.
Pentru că este campanie electorală şi nu s-a tăiat în carne vie aşa cum trebuia, statul se împrumută în continuu de la bănci. Trebuiau să vină în faţă şi să admită că au acceptat nişte lucruri inacceptabile anul trecut, tot în campanie, şi să ia măsurile necesare. Anul 2010 va fi infect. Vor fi concedieri, creşteri de impozite...", a declarat pentru Gândul Ilie Şerbănescu, analist economic.Dacă statul se va împrumuta în acelaşi ritm ca până acum, până la sfârşitul anului băncile din România ar putea încasa de la stat peste 730 de milioane de euro sub formă de dobânzi, adică mai mult de jumătate din profitul întregului sistem bancar de anul trecut, de 1,27 miliarde de euro, conform datelor BNR. Un calcul simplu arată că în cele şapte luni de criză din 2009, băncile şi-au asigurat 38% din profitul obţinut în anul 2008 doar pe seama statului.
Un stat de milioane...de euro
Cele circa 430 de milioane de euro reprezintă "preţul" plătit de Finanţe pentru cele aproximativ 27,7 miliarde de lei (6,59 miliarde euro) împrumutate din ianuarie până în iulie de către autorităţile centrale şi locale de la băncile comerciale din România.
Dacă datoria statului către bănci a crescut, creditul neguvernamental, respectiv banii împrumutaţi de firme şi populaţie, a scăzut cu 180 milioane de lei. În august, Finanţele au apelat din nou la banii băncilor, însă au beneficiat de soluţia mai ieftină a unui împrumut în valută. Pentru cele aproape 500 milioane de euro luate de la bănci, statul va plăti în următorii patru ani o dobândă totală de aproximativ 100 milioane de euro.
simona.simionescu@gandul.info
Gandul.info
de Simona SIMIONESCU
21 SEPTEMBRIE 2009
Băncile au profitul asigurat anul acesta, în ciuda îngheţării creditării. Nu de la clienţii persoane fizice, prin dobânzi mari şi comisioane pe măsură, ci de la stat. În primele şapte luni din 2009 statul a plătit băncilor din România o dobândă totală de nu mai puţin de 1,81 miliarde lei (aproximativ 430 milioane de euro), adică 5,43 milioane de lei pe zi, potrivit informaţiilor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice (MFP), la solicitarea Gândul. Spre comparaţie, în aceeaşi perioadă a anului trecut, dobânzile aferente datoriei publice interne au fost de 872,1 milioane lei (în jur de 242 milioane de euro).
Principala problemă este că împrumuturile masive ale statului au tăiat apetitul băncilor pentru a credita firmele şi persoanele fizice. Practic, banii luaţi de stat de la bancheri se duc doar în pensii şi salarii, respectiv în consum. "Este vina noastră, adică a statului, nu a bancherilor.
Pentru că este campanie electorală şi nu s-a tăiat în carne vie aşa cum trebuia, statul se împrumută în continuu de la bănci. Trebuiau să vină în faţă şi să admită că au acceptat nişte lucruri inacceptabile anul trecut, tot în campanie, şi să ia măsurile necesare. Anul 2010 va fi infect. Vor fi concedieri, creşteri de impozite...", a declarat pentru Gândul Ilie Şerbănescu, analist economic.Dacă statul se va împrumuta în acelaşi ritm ca până acum, până la sfârşitul anului băncile din România ar putea încasa de la stat peste 730 de milioane de euro sub formă de dobânzi, adică mai mult de jumătate din profitul întregului sistem bancar de anul trecut, de 1,27 miliarde de euro, conform datelor BNR. Un calcul simplu arată că în cele şapte luni de criză din 2009, băncile şi-au asigurat 38% din profitul obţinut în anul 2008 doar pe seama statului.
Un stat de milioane...de euro
Cele circa 430 de milioane de euro reprezintă "preţul" plătit de Finanţe pentru cele aproximativ 27,7 miliarde de lei (6,59 miliarde euro) împrumutate din ianuarie până în iulie de către autorităţile centrale şi locale de la băncile comerciale din România.
Dacă datoria statului către bănci a crescut, creditul neguvernamental, respectiv banii împrumutaţi de firme şi populaţie, a scăzut cu 180 milioane de lei. În august, Finanţele au apelat din nou la banii băncilor, însă au beneficiat de soluţia mai ieftină a unui împrumut în valută. Pentru cele aproape 500 milioane de euro luate de la bănci, statul va plăti în următorii patru ani o dobândă totală de aproximativ 100 milioane de euro.
simona.simionescu@gandul.info
Abonați-vă la:
Postări (Atom)