Romania trebuie salvata!
Gardianul
Scandalul izbucnit in coalitie a deturnat atentia de la subiectele “fierbinti” din ograda PD-L. Rapoartele comisiilor Udrea si Ridzi asteapta, din varii motive, sa fie supuse votului plenului Camerei Deputatilor.
Raportul comisiei de ancheta a ministrului turismului Elena Udrea a fost scos la inceputul acestei saptamåni de pe ordinea de zi a plenului prin bunavointa presedintei acestui for, democrat-liberala Roberta Anastase. Aceeasi soarta a avut-o, ieri, si Raportul Comisiei juridice, care solicita plenului inceperea urmaririi penale pentru delapidare pentru fostul ministru al tineretului Monica Iacob Ridzi.
Rapoartele Comisiei de ancheta Udrea si al Comisiei juridice in cazul Ridzi asteapta prin sertarele Camerei Deputatilor sa fie supuse votului plenului, implicit sa li se dea o finalitate. Raportul comisiei parlamentare de ancheta în cazul Udrea a fost amanat de pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor, de Roberta Anastase din “motive procedurale”. Prin documentul in cauza se solicita începerea urmaririi penale pentru ministrul turismului pentru mai multe infractiuni, printre care cea de abuz în serviciu si pentru încalcarea unor prevederi din legea raspunderii ministeriale. De asemenea, deputatii din aceasta comisie de ancheta au solicitat plenului Camerei Deputatilor sa ceara revocarea din functie a ministrului turismului, Elena Udrea. Fata de decizia Robertei Anastase, presedintele Consiliului National al PSD, Adrian Nastase, a facut un comentariu pe blogul personal, in care insinueaza ca adevarata miza a scandalului din coalitie ar fi legat de acelasi Raport. “(..) am aflat ca pe ordinea de zi a Biroului Permanent al Camerei Deputatilor ar fi trebuit sa se afle luni raportul Comisiei Udrea si scrisoarea transmisa in numele acesteia. In realitate, sedinta a venit si a trecut fara ca aceste subiecte sa fie discutate. De ce? Pentru ca raportul se afla inca la Roberta. Intr-un sertar al biroului sau, ori poate chiar deschis, rasfirat pe masa ei de lucru, sub lumina unei veioze puternice, care dezvaluie fara mila fiecare detaliu. Iar fara vointa sa si, mai ales, fara semnatura sa, raportul nu poate fi inscris pe ordinea de zi pentru ca, dupa 15 zile, sa poata fi dezbatut in plen”, scrie Adrian Nastase. El continua ironic: “Se vede treaba ca Roberta inca il mai studiaza. Nu e rau deloc: filosofii romani spuneau ca exista mai multi oameni innobilati de studiu decat de natura. Si, in orice caz, oricat de talentati si invatati am fi, studiul ne ajuta sa ne luminam si sa devenim si mai intelepti. Dar nu ma pot opri sa-i adresez Robertei – impreuna cu voi, sunt convins – un indemn sincer: Roberta,
nu-ti fie teama, semneaza! Ai tot sprijinul nostru! Suntem alaturi de tine!”. Liderul PSD isi incheie postarea pe blog cu o insinuare:”Acum intelegeti mai bine adevarata miza a gestului de mare curaj al gloriosului om politic Emil Boc?”
Ridzi, acuzata de delapidare de Comisia juridica
Raportul Comisiei juridice în care se cere avizarea cercetarii penale pentru delapidare în cazul fostului ministru al tineretului Monica Iacob Ridzi a fost scos ieri de pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor, tot din motive procedurale. “Raportul Comisiei juridice a fost trecut în Biroul Permanent pe pozitia a treia pe ordinea de zi a plenului, dar raportul nu a venit, si nici proiectul de hotarâre, asa ca amân acest punct de pe ordinea de azi”, a precizat, în plen, presedintele de sedinta, Daniela Popa. Deputatii din Comisia juridica s-au reunit, ieri dimineata, în sedinta, pentru a finaliza raportul, în timp ce, în paralel, avea loc sedinta de plen a Camerei Deputatilor. Comisia juridica nu a reusit sa prezinte raportul sau pe tema fostului ministru al tineretului în timp util pentru a fi luat în discutie în plenul Camerei. Comisia insa a avizat acest raport prin care propune procedura de începere a urmaririi penale pentru delapidare în cazul fostului ministru al tineretului si sportului Monica Iacob Ridzi. Comisia a mai avizat negativ cercetarea acesteia pentru abuz în serviciu - fapta pe care o ancheteaza Directia Nationala Anticoruptie (DNA). Desi a fost invitata la audieri, fostul ministru PDL Monica Iacob Ridzi nu a fost prezenta la lucrarile comisiei. Ulterior, Monica Iacob Ridzi a declarat ca îi pare rau ca plenul nu a luat în discutie raportul Comisiei de ancheta, mentionând ca împreuna cu avocatii cauta solutii împotriva juristilor de la Camera, care, în opinia sa, ar trebui sanctionati.
“Îmi pare rau ca s-a amânat. Trebuia în mod normal sa discutam chiar astazi. Nu vad de ce a fost amânata discutia de astazi, dar pe fond nu asta e problema si, legat de votul din Comisia juridica, am ramas cu un gust amar. Acum doua luni de zile, eu personal am solicitat colegilor sa voteze pentru a se ridica imunitatea în cazul meu, tocmai pentru ca nu m-am ascuns ca alti parlamentari din PSD si PNL”, a sustinut Ridzi.
Vrea sa-i dea in judecata si pe deputatii juristi
Întrebata de ce nu a venit la Comisia juridica, Ridzi a mentionat ca a depus un punct de vedere în scris, din care puteau sa-si formeze o opinie. "Eu am facut o plângere penala împotriva tuturor parlamentarilor PNL si PSD din Comisia de ancheta. Am sesizat conducerea Camerei Deputatilor si Comisia juridica, pentru a fi sanctionati acei parlamentari care au savârsit un abuz. Ma voi consulta cu avocatii mei, sa vad cum voi proceda cu deputatii juristi din cadrul Comisiei juridice, care au facut un abuz votând practic pentru începerea urmaririi penale pentru delapidare, lucru care nu se justifica, se stie foarte clar ca nu am semnat ordonantele de plata”, a spus Ridzi.
Cornelia Draghici
miercuri, 30 septembrie 2009
Firma ziaristului Chirieac, un nou contract cu Armata
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
29 Sep 2009
Biroul de Investigatii
Dacă aveţi ceva obiecţii în legătură cu titlul, să ştiţi că aveţi dreptate. Adică, da, Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (ce numim noi în titlu “firma ziaristului Chirieac”) nu-l mai conţine pe Bogdan Chirieac. Şi nici pe mama lui, pe care jurnalistul a băgat-o în firmă după ieşirea lui. Ci conţine, acţionară 100%, o companie elveţiană. Despre care nu a auzit nimeni nimic niciodată (băgaţi un goagăl, dacă nu credeţi) şi care îşi are sediul într-o cochetă căsuţă elveţiană (vedeţi poza, mai jos). La firma asta elveţiană îi zice Swiss Technology Financing AG. Şi, fireşte, este un mic paravan.
Aşa, bon, să trecem la contractul de care ziceam.
Mai ţineţi minte afacerea “de milioane” Motorola? În 1990, Ministerul Apărării, condus pe atunci de Victor Stănculescu, a achiziţionat o mie de staţii Motorola, pentru care a plătit peste şase milioane de dolari, în condiţiile în care marfa nu costa mai mult de 600.000 de dolari. Ei bine, unele afaceri nu se schimbă niciodată. După toate scandalurile din presă, reţeta Motorola încă face afacerea bună.
În iulie 2009, Ministerul Apărării a dat strigare de participare la o licitaţie, anunţînd că doreşte să cumpere 1.330 de terminale portabile şi 70 de terminale radio fixe, aruncînd valoarea contractului la şapte milioane de RON. Astăzi, Ministerul Apărării a atribuit două contracte în acest sens: unul de 500.000 euro către Motorola Israel LTD şi altul de 3,1 milioane de RON către Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii.
Din documentaţia aferentă anunţului de participare la licitaţie, aflăm că Armata au întocmit caietul de sacrini după chipul şi asemănarea Motorola. Unul din ofertanţi chiar a întrebat ministerul, într-o cerere de clarificări, cu cea mai mare sinceritate, dacă merită sau nu să participe la licitaţie: ” ţinînd cont de faptul că pe piaţa internă şi internaţională nu există decât un singur producător de terminale ce respectă întocmai toate caracteristicile solicitate prin caietul de sarcini, respectiv Motorola, vă rugăm să ne confirmaţi că prin această licitaţie se doreşte achiziţionarea de către instituţia dumneavoastră numai a terminalelor produse de Motorola. »
Un adevărat vizionar acest ofertant: contractul cu Motorola Israel Ltd, în valoare de peste 500.000 euro, a fost atribuit prin negociere fără anunţ de participare la licitaţie, pe motiv că “produsele pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive tehnice”.
Bine, bine, o să spuneţi, dar cum şi-a făcut loc în schemă Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (CSR) şi a prins un contract de trei milioane de RON? Ei bine, CSR este distribuitor autorizat în România al echipamentelor de radiocomunicaţii produse de grupul Motorola.
Gardianul.ro
29 Sep 2009
Biroul de Investigatii
Dacă aveţi ceva obiecţii în legătură cu titlul, să ştiţi că aveţi dreptate. Adică, da, Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (ce numim noi în titlu “firma ziaristului Chirieac”) nu-l mai conţine pe Bogdan Chirieac. Şi nici pe mama lui, pe care jurnalistul a băgat-o în firmă după ieşirea lui. Ci conţine, acţionară 100%, o companie elveţiană. Despre care nu a auzit nimeni nimic niciodată (băgaţi un goagăl, dacă nu credeţi) şi care îşi are sediul într-o cochetă căsuţă elveţiană (vedeţi poza, mai jos). La firma asta elveţiană îi zice Swiss Technology Financing AG. Şi, fireşte, este un mic paravan.
Aşa, bon, să trecem la contractul de care ziceam.
Mai ţineţi minte afacerea “de milioane” Motorola? În 1990, Ministerul Apărării, condus pe atunci de Victor Stănculescu, a achiziţionat o mie de staţii Motorola, pentru care a plătit peste şase milioane de dolari, în condiţiile în care marfa nu costa mai mult de 600.000 de dolari. Ei bine, unele afaceri nu se schimbă niciodată. După toate scandalurile din presă, reţeta Motorola încă face afacerea bună.
În iulie 2009, Ministerul Apărării a dat strigare de participare la o licitaţie, anunţînd că doreşte să cumpere 1.330 de terminale portabile şi 70 de terminale radio fixe, aruncînd valoarea contractului la şapte milioane de RON. Astăzi, Ministerul Apărării a atribuit două contracte în acest sens: unul de 500.000 euro către Motorola Israel LTD şi altul de 3,1 milioane de RON către Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii.
Din documentaţia aferentă anunţului de participare la licitaţie, aflăm că Armata au întocmit caietul de sacrini după chipul şi asemănarea Motorola. Unul din ofertanţi chiar a întrebat ministerul, într-o cerere de clarificări, cu cea mai mare sinceritate, dacă merită sau nu să participe la licitaţie: ” ţinînd cont de faptul că pe piaţa internă şi internaţională nu există decât un singur producător de terminale ce respectă întocmai toate caracteristicile solicitate prin caietul de sarcini, respectiv Motorola, vă rugăm să ne confirmaţi că prin această licitaţie se doreşte achiziţionarea de către instituţia dumneavoastră numai a terminalelor produse de Motorola. »
Un adevărat vizionar acest ofertant: contractul cu Motorola Israel Ltd, în valoare de peste 500.000 euro, a fost atribuit prin negociere fără anunţ de participare la licitaţie, pe motiv că “produsele pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive tehnice”.
Bine, bine, o să spuneţi, dar cum şi-a făcut loc în schemă Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii (CSR) şi a prins un contract de trei milioane de RON? Ei bine, CSR este distribuitor autorizat în România al echipamentelor de radiocomunicaţii produse de grupul Motorola.
Statul i-a imprimat 700.000 de euro lui Valeriu Stoica
Romania trebuie salvata!
Gardianul.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 30 Sep 2009
Alexandru Cristorian
Ca orice instituţie care se respectă, Compania Naţională Imprimeria Naţională produce şi cheltuieşte bani. Şi, ca orice instituţie aflată sub control public, Imprimeria Naţională are o conducere numită politic. Iar rezultatul acestei combinaţii nu poate consta decît în nişte contracte grase pentru clienţi de culoare politică potrivită. Portocalie, în cazul de faţă. Mai exact, pentru a trece mai uşor de criză, Imprimeria Naţională şi-a angajat nişte avocaţi. O casă de avocatură chiar, aleasă pe sprînceană şi cu care s-a negociat un contract pe o durată de trei ani, în valoare de 697.000 de euro, pentru servicii de consultanţă juridică. Iar pur întîmplător, casa de avocatură se numeşte Stoica şi Asociaţii.
Adică Valeriu Stoica şi asociaţii. Pentru că, aşa cum v-am zis, trebuie să treacă mai uşor de criză. Casa de avocatură, fireşte.
PD-L se consultă juridic în familie
Imprimeria Naţională se află în subordinea Ministerului de Finanţe, condus de pedelistul Gheorghe Pogea. Cum era normal şi de aşteptat, odată ajunşi la guvernare, cei de la PD-L au schimbat conducerea societăţii şi l-au numit în postul de şef al Consiliului de Administraţie al companiei (şi implicit de director) pe Sorin Toader. Politician de Dîmboviţa al cărui nume a fost propus pentru cel puţin patru sau cinci posturi de conducere. Fără să fi avut o carieră politică notabilă, cu excepţia faptului că a fost consilier al deputatului PD-L (şi fondator al partidului) Gheorghe Albu. Iar Gheorghe Albu este, la fel ca Valeriu Stoica, vicepreşedinte al Partidului Democrat-Liberal. Or, în aşa condiţii, lui Sorin Toader nu i-a fost deloc greu să aleagă cu ce firmă să negocieze contractul de consultanţă juridică. Că doar politic era deja consultat.
Un fost şofer la conducerea Imprimeriei Naţionale
Politician de Dîmboviţa (judeţul, nu rîul), Sorin Toader a crescut în politică mai rapid chiar decît îi conducea maşina, din postura de şofer, lui Gheorghe Albu, parlamentar de Dîmboviţa şi chestor al Camerei Deputaţilor. Şi, pe deasupra, membru fondator şi vicepreşedinte al PD-L. După mai mulţi ani petrecuţi în umbra şefului, în postul de consilier parlamentar şi sforar de nivel judeţean, Sorin Toader a trecut la o consiliere europeană. Calitate în care a prestat, pe bază de Autorizaţie Persoană Fizică, servicii de consultanţă în valoare de 37.800 de euro într-un an. Că doar nu degeaba a trimis PD-L atîţia europarlamentari la Bruxelles. În plus, imediat după alegerile din 2008, numele său a fost vehiculat pentru mai multe posturi de şef al unei agenţii, de la Agenţia Domeniilor Statului şi pînă la Loteria Română. A ajuns, însă, şef la Imprimeria Naţională, o companie mult mai pe placul şi profilul său. Mai ales că, pe tot parcursul anului 2008, a fost acuzat că s-ar fi folosit de postul local de televiziune Dîmboviţa TV, pe care îl controla, pentru a face campanie PD-L-ului.
Negocierea directă, mama contractelor bănoase
La cîteva luni de la numirea lui Sorin Toader în funcţia de director, Imprimeria Naţională a decis că trebuie să-şi asigure nişte servicii juridice de calitate. Deşi, conform organigramei, instituţia deţine deja un departament juridic, se ştie că e bine să ai mereu nişte avocaţi pe lîngă casă. Mai ales pe lîngă casa de bani. Astfel, în data de 17 august, în urma unei negocieri (dar şi a unui criteriu de selecţie excesiv şi bine stabilit, respectiv „preţul cel mai scăzut“), a fost semnat un contract în valoare de 691.755 de euro, fără TVA. Cu casa de avocatură Stoica şi Asociaţii, condusă şi înfiinţată de vicepreşedintele pedelist Valeriu Stoica. Astfel, timp de trei ani de zile, Valeriu Stoica şi colegii săi avocaţi vor oferi asistenţă juridică Imprimeriei Naţionale contra modicei sume de 2.921.903 RON, fără TVA. În acelaşi timp, există instituţii subordonate unor ministere care cheltuiesc pe servicii similare sume ce abia dacă sar de 10.000 de euro. Însă totul este, cu siguranţă, în deplină regulă. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce criteriul unic de acordare a contractului, respectiv „preţul cel mai scăzut“, a fost respectat, din moment ce s-a negociat doar cu firma fostului ministru al Justiţiei.
Transparenţă maximă.
Pe faţă
Contactat telefonic, domnul Valeriu Stoica ne-a confirmat existenţa contractului, dar ne-a plasat frumos spre o colegă de-a lui, doamna avocat Cătălina Dicu. Foarte amabilă, doamna Dicu ne-a asigurat că vom avea un răspuns la întrebările noastre în cel mai scurt timp. La fel cum vă promitem şi noi, că doar nu ne e greu să aşteptăm răspunsul promis. Înainte să-l întrebăm pe domnul Stoica de sănătatea contractului, am aruncat o solicitare similară către cei de la Imprimeria Naţională. Aceştia au fost la fel de amabili şi ne-au asigurat că vom căpăta un răspuns. Ba chiar au şi întocmit unul, pe care ni-l vor comunica de îndată ce conducerea îşi va da acordul. După ce, în 23 septembrie, am trimis noi solicitarea – aceeaşi zi în care anunţul atribuirii contractului a fost făcut public în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) –, cei de la Imprimeria Naţională au efectuat o erată, pe care au publicat-o în SEAP, pe data de 24 septembrie. De dragul transparenţei, erata precizează că menţiunea de „negociere“ din anunţul precedent a fost aleasă pentru că sistemul nu a permis alegerea modalităţii corecte prin care a fost atribuit contractul. Respectiv cea de „cerere publică de oferte“. Başca, „deşi legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice nu obligă autoritatea contractantă de a publica un anunţ de atribuire în SEAP în condiţiile şi cu detaliile date, pentru transparenţă, CN Imprimeria Naţională SA a publicat prezentul anunţ de atribuire“. Care va să zică, de la atîta transparenţă, nici n-au mai mîncat usturoi, nici gura nu le miroase.
Valeriu Stoica, un obişnuit al contractelor cu statul
La fel ca Imprimeria Naţională, din dragoste de transparenţă, trebuie să amintim că Valeriu Stoica a fost mereu un personaj politic care a renunţat la funcţia publică în favoarea meseriei, dar nu şi la politica ce l-a ajutat în meserie. Ba chiar a renunţat la imunitatea oferită de deputăţie pentru a presta pe partea avocăţească. Şi nu i-a mers deloc rău. Prin 2007, s-a lipit de un contract cu dublă miză, atît politică, cît şi economică. Atunci a fost apărător al SRI-ului în procesul intentat instituţiei de omul de afaceri – şi duşman politic, în acelaşi timp – Dinu Patricu, în care acesta din urmă acuza Serviciul că i-ar fi interceptat ilegal convorbirile telefonice. Dacă în cazul „Dinu Patriciu împotriva SRI“ implicarea lui Stoica a putut avea şi o raţiune personală, în cazul contractului cu ALRO a existat o raţiune pur economică. Ce a rezultat tot dintr-o relaţie personală, însă de data aceasta cu Theodor Stolojan, artizanul privatizării şi un fel de părinte spiritual al ALRO, societate pe care cei doi au consiliat-o în grup: Stolo pe partea economică, iar Stoica pe partea juridică. Printre clienţii mari şi de stat s-a mai numărat şi Fortus SA din Iaşi, al cărei principal creditor a fost ANAF-ul şi de la care Stoica şi Asociaţii au încasat un mizilic de 375 de euroi pe oră pentru serviciile prestate.
Stoica a mai şi greşit drumul consultanţei juridice
Deşi, în mod normal, nu se înscrie în competiţii pe care nu le cîştigă, mai ales cînd vine vorba de contracte de asistenţă juridică oferite de propria firmă, Valeriu Stoica a mai realizat şi cîte o excepţie. Aşa, măcar pentru a confirma regula. În iulie anul curent, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a scos la mezat un contract de „prestări servicii de expropriere a imobilelor necesare construcţiei Autostrăzii Cernavodă-Constanţa, tronsonul Medgidia-Constanţa“. Licitaţie la care s-a înscris şi Stoica & Asociaţii. La concurenţă cu firma pedelistului s-a mai înscris un consorţiu format din SC Cartotop SA, societatea de avocatură Anghel, Lizac şi Asociaţii şi SC Primul Meridian SRL. Consorţiul, însă, a fost descalificat de la licitaţie, pe motiv că n-a îndeplinit mai multe cerinţe. De aceea, cei trei membri au contestat întregul proces de licitaţie la Curtea de Apel Bucureşti. În contestaţie, aceştia au acuzat atît faptul că au fost eliminaţi pe nedrept de la licitaţie, cît şi faptul că societăţii Stoica şi Asociaţii i s-a permis să participe la licitaţie, deşi nu ar fi îndeplinit toate condiţiile.
Gardianul.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 30 Sep 2009
Alexandru Cristorian
Ca orice instituţie care se respectă, Compania Naţională Imprimeria Naţională produce şi cheltuieşte bani. Şi, ca orice instituţie aflată sub control public, Imprimeria Naţională are o conducere numită politic. Iar rezultatul acestei combinaţii nu poate consta decît în nişte contracte grase pentru clienţi de culoare politică potrivită. Portocalie, în cazul de faţă. Mai exact, pentru a trece mai uşor de criză, Imprimeria Naţională şi-a angajat nişte avocaţi. O casă de avocatură chiar, aleasă pe sprînceană şi cu care s-a negociat un contract pe o durată de trei ani, în valoare de 697.000 de euro, pentru servicii de consultanţă juridică. Iar pur întîmplător, casa de avocatură se numeşte Stoica şi Asociaţii.
Adică Valeriu Stoica şi asociaţii. Pentru că, aşa cum v-am zis, trebuie să treacă mai uşor de criză. Casa de avocatură, fireşte.
PD-L se consultă juridic în familie
Imprimeria Naţională se află în subordinea Ministerului de Finanţe, condus de pedelistul Gheorghe Pogea. Cum era normal şi de aşteptat, odată ajunşi la guvernare, cei de la PD-L au schimbat conducerea societăţii şi l-au numit în postul de şef al Consiliului de Administraţie al companiei (şi implicit de director) pe Sorin Toader. Politician de Dîmboviţa al cărui nume a fost propus pentru cel puţin patru sau cinci posturi de conducere. Fără să fi avut o carieră politică notabilă, cu excepţia faptului că a fost consilier al deputatului PD-L (şi fondator al partidului) Gheorghe Albu. Iar Gheorghe Albu este, la fel ca Valeriu Stoica, vicepreşedinte al Partidului Democrat-Liberal. Or, în aşa condiţii, lui Sorin Toader nu i-a fost deloc greu să aleagă cu ce firmă să negocieze contractul de consultanţă juridică. Că doar politic era deja consultat.
Un fost şofer la conducerea Imprimeriei Naţionale
Politician de Dîmboviţa (judeţul, nu rîul), Sorin Toader a crescut în politică mai rapid chiar decît îi conducea maşina, din postura de şofer, lui Gheorghe Albu, parlamentar de Dîmboviţa şi chestor al Camerei Deputaţilor. Şi, pe deasupra, membru fondator şi vicepreşedinte al PD-L. După mai mulţi ani petrecuţi în umbra şefului, în postul de consilier parlamentar şi sforar de nivel judeţean, Sorin Toader a trecut la o consiliere europeană. Calitate în care a prestat, pe bază de Autorizaţie Persoană Fizică, servicii de consultanţă în valoare de 37.800 de euro într-un an. Că doar nu degeaba a trimis PD-L atîţia europarlamentari la Bruxelles. În plus, imediat după alegerile din 2008, numele său a fost vehiculat pentru mai multe posturi de şef al unei agenţii, de la Agenţia Domeniilor Statului şi pînă la Loteria Română. A ajuns, însă, şef la Imprimeria Naţională, o companie mult mai pe placul şi profilul său. Mai ales că, pe tot parcursul anului 2008, a fost acuzat că s-ar fi folosit de postul local de televiziune Dîmboviţa TV, pe care îl controla, pentru a face campanie PD-L-ului.
Negocierea directă, mama contractelor bănoase
La cîteva luni de la numirea lui Sorin Toader în funcţia de director, Imprimeria Naţională a decis că trebuie să-şi asigure nişte servicii juridice de calitate. Deşi, conform organigramei, instituţia deţine deja un departament juridic, se ştie că e bine să ai mereu nişte avocaţi pe lîngă casă. Mai ales pe lîngă casa de bani. Astfel, în data de 17 august, în urma unei negocieri (dar şi a unui criteriu de selecţie excesiv şi bine stabilit, respectiv „preţul cel mai scăzut“), a fost semnat un contract în valoare de 691.755 de euro, fără TVA. Cu casa de avocatură Stoica şi Asociaţii, condusă şi înfiinţată de vicepreşedintele pedelist Valeriu Stoica. Astfel, timp de trei ani de zile, Valeriu Stoica şi colegii săi avocaţi vor oferi asistenţă juridică Imprimeriei Naţionale contra modicei sume de 2.921.903 RON, fără TVA. În acelaşi timp, există instituţii subordonate unor ministere care cheltuiesc pe servicii similare sume ce abia dacă sar de 10.000 de euro. Însă totul este, cu siguranţă, în deplină regulă. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce criteriul unic de acordare a contractului, respectiv „preţul cel mai scăzut“, a fost respectat, din moment ce s-a negociat doar cu firma fostului ministru al Justiţiei.
Transparenţă maximă.
Pe faţă
Contactat telefonic, domnul Valeriu Stoica ne-a confirmat existenţa contractului, dar ne-a plasat frumos spre o colegă de-a lui, doamna avocat Cătălina Dicu. Foarte amabilă, doamna Dicu ne-a asigurat că vom avea un răspuns la întrebările noastre în cel mai scurt timp. La fel cum vă promitem şi noi, că doar nu ne e greu să aşteptăm răspunsul promis. Înainte să-l întrebăm pe domnul Stoica de sănătatea contractului, am aruncat o solicitare similară către cei de la Imprimeria Naţională. Aceştia au fost la fel de amabili şi ne-au asigurat că vom căpăta un răspuns. Ba chiar au şi întocmit unul, pe care ni-l vor comunica de îndată ce conducerea îşi va da acordul. După ce, în 23 septembrie, am trimis noi solicitarea – aceeaşi zi în care anunţul atribuirii contractului a fost făcut public în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) –, cei de la Imprimeria Naţională au efectuat o erată, pe care au publicat-o în SEAP, pe data de 24 septembrie. De dragul transparenţei, erata precizează că menţiunea de „negociere“ din anunţul precedent a fost aleasă pentru că sistemul nu a permis alegerea modalităţii corecte prin care a fost atribuit contractul. Respectiv cea de „cerere publică de oferte“. Başca, „deşi legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice nu obligă autoritatea contractantă de a publica un anunţ de atribuire în SEAP în condiţiile şi cu detaliile date, pentru transparenţă, CN Imprimeria Naţională SA a publicat prezentul anunţ de atribuire“. Care va să zică, de la atîta transparenţă, nici n-au mai mîncat usturoi, nici gura nu le miroase.
Valeriu Stoica, un obişnuit al contractelor cu statul
La fel ca Imprimeria Naţională, din dragoste de transparenţă, trebuie să amintim că Valeriu Stoica a fost mereu un personaj politic care a renunţat la funcţia publică în favoarea meseriei, dar nu şi la politica ce l-a ajutat în meserie. Ba chiar a renunţat la imunitatea oferită de deputăţie pentru a presta pe partea avocăţească. Şi nu i-a mers deloc rău. Prin 2007, s-a lipit de un contract cu dublă miză, atît politică, cît şi economică. Atunci a fost apărător al SRI-ului în procesul intentat instituţiei de omul de afaceri – şi duşman politic, în acelaşi timp – Dinu Patricu, în care acesta din urmă acuza Serviciul că i-ar fi interceptat ilegal convorbirile telefonice. Dacă în cazul „Dinu Patriciu împotriva SRI“ implicarea lui Stoica a putut avea şi o raţiune personală, în cazul contractului cu ALRO a existat o raţiune pur economică. Ce a rezultat tot dintr-o relaţie personală, însă de data aceasta cu Theodor Stolojan, artizanul privatizării şi un fel de părinte spiritual al ALRO, societate pe care cei doi au consiliat-o în grup: Stolo pe partea economică, iar Stoica pe partea juridică. Printre clienţii mari şi de stat s-a mai numărat şi Fortus SA din Iaşi, al cărei principal creditor a fost ANAF-ul şi de la care Stoica şi Asociaţii au încasat un mizilic de 375 de euroi pe oră pentru serviciile prestate.
Stoica a mai şi greşit drumul consultanţei juridice
Deşi, în mod normal, nu se înscrie în competiţii pe care nu le cîştigă, mai ales cînd vine vorba de contracte de asistenţă juridică oferite de propria firmă, Valeriu Stoica a mai realizat şi cîte o excepţie. Aşa, măcar pentru a confirma regula. În iulie anul curent, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a scos la mezat un contract de „prestări servicii de expropriere a imobilelor necesare construcţiei Autostrăzii Cernavodă-Constanţa, tronsonul Medgidia-Constanţa“. Licitaţie la care s-a înscris şi Stoica & Asociaţii. La concurenţă cu firma pedelistului s-a mai înscris un consorţiu format din SC Cartotop SA, societatea de avocatură Anghel, Lizac şi Asociaţii şi SC Primul Meridian SRL. Consorţiul, însă, a fost descalificat de la licitaţie, pe motiv că n-a îndeplinit mai multe cerinţe. De aceea, cei trei membri au contestat întregul proces de licitaţie la Curtea de Apel Bucureşti. În contestaţie, aceştia au acuzat atît faptul că au fost eliminaţi pe nedrept de la licitaţie, cît şi faptul că societăţii Stoica şi Asociaţii i s-a permis să participe la licitaţie, deşi nu ar fi îndeplinit toate condiţiile.
Spitale de hârtie
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Liana Subtirelu
Doar studiile de fezabilitate pentru 25 de spitale din cele 39 care urmau să fie construite, potrivit declaraţiilor fostului ministru al Sănătăţii, au înghiţit peste 13 milioane de lei. Planul este considerat nesustenabil de actualul ministru.
Necesitatea reînnoirii infrastructurii spitaliceşti este recunoscută şi de actuala conducere a Ministerului Sănătăţii. Fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu a început să facă declaraţii despre construirea zecilor de spitale încă din anul 2006. La un moment dat, când se aprobase de fostul guvern Tăriceanu construirea a 33 de spitale, 11 dintre acestea, printre care şi spitale comunale sau orăşeneşti, urmau a fi ridicate în judeţul Mureş. Până în 2008, potrivit datelor oferite de reprezentanţii MS, s-au realizat studii de fezabilitate pentru 6 spitale regionale şi 19 spitale de urgenţă.
„Cele 25 de studii de fezabilitate au fost realizate pentru suma de 13.154.400 lei“, adaugă reprezentanţii instituţiei.
Pentru cele 6 spitale regionale din Constanţa, Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu-Mureş şi Timişoara, fiecare studiu de fezabilitate a costat 756.000 de lei, adică peste 200.000 de euro. Pentru fiecare studiu de fezabilitate pentru spitalele de urgenţă, costul a fost de 453.600 de lei. Indicatorii tehnico-economici pentru fiecare zonă în care ar fi trebuit să se ridice un nou spital au fost aprobaţi prin hotărâri de guvern în 2007 şi în 2008.
Actualul ministru al Sănătăţii, Ion Bazac, a declarat că programul predecesorului său pentru construcţia de spitale „a fost extrem de ambiţios, dar nesustenabil“. „Programul pe care l-a început Eugen Nicolăescu cuprindea 28 plus 11 spitale, din care 11 în judeţul Mureş. Era un program foarte ambiţios şi eu am spus de la bun început că voi continua programele care sunt prioritare pentru România, indiferent cine le-a început, dar în măsura în care ele sunt sustenabile şi pot fi finanţate.
Evident, aşa cum începuse acest program, extrem de ambiţios, de dezvoltare a infrastructurii, ar fi fost nevoie să alocăm, an de an, trei miliarde de euro pentru construcţia acestor spitale, timp de cinci ani, şi lucrul acesta pot să vă spun că nu-l fac nici SUA, nici măcar o ţară europeană şi, evident, trebuie să fim realişti, un asemenea program nu era deloc sustenabil“, consideră Bazac. Acesta a spus că, după auditul efectuat de Banca Mondială, numărul de spitale care vor fi construite a fost redus la 15. Astfel, 8 spitale ar urma să se construiască cu fonduri de la bugetul de stat, iar alte 7, în parteneriat public-privat.
Potrivit reprezentanţilor MS, lucrările pentru 4 spitale vor demara în trimestrul patru al acestui an, în prezent fiind în curs de negociere contractele de lucrări şi execuţie la cheie a unităţilor. Cele 4 spitale judeţene de urgenţă urmează să se construiască la Arad, Bistriţa, Piatra Neamţ şi Ploieşti.
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Liana Subtirelu
Doar studiile de fezabilitate pentru 25 de spitale din cele 39 care urmau să fie construite, potrivit declaraţiilor fostului ministru al Sănătăţii, au înghiţit peste 13 milioane de lei. Planul este considerat nesustenabil de actualul ministru.
Necesitatea reînnoirii infrastructurii spitaliceşti este recunoscută şi de actuala conducere a Ministerului Sănătăţii. Fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu a început să facă declaraţii despre construirea zecilor de spitale încă din anul 2006. La un moment dat, când se aprobase de fostul guvern Tăriceanu construirea a 33 de spitale, 11 dintre acestea, printre care şi spitale comunale sau orăşeneşti, urmau a fi ridicate în judeţul Mureş. Până în 2008, potrivit datelor oferite de reprezentanţii MS, s-au realizat studii de fezabilitate pentru 6 spitale regionale şi 19 spitale de urgenţă.
„Cele 25 de studii de fezabilitate au fost realizate pentru suma de 13.154.400 lei“, adaugă reprezentanţii instituţiei.
Pentru cele 6 spitale regionale din Constanţa, Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu-Mureş şi Timişoara, fiecare studiu de fezabilitate a costat 756.000 de lei, adică peste 200.000 de euro. Pentru fiecare studiu de fezabilitate pentru spitalele de urgenţă, costul a fost de 453.600 de lei. Indicatorii tehnico-economici pentru fiecare zonă în care ar fi trebuit să se ridice un nou spital au fost aprobaţi prin hotărâri de guvern în 2007 şi în 2008.
Actualul ministru al Sănătăţii, Ion Bazac, a declarat că programul predecesorului său pentru construcţia de spitale „a fost extrem de ambiţios, dar nesustenabil“. „Programul pe care l-a început Eugen Nicolăescu cuprindea 28 plus 11 spitale, din care 11 în judeţul Mureş. Era un program foarte ambiţios şi eu am spus de la bun început că voi continua programele care sunt prioritare pentru România, indiferent cine le-a început, dar în măsura în care ele sunt sustenabile şi pot fi finanţate.
Evident, aşa cum începuse acest program, extrem de ambiţios, de dezvoltare a infrastructurii, ar fi fost nevoie să alocăm, an de an, trei miliarde de euro pentru construcţia acestor spitale, timp de cinci ani, şi lucrul acesta pot să vă spun că nu-l fac nici SUA, nici măcar o ţară europeană şi, evident, trebuie să fim realişti, un asemenea program nu era deloc sustenabil“, consideră Bazac. Acesta a spus că, după auditul efectuat de Banca Mondială, numărul de spitale care vor fi construite a fost redus la 15. Astfel, 8 spitale ar urma să se construiască cu fonduri de la bugetul de stat, iar alte 7, în parteneriat public-privat.
Potrivit reprezentanţilor MS, lucrările pentru 4 spitale vor demara în trimestrul patru al acestui an, în prezent fiind în curs de negociere contractele de lucrări şi execuţie la cheie a unităţilor. Cele 4 spitale judeţene de urgenţă urmează să se construiască la Arad, Bistriţa, Piatra Neamţ şi Ploieşti.
Guvern de ruşine istorică: Un an de vorbe încheiat cu dezastru
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Mihai Boeru, Iuliana Gatej, Doru Cireasa, Dan Coste
Indiferent dacă guvernul Boc va mai rezista, chiar dacă din acesta va ieşi PSD-ul sau nu, la aproape un an de la preluarea puterii, Executivul alianţei a reuşit să atingă mai multe performanţe negative.
Emil Boc a decis să ceară numai remanierea lui Dan Nica, evident doar din motive politice, dacă ar fi ales însă să îşi demită subalternii pe criteriu de competenţă sau de onestitate, majoritatea membrilor Cabinetului ar fi trebuit demişi. Cotidianul a adunat câteva dintre „succesurile“ miniştrilor reprezentativi din guvernul Boc
• întârzieri la plata subvenţiilor pentru agricultură
• neimplicare în asigurarea finanţării bancare pentru micii agricultori
• plăţi infime pentru produsele acestora, sub costurile de producţie, ignorarea intereselor micilor agricultori, în contextul unor importuri masive de alimente
• măsuri contestate de instanţele de judecată, precum destituirea a 19 directori ai Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, repuşi în funcţie după contestarea măsurii în justiţie
• lipsa de transparenţă în gestionarea problemelor armatei
• lipsa unei strategii pentru politica de înzestrare a armatei
• înzestrarea învechită a armatei
• gestionarea defectuoasă a scandalului „Ciorogârla“.
Încă nu au fost găsite cele 50 de arme furate, singura măsură fiind demiterea unor şefi de arme incomozi chiar ministrului şi apropiaţilor săi
• subfinanţarea armatei - 1,5% din PIB pentru apărare
• contractul fără licitaţie încheiat cu firma Ars Advertising, în valoare de 500 de mii de euro
• dosarul penal deschis la sesizarea ANI, care a găsit patru nereguli în declaraţia de avere şi o diferenţă nejustificată de 160.000 de lei
• politici deficitare de mediu
• a fost acuzat că direcţionează fondurile de reabilitare termică a locuinţelor în funcţie de apartenenţa politică a primarilor din oraşele/sectoarele unde se desfăşoară astfel de lucrări
• nu a restructurat ANL-ul, dar şi lipsa de transparenţă a acestei instituţii
• nu a demarat programul de consolidare a clădirilor cu risc ridicat la seism
• gestionarea defectuasă a programului de rebilitare termică a clădirilor
nu a semnat contractul de concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov
• nu a făcut publică strategia de construire a autostrăzilor
• a îngropat proiecte de autostrăzi
• nu a restructurat transportul feroviar, singurele măsuri fiind concedierea angajaţilor. Consecinţele sunt înmulţirea accidentelor de cale ferată
• rezultate mai proaste decât media europeană ale TAROM
• a girat numirea interlopului Costel Iancu în fruntea Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare
• netransparentizarea contractelor din domeniul utilităţilor, de tipul celor semnate de Hidroelectrica cu „băieţii deştepţi“
• lipsa de strategie în domeniul restructurării sectorului energetic
• lipsa oricăror strategii şi măsuri de creştere/restructurare a economiei României prin industrializare, creşterea ponderii bunurilor produse cu valoare adăugată mare
• părtaş la nivelul Guvernului pentru blocajul financiar (tolerarea de către Electrica a datoriilor pe care CFR le are la aceasta
• a dat un ordin prin care Ecaterina Andronescu îşi oferea singură puterea de a-i numi pe directorii de şcoli cu delegaţie. Această decizie le aparţinea inspectorilor generali şcolari
• la ultima teză cu subiect unic, elevii au primit la română şi la istorie subiecte greşite, demne de I.L. Caragiale. Ministrul a declarat că l-a demis pe subalternul său (Cristian Mirescu) care conducea Centrul naţional de evaluare, însă acesta este director în continuare
• numărul de ore la liceu a fost redus, însă programa şcolară nu a fost reformată.
• negocierea şi redactarea defectuoasă a Legii Educaţiei Naţionale.
• găuri în bugetul statului, concretizate în neplata salariilor la întregi categorii de bugetari
• subfinanţarea diferitelor proiecte importante
• atragerea insuficientă a fondurilor europene
• menţinerea la nivel scăzut a bazei de impozitare, măsură care ar fi fost utilă pentru creşterea veniturilor statului
• tolerarea economiei negre şi gri
• mediu de afaceri neprietenos prin menţinerea atitudinilor discreţionare şi lipsa de sprijin a agenţilor economici de către inspectorii Fiscului
• gestionarea defectuoasă a grevei magistraţilor. Nesoluţionarea solicitărilor acestora şi refuzul dialogului cu reprezentanţii judecătorilor şi procurorilor
• menţinerea monitorizării UE pe Justiţie
• ineficienţa luptei anticorupţie
• neeliminarea amestecului politicului în justiţie
• erorile codurilor: ex. micşorarea pedepselor pentru infracţiuni de corupţie (Codul penal), prevederi care aduc atingere libertăţilor individuale şi de expresie (Coul civil şi Codul de procedură penală
Ministerul Turismului
• a cheltuit un milion de euro, pe timp de criză, pentru promovarea imaginii României prin intermediul unui canal tv internaţional sportiv
• a cheltuit aproape 100.000 de euro pentru lansarea brandului „România, the Land of Choice“, la Paris, marile ziare franceze ignorând evenimentul
Premierul Boc
Patru ordonanţe iniţiate de guvernul Boc s-au lovit de Curtea Constituţională, care nu le-a dat aviz favorabil. Prima a fost cea prin care premierul dorea interzicea cumulului pensiei cu salariul încasat de la instituţii publice. Curtea Constituţională a României (CCR) a decis în ianuarie că OUG nr. 230 este neconstituţională. Ca atare, angajaţii de la stat îşi vor putea păstra atât locurile de muncă, dar şi pensiile de care beneficiază. Şi legea de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă prin care guvernul Boc a reorganizat propriul executiv la începutul anului 2009 a fost declarată neconstituţională.
Această ordonanţă i-a dat posibilitatea premierului să concedieze zeci de funcţionari şi directori din timpul guvernării Tăriceanu şi să angajeze alţi funcţionari doar pe baza încrederii acordate de premier şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate. O altă intenţie mult dorită de premier a fost recalcularea pensiilor magistraţilor, însă Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, membru CSM, a avertizat la timp Guvernul că recalcularea pensiilor speciale este ilegală şi neconstituţională. De asemenea, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată la Ordonanţa de Urgenţă nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, şi anume că Guvernul dorea să reprogrameze majorarea salariilor profesorilor.
• a antrenat o bancă privată în scandalurile legate de Ministerul Turismului
• comisia parlamentară de anchetă a cerut începerea urmăririi penale împotriva ministrului Turismului pentru gestionarea defectuoasă a fondurilor ministerului
• o strategie ineficientă de promovare a turismului românesc
Cotidianul.ro
29 Sep 2009 Mihai Boeru, Iuliana Gatej, Doru Cireasa, Dan Coste
Indiferent dacă guvernul Boc va mai rezista, chiar dacă din acesta va ieşi PSD-ul sau nu, la aproape un an de la preluarea puterii, Executivul alianţei a reuşit să atingă mai multe performanţe negative.
Emil Boc a decis să ceară numai remanierea lui Dan Nica, evident doar din motive politice, dacă ar fi ales însă să îşi demită subalternii pe criteriu de competenţă sau de onestitate, majoritatea membrilor Cabinetului ar fi trebuit demişi. Cotidianul a adunat câteva dintre „succesurile“ miniştrilor reprezentativi din guvernul Boc
• întârzieri la plata subvenţiilor pentru agricultură
• neimplicare în asigurarea finanţării bancare pentru micii agricultori
• plăţi infime pentru produsele acestora, sub costurile de producţie, ignorarea intereselor micilor agricultori, în contextul unor importuri masive de alimente
• măsuri contestate de instanţele de judecată, precum destituirea a 19 directori ai Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, repuşi în funcţie după contestarea măsurii în justiţie
• lipsa de transparenţă în gestionarea problemelor armatei
• lipsa unei strategii pentru politica de înzestrare a armatei
• înzestrarea învechită a armatei
• gestionarea defectuoasă a scandalului „Ciorogârla“.
Încă nu au fost găsite cele 50 de arme furate, singura măsură fiind demiterea unor şefi de arme incomozi chiar ministrului şi apropiaţilor săi
• subfinanţarea armatei - 1,5% din PIB pentru apărare
• contractul fără licitaţie încheiat cu firma Ars Advertising, în valoare de 500 de mii de euro
• dosarul penal deschis la sesizarea ANI, care a găsit patru nereguli în declaraţia de avere şi o diferenţă nejustificată de 160.000 de lei
• politici deficitare de mediu
• a fost acuzat că direcţionează fondurile de reabilitare termică a locuinţelor în funcţie de apartenenţa politică a primarilor din oraşele/sectoarele unde se desfăşoară astfel de lucrări
• nu a restructurat ANL-ul, dar şi lipsa de transparenţă a acestei instituţii
• nu a demarat programul de consolidare a clădirilor cu risc ridicat la seism
• gestionarea defectuasă a programului de rebilitare termică a clădirilor
nu a semnat contractul de concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov
• nu a făcut publică strategia de construire a autostrăzilor
• a îngropat proiecte de autostrăzi
• nu a restructurat transportul feroviar, singurele măsuri fiind concedierea angajaţilor. Consecinţele sunt înmulţirea accidentelor de cale ferată
• rezultate mai proaste decât media europeană ale TAROM
• a girat numirea interlopului Costel Iancu în fruntea Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare
• netransparentizarea contractelor din domeniul utilităţilor, de tipul celor semnate de Hidroelectrica cu „băieţii deştepţi“
• lipsa de strategie în domeniul restructurării sectorului energetic
• lipsa oricăror strategii şi măsuri de creştere/restructurare a economiei României prin industrializare, creşterea ponderii bunurilor produse cu valoare adăugată mare
• părtaş la nivelul Guvernului pentru blocajul financiar (tolerarea de către Electrica a datoriilor pe care CFR le are la aceasta
• a dat un ordin prin care Ecaterina Andronescu îşi oferea singură puterea de a-i numi pe directorii de şcoli cu delegaţie. Această decizie le aparţinea inspectorilor generali şcolari
• la ultima teză cu subiect unic, elevii au primit la română şi la istorie subiecte greşite, demne de I.L. Caragiale. Ministrul a declarat că l-a demis pe subalternul său (Cristian Mirescu) care conducea Centrul naţional de evaluare, însă acesta este director în continuare
• numărul de ore la liceu a fost redus, însă programa şcolară nu a fost reformată.
• negocierea şi redactarea defectuoasă a Legii Educaţiei Naţionale.
• găuri în bugetul statului, concretizate în neplata salariilor la întregi categorii de bugetari
• subfinanţarea diferitelor proiecte importante
• atragerea insuficientă a fondurilor europene
• menţinerea la nivel scăzut a bazei de impozitare, măsură care ar fi fost utilă pentru creşterea veniturilor statului
• tolerarea economiei negre şi gri
• mediu de afaceri neprietenos prin menţinerea atitudinilor discreţionare şi lipsa de sprijin a agenţilor economici de către inspectorii Fiscului
• gestionarea defectuoasă a grevei magistraţilor. Nesoluţionarea solicitărilor acestora şi refuzul dialogului cu reprezentanţii judecătorilor şi procurorilor
• menţinerea monitorizării UE pe Justiţie
• ineficienţa luptei anticorupţie
• neeliminarea amestecului politicului în justiţie
• erorile codurilor: ex. micşorarea pedepselor pentru infracţiuni de corupţie (Codul penal), prevederi care aduc atingere libertăţilor individuale şi de expresie (Coul civil şi Codul de procedură penală
Ministerul Turismului
• a cheltuit un milion de euro, pe timp de criză, pentru promovarea imaginii României prin intermediul unui canal tv internaţional sportiv
• a cheltuit aproape 100.000 de euro pentru lansarea brandului „România, the Land of Choice“, la Paris, marile ziare franceze ignorând evenimentul
Premierul Boc
Patru ordonanţe iniţiate de guvernul Boc s-au lovit de Curtea Constituţională, care nu le-a dat aviz favorabil. Prima a fost cea prin care premierul dorea interzicea cumulului pensiei cu salariul încasat de la instituţii publice. Curtea Constituţională a României (CCR) a decis în ianuarie că OUG nr. 230 este neconstituţională. Ca atare, angajaţii de la stat îşi vor putea păstra atât locurile de muncă, dar şi pensiile de care beneficiază. Şi legea de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă prin care guvernul Boc a reorganizat propriul executiv la începutul anului 2009 a fost declarată neconstituţională.
Această ordonanţă i-a dat posibilitatea premierului să concedieze zeci de funcţionari şi directori din timpul guvernării Tăriceanu şi să angajeze alţi funcţionari doar pe baza încrederii acordate de premier şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate. O altă intenţie mult dorită de premier a fost recalcularea pensiilor magistraţilor, însă Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, membru CSM, a avertizat la timp Guvernul că recalcularea pensiilor speciale este ilegală şi neconstituţională. De asemenea, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată la Ordonanţa de Urgenţă nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, şi anume că Guvernul dorea să reprogrameze majorarea salariilor profesorilor.
• a antrenat o bancă privată în scandalurile legate de Ministerul Turismului
• comisia parlamentară de anchetă a cerut începerea urmăririi penale împotriva ministrului Turismului pentru gestionarea defectuoasă a fondurilor ministerului
• o strategie ineficientă de promovare a turismului românesc
Abonați-vă la:
Postări (Atom)