joi, 5 noiembrie 2009

Amânarea datoriilor la stat, poveste de adormit copiii

Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
04 Noi 2009 Adrian Popa, Doru Cireasa

Măsura amânării la plată a obligaţiilor la buget timp de şase luni, lansată cu tam-tam în vară de către tandemul Pogea-Boc, funcţionează doar pe hârtia Guvernului
La începutul verii, Guvernul anun­ţa victorios adoptarea unei mă­suri menite să salveze din criză firmele ro­mâneşti. Potrivit OUG 92/2009, fir­mele care pe 28 septembrie 2008, deci anterior crizei, nu aveau datorii la buget, dar care după această dată au strâns astfel de datorii, aveau posibilitatea de a cere Fiscului amânarea la plată timp de şase luni a acestor obli­gaţii. Din start mecanismul era unul greoi, lucru evident chiar şi pentru un neiniţiat în treburile eco­no­miei, nu şi pen­tru responsabilii eco­no­miei şi fi­nan­ţelor româneşti. Firmelor li se ce­reau, pentru a li se aproba amâ­na­rea da­toriilor, garanţii bancare şi imobi­liare în sumă egală cu valoarea de­bitelor reprogramate.
În cazul ga­ran­ţiilor imobiliare, valoarea acestora ur­ma să fie stabilită de experţi. Fir­me­le trebuiau să nu fie în procedură de in­solvenţă. Emil Boc nu a pierdut oca­zia de a-şi face propagandă din adop­ta­rea iniţiativei. „“De ce am luat aceas­tă măsură? Dacă nu o luam, 56.000 de fir­me, câte sunt într-o ase­me­nea si­tua­ţie în momentul de faţă în Ro­mânia, erau în pericolul ca mâine să închidă obloanele, să trimită oa­me­nii în şomaj şi nu mai aveam nici un fel de venit la bugetul de stat“, a spus Emil Boc, în iu­lie, după adoptarea mă­su­rii. Cam nimeni nu a auzit ca măsura lui Boc şi Pogea să fi ajutat pe cineva sau să fi trezit interesul cuiva. O spun oa­meni de afaceri, jurişti, şefi de pa­tro­nate. „Din cunoştinţele noastre efec­tul a fost zero. Firmele au nevoie de o scrisoare de garanţie de la bancă pe care nu o pot obţine tocmai din ca­u­za datoriilor pe care le au. Şi oricum, dacă firmele sunt amânate cu şase luni, apoi tot trebuie să plătească. Da­că nu au de unde acum, nu vor avea nici atunci“, ne-a declarat secretarul ge­neral al Asociaţiei Oamenilor de Afa­ceri din România (AOAR), Cris­tian Pârvan. Potrivit acestuia, firmele pre­feră să ia credite pentru a-şi plăti da­toriile la buget pentru a evita birocraţia. „Mai mult, când firmele se duc la bancă să ceară scrisoare de ga­ran­ţie, dacă au o relaţie bună cu banca, aceasta le propune să le dea mai de­gra­bă un credit“, mai spune Pârvan. Opinia este împărtăşită şi de Gabriel Bi­riş, avocat specializat în probleme fis­cale. „Nu m-a întrebat nimeni de ea, nu am găsit situaţii în care să o re­co­mand“, spune acesta. Biriş detalia­ză. „În primul rând, că este cerută de­pu­nerea unei garanţii. În al doilea rând, de ce ar plăti cineva Fiscului o do­bândă de 36% pe an, adică 0,1% pe zi timp de 365 de zile, când poate lua un credit de la bancă cu 20%? Sunt mi­mate facilităţile“, afirmă avocatul. Dacă nu s-ar fi cerut garanţii, ar fi fost altceva, crede Biriş. Nici managerii nu văd măsura ca fiind una eficientă, considerând mai de­grabă că ea e destinată clienţilor sta­­tului care sunt rău-platnici. „Cu ce mă avantajează pe mine să plătesc peste şase luni? Oricum, în această pe­ri­oadă plătesc penalităţi de 0,1% pe zi, respectiv 36% pe an, singurul beneficiu fiind că nu mă execută în aceste şase luni. Prefer să iau credit de la ban­că şi să plă­tesc datoriile, deoarece este mai ief­tin decât dacă plătesc pe­na­lizările. Pen­tru firmele sănătoase aceasta nu e o măsură stimulativă“, ne-a declarat di­rectorul executiv al fir­mei de distri­buţie Cyrom România, Că­tălin Tapi. „Nu ştiu pe nimeni să fi folosit aceas­tă facilitate. Scrisoare de garan­ţie bancară înseamnă birocraţie şi cos­turi su­pli­mentare. Îl pun pe om să ia garanţia şi îl şi penalizez punându-l să plătească du­­blu (diferenţa dintre 20 şi 36% - n.r.) faţă de costul cre­di­­tului bancar. E praf în ochi ca să nu se zică că nu au fă­­cut ceva pentru fir­me. Din 500.000 de firme or fi păcălit câ­teva care nu au ştiut să calculeze cos­turile“, spune profesorul de eco­no­mie Ovidiu Nicolescu, şef al Centrului Na­ţional pentru Întreprinderi Private Mici şi Mijlocii.

Investiţie de necesitate pe timp de criză la Palatul Cotroceni

Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
04 Noi 2009 Cristian Oprea

Peste un miliard şi jumă­tate de lei vechi, din banii contribuabililor români, a cheltuit Administraţia Prezi­denţială în mandatul lui Traian Băsescu numai pentru turnarea clopotului din bisericuţa din incinta Pala­tului Cotroceni, lăcaş de cult care a costat bugetul de stat al ţării peste 33 de miliarde de lei (1.000.000 de euro)
Ridicarea bisericii celei noi din in­cinta Administraţiei Prezidenţiale a fost o ambiţie tipică a actualului şef al sta­tului român, pentru că sub manda­tul lui Ion Iliescu fusese ridicată o alta, dar mai modestă şi mai ieftină, în care însă nu se puteau ţine slujbe.

Cei mai mulţi au uitat că, totuşi, pri­mul dintre şefii de stat postdecembrişti ai României care s-au preocupat de re­fa­cerea bisericii din incinta Palatului Co­troceni a fost Emil Constantinescu. În august 1998, în timpul unei dis­cu­ţii cu părintele Vasile Ţepordei - figură emblematică a ortodoxiei române şi fost de­ţinut politic -, cel care-l şi bote­za­se la Tighina, Emil Constantinescu anun­ţa că demarase proiectele de re­fa­cere a bi­sericii demolate de Nicolae Ceau­şescu.
Emil Constantinescu pro­iec­ta atunci o fundaţie dedicată re­con­struc­ţiei bisericii şi era primul care îi mul­ţu­mea directorului firmei Aedi­fi­cia Car­paţi că a conservat planurile şi ele­mente ale ansamblului arhitecto­nic dis­trus de Ceauşescu. Tot în vremea aceea, pe locul vechii biserici de­mo­la­te, din care se mai vedeau fun­da­ţiile, a fost ridicată o cruce din piatră care fu­sese şi sfinţită. Care a dispărut.




După instalarea sa în fotoliul de şef al statului, Traian Băsescu nu a fost mul­ţumit că biserica din incinta Pa­la­tu­lui Cotroceni nu avea şi funcţie liturgică - adică nu se putea sluji în ea pentru că nu avea toate părţile necesare de canoane - şi s-a decis să o reconstruiască adăugându-i aceste componente obligatorii. Cea iniţial-reconstruită, care avea doar valoare de memorial, avea un cost modest. Problema este că - aşa cum a des­co­pe­rit Cotidianul consultând documentele oficiale ale Administraţiei Pre­zidenţiale - banii pentru clopot s-au adăugat la acel aproape un milion de euro reprezentat de costul bisericii inau­gurate la finele lunii septembrie. Inau­gurare care s-a făcut fără pic de sme­renie: în prezenţa mulţimii de televiziuni, dar mai ales de politicieni - unii dintre ei aparţinând Partidului De­mo­crat Liberal, alţii dezertori din propriile partide doar pentru a i se alătura în campania electorală lui Traian Bă­ses­cu, campanie în urma căreia vrea să strângă zece ani de stat la Palatul Co­tro­ceni.



În turla bisericii din incinta Pa­la­tu­lui Cotroceni bate un clopot al cărui cost se ridică la 1.672.000.000 lei vechi, adică 167.200 de lei noi, ceea ce, la cursul de schimb leu-euro afişat miercuri de Banca Naţională a Ro­mâ­niei, înseamnă 38.868,65 de euro. Conform explicaţiilor din Ghidul Ofi­cial al bisericii prezentat de însăşi Ad­ministraţia Prezidenţială: „Pentru o recuperare istorică cât mai fidelă, la 3 decembrie 2008, un nou clopot a fost montat pe dealul Cotrocenilor, în tur­nul-clopotniţă. Realizat în tur­nă­to­ria din Satu Lung, Maramureş, din bronz de cea mai bună calitate şi cân­tărind 1.003 kg, clopotul este decorat cu motive geometrice şi simboluri religioase. Pe el sunt aplicate Stema Ro­mâ­niei, Stema Patriarhiei Ortodoxe Ro­mâne şi poartă inscripţia «Cu bine­cu­vântarea PF Daniel, Patriarhul Bi­se­ricii Ortodoxe Române şi din iniţiativa domnului Traian Băsescu, pre­şe­din­tele României, s-a făurit acest clo­pot pentru Biserica Palatului Co­tro­ceni, fostă ctitorie a Domnului Şerban Cantacuzino în AD MMVIII»“. Cu alte cu­vinte, în prag de campanie electo­rală prezidenţială, deşi nu a avut nici o contribuţie decât cel mult olografă, pre­zidenţiabilul susţinut de PDL şi-a trecut numele pe clopotul care a fost plătit din bani publici.


Contractul a fost câştigat legal - conform documentelor Administraţiei Pre­zidenţiale aflate în posesia ziarului nostru - de firma SC B-L Construct SRL cu sediul în Baia Mare. Firma a oferit un preţ mai mic faţă de cel pe care era dis­pus să-l cheltuiască iniţial Ad­mi­nis­tra­ţia Prezidenţială pentru clopot, adică 200.000 de lei noi. Administraţia Prezidenţială i-a transmis constructorului de clopot şi ce­rinţe clare, dintre care unele sunt cel puţin de domeniul fanteziei având în ve­dere situaţia de criză economică despre care tot vorbeşte Traian Bă­ses­cu. Astfel, după cum atestă do­cumen­te­le intrate în posesia ziarului nostru, Co­trocenii au avut nici mai mult nici mai puţin decât următoa­rea primă cerinţă: „Clopotul va fi livrat cu un sistem de au­tomatizare perfecţionat, format din sis­temul de antrenare şi programare care să cuprindă unitate centrală de co­mandă, unitate centrală de auto­matizare, antenă GPS etc.“
Administraţia Prezidenţială nu se opreş­te aici cu fanteziile în materie de clo­pot pentru biserica inaugurată de Traian Băsescu: „Sistemul va func­ţio­na cu semnal prin satelit care reglează au­tomat ora exactă la 00:00, în fie­care zi“. Iar ca să nu existe nici un dubiu, Co­tro­cenii mai vin cu o indicaţie deosebit de preţioasă: „La trecerea la orarul iar­nă-vară, schimbarea orei se face au­to­mat“. Cotrocenii nu ezită să facă discret şi le­gătura între trecutul existent în palat şi prezent: „La acest sistem de su­pra­ve­ghere şi reglare automată a orei va fi ra­cordat şi ceasul existent, montat în tur­nul clopotniţei“. Şi cerinţele oficiale ale Palatului Co­tro­ceni privind clopotul sunt în concordanţă cu apelul la ponderaţie şi eco­nomii bugetare lansat de şeful sta­tului român: „Materialele folosite pentru clopot şi limba clopotului sunt bron­zuri de cea mai bună calitate, lingouri; nu se vor folosi deşeuri de cupru sau alt tip de deşeuri“.




Şi ca să nu exis­te vreun dubiu, Administraţia Pre­zi­den­ţială specifică limpede: „Cum­pe­ne­le vor fi confecţionate din lemn de stejar uscat şi fiert în ulei“. În rest, aceleaşi cerinţe ale oamenilor lui Traian Băsescu pentru calitate ma­xi­mă: „Structura pentru susţinerea clo­potului, din lemn de stejar uscat, va fi montată pe grinzile metalice pre­vă­zu­te de constructor şi fixate în structu­ra de rezistenţă a clădirii când a fost rea­lizată construcţia“. Nu e glumă, dar aşa a cerut, în baza do­cumentelor oficiale ajunse în re­dac­ţia Cotidianul, Palatul Cotroceni: „Clo­potul va fi prevăzut cu ciocănel ex­terior“. Mai mult, Administraţia Pre­zidenţială i-a impus constructorului clopotului ca acesta să aibă „timbrul muzical specific ortodox“.

Cotrocenii au spus şi în ce fel anume să fie scris pe clopot şi numele lui Tra­ian Băsescu: „Ornarea în stil bizantin şi inscripţionarea clopotului cu litere ar­haice-româneşti, şlefuire, patinare şi iconografie realizată în ceară“.
Executantul clopotului a fost obli­gat „să asigure gratuit pe perioada ga­ran­ţiei revizia anuală, garantând bu­na funcţionare a clopotului“.
 
Unde se duc când se duc 1.000.000 de euro?
Conform calculelor efectuate de cotidianul.ro, pe baza documentelor publice care se regăsesc pe portalul oficial de achiziţii publice (e-licitatii.ro), Administraţia Prezidenţială a cheltuit - între 2007 şi 2009 - din fondurile bugetare pentru inaugurarea sfântului locaş - exact în debutul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale la care a anunţat că se va înscrie şi Traian Băsescu - nu mai puţin de 33 de miliarde de lei vechi (3,3 milioane de lei noi), adică aproximativ un milion de euro. Astfel, lucrările - la biserica fostei Mănăstiri Cotroceni - de proiectare efectuate de Carpaţi Proiect au costat, după cum dezvăluia Cotidianul, 95.997 lei noi, cele de „definitivare şi reabilitare“ realizate de Romconstruct au scos din buzunarul contribuabilului român 1.898.920.04 lei noi, iar cele de „terminare a lucrărilor“ asigurate de Aedificia s-au ridicat la nu mai puţin de 381.149,86 lei noi.
Conservarea şi restaurarea unor fresce - recuperate din biserica de odinioară - de către Universitatea Naţională de Arte au însemnat 267.076 de lei noi. Catapeteasma bisericii - realizată de Gelu P. Ticuleanu - a costat 333.840,2 lei noi, achiziţionarea de obiecte de cult de la Monetăria Statului a însemnat 103.898 de lei noi, iar pictura realizată de SC Obiectiv Patrimoniu SRL a făcut 57.554,19 de lei noi. Cotrocenii au mai achiziţionat patru icoane împărăteşti cu 75.631 de lei noi, precum şi unele obiecte de cult din aur şi argint în valoare de 112.605 de lei noi.
Nu în ultimul rând, despre demolatorul bisericii Mănăstirii Cotroceni, dar şi al altor biserici, Administraţia Prezidenţială scrie respectuos: „În intervalul 1977-1985, palatul de la Cotroceni a fost restaurat şi, tot atunci, a fost construită o nouă aripă pe latura de sud, unită de aceasta cu cea veche şi destinată a fi reşedinţă de lucru a preşedintelui Nicolae Ceauşescu“. Deşi forma iniţială a bisericii a fost ridicată în mandatul lui Ion Iliescu de preşedinte al României, numele fostului şef al statului nici nu apare menţionat: „În 2003-2004, la aproape un sfert de veac de la demolare, AP a demarat lucrările de reconstrucţie a bisericii fostei Mănăstiri Cotroceni, sub forma unui memorial“.
Biserica de la Cotroceni, avariată la cutremurul din 1977, a fost demolată în 1984, în palat urmând să se mute dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu.
Scandalul iconostasului original
Guvernul Boc a declanşat protestul vehement al oamenilor de ştiinţă când a decis, în luna februarie a acestui an, să transfere de la Muzeul Naţional de Artă la biserica Palatului Cotroceni vechiul iconostas al sfântului lăcaş. Protestul specialiştilor a fost declanşat de faptul că vechiul iconostas abia fusese restaurat şi se afla într-o stare avansată de degradare, singurul mod de a fi păstrat fiind cel din camera cu micro-climat special de la MNAR. În urma campaniei oamenilor de ştiinţă susţinute de Cotidianul, guvernul Boc a revenit asupra aberantei decizii.
Orice urmă a predecesorilor săi la Cotroceni, ştearsă sub Băsescu
În pridvorul bisericii memoriale, ridicată în 2004 sub preşedinţia lui Ion Iliescu, era montată o plăcuţă comemorativă care amintea de evenimentul reconstruirii: „Biserica fostei Mănăstiri Cotroceni a fost reconstruită la iniţiativa preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, de către SC Aedificia Carpaţi SA, director ing. Petre Badea. 10 septembrie 2004“. Din pridvorul - care s-a păstrat - al bisericii re-reconstruite sub Traian Băsescu a dispărut această placă. Fără vreo explicaţie.