Romania trebuie salvata!
Puterea.ro
Autor: Ionnuț Dumitrescu
Publicat la: 2010-04-27 19:43:01
Găinari! Parlamentari care decontează chirii, deși au case în București. Miniștri care decontează telefoane la Parlament
Cum practică parlamentarii români integritatea în decontările la stat? Sau legalitatea, moralitatea şi bunul-simţ? Agenţia Naţională de Integritate (ANI) ar putea verifica sau măcar constata cum unii parlamentari români cer cazare la hotel în Bucureşti, deşi au în Capitală proprietăţi imobiliare pe numele lor sau ale membrilor familiilor lor. Alţi senatori şi deputaţi care stau în Bucureşti pe banii contribuabililor nu au bunuri imobiliare aici, dar au, în schimb, mai multe case de locuit sau de vacanţă, terenuri şi spaţii comerciale prin alte localităţi. Cireaşa de pe tortul decontărilor e pusă de cele mai sonore nume de miniştri: ei au abonamente de telefonie mobilă pe care statul cheltuieşte bani de două ori - şi la Guvern, şi la Parlament.
Vreţi să ştiţi cum îi loveşte, brusc, dragostea părintească pe parlamentari? Nimic mai simplu. Citiţi în cele ce urmează lista completă a parlamentarilor care şi-au
trecut proprietăţile imobiliare pe numele copiilor pentru a putea primi de la stat locuinţe de serviciu.
Trei senatori şi şase deputaţi au cazare în Bucureşti din partea Parlamentului, deşi au proprietăţi imobiliare în Capitală.
Senatorii Toni Greblă, Trifon Belacurencu, Severin Georgică şi deputaţii Emil Bostan Victor Paul Dobre, Ioan Stan, Mirel-Gheorghe Taloş, Samoil Vîlcu şi Sorin Zamfirescu au cumpărat sau au moştenit apartamente în Bucureşti, dar preferă cazarea pe banii statului, la hotel sau în chirie. Motivul pare a fi dragostea părintească, întrucât casele sunt cumpărate pentru copii.
Ioan Stan, deputat PSD din anul 2000, este posesorul unui apartament în Bucureşti, dar stă la hotel, pe banii statului român. Argumentul său: „Am doi copii studenţi care locuiesc acolo. Fata mai şi profesează acum. Cumpărasem apartamentul pe numele nostru, dar copiii stau acum acolo, de 3-4 ani deja (apartamentul a fost achiziţionat în 2003, deci acum 7 ani - n.r.).
Deputatul Stan mai deţine o casă de locuit în Fălticeni şi un apartament în Iaşi pe care l-a cumpărat în 2009: „Am cumpărat apartamentul din Iaşi pentru fata mea, că am 3 copii, să vă dea Dumnezeu şi mai mulţi dumneavoastră”. Cheltuielile cu cazarea lui Ioan Stan au costat statul 5.782 de lei în ianuarie 2010 şi februarie 2010 şi 105.997 lei în 2009.
Donatori de apartamente pentru copii
Senatorul Toni Greblă şi-a donat fiului apartamentul din Bucureşti imediat după ce a primit un loc în senat: „Acum vreo şase ani am cumpărat acel apartament fiului meu şi, pentru că era minor, l-am trecut pe numele meu. Eu nu am locuit niciodată acolo, ci fiul meu. Am acţionat perfect legal, nu am solicitat cazare, ci stau la hotel”. Greblă mai are în posesie o casă şi o garsonieră în Târgu-Jiu. Camera de hotel a senatorului pe întreaga lună ianuarie a costat 8506.4 lei.
Trifon Belacurencu, senator PSD de Tulcea, a deţinut până în decembrie 2008 un apartament în Bucureşti, când
l-a donat fiului său. „În 1999 am cumpărat un apartament de 37 mp pentru cei doi fii ai mei. Când am devenit senator (decembrie 2008, n.n.), neputând să locuim atâtea persoane într-un spaţiu atât de mic, am fost nevoit să cer cazare. Eu nu am locuit niciodată în acel apartament, eu am domiciliul în Tulcea”. Senatorul Belacurencu mai deţine un apartament în Tulcea. În ianuarie 2010, cazarea lui în Capitală a valorat 8506.4 lei.
Georgică Severin, deputat PDL de Câmpina din 2008, şi-a donat şi el fiicei proprietatea imobiliară din Bucureşti, după ce a primit un loc în Senat.
„Este vorba de o garsonieră de 25 mp. Când fiica mea a devenit studentă în 2000, mama mea s-a mutat şi i-a cedat ei garsoniera, dar a trecut-o pe numele meu. Eu nu am locuit niciodată acolo, am dormit cel mult două nopţi. Vă daţi seama că nu puteam sta în acel spaţiu cu fiica mea şi, pentru a mă conforma legii, atunci i-am donat garsoniera ca să pot beneficia de cazare la hotel”. În urma donaţiei, senatorului i-au mai rămas doar casa de locuit şi cele două apartamente din Câmpina.
Proprietari şi chiriaşi în Bucureşti
Pe lista celor care mai deţin proprietăţi imobiliare în Bucureşti, dar care beneficiază de locuinţe de serviciu din partea statului se regăsesc parlamentari de toate culorile politice.
Emil Bostan, deputat PNL, deţine din 2007 în Bucureşti împreună cu soţia un apartament de 37,5 mp, a cărui valoare de impozitare este 30.500 de euro. În afară de acesta mai are un apartament în Piatra Neamţ şi un teren în comuna Negreşti. Pe numele său, statul român a plătit 15.938 de lei drept cheltuieli cu cazarea în Bucureşti pe primele două luni ale acestui an.
Victor Paul Dobre este deputat PNL din anul 2000. Are în proprietate o casă de locuit, un spaţiu comercial şi alte terenuri în Galaţi. În anul 2006 i-a cumpărat fiului său un apartament în Bucureşti. Statul i-a decontat 16.190 de lei pentru cazare în ianuarie şi februarie.
Mirel-Gheorghe Taloş, deputat PNL, are împreună cu soţia o casă în construcţie în Bucureşti. Mai deţine un teren la Corbeanca şi unul în Ilfov. Decontări la cazare în Bucureşti: 15.859 de lei pe primele două luni ale anului.
Fiul deputatului PDL Samoil Vîlcu deţine din 2005 un apartament în Bucureşti. Deputatul are un apartament şi o casă de locuit şi un teren în Călimăneşti şi un spaţiu comercial în Râmnicu-Vâlcea. Decontări la cazare: 5.782 de lei.
Soţia deputatului PDL Sorin Zamfirescu este titulara unui apartament în Capitală, pe care îl ocupă familia fiului lor cel mic. Deputatul mai deţine împreună cu soţia o casă de locuit în Vâlcea şi una de vacanţă în Călimăneşti. Mai deţin şi terenuri în Vâlcea şi Constanţa. Statul i-a decontat în primele două luni suma de 15.859 de lei.
Culmea cheltuielilor inutile: Miniştri cu telefoane de la Guvern şi de la Parlament
Membrii Cabinetului Boc au abonamente de telefonie mobilă atât de la Parlament, cât şi de la Guvern. Instalaţi la Guvern încă din 2008, Elena Udrea, Radu Berceanu şi Vasile Blaga au telefoane mobile de la Parlament, deşi activitatea lor se desfăşoară la o altă instituţie. Lor li s-a alăturat şi ministrul culturii, Kelemen Hunor, membru în Guvern de la sfârşitul lui 2009. Ministrul administraţiei şi internelor, Vasile Blaga, a cheltuit 184,57 de lei pe abonamentul de telefonie mobilă oferit de Parlament din noiembrie 2009 până în ianuarie anul curent. Aceeaşi sumă s-a risipit şi pentru ministrul transporturilor, Radu Berceanu. Totalul banilor pe care Elena Udrea i-a consumat pe abonamentul telefonic parlamentar de când e ministru este de 878 de lei. Kelemen Hunor a costat Senatul 131 de lei în lunile ianuarie şi februarie ale acestui an.
Hapsânii. Parlamentarii cu multe vile stau cu mâna întinsă pentru banii de chirie de la stat
Chiar dacă deţin mai multe vile şi case de vacanţă prin ţară, aleşii neamului nu renunţă la decontul pentru cazarea în Capitală, deşi situaţia financiară le-ar permite acest lucru fără mari probleme.
Criza financiară nu a afectat buzunarele parlamentarilor, care continuă să-şi deconteze cheltuielile legate de cazarea în Capitală, deşi la televizor deplâng situaţia economică a populaţiei. “Decontăm doar ce este regulamentar. Dacă se prevede că cei care nu au o locuinţă în Bucureşti au dreptul la decontarea sumei de cazare, nu văd care este problema. Nu este nimic ilegal. Noi luăm 29 de milioane, dar pentru cei care stau la hotel cheltuielile sunt mai mari”, a fost explicaţia oferită de parlamentari când au fost chestionaţi pe marginea sumelor încasate de la stat. Baronul Culiţă Tărâţă deţine în proprietate şase case în judeţele Neamţ şi Braşov, şi este acţionar la mai multe firme, dar nu a renunţat la decontarea sumei primite de la Parlament pentru plata chiriei în Capitală. Liberalul Horea Dorin Uioreanu deţine trei case de locuit plus una de vacanţă şi are acţiuni la mai multe societăţi comerciale, conform propriei declaraţii de avere, dar continuă să primească bani de chirie şi de la Parlament. Pedelistul Valerian Vreme are patru case în Oneşti şi Bacău, dar cu toate acestea nu a renunţat la sumele încasate de la forul legislativ. În aceeaşi situaţie mai sunt senatorii Gyorgy Frunda, Ariton Ion, Ion Vasile, Bălan Gheorghe şi Baniaş Mircea Marius. (Cristian Andrei)
miercuri, 28 aprilie 2010
Fostul şi actualul ministru al Apărării sunt tovarăşi
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 15:50 Cristina Horvat
Fostul şi actualul ministru al Apărării sunt tovarăşi
La un tun cu plajă pe terenurile Armatei
În toamna trecută, înaintea campaniei electorale, Traian Băsescu le spunea acelora care îl acuzau de provocarea a numeroase scandaluri că ”în linişte se fură, măi fraţilor” şi că României nu-i este benefică liniştea dorită şi invocată de adversarii săi, Crin Antonescu şi Mircea Geoană.
Iată că, exact în perioada aceea, în timpul crizei guvernamentale generate de căderea guvernului Boc, vorbele preşedintelui erau infirmate de acţiunile fostului ministru al Apărării Mihai Stănişoară.
În timp ce PDL şi PSD se aflau în pragul divorţului guvernamental, în luna septembrie 2009, Mihai Stănişoară dădea un ordin de ministru prin care MApN întră în stăpânirea a 600 de hectare în comuna Corbu din judeţul Constanţa. Mihai Stănişoară definea zona respectivă ca obiectiv de siguranţă al Poligonului de Rachete Midia. Urmare a acestui ordin, MApN a îngrădit o porţiune din plaja Corbu, care ţine de Primăria Corbu, şi a împiedicat accesul proprietarilor de drept.
Imediat, MApN a turnat beton şi a construit un drum de acces. Oficialii MApN spun că investiţia face parte din programul de monitorizare a mării SCOMAR şi că va costa în jur de 4 milioane de euro.
Însă oricine îşi poate da seama că investiţia nu are nici o logică. Antena radar va fi amplasată pe plajă, unde mai trebuie alte sute de mii de euro pentru drumuri, echipamente şi alimentare cu energie electrică. Asta în timp ce sus, pe promontoriu, unde MApN este proprietar de teren, toate facilităţile există deja. Başca faptul că radarul ar câştiga în eficienţă datorită altitudinii de peste 40 de metri faţă de nivelul mării.
Ministerul Apărării a început lucrările ilegal, în luna noiembrie 2009. Primarul comunei Corbu, Marian Gălbinaşu, a intentat proces MApN şi a adresat numeroase adrese prin care înştiinţa Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării - proprietara întregului teren - că MapN construieşte în afara cadrului legal.
Nici acum, după aproape şase luni, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu a dat vreun răspuns. Iar în instanţă, MApN se prevalează de „siguranţa naţională” şi refuză să prezinte documente, ignorând în acelaşi timp toate actele care demonstrează faptul că a încălcat dreptul de proprietate. Reprezentanţii lui Moş Teacă nu vor să scoată din teşcherea titlurile de proprietate, intabulări şi cadastru. E secret de război, coană Vasilico!
În spatele acestei des invocate ”siguranţe naţionale” stă însă un tun imobiliar de proporţii, ai cărui artizani-beneficiari sunt doi miniştrii ai Apărării, Mihai Stănişoară şi Gabriel Oprea. Ambii sunt ”imobiliarişti” de succes, zecile de proprietăţi pe care le deţin şi tranzacţiile imobiliare pe care le-au făcut de-a lungul anilor fiind deja cunoscute.
Stănişoară şi Oprea s-au asociat, în luna februarie, într-o firmă care are sediul în Cipru, Black Sea Entertainment Ltd.
Afacerea se derulează în trei etape. Prima a fost deja îndeplinită de fostul ministru al Apărării Mihai Stănişoară, după cum am arătat mai sus. Urmează expropierea în beneficiu public şi anularea titlurilor de proprietate asupra terenurilor printr-o hotărâre de guvern, care va fi promulgată de Guvern, la recomandarea CSAT, prin care se defineşte perimetrul de siguranţă drept obiectiv strategic. Surse din MApN au declarat pentru cotidianul.ro că actualul ministru al Apărării, Gabriel Oprea, a trecut deja prin şedinţă de Guvern această hotărâre. Fireşte că, în stilul lipsit de transparenţă pe care pedeliştii l-au impus de când guvernează România, această hotărâre de guvern nu se regăseşte pe site-ul Guvernului. Probabil tot pentru că e vorba despre ”siguranţa naţională”.
Terenul, aflat în proprietatea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, a fost trecut cu forţa în proprietatea MApN, iar persoanele particulare care au reuşit până acum să-şi refacă dreptul de proprietate în acea zonă aşteaptă să-şi primească despăgubirile cuvenite. Vestea că MApN cumpără terenurile a agitat spiritele în rândul samsarilor de terenuri, dovadă stând numeroasele oferte ”senzaţionale” care au împânzit zona, sub formă de fluturaşi, şi Internetul.
Cei care se pricep la afaceri imobiliare avansează încă un scenariu: a treia etapă a tunului imobiliar urmează a fi înfăptuită printr-o altă hotărîre a CSAT, prin care Poligonul de Rachete Midia va fi dezafectat, iar amplasamentul, inclusiv nou instalatul perimetru de siguranţă, va fi scos din proprietatea Armatei şi vândut către Black Sea Entertainment Ltd. - firma lui Stănişoară şi Oprea - la un preţ modic.
Aceleaşi surse din MApN spun că firma celor doi favoriţi ai preşedintelui Băsescu vine cu titlul de proprietate al acestui teren într-o asociere cu o altă companie din Cipru, Empire Casino - filiala cipriotă a firmei Empire UK Ltd., deţinătoarea celui mai mare lanţ european de jocuri de noroc.
Şi uite aşa, din terenuri de antrenament, din poligoane de tragere se vor naşte obiective „culturale”. Căci pentru profesorul universitar doctor şi general Gabriel Oprea, pokerul, zarurile şi ruleta fac parte din activităţile culturale strict necesare unui om educat!
Post-scriptum: O utopie asemănătoare a pus la cale şi PSD-ul. În mandatul 2000-2004 a proiectat o staţiune de odihnă plus cazinouri, baruri şi restaurante la vărsarea unui braţ al Dunării în mare! Şi a ieşit acelaşi lucru. Puţină sare pe coada iepurelui fugit în pădure
Cotidianul.ro
Azi - 15:50 Cristina Horvat
Fostul şi actualul ministru al Apărării sunt tovarăşi
La un tun cu plajă pe terenurile Armatei
În toamna trecută, înaintea campaniei electorale, Traian Băsescu le spunea acelora care îl acuzau de provocarea a numeroase scandaluri că ”în linişte se fură, măi fraţilor” şi că României nu-i este benefică liniştea dorită şi invocată de adversarii săi, Crin Antonescu şi Mircea Geoană.
Iată că, exact în perioada aceea, în timpul crizei guvernamentale generate de căderea guvernului Boc, vorbele preşedintelui erau infirmate de acţiunile fostului ministru al Apărării Mihai Stănişoară.
În timp ce PDL şi PSD se aflau în pragul divorţului guvernamental, în luna septembrie 2009, Mihai Stănişoară dădea un ordin de ministru prin care MApN întră în stăpânirea a 600 de hectare în comuna Corbu din judeţul Constanţa. Mihai Stănişoară definea zona respectivă ca obiectiv de siguranţă al Poligonului de Rachete Midia. Urmare a acestui ordin, MApN a îngrădit o porţiune din plaja Corbu, care ţine de Primăria Corbu, şi a împiedicat accesul proprietarilor de drept.
Imediat, MApN a turnat beton şi a construit un drum de acces. Oficialii MApN spun că investiţia face parte din programul de monitorizare a mării SCOMAR şi că va costa în jur de 4 milioane de euro.
Însă oricine îşi poate da seama că investiţia nu are nici o logică. Antena radar va fi amplasată pe plajă, unde mai trebuie alte sute de mii de euro pentru drumuri, echipamente şi alimentare cu energie electrică. Asta în timp ce sus, pe promontoriu, unde MApN este proprietar de teren, toate facilităţile există deja. Başca faptul că radarul ar câştiga în eficienţă datorită altitudinii de peste 40 de metri faţă de nivelul mării.
Ministerul Apărării a început lucrările ilegal, în luna noiembrie 2009. Primarul comunei Corbu, Marian Gălbinaşu, a intentat proces MApN şi a adresat numeroase adrese prin care înştiinţa Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării - proprietara întregului teren - că MapN construieşte în afara cadrului legal.
Nici acum, după aproape şase luni, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu a dat vreun răspuns. Iar în instanţă, MApN se prevalează de „siguranţa naţională” şi refuză să prezinte documente, ignorând în acelaşi timp toate actele care demonstrează faptul că a încălcat dreptul de proprietate. Reprezentanţii lui Moş Teacă nu vor să scoată din teşcherea titlurile de proprietate, intabulări şi cadastru. E secret de război, coană Vasilico!
În spatele acestei des invocate ”siguranţe naţionale” stă însă un tun imobiliar de proporţii, ai cărui artizani-beneficiari sunt doi miniştrii ai Apărării, Mihai Stănişoară şi Gabriel Oprea. Ambii sunt ”imobiliarişti” de succes, zecile de proprietăţi pe care le deţin şi tranzacţiile imobiliare pe care le-au făcut de-a lungul anilor fiind deja cunoscute.
Stănişoară şi Oprea s-au asociat, în luna februarie, într-o firmă care are sediul în Cipru, Black Sea Entertainment Ltd.
Afacerea se derulează în trei etape. Prima a fost deja îndeplinită de fostul ministru al Apărării Mihai Stănişoară, după cum am arătat mai sus. Urmează expropierea în beneficiu public şi anularea titlurilor de proprietate asupra terenurilor printr-o hotărâre de guvern, care va fi promulgată de Guvern, la recomandarea CSAT, prin care se defineşte perimetrul de siguranţă drept obiectiv strategic. Surse din MApN au declarat pentru cotidianul.ro că actualul ministru al Apărării, Gabriel Oprea, a trecut deja prin şedinţă de Guvern această hotărâre. Fireşte că, în stilul lipsit de transparenţă pe care pedeliştii l-au impus de când guvernează România, această hotărâre de guvern nu se regăseşte pe site-ul Guvernului. Probabil tot pentru că e vorba despre ”siguranţa naţională”.
Terenul, aflat în proprietatea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, a fost trecut cu forţa în proprietatea MApN, iar persoanele particulare care au reuşit până acum să-şi refacă dreptul de proprietate în acea zonă aşteaptă să-şi primească despăgubirile cuvenite. Vestea că MApN cumpără terenurile a agitat spiritele în rândul samsarilor de terenuri, dovadă stând numeroasele oferte ”senzaţionale” care au împânzit zona, sub formă de fluturaşi, şi Internetul.
Cei care se pricep la afaceri imobiliare avansează încă un scenariu: a treia etapă a tunului imobiliar urmează a fi înfăptuită printr-o altă hotărîre a CSAT, prin care Poligonul de Rachete Midia va fi dezafectat, iar amplasamentul, inclusiv nou instalatul perimetru de siguranţă, va fi scos din proprietatea Armatei şi vândut către Black Sea Entertainment Ltd. - firma lui Stănişoară şi Oprea - la un preţ modic.
Aceleaşi surse din MApN spun că firma celor doi favoriţi ai preşedintelui Băsescu vine cu titlul de proprietate al acestui teren într-o asociere cu o altă companie din Cipru, Empire Casino - filiala cipriotă a firmei Empire UK Ltd., deţinătoarea celui mai mare lanţ european de jocuri de noroc.
Şi uite aşa, din terenuri de antrenament, din poligoane de tragere se vor naşte obiective „culturale”. Căci pentru profesorul universitar doctor şi general Gabriel Oprea, pokerul, zarurile şi ruleta fac parte din activităţile culturale strict necesare unui om educat!
Post-scriptum: O utopie asemănătoare a pus la cale şi PSD-ul. În mandatul 2000-2004 a proiectat o staţiune de odihnă plus cazinouri, baruri şi restaurante la vărsarea unui braţ al Dunării în mare! Şi a ieşit acelaşi lucru. Puţină sare pe coada iepurelui fugit în pădure
Lacuri, parcuri şi-o gaură de 7 milioane de euroi
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 28 Apr 2010 | Alexandru Cristorian
Bucureşti este codaşa capitalelor europene în ceea ce priveşte suprafaţa spaţiilor verzi raportate la numărul de locuitori. În plus, suprafaţa acestor spaţii scade de la an de an, în ciuda faptului că sumele cheltuite pentru spaţiile verzi sînt în continuă creştere. Dacă privim însă modul în care se fac aceste cheltuieli, paradoxul sume cheltuite – rezultate obţinute dispare în totalitate. Spre exemplu, numai în 2009, Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti (ALPAB) a aruncat vreo şapte milioane de euroi în zeci de contracte păguboase, toate prin voinţa şi intermediul directorului instituţiei, Radu Dan Septimiu Popa. Şi, normal, fără vreo licitaţie, că doar atribuirea directă e mama profitului din ban public.
Cheltuirea banului public ca formă de agrement
La finele lui 2009, în noiembrie, ALPAB a semnat un contract cu SC Soluţii Urbane SRL, în valoare de 5,2 milioane de lei.
În contul sumei, firma trebuia să reabiliteze două locuri de joacă în parcurile Herăstrău şi Carol. Iar firma chiar a reabilitat locurile de joacă, numai că, în locul unor mici Disneyland-uri, ce ar fi trebuit să iasă la banii ăştia, copiii ce ies la joacă în cele două parcuri au ocazia să folosească cele cîteva leagăne. Că doar de atît au ajuns banii.
Iar dacă treaba cu locurile de joacă a fost rezolvată, conducerea ALPAB a mai semnat vreo 30 de contracte, toate prin atribuire directă, prin care vreo 2,4 milioane de lei au fost cheltuiţi pentru reabilitarea spaţiilor verzi din cele două parcuri, plus Parcul Tineretului. Şi, ca nu cumva cei care se plimbă prin parcurile din Bucureşti să fie deranjaţi de vreo creangă crescută mai mult, directorul Radu Popa a decis că arborii trebuie toaletaţi, aşa că a achitat firmei Eurolex A.G. Consult SRL nu mai puţin de 1,27 milioane de lei pentru acţiune. Başca, în final n-au fost coafaţi decît vreo 170 de arbori şi nicidecum 2.500, cîţi erau prevăzuţi în acte.
Şi, pentru că avea prea mulţi bani la dispoziţie, conducerea ALPAB s-a gîndit că ar fi frumos să cheltuiască nişte sume şi pe lucrări ce nu intră în atribuţiile instituţiei şi, dacă se poate, să fie şi nişte lucrări inexistente. Aşa se face că ALPAB a plătit firmei Someco SA suma de 1,8 milioane de lei pentru reabilitarea locuinţelor sociale pentru persoanele fără domiciliu. Cu toate că ALPAB nu are treabă cu respectivele locuinţe, cu atît mai mult cu cît lucrările n-au fost executate.
Pentru ca cetăţenii ce-şi petrec timpul în parcurile din Bucureşti să ştie totuşi cît timp se plimbă, directorul ALPAB a decis că trebuie montate ceasuri în fiecare parc. Şi nu orice fel de ceasuri, ci orologii placate cu aur de 24 k, prevăzute cu geamuri de cristal, fiecare la un preţ de 339.957 de lei bucata. Ce mai, un chilipir. Iar ca treaba să fie completă, ALPAB a plătit zece astfel de ceasuri firmei Soluţii Urbane SRL, deşi pînă acum au fost recepţionate doar două.
La toate acestea se mai adaugă şi plăţile de 2,6 milioane de lei pentru lucrările inexistente de la fîntînile din zona Unirii sau peste jumătate de milion de lei plătiţi pentru reparaţiile inexistente de la Ştrandul Crîngaşi ori mai multe reparaţii ale unor terase închiriate către firme private sau mai multe contracte de reparaţii în care lucrarea a fost plătită de mai multe ori, către agenţi economici diferiţi. Aşa că, putem spune că ALPAB are o conducere extrem de eficientă. Mai ales cînd vine vorba de semnat contracte păguboase şi de spart peste 27 de milioane de lei din banii publici, totul pentru ca cetăţenii să se poată relaxa în cele cîteva spaţii verzi şi să respire aerul infect al Bucureştilor.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 28 Apr 2010 | Alexandru Cristorian
Bucureşti este codaşa capitalelor europene în ceea ce priveşte suprafaţa spaţiilor verzi raportate la numărul de locuitori. În plus, suprafaţa acestor spaţii scade de la an de an, în ciuda faptului că sumele cheltuite pentru spaţiile verzi sînt în continuă creştere. Dacă privim însă modul în care se fac aceste cheltuieli, paradoxul sume cheltuite – rezultate obţinute dispare în totalitate. Spre exemplu, numai în 2009, Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti (ALPAB) a aruncat vreo şapte milioane de euroi în zeci de contracte păguboase, toate prin voinţa şi intermediul directorului instituţiei, Radu Dan Septimiu Popa. Şi, normal, fără vreo licitaţie, că doar atribuirea directă e mama profitului din ban public.
Cheltuirea banului public ca formă de agrement
La finele lui 2009, în noiembrie, ALPAB a semnat un contract cu SC Soluţii Urbane SRL, în valoare de 5,2 milioane de lei.
În contul sumei, firma trebuia să reabiliteze două locuri de joacă în parcurile Herăstrău şi Carol. Iar firma chiar a reabilitat locurile de joacă, numai că, în locul unor mici Disneyland-uri, ce ar fi trebuit să iasă la banii ăştia, copiii ce ies la joacă în cele două parcuri au ocazia să folosească cele cîteva leagăne. Că doar de atît au ajuns banii.
Iar dacă treaba cu locurile de joacă a fost rezolvată, conducerea ALPAB a mai semnat vreo 30 de contracte, toate prin atribuire directă, prin care vreo 2,4 milioane de lei au fost cheltuiţi pentru reabilitarea spaţiilor verzi din cele două parcuri, plus Parcul Tineretului. Şi, ca nu cumva cei care se plimbă prin parcurile din Bucureşti să fie deranjaţi de vreo creangă crescută mai mult, directorul Radu Popa a decis că arborii trebuie toaletaţi, aşa că a achitat firmei Eurolex A.G. Consult SRL nu mai puţin de 1,27 milioane de lei pentru acţiune. Başca, în final n-au fost coafaţi decît vreo 170 de arbori şi nicidecum 2.500, cîţi erau prevăzuţi în acte.
Şi, pentru că avea prea mulţi bani la dispoziţie, conducerea ALPAB s-a gîndit că ar fi frumos să cheltuiască nişte sume şi pe lucrări ce nu intră în atribuţiile instituţiei şi, dacă se poate, să fie şi nişte lucrări inexistente. Aşa se face că ALPAB a plătit firmei Someco SA suma de 1,8 milioane de lei pentru reabilitarea locuinţelor sociale pentru persoanele fără domiciliu. Cu toate că ALPAB nu are treabă cu respectivele locuinţe, cu atît mai mult cu cît lucrările n-au fost executate.
Pentru ca cetăţenii ce-şi petrec timpul în parcurile din Bucureşti să ştie totuşi cît timp se plimbă, directorul ALPAB a decis că trebuie montate ceasuri în fiecare parc. Şi nu orice fel de ceasuri, ci orologii placate cu aur de 24 k, prevăzute cu geamuri de cristal, fiecare la un preţ de 339.957 de lei bucata. Ce mai, un chilipir. Iar ca treaba să fie completă, ALPAB a plătit zece astfel de ceasuri firmei Soluţii Urbane SRL, deşi pînă acum au fost recepţionate doar două.
La toate acestea se mai adaugă şi plăţile de 2,6 milioane de lei pentru lucrările inexistente de la fîntînile din zona Unirii sau peste jumătate de milion de lei plătiţi pentru reparaţiile inexistente de la Ştrandul Crîngaşi ori mai multe reparaţii ale unor terase închiriate către firme private sau mai multe contracte de reparaţii în care lucrarea a fost plătită de mai multe ori, către agenţi economici diferiţi. Aşa că, putem spune că ALPAB are o conducere extrem de eficientă. Mai ales cînd vine vorba de semnat contracte păguboase şi de spart peste 27 de milioane de lei din banii publici, totul pentru ca cetăţenii să se poată relaxa în cele cîteva spaţii verzi şi să respire aerul infect al Bucureştilor.
Au aruncat 44.850.000 €!
Romania trebuie salvata!
Libertatea.ro
28 Aprilie 2010 | Articol semnat de Sorin Golea
Zona veche a unui oraş îi arată gradul de civilizaţie. În centrul istoric al Bucureştiului s-a tocat o căruţă de bani pentru o reabilitare “la mişto”.
În 2003, în mandatul de primar general al lui Traian Băsescu, Primăria Municipiului Bucureşti (PMB) a alocat 32,4 milioane de euro pentru “Reabilitarea infrastructurii în zona istorică”. Finalizarea lucrărilor era gândită pentru anul 2009. Abia în 2006, în mandatul lui Adriean Videanu, a avut loc licitaţia. În anul 2008, suma alocată iniţial s-a suplimentat cu 9,7 milioane de euro. În fine, în noiembrie 2008, după ce Sorin Oprescu a devenit primar, Municipalitatea a anunţat că vrea altă firmă de construcţii, iar reabilitarea s-a oprit.
Apoi, PMB a plătit suma de 750.000 de euro pentru conservarea lucrărilor existente. Va urma un nou contract de consultanţă, de două milioane de euro. În total, 44.850.000 de euro alocaţi până acum de pomană centrului istoric. Ruşine, domnilor primari!
Libertatea.ro
28 Aprilie 2010 | Articol semnat de Sorin Golea
Zona veche a unui oraş îi arată gradul de civilizaţie. În centrul istoric al Bucureştiului s-a tocat o căruţă de bani pentru o reabilitare “la mişto”.
În 2003, în mandatul de primar general al lui Traian Băsescu, Primăria Municipiului Bucureşti (PMB) a alocat 32,4 milioane de euro pentru “Reabilitarea infrastructurii în zona istorică”. Finalizarea lucrărilor era gândită pentru anul 2009. Abia în 2006, în mandatul lui Adriean Videanu, a avut loc licitaţia. În anul 2008, suma alocată iniţial s-a suplimentat cu 9,7 milioane de euro. În fine, în noiembrie 2008, după ce Sorin Oprescu a devenit primar, Municipalitatea a anunţat că vrea altă firmă de construcţii, iar reabilitarea s-a oprit.
Apoi, PMB a plătit suma de 750.000 de euro pentru conservarea lucrărilor existente. Va urma un nou contract de consultanţă, de două milioane de euro. În total, 44.850.000 de euro alocaţi până acum de pomană centrului istoric. Ruşine, domnilor primari!
vineri, 23 aprilie 2010
Oprea, ministrul Apărării Intereselor Personale
Romania trebuie salvata!
Jurnalul National.ro
de Gabi Golea
23/04/2010
Gabriel Oprea, ministrul Apărării Naţionale, este unul dintre principalii aliaţi politici ai preşedintelui Băsescu şi ai PD-L. Gabriel Oprea nu a fost întotdeauna un prieten al fostului primar şi al foştilor pedişti. Trecerea sa cu arme şi bagaje în tabăra prezidenţială a ridicat destul de multe semne de întrebare şi a generat nedumeriri.
Iată ce spunea recent un fost coleg de partid al lui Gabriel Oprea, Dan Mihalache: "Gabi Oprea a fost înainte de a intra în relaţii foarte bune cu un influent grup de afaceri - şi îl cunoaştem amândoi foarte bine - un ofiţer de intendenţă. Se ocupa de conserve şi chiloţi. După ce şi-a găsit prietenii potriviţi, din patron de cârciumă de pe Trafic Greu a devenit şef de agenţie (sigur la Rezervele Statului, că era interesant), prefect, ministru al Administraţiei Publice şi Internelor.
Corelativ a luat multe stele de general fără să fi fost niciodată pe un teatru de operaţiuni, a devenit şi profesor universitar doctor, conducător de doctorat, un fel de lumină a ştiinţei militare româneşti. Despre Onţanu n-am foarte multe lucruri a comenta. Legătura lui cu armata este ca cea dintre Sulla şi prefectură (...) într-o ţară normală, cu o armată care se vrea respectată, nu poate fi general orice şmecher care a făcut o tranzacţie politică mai bună sau mai proastă".
Dar oare ce grup de afaceri "binecunoscut" să fie cel care stă în spatele apropierii atât de strânse a lui Gabriel Oprea de Traian Băsescu şi PD-L?
S-a speculat mult pe seama faptului că liantul apropierii dintre Gabriel Oprea şi PD-L ar fi fost Elena Udrea. Dincolo de orice zvonuri, Oprea şi Udrea au o relaţie apropiată construită cu ajutorul lui Dorin Cocoş, soţul ministrului Dezvoltării şi Turismului, cel care a fost partener de afaceri cu ministrul Apărării la începutul anilor 2000. Ascensiunea lui Gabriel Oprea de la plutonier de intendenţă - numărător de conserve, chiloţi, ciorapi şi bocanci la omul politic şi de afaceri prefect, ministru, profesor universitar, conducător de doctorate - a fost una fulminantă.
Intendentul care a cochetat şi cu "funcţia" de patron de cârciumă în zona Trafic Greu din Sectorul 5 al Capitalei a fost avansat de Traian Băsescu la cel mai înalt grad din Armata Română, cel de general. Talentele sale de "intelectual" menţionate într-o impresionantă carte de vizită pot fi recunoscute doar din câteva rânduri scrise în declaraţia de avere. Cârdăşia Oprea, Cocoş şi Băsescu a adus bani frumoşi celor trei. Oprea, fost profesor la Colegiul Naţional de Apărare, s-a împrietenit cu Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea, pe băncile Colegiului de Apărare Naţională.
Cei doi au devenit asociaţi în firma "Trei Cocoşi". Aceasta a cumpărat cu nici 100.000 de euro de la municipalitate, în Parcul Herăstrău, un teren cu active care azi valorează zeci de milioane de euro. Rolul lui Traian Băsescu, primar general pe atunci, a fost să blocheze cererea de retrocedare a moştenitorilor legali până la perfectarea tranzacţiei. Tunul imobiliar cu pecetea Băsescu-Cocoş-Oprea a constat în cumpărarea unui imobil şi mai apoi a terenului aferent la un preţ de zece ori mai mic decât al pieţei.
De asemenea, complicitatea generalului cu familia Udrea-Cocoş a făcut ca această gaşcă să pună mâna pe suprafeţe uriaşe de teren în jurul Capitalei. Oprea este şi cel care l-a decapitat, cu sprijinul unor grei din SRI de la şefia Ilfov pe baronul pesedist Constantin Bebe Ivanovici.
VENITURI DIN ÎNCHIRIERI
Gabriel Oprea nu are în acest moment nici o afacere concretă, însă are venituri substanţiale, de peste 200.000 de euro anual, din închirierea celor 11 apartamente, case sau spaţii comerciale pe care le deţine. La asemenea venit, la care se mai adaugă salariul de deputat, cel de profesor univesitar şi de conducător de doctorat, dar şi pensia militară, conturile din bancă ale lui Oprea arată pe măsură.
Ministrul Apărării are 408.000 de euro şi 90.000 de lei puşi la păstrare în bancă.
Totuşi, numele lui Gabriel Oprea este legat de cel puţin nouă societăţi comerciale în care a fost trecut asociat sau administrator. Gabriel Oprea s-a apucat de afaceri încă din 1991, când s-a asociat cu alte 13 persoane cu care a înfiinţat firma Riceti SRL, care se ocupa de comerţ "cu amănuntul". În 2001, societatea a fost dizolvată. Tot în 1991, Oprea a devenit asociat în firma Nicola's Impex SRL, alături de alte şase persoane, însă şi această firmă a intrat în dizolvare tot în 2001, an în care începe ascensiunea sa politică prin numirea ca preşedinte pentru Rezervele Statului în guvernul Năstase.
Potrivit CV-ului, în perioada 1990-2000, Gabriel Oprea a fost ofiţer de justiţie militară. În toată această perioadă, Oprea s-a implicat şi în afaceri, având în vedere că legea societăţilor comerciale nu prevedea nici un fel de restricţii. Iar legea incompatibilităţilor nu exista. În 1992, actualul ministru a înfiinţat două firme cu denumiri asemănătoare: Gageda Impex SRL şi Gage Impex SRL, ambele implicate în activităţi de comerţ.
Jurnalul National.ro
de Gabi Golea
23/04/2010
Gabriel Oprea, ministrul Apărării Naţionale, este unul dintre principalii aliaţi politici ai preşedintelui Băsescu şi ai PD-L. Gabriel Oprea nu a fost întotdeauna un prieten al fostului primar şi al foştilor pedişti. Trecerea sa cu arme şi bagaje în tabăra prezidenţială a ridicat destul de multe semne de întrebare şi a generat nedumeriri.
Iată ce spunea recent un fost coleg de partid al lui Gabriel Oprea, Dan Mihalache: "Gabi Oprea a fost înainte de a intra în relaţii foarte bune cu un influent grup de afaceri - şi îl cunoaştem amândoi foarte bine - un ofiţer de intendenţă. Se ocupa de conserve şi chiloţi. După ce şi-a găsit prietenii potriviţi, din patron de cârciumă de pe Trafic Greu a devenit şef de agenţie (sigur la Rezervele Statului, că era interesant), prefect, ministru al Administraţiei Publice şi Internelor.
Corelativ a luat multe stele de general fără să fi fost niciodată pe un teatru de operaţiuni, a devenit şi profesor universitar doctor, conducător de doctorat, un fel de lumină a ştiinţei militare româneşti. Despre Onţanu n-am foarte multe lucruri a comenta. Legătura lui cu armata este ca cea dintre Sulla şi prefectură (...) într-o ţară normală, cu o armată care se vrea respectată, nu poate fi general orice şmecher care a făcut o tranzacţie politică mai bună sau mai proastă".
Dar oare ce grup de afaceri "binecunoscut" să fie cel care stă în spatele apropierii atât de strânse a lui Gabriel Oprea de Traian Băsescu şi PD-L?
S-a speculat mult pe seama faptului că liantul apropierii dintre Gabriel Oprea şi PD-L ar fi fost Elena Udrea. Dincolo de orice zvonuri, Oprea şi Udrea au o relaţie apropiată construită cu ajutorul lui Dorin Cocoş, soţul ministrului Dezvoltării şi Turismului, cel care a fost partener de afaceri cu ministrul Apărării la începutul anilor 2000. Ascensiunea lui Gabriel Oprea de la plutonier de intendenţă - numărător de conserve, chiloţi, ciorapi şi bocanci la omul politic şi de afaceri prefect, ministru, profesor universitar, conducător de doctorate - a fost una fulminantă.
Intendentul care a cochetat şi cu "funcţia" de patron de cârciumă în zona Trafic Greu din Sectorul 5 al Capitalei a fost avansat de Traian Băsescu la cel mai înalt grad din Armata Română, cel de general. Talentele sale de "intelectual" menţionate într-o impresionantă carte de vizită pot fi recunoscute doar din câteva rânduri scrise în declaraţia de avere. Cârdăşia Oprea, Cocoş şi Băsescu a adus bani frumoşi celor trei. Oprea, fost profesor la Colegiul Naţional de Apărare, s-a împrietenit cu Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea, pe băncile Colegiului de Apărare Naţională.
Cei doi au devenit asociaţi în firma "Trei Cocoşi". Aceasta a cumpărat cu nici 100.000 de euro de la municipalitate, în Parcul Herăstrău, un teren cu active care azi valorează zeci de milioane de euro. Rolul lui Traian Băsescu, primar general pe atunci, a fost să blocheze cererea de retrocedare a moştenitorilor legali până la perfectarea tranzacţiei. Tunul imobiliar cu pecetea Băsescu-Cocoş-Oprea a constat în cumpărarea unui imobil şi mai apoi a terenului aferent la un preţ de zece ori mai mic decât al pieţei.
De asemenea, complicitatea generalului cu familia Udrea-Cocoş a făcut ca această gaşcă să pună mâna pe suprafeţe uriaşe de teren în jurul Capitalei. Oprea este şi cel care l-a decapitat, cu sprijinul unor grei din SRI de la şefia Ilfov pe baronul pesedist Constantin Bebe Ivanovici.
VENITURI DIN ÎNCHIRIERI
Gabriel Oprea nu are în acest moment nici o afacere concretă, însă are venituri substanţiale, de peste 200.000 de euro anual, din închirierea celor 11 apartamente, case sau spaţii comerciale pe care le deţine. La asemenea venit, la care se mai adaugă salariul de deputat, cel de profesor univesitar şi de conducător de doctorat, dar şi pensia militară, conturile din bancă ale lui Oprea arată pe măsură.
Ministrul Apărării are 408.000 de euro şi 90.000 de lei puşi la păstrare în bancă.
Totuşi, numele lui Gabriel Oprea este legat de cel puţin nouă societăţi comerciale în care a fost trecut asociat sau administrator. Gabriel Oprea s-a apucat de afaceri încă din 1991, când s-a asociat cu alte 13 persoane cu care a înfiinţat firma Riceti SRL, care se ocupa de comerţ "cu amănuntul". În 2001, societatea a fost dizolvată. Tot în 1991, Oprea a devenit asociat în firma Nicola's Impex SRL, alături de alte şase persoane, însă şi această firmă a intrat în dizolvare tot în 2001, an în care începe ascensiunea sa politică prin numirea ca preşedinte pentru Rezervele Statului în guvernul Năstase.
Potrivit CV-ului, în perioada 1990-2000, Gabriel Oprea a fost ofiţer de justiţie militară. În toată această perioadă, Oprea s-a implicat şi în afaceri, având în vedere că legea societăţilor comerciale nu prevedea nici un fel de restricţii. Iar legea incompatibilităţilor nu exista. În 1992, actualul ministru a înfiinţat două firme cu denumiri asemănătoare: Gageda Impex SRL şi Gage Impex SRL, ambele implicate în activităţi de comerţ.
Directorul Petromin: „S-a deturnat o grămadă de bani”
Romania trebuie salvata!
EVZ.ro
Autor: Feri Predescu
Vineri, 23 Aprilie 2010
Florin Chiforeanu, numit în funcţie de o lună, îi acuză pe foştii şefi ai companiei că au îngropat societatea în datorii. Situaţia Petromin va fi discutată azi, în adunarea generală a acţionarilor.
Sursa: Feri PredescuPetromin, ultima societate de navigaţie care mai aparţine statului român şi care, în urmă cu 20 ani, era mândria flotei româneşti, cu aproape 100 nave petrolier şi vrachiere, este astăzi înglodată în datorii de aproape 40 de milioane de lei, are toate activele puse sub sechestru şi se află în procedură de executare silită.
Actualul director, Florin Chiforeanu, spune că a descoperit numai nereguli lăsate de fosta conducere. Astăzi este programată o şedinţă a adunării generale a acţionarilor, la care vor par ticipa şi reprezentanţi ai Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). În plus, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a demarat o anchetă în cazul Petromin.
„Ce să se cumpere, datorii?”
Activele Petromin înseamnă, de fapt, sediul administrativ din incinta Portului Constanţa, un remorcher fluvial, 140 de locuri de cazare, pe un teren de 5.000 de metri pătraţi în staţiunea Saturn cu câteva spaţii comerciale în zona Stadionului Farul Constanţa şi două nave vachier, din care doar una în stare fun cţională.
„Nu s-a plătit nimic, s-au deturnat o mulţime de bani, iar fosta conducere a dat dovadă, deliberat, de un management prost. Nu sunt cuvinte care să explice această golăneală, mai ales în ultimii doi ani, nu a fost nicio secundă de legalitate”, susţine Florentin Chiforeanu, numit în urmă cu o lună în funcţia de director al Petromin.
De-a lungul timpului, AVAS, care deţine peste 70% din acţiunile Petromin, a încercat în mai multe rânduri să privatizeze compania.
„Ce să mai privatizeze la ea şi ce să se cumpere, datorii? Am dat peste o mulţime de nereguli despre care nici măcar AVAS nu avea cunoştinţă. Am ajuns o societate paria, în care s-a prădat tot şi care, în mod deliberat, nu şi-a plătit datoriile şi dările la stat”, afirmă Chiforeanu.
Deşi a fost numit în funcţie acum o lună, înregistrarea lui Florin Chiforeanu ca director a fost respinsă de Registrul Comerţului, iar singurul director înregistrat este Mihai Andrei, care a fost înlocuit anul trecut de Andrei Caraiani, acesta având încă drept de semnătură. „E o bulibăşeală totală pe care încercăm să o lămurim în şedinţa AGA, când va veni şi conducerea AVAS”, mai spune noul director.
Anchetă DNA
Luna aceasta, situaţia companiei Petromin a intrat în vizorul DNA. „Sunt iniţiate acum nişte acţiuni împotriva foştilor directori, se fac expertize, audituri. Când le-am comunicat celor de la AVAS, au rămas cu gura căscată: unde s-a mai pomenit ca actele constitutive să fie înregistrate fără ştirea lor?”, afirmă Florin Chiforeanu.
Potrivit unor surse apropiate anchetei, ar fi vorba despre acuzaţii de abuz în serviciu şi fraude de milioane de euro. Miza ar fi cele două nave vrachier, „Carmen Sylva” şi „Ileana”, care aparţin unor societăţi de unică navă, unde Petromin deţine toate acţiunile. Dar din cauză că sunt înregistrate la Registrul Comerţului din Malta, ANAF nu le poate pune sub sechestru şi nici nu se ştie cine poate lua decizia de a le scoate la vânzare.
REACŢII
„O epavă, asta a ajuns Petromin”
Acţionarii care deţin restul de 30% din Petromin cred că nici privatizarea nu mai poate rezolva situaţia companiei. „Cine să mai cumpere Petrominul în afară de cei care pot cumpăra bunurile puse sub sechestru. Acţionarul minoritar e perdant de mult pentru că acţionarul majoritar a gestionat incorect compania, în funcţie de interesele politice”, consideră Ion Tiţa Călin, unul dintre acţionarii minoritari. Şi mai păgubiţi sunt marinarii români.
„O epavă, asta a ajuns Petromin. Am ajuns să cerşim de muncă până şi în ţările care nu au ieşire la mare, dar au vapoare”, spune un marinar. „Petromin e, la ora actuală, doar un nume bazat pe scandalul cu acelaşi nume şi acea «afacere » Flota, care într-adevăr a fost regizată pe hârtie”, consideră liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, Adrian Mihălciou.
FOSTA CONDUCERE
Cheltuielile de reparaţii, nejustificat de mari
La rândul său, fostul director Andrei Caraiani, spune că privatizarea Petromin este singura soluţie. „Prin vânzare încasează şi statul ceva, prin executare nu se mai obţine nimic, banii se duc toţi pe datorii”, afirmă Caraiani, care încă se consideră directorul companiei, având de altfel şi drept de semnătură.
Caraiani spune că s-a întors la Petromin anul trecut, la rugămintea fostului preşedinte al AVAS Mircea Ursache.
„Am mai fost director în anii ’90 şi la plecarea mea, în 1997, am lăsat compania cu aproape 100 de nave. După schimbarea lui Mircea Ursache, am făcut trei-patru intervenţii la AVAS pentru instituire de administrare speciala la Petromin. În acest fel nu mai creşteau datoriile, dar nu am primit niciun răspuns”, afirmă Caraiani.
Fostul director spune că, după ce a preluat funcţia, DNA i-a cerut contractul de reparaţii al navei „Carmen Sylva” cu firma austriacă Voest Alpine. „Cheltuielile de reparaţii au fost nejustificate, suma e exagerată, şi din împrumutul de 11,5 milioane euro s-au plătit doar 500.000 de euro. Finanţatorul poate oricând să-şi execute garanţiile în valoare de 11 milioane de euro în defavoarea Voest Alpine, un contractor serios care a închiriat nava pe 4 ani”, mai spune Caraiani.
Referitor la şedinţa de astăzi, Caraiani ameninţă că se va retrage dacă AGA va lua vreo măsură împotriva sa: „Să vedem atunci cine va mai semna actele pentru că eu sunt înregistrat la Registrul Comerţului din Malta ca director pe cele două societăţi de navă (care deţin navele „Ileana” şi „Carmen Sylva” - n.r.)”.
EVZ.ro
Autor: Feri Predescu
Vineri, 23 Aprilie 2010
Florin Chiforeanu, numit în funcţie de o lună, îi acuză pe foştii şefi ai companiei că au îngropat societatea în datorii. Situaţia Petromin va fi discutată azi, în adunarea generală a acţionarilor.
Sursa: Feri PredescuPetromin, ultima societate de navigaţie care mai aparţine statului român şi care, în urmă cu 20 ani, era mândria flotei româneşti, cu aproape 100 nave petrolier şi vrachiere, este astăzi înglodată în datorii de aproape 40 de milioane de lei, are toate activele puse sub sechestru şi se află în procedură de executare silită.
Actualul director, Florin Chiforeanu, spune că a descoperit numai nereguli lăsate de fosta conducere. Astăzi este programată o şedinţă a adunării generale a acţionarilor, la care vor par ticipa şi reprezentanţi ai Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). În plus, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a demarat o anchetă în cazul Petromin.
„Ce să se cumpere, datorii?”
Activele Petromin înseamnă, de fapt, sediul administrativ din incinta Portului Constanţa, un remorcher fluvial, 140 de locuri de cazare, pe un teren de 5.000 de metri pătraţi în staţiunea Saturn cu câteva spaţii comerciale în zona Stadionului Farul Constanţa şi două nave vachier, din care doar una în stare fun cţională.
„Nu s-a plătit nimic, s-au deturnat o mulţime de bani, iar fosta conducere a dat dovadă, deliberat, de un management prost. Nu sunt cuvinte care să explice această golăneală, mai ales în ultimii doi ani, nu a fost nicio secundă de legalitate”, susţine Florentin Chiforeanu, numit în urmă cu o lună în funcţia de director al Petromin.
De-a lungul timpului, AVAS, care deţine peste 70% din acţiunile Petromin, a încercat în mai multe rânduri să privatizeze compania.
„Ce să mai privatizeze la ea şi ce să se cumpere, datorii? Am dat peste o mulţime de nereguli despre care nici măcar AVAS nu avea cunoştinţă. Am ajuns o societate paria, în care s-a prădat tot şi care, în mod deliberat, nu şi-a plătit datoriile şi dările la stat”, afirmă Chiforeanu.
Deşi a fost numit în funcţie acum o lună, înregistrarea lui Florin Chiforeanu ca director a fost respinsă de Registrul Comerţului, iar singurul director înregistrat este Mihai Andrei, care a fost înlocuit anul trecut de Andrei Caraiani, acesta având încă drept de semnătură. „E o bulibăşeală totală pe care încercăm să o lămurim în şedinţa AGA, când va veni şi conducerea AVAS”, mai spune noul director.
Anchetă DNA
Luna aceasta, situaţia companiei Petromin a intrat în vizorul DNA. „Sunt iniţiate acum nişte acţiuni împotriva foştilor directori, se fac expertize, audituri. Când le-am comunicat celor de la AVAS, au rămas cu gura căscată: unde s-a mai pomenit ca actele constitutive să fie înregistrate fără ştirea lor?”, afirmă Florin Chiforeanu.
Potrivit unor surse apropiate anchetei, ar fi vorba despre acuzaţii de abuz în serviciu şi fraude de milioane de euro. Miza ar fi cele două nave vrachier, „Carmen Sylva” şi „Ileana”, care aparţin unor societăţi de unică navă, unde Petromin deţine toate acţiunile. Dar din cauză că sunt înregistrate la Registrul Comerţului din Malta, ANAF nu le poate pune sub sechestru şi nici nu se ştie cine poate lua decizia de a le scoate la vânzare.
REACŢII
„O epavă, asta a ajuns Petromin”
Acţionarii care deţin restul de 30% din Petromin cred că nici privatizarea nu mai poate rezolva situaţia companiei. „Cine să mai cumpere Petrominul în afară de cei care pot cumpăra bunurile puse sub sechestru. Acţionarul minoritar e perdant de mult pentru că acţionarul majoritar a gestionat incorect compania, în funcţie de interesele politice”, consideră Ion Tiţa Călin, unul dintre acţionarii minoritari. Şi mai păgubiţi sunt marinarii români.
„O epavă, asta a ajuns Petromin. Am ajuns să cerşim de muncă până şi în ţările care nu au ieşire la mare, dar au vapoare”, spune un marinar. „Petromin e, la ora actuală, doar un nume bazat pe scandalul cu acelaşi nume şi acea «afacere » Flota, care într-adevăr a fost regizată pe hârtie”, consideră liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, Adrian Mihălciou.
FOSTA CONDUCERE
Cheltuielile de reparaţii, nejustificat de mari
La rândul său, fostul director Andrei Caraiani, spune că privatizarea Petromin este singura soluţie. „Prin vânzare încasează şi statul ceva, prin executare nu se mai obţine nimic, banii se duc toţi pe datorii”, afirmă Caraiani, care încă se consideră directorul companiei, având de altfel şi drept de semnătură.
Caraiani spune că s-a întors la Petromin anul trecut, la rugămintea fostului preşedinte al AVAS Mircea Ursache.
„Am mai fost director în anii ’90 şi la plecarea mea, în 1997, am lăsat compania cu aproape 100 de nave. După schimbarea lui Mircea Ursache, am făcut trei-patru intervenţii la AVAS pentru instituire de administrare speciala la Petromin. În acest fel nu mai creşteau datoriile, dar nu am primit niciun răspuns”, afirmă Caraiani.
Fostul director spune că, după ce a preluat funcţia, DNA i-a cerut contractul de reparaţii al navei „Carmen Sylva” cu firma austriacă Voest Alpine. „Cheltuielile de reparaţii au fost nejustificate, suma e exagerată, şi din împrumutul de 11,5 milioane euro s-au plătit doar 500.000 de euro. Finanţatorul poate oricând să-şi execute garanţiile în valoare de 11 milioane de euro în defavoarea Voest Alpine, un contractor serios care a închiriat nava pe 4 ani”, mai spune Caraiani.
Referitor la şedinţa de astăzi, Caraiani ameninţă că se va retrage dacă AGA va lua vreo măsură împotriva sa: „Să vedem atunci cine va mai semna actele pentru că eu sunt înregistrat la Registrul Comerţului din Malta ca director pe cele două societăţi de navă (care deţin navele „Ileana” şi „Carmen Sylva” - n.r.)”.
joi, 22 aprilie 2010
Ciuhandu, încă o manevră la licitaţia străzilor
Romania trebuie salvata!
EVZ.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Dan Bucura
Normele de deviz în construcţii, unice pe ţară, au fost modificate pentru a se favoriza o anumită firmă de asfaltatori.
În următorii 4 ani, șoselele din Timișoara ar putea să coste primăria mult mai mult decât s-a dat de înțelesSursa: ARHIVA EVZ
Licitaţiile trucate, organizate anume pentru a favoriza anumite firme, se ţin lanţ la Timişoara. Ultima dintre ele, cu o valoare de peste 15 milioane de euro, s-a organizat la finele lui 2009 şi a iscat un scandal monstru.
În premieră pentru România, firma Strabag SRL a modificat normele de deviz pentru lucrări, stabilite prin lege ca fiind unice pe ţară, şi a câştigat licitaţia deşi practică preţuri de 4-5 ori mai mari faţă de concurenţă.
Manevra a fost pusă în practică exact cu ajutorul funcţionarilor de la primărie, care au făcut parte din comisia de evaluare.
Ingineria perfectă: mulţi văd, puţini pricep
Contractul pentru întreţinerea străzilor din municipiul Timişoara a iscat la finele anului trecut o luptă strânsă între constructori. Oraşul a fost împărţit de primărie în 4 zone, pentru fiecare dintre acestea fiind alocate aproape 4 milioane de euro, bani disponibili pentru repararea şi întreţinerea străzilor în următorii 4 ani.
Procedura de atribuire care s-a ales, licitaţia deschisă, a scos la iveală ceva incredibil.
În vreme ce toate firmele participante au venit cu preţuri relativ egale, una dintre ele a rupt gura târgului. Atât pe zona Sud-Est cât şi pe Nord-Vest, compania Strabag SRL şi-a omorât concurenţa, venind cu un preţ ridicol de mic.
Aparent, se putea spune că Primăria Timişoana a tras lozul câştigător, găsind pe cineva care săi întreţină drumurile pe bani atât de puţini. În realitate, aşa cum un raport extrajudiciar-bombă avea să demonstreze ulterior, în spatele acestui plocon se ascunde o manevră unică în România.
Expertiza extrajudiciară a scos la iveală trucul
Ceea ce au făcut reprezentanţii companiei Strabag, cu voie de la primărie, a fost catalogat ulterior, de către un expert din cadrul Tribunalului Timiş, drept un abuz fără precedent. Explicaţia poate suna un pic bizar pentru un neiniţiat.
„Firma câştigătoare a putut obţine preţul cel mai mic prin modificarea normelor de deviz, conform normativelor în vigoare.”
Traducerea ei în limbaj obişnuit sună cam aşa. În România există o lege care stabileşte exact timpii de lucru în domeniul construcţiilor. O groapă de un metru cub, de exemplu, trebuie săpată în 15 minute. La fel, să spunem, turnarea plăcii de asfalt pe fiecare metru pătrat de drum. Firma Strabag a modificat exact aceşti parametri şi, deşi preţurile sale la produse şi la mâna de lucru sunt mult mai mari decât ale concurenţilor, calculele i-au dat preţul cel mai mic.
La orice licitaţie la drumuri, firmele se bat cu preţurile proprii, cu mâna de lucru sau cu orice alte criterii legate de preţul pe care îl au. Normele despre care vorbim sunt însă o constantă, aplicabilă pentru toţi competitorii, ce nu poate fi schimbată. Ea are caracter de lege, la fel ca normele privind protecţia muncii. Este ca şi cum ai spune că în locul căştilor de protecţie se poate intra în şantier protejat de un coif de hârtie.
Expertul extrajudiciar care a analizat, la solicitarea unei instanţe, adjudecarea licitaţiei pe drumuri, arată că de fapt costurile câştigătorului sunt mult mai mari.
Betonul asfaltic, de exemplu, ce va fi turnat de câştigător are un preţ unitar de 191,72 lei pe unitate, în vreme ce firma clasată pe locul 2 punea un produs identic pentru 138,77 lei pe unitate. La fel şi bordura, care costă la Strabag 22,38 lei pe unitate şi 18 lei la ceilalţi.
În realitate: plăţi mai mari şi lucrări proaste
În fine, concluziile expertizei extrajudiciare despre care vorbim sunt devastatoare.
„Diferenţa care s-a obţinut prin modificarea nejustificată şi ilegală a normelor de deviz a condus la o diferenţă enormă de preţ. Scăderile realizate abuziv au dus la o înjumătăţire a preţului final al ofertei, realizând un imens avantaj pentru câştigător”.
Expertiza stabileşte şi vinovatul: „Consider că vina aparţine Comisiei de selecţie, care nu a solicitat experţilor să facă toate verificările tehnice la ofertele depuse spre evaluare”.
Acelaşi document vorbeşte în premieră despre un fenomen aproape generalizat în România. Se spune că este de aşteptat ca primăria să facă pe parcurs acte adiţionale de valoare, mai exact se aşteaptă ca primăria să aprobe cheltuieli suplimentare pentru compania Strabag SRL, care la adaosurile mari practicate de aceasta vor lăsa o gaură uriaşă în bugetul local. Sau se va merge pe preţul licitat, ceea ce va fi un dezastru pentru calitatea drumurilor respective.
Expertul estimează că păstrarea indicatorilor de la li citaţie va însemna un dezastru pentru starea drumurilor din oraş.
REPLICA
Primarul vrea să-l bage pe expertul instanţei în puşcărie
Edilul Gheorghe Ciuhandu vede altfel lucrurile în ceea ce priveşte licitaţia la drumuri. Acesta susţine că oamenii săi sunt cei care au lucrat curat, în vreme ce expertiza extrajudiciară a fost tendenţioasă.
„Am făcut plângere penală împotriva domnului expert. Acesta, într-o cauză similară, s-a pronunţat exact pe dos. Adică a susţinut că normele respective nu sunt literă de lege. De altfel, din acest motiv am şi acceptat modificarea lor în cazul de care mă întrebaţi. Ca să nu mai pierdem în instanţă. Nu spun mai multe, dar expertul respectiv are o problemă”, a explicat Ciuhandu.
Bizar este însă faptul că şi primăria a dat în urmă cu un an un răspuns care se bate cap în cap cu ceea ce s-a petrecut la licitaţia pentru drumuri. Atunci, o firmă a fost descalificată exact pentru că a încercat să modifice normativele respective.
Interesant este şi punctul de vedere al firmei câştigătoare. Reprezentantul acesteia susţine că firma sa deţine utilaje de ultimă generaţie, cu consumuri reduse, motiv pentru care lucrează după norme proprii. Despre cele care încă au caracter de lege în România şi care datează din 1980, Marius Ungureanu susţine că „nu mai reflectă realitatea tehnologică din zilele noastre şi nu mai pot fi folosite ca acum aproape 30 de ani”.
EVZ.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Dan Bucura
Normele de deviz în construcţii, unice pe ţară, au fost modificate pentru a se favoriza o anumită firmă de asfaltatori.
În următorii 4 ani, șoselele din Timișoara ar putea să coste primăria mult mai mult decât s-a dat de înțelesSursa: ARHIVA EVZ
Licitaţiile trucate, organizate anume pentru a favoriza anumite firme, se ţin lanţ la Timişoara. Ultima dintre ele, cu o valoare de peste 15 milioane de euro, s-a organizat la finele lui 2009 şi a iscat un scandal monstru.
În premieră pentru România, firma Strabag SRL a modificat normele de deviz pentru lucrări, stabilite prin lege ca fiind unice pe ţară, şi a câştigat licitaţia deşi practică preţuri de 4-5 ori mai mari faţă de concurenţă.
Manevra a fost pusă în practică exact cu ajutorul funcţionarilor de la primărie, care au făcut parte din comisia de evaluare.
Ingineria perfectă: mulţi văd, puţini pricep
Contractul pentru întreţinerea străzilor din municipiul Timişoara a iscat la finele anului trecut o luptă strânsă între constructori. Oraşul a fost împărţit de primărie în 4 zone, pentru fiecare dintre acestea fiind alocate aproape 4 milioane de euro, bani disponibili pentru repararea şi întreţinerea străzilor în următorii 4 ani.
Procedura de atribuire care s-a ales, licitaţia deschisă, a scos la iveală ceva incredibil.
În vreme ce toate firmele participante au venit cu preţuri relativ egale, una dintre ele a rupt gura târgului. Atât pe zona Sud-Est cât şi pe Nord-Vest, compania Strabag SRL şi-a omorât concurenţa, venind cu un preţ ridicol de mic.
Aparent, se putea spune că Primăria Timişoana a tras lozul câştigător, găsind pe cineva care săi întreţină drumurile pe bani atât de puţini. În realitate, aşa cum un raport extrajudiciar-bombă avea să demonstreze ulterior, în spatele acestui plocon se ascunde o manevră unică în România.
Expertiza extrajudiciară a scos la iveală trucul
Ceea ce au făcut reprezentanţii companiei Strabag, cu voie de la primărie, a fost catalogat ulterior, de către un expert din cadrul Tribunalului Timiş, drept un abuz fără precedent. Explicaţia poate suna un pic bizar pentru un neiniţiat.
„Firma câştigătoare a putut obţine preţul cel mai mic prin modificarea normelor de deviz, conform normativelor în vigoare.”
Traducerea ei în limbaj obişnuit sună cam aşa. În România există o lege care stabileşte exact timpii de lucru în domeniul construcţiilor. O groapă de un metru cub, de exemplu, trebuie săpată în 15 minute. La fel, să spunem, turnarea plăcii de asfalt pe fiecare metru pătrat de drum. Firma Strabag a modificat exact aceşti parametri şi, deşi preţurile sale la produse şi la mâna de lucru sunt mult mai mari decât ale concurenţilor, calculele i-au dat preţul cel mai mic.
La orice licitaţie la drumuri, firmele se bat cu preţurile proprii, cu mâna de lucru sau cu orice alte criterii legate de preţul pe care îl au. Normele despre care vorbim sunt însă o constantă, aplicabilă pentru toţi competitorii, ce nu poate fi schimbată. Ea are caracter de lege, la fel ca normele privind protecţia muncii. Este ca şi cum ai spune că în locul căştilor de protecţie se poate intra în şantier protejat de un coif de hârtie.
Expertul extrajudiciar care a analizat, la solicitarea unei instanţe, adjudecarea licitaţiei pe drumuri, arată că de fapt costurile câştigătorului sunt mult mai mari.
Betonul asfaltic, de exemplu, ce va fi turnat de câştigător are un preţ unitar de 191,72 lei pe unitate, în vreme ce firma clasată pe locul 2 punea un produs identic pentru 138,77 lei pe unitate. La fel şi bordura, care costă la Strabag 22,38 lei pe unitate şi 18 lei la ceilalţi.
În realitate: plăţi mai mari şi lucrări proaste
În fine, concluziile expertizei extrajudiciare despre care vorbim sunt devastatoare.
„Diferenţa care s-a obţinut prin modificarea nejustificată şi ilegală a normelor de deviz a condus la o diferenţă enormă de preţ. Scăderile realizate abuziv au dus la o înjumătăţire a preţului final al ofertei, realizând un imens avantaj pentru câştigător”.
Expertiza stabileşte şi vinovatul: „Consider că vina aparţine Comisiei de selecţie, care nu a solicitat experţilor să facă toate verificările tehnice la ofertele depuse spre evaluare”.
Acelaşi document vorbeşte în premieră despre un fenomen aproape generalizat în România. Se spune că este de aşteptat ca primăria să facă pe parcurs acte adiţionale de valoare, mai exact se aşteaptă ca primăria să aprobe cheltuieli suplimentare pentru compania Strabag SRL, care la adaosurile mari practicate de aceasta vor lăsa o gaură uriaşă în bugetul local. Sau se va merge pe preţul licitat, ceea ce va fi un dezastru pentru calitatea drumurilor respective.
Expertul estimează că păstrarea indicatorilor de la li citaţie va însemna un dezastru pentru starea drumurilor din oraş.
REPLICA
Primarul vrea să-l bage pe expertul instanţei în puşcărie
Edilul Gheorghe Ciuhandu vede altfel lucrurile în ceea ce priveşte licitaţia la drumuri. Acesta susţine că oamenii săi sunt cei care au lucrat curat, în vreme ce expertiza extrajudiciară a fost tendenţioasă.
„Am făcut plângere penală împotriva domnului expert. Acesta, într-o cauză similară, s-a pronunţat exact pe dos. Adică a susţinut că normele respective nu sunt literă de lege. De altfel, din acest motiv am şi acceptat modificarea lor în cazul de care mă întrebaţi. Ca să nu mai pierdem în instanţă. Nu spun mai multe, dar expertul respectiv are o problemă”, a explicat Ciuhandu.
Bizar este însă faptul că şi primăria a dat în urmă cu un an un răspuns care se bate cap în cap cu ceea ce s-a petrecut la licitaţia pentru drumuri. Atunci, o firmă a fost descalificată exact pentru că a încercat să modifice normativele respective.
Interesant este şi punctul de vedere al firmei câştigătoare. Reprezentantul acesteia susţine că firma sa deţine utilaje de ultimă generaţie, cu consumuri reduse, motiv pentru care lucrează după norme proprii. Despre cele care încă au caracter de lege în România şi care datează din 1980, Marius Ungureanu susţine că „nu mai reflectă realitatea tehnologică din zilele noastre şi nu mai pot fi folosite ca acum aproape 30 de ani”.
SRI a aruncat 2,5 milioane de dolari pe un robot medical
Romania trebuie salvata!
Evenimentul zilei.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Mirela Corlățan
Spitalul SRI a achiziţionat, cu 2,5 milioane de dolari, un robot medical cu care nu s-a executat până în prezent nicio operaţie deoarece nu există finanţare pentru consumabile.
Roboţii medicali din România au fost achiziţionaţi cu bani grei şi sunt folosiţi prea puţin sau chiar delocSursa: REUTERS
Bine ascuns de privirile oricărui curios, în pădurea Baloteşti, Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu”, aparţinând Serviciului Român de Informaţii, deţine de şase ani un robot medical, despre care nu ştiu nici măcar chirurgii din Bucureşti. Acesta „se umple de praf” deoarece nu se găseşte finanţarea necesară pentru a plăti consumabilele care sunt necesare pentru operaţii.
Neatins de chirurgi
Robotul a fost achiziţionat încă din 2004, când instituţia era condusă de Radu Timofte. Directorul de atunci, care a decedat în urmă cu o jumătate de an, nu a fost deloc zgârcit când a fost vorba de Spitalul de la Baloteşti.
În 2004, în tot sistemul medical din România nu exista decât un singur robot, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu care nu s-a operat deloc până în 2007, însă Radu Timofte a considerat că merită ca SRI să investească în aparatura medicală de performanţă.
Ca urmare, în urma unei licitaţii, potrivit Biroului de Presă al SRI, serviciul a achiziţionat un robot de 2,432 milioane de euro de la firma S&T System Integration&Technology Distribution AG, cu sediul la Viena.
Plasat în spitalul din pădure, robotul furnizat de firma austriacă a avut până la urmă o soartă chiar mai tristă decât cel de la Floreasca. Până acum, niciun chirurg nu l-a atins, SRI invocând motive legislative.
„Robotul este funcţional, însă din cauza impedimentelor legislative intervenite în asigurarea finanţării, nu au fost efectuate operaţii cu acesta”, a răspuns întrebărilor EVZ Biroul de Presă al SRI, fără a preciza despre ce impedimente este vorba.
În pofida insistenţelor, chirurgul Iuliu Costan, directorul spitalului, cea mai abilitată persoană pentru a vorbi despre acest robot, a refuzat orice dialog. Potrivit unui oficial din Ministerul Sănătăţii, achiziţia a fost însă făcută independent de minister.
DOTĂRI INUTILE. Spitalul SRI are un robot nou-nouț. Din 2004
Firmă abonată la bani publici
SRI susţine însă că aşteaptă bani pentru a putea achiziţiona consumabilele necesare pentru operaţii: „Au fost întreprinse demersurile oficiale, pe lângă instituţiile abilitate, pentru obţinerea finanţării necesare”.
Pentru ceilalţi roboţi din România, achiziţionaţi de Ministerul Sănătăţii prin firma Sof Medica, consumabilele pentru o singură operaţie costă însă în jur de 2.000 de euro, fiind mult mai costisitoare decât operaţiile clasice.
Informaţii despre robotul de la SRI nu au putut fi obţinute nici de la firma care l-a vândut SRI-ului, încercarea de a vorbi cu Bogdan Cocora, country manager pentru România al S&T soldându-se cu un eşec, ca şi în cazul directorului Spitalului de la Baloteşti.
Potrivit informaţiilor publicate chiar de firmă, S&T este o firmă-mamut, cu 2.600 de angajaţi şi vânzări de 411 milioane de euro în 2009, fiind lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în spaţiul de limbă germană, în sisteme integrate şi servicii IT.
În România, unde are 238 de angajaţi, firma este prezentă din 1994, printre clienţii săi aflându- se mai multe instituţii publice precum Banca Naţională, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cât şi mari companii private precum Vodafone, Petrom, Romtelecom, Unicredit sau Ţiriac Bank.
AFACEREA „BAZAC”
Doi roboţi de la prietena Mihaelei Geoană
Robotul de la SRI este al cincilea din România. În afara acestuia şi al celui de la Floreasca, ce a fost achiziţionat în anul 2000, un altul a fost cumpărat de Ministerul Educaţiei în 2007 pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cu destinaţia Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni, condus de Irinel Popescu.
În 2009, în ultima zi de mandat a lui Ion Bazac ca ministru al Sănătăţii, acesta a alocat patru milioane de euro pentru achiziţia a doi roboţi, unul pentru acelaşi institut de la Fundeni, celălalt pentru Spitalul Municipal din Cluj.
Roboţii, produşi de firma americană Intuitive Surgical, au fost vânduţi de Sof Medica, o companie medicală ce aparţine lui Catherine Sofianou şi familiei sale. Catherine Sofianou este prietena Mihaelei Geoană, vicepreşedintă în Fundaţia Renaşterea pe care aceasta o conduce.
Ion Bazac, cel ce a înlesnit această afacere, a fost asociat de numele Mihaelei Geoană şi datorită unui apartament pe care familia fostului preşedinte PSD a vrut să-l cumpere.
Situat în Băneasa, apartamentul urma spă fie construit de o firmă în care este asociat Bazac.
Evenimentul zilei.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Mirela Corlățan
Spitalul SRI a achiziţionat, cu 2,5 milioane de dolari, un robot medical cu care nu s-a executat până în prezent nicio operaţie deoarece nu există finanţare pentru consumabile.
Roboţii medicali din România au fost achiziţionaţi cu bani grei şi sunt folosiţi prea puţin sau chiar delocSursa: REUTERS
Bine ascuns de privirile oricărui curios, în pădurea Baloteşti, Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu”, aparţinând Serviciului Român de Informaţii, deţine de şase ani un robot medical, despre care nu ştiu nici măcar chirurgii din Bucureşti. Acesta „se umple de praf” deoarece nu se găseşte finanţarea necesară pentru a plăti consumabilele care sunt necesare pentru operaţii.
Neatins de chirurgi
Robotul a fost achiziţionat încă din 2004, când instituţia era condusă de Radu Timofte. Directorul de atunci, care a decedat în urmă cu o jumătate de an, nu a fost deloc zgârcit când a fost vorba de Spitalul de la Baloteşti.
În 2004, în tot sistemul medical din România nu exista decât un singur robot, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu care nu s-a operat deloc până în 2007, însă Radu Timofte a considerat că merită ca SRI să investească în aparatura medicală de performanţă.
Ca urmare, în urma unei licitaţii, potrivit Biroului de Presă al SRI, serviciul a achiziţionat un robot de 2,432 milioane de euro de la firma S&T System Integration&Technology Distribution AG, cu sediul la Viena.
Plasat în spitalul din pădure, robotul furnizat de firma austriacă a avut până la urmă o soartă chiar mai tristă decât cel de la Floreasca. Până acum, niciun chirurg nu l-a atins, SRI invocând motive legislative.
„Robotul este funcţional, însă din cauza impedimentelor legislative intervenite în asigurarea finanţării, nu au fost efectuate operaţii cu acesta”, a răspuns întrebărilor EVZ Biroul de Presă al SRI, fără a preciza despre ce impedimente este vorba.
În pofida insistenţelor, chirurgul Iuliu Costan, directorul spitalului, cea mai abilitată persoană pentru a vorbi despre acest robot, a refuzat orice dialog. Potrivit unui oficial din Ministerul Sănătăţii, achiziţia a fost însă făcută independent de minister.
DOTĂRI INUTILE. Spitalul SRI are un robot nou-nouț. Din 2004
Firmă abonată la bani publici
SRI susţine însă că aşteaptă bani pentru a putea achiziţiona consumabilele necesare pentru operaţii: „Au fost întreprinse demersurile oficiale, pe lângă instituţiile abilitate, pentru obţinerea finanţării necesare”.
Pentru ceilalţi roboţi din România, achiziţionaţi de Ministerul Sănătăţii prin firma Sof Medica, consumabilele pentru o singură operaţie costă însă în jur de 2.000 de euro, fiind mult mai costisitoare decât operaţiile clasice.
Informaţii despre robotul de la SRI nu au putut fi obţinute nici de la firma care l-a vândut SRI-ului, încercarea de a vorbi cu Bogdan Cocora, country manager pentru România al S&T soldându-se cu un eşec, ca şi în cazul directorului Spitalului de la Baloteşti.
Potrivit informaţiilor publicate chiar de firmă, S&T este o firmă-mamut, cu 2.600 de angajaţi şi vânzări de 411 milioane de euro în 2009, fiind lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în spaţiul de limbă germană, în sisteme integrate şi servicii IT.
În România, unde are 238 de angajaţi, firma este prezentă din 1994, printre clienţii săi aflându- se mai multe instituţii publice precum Banca Naţională, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cât şi mari companii private precum Vodafone, Petrom, Romtelecom, Unicredit sau Ţiriac Bank.
AFACEREA „BAZAC”
Doi roboţi de la prietena Mihaelei Geoană
Robotul de la SRI este al cincilea din România. În afara acestuia şi al celui de la Floreasca, ce a fost achiziţionat în anul 2000, un altul a fost cumpărat de Ministerul Educaţiei în 2007 pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cu destinaţia Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni, condus de Irinel Popescu.
În 2009, în ultima zi de mandat a lui Ion Bazac ca ministru al Sănătăţii, acesta a alocat patru milioane de euro pentru achiziţia a doi roboţi, unul pentru acelaşi institut de la Fundeni, celălalt pentru Spitalul Municipal din Cluj.
Roboţii, produşi de firma americană Intuitive Surgical, au fost vânduţi de Sof Medica, o companie medicală ce aparţine lui Catherine Sofianou şi familiei sale. Catherine Sofianou este prietena Mihaelei Geoană, vicepreşedintă în Fundaţia Renaşterea pe care aceasta o conduce.
Ion Bazac, cel ce a înlesnit această afacere, a fost asociat de numele Mihaelei Geoană şi datorită unui apartament pe care familia fostului preşedinte PSD a vrut să-l cumpere.
Situat în Băneasa, apartamentul urma spă fie construit de o firmă în care este asociat Bazac.
SRI a aruncat 2,5 milioane de dolari pe un robot medical
Romania trebuie salvata!
Evenimentul zilei.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Mirela Corlățan
Spitalul SRI a achiziţionat, cu 2,5 milioane de dolari, un robot medical cu care nu s-a executat până în prezent nicio operaţie deoarece nu există finanţare pentru consumabile.
Roboţii medicali din România au fost achiziţionaţi cu bani grei şi sunt folosiţi prea puţin sau chiar delocSursa: REUTERS
Bine ascuns de privirile oricărui curios, în pădurea Baloteşti, Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu”, aparţinând Serviciului Român de Informaţii, deţine de şase ani un robot medical, despre care nu ştiu nici măcar chirurgii din Bucureşti. Acesta „se umple de praf” deoarece nu se găseşte finanţarea necesară pentru a plăti consumabilele care sunt necesare pentru operaţii.
Neatins de chirurgi
Robotul a fost achiziţionat încă din 2004, când instituţia era condusă de Radu Timofte. Directorul de atunci, care a decedat în urmă cu o jumătate de an, nu a fost deloc zgârcit când a fost vorba de Spitalul de la Baloteşti.
În 2004, în tot sistemul medical din România nu exista decât un singur robot, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu care nu s-a operat deloc până în 2007, însă Radu Timofte a considerat că merită ca SRI să investească în aparatura medicală de performanţă.
Ca urmare, în urma unei licitaţii, potrivit Biroului de Presă al SRI, serviciul a achiziţionat un robot de 2,432 milioane de euro de la firma S&T System Integration&Technology Distribution AG, cu sediul la Viena.
Plasat în spitalul din pădure, robotul furnizat de firma austriacă a avut până la urmă o soartă chiar mai tristă decât cel de la Floreasca. Până acum, niciun chirurg nu l-a atins, SRI invocând motive legislative.
„Robotul este funcţional, însă din cauza impedimentelor legislative intervenite în asigurarea finanţării, nu au fost efectuate operaţii cu acesta”, a răspuns întrebărilor EVZ Biroul de Presă al SRI, fără a preciza despre ce impedimente este vorba.
În pofida insistenţelor, chirurgul Iuliu Costan, directorul spitalului, cea mai abilitată persoană pentru a vorbi despre acest robot, a refuzat orice dialog. Potrivit unui oficial din Ministerul Sănătăţii, achiziţia a fost însă făcută independent de minister.
DOTĂRI INUTILE. Spitalul SRI are un robot nou-nouț. Din 2004
Firmă abonată la bani publici
SRI susţine însă că aşteaptă bani pentru a putea achiziţiona consumabilele necesare pentru operaţii: „Au fost întreprinse demersurile oficiale, pe lângă instituţiile abilitate, pentru obţinerea finanţării necesare”.
Pentru ceilalţi roboţi din România, achiziţionaţi de Ministerul Sănătăţii prin firma Sof Medica, consumabilele pentru o singură operaţie costă însă în jur de 2.000 de euro, fiind mult mai costisitoare decât operaţiile clasice.
Informaţii despre robotul de la SRI nu au putut fi obţinute nici de la firma care l-a vândut SRI-ului, încercarea de a vorbi cu Bogdan Cocora, country manager pentru România al S&T soldându-se cu un eşec, ca şi în cazul directorului Spitalului de la Baloteşti.
Potrivit informaţiilor publicate chiar de firmă, S&T este o firmă-mamut, cu 2.600 de angajaţi şi vânzări de 411 milioane de euro în 2009, fiind lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în spaţiul de limbă germană, în sisteme integrate şi servicii IT.
În România, unde are 238 de angajaţi, firma este prezentă din 1994, printre clienţii săi aflându- se mai multe instituţii publice precum Banca Naţională, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cât şi mari companii private precum Vodafone, Petrom, Romtelecom, Unicredit sau Ţiriac Bank.
AFACEREA „BAZAC”
Doi roboţi de la prietena Mihaelei Geoană
Robotul de la SRI este al cincilea din România. În afara acestuia şi al celui de la Floreasca, ce a fost achiziţionat în anul 2000, un altul a fost cumpărat de Ministerul Educaţiei în 2007 pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cu destinaţia Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni, condus de Irinel Popescu.
În 2009, în ultima zi de mandat a lui Ion Bazac ca ministru al Sănătăţii, acesta a alocat patru milioane de euro pentru achiziţia a doi roboţi, unul pentru acelaşi institut de la Fundeni, celălalt pentru Spitalul Municipal din Cluj.
Roboţii, produşi de firma americană Intuitive Surgical, au fost vânduţi de Sof Medica, o companie medicală ce aparţine lui Catherine Sofianou şi familiei sale. Catherine Sofianou este prietena Mihaelei Geoană, vicepreşedintă în Fundaţia Renaşterea pe care aceasta o conduce.
Ion Bazac, cel ce a înlesnit această afacere, a fost asociat de numele Mihaelei Geoană şi datorită unui apartament pe care familia fostului preşedinte PSD a vrut să-l cumpere.
Situat în Băneasa, apartamentul urma spă fie construit de o firmă în care este asociat Bazac.
Evenimentul zilei.ro
Joi, 22 Aprilie 2010
Autor: Mirela Corlățan
Spitalul SRI a achiziţionat, cu 2,5 milioane de dolari, un robot medical cu care nu s-a executat până în prezent nicio operaţie deoarece nu există finanţare pentru consumabile.
Roboţii medicali din România au fost achiziţionaţi cu bani grei şi sunt folosiţi prea puţin sau chiar delocSursa: REUTERS
Bine ascuns de privirile oricărui curios, în pădurea Baloteşti, Spitalul de Urgenţă „Dr. Agrippa Ionescu”, aparţinând Serviciului Român de Informaţii, deţine de şase ani un robot medical, despre care nu ştiu nici măcar chirurgii din Bucureşti. Acesta „se umple de praf” deoarece nu se găseşte finanţarea necesară pentru a plăti consumabilele care sunt necesare pentru operaţii.
Neatins de chirurgi
Robotul a fost achiziţionat încă din 2004, când instituţia era condusă de Radu Timofte. Directorul de atunci, care a decedat în urmă cu o jumătate de an, nu a fost deloc zgârcit când a fost vorba de Spitalul de la Baloteşti.
În 2004, în tot sistemul medical din România nu exista decât un singur robot, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, cu care nu s-a operat deloc până în 2007, însă Radu Timofte a considerat că merită ca SRI să investească în aparatura medicală de performanţă.
Ca urmare, în urma unei licitaţii, potrivit Biroului de Presă al SRI, serviciul a achiziţionat un robot de 2,432 milioane de euro de la firma S&T System Integration&Technology Distribution AG, cu sediul la Viena.
Plasat în spitalul din pădure, robotul furnizat de firma austriacă a avut până la urmă o soartă chiar mai tristă decât cel de la Floreasca. Până acum, niciun chirurg nu l-a atins, SRI invocând motive legislative.
„Robotul este funcţional, însă din cauza impedimentelor legislative intervenite în asigurarea finanţării, nu au fost efectuate operaţii cu acesta”, a răspuns întrebărilor EVZ Biroul de Presă al SRI, fără a preciza despre ce impedimente este vorba.
În pofida insistenţelor, chirurgul Iuliu Costan, directorul spitalului, cea mai abilitată persoană pentru a vorbi despre acest robot, a refuzat orice dialog. Potrivit unui oficial din Ministerul Sănătăţii, achiziţia a fost însă făcută independent de minister.
DOTĂRI INUTILE. Spitalul SRI are un robot nou-nouț. Din 2004
Firmă abonată la bani publici
SRI susţine însă că aşteaptă bani pentru a putea achiziţiona consumabilele necesare pentru operaţii: „Au fost întreprinse demersurile oficiale, pe lângă instituţiile abilitate, pentru obţinerea finanţării necesare”.
Pentru ceilalţi roboţi din România, achiziţionaţi de Ministerul Sănătăţii prin firma Sof Medica, consumabilele pentru o singură operaţie costă însă în jur de 2.000 de euro, fiind mult mai costisitoare decât operaţiile clasice.
Informaţii despre robotul de la SRI nu au putut fi obţinute nici de la firma care l-a vândut SRI-ului, încercarea de a vorbi cu Bogdan Cocora, country manager pentru România al S&T soldându-se cu un eşec, ca şi în cazul directorului Spitalului de la Baloteşti.
Potrivit informaţiilor publicate chiar de firmă, S&T este o firmă-mamut, cu 2.600 de angajaţi şi vânzări de 411 milioane de euro în 2009, fiind lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, precum şi în spaţiul de limbă germană, în sisteme integrate şi servicii IT.
În România, unde are 238 de angajaţi, firma este prezentă din 1994, printre clienţii săi aflându- se mai multe instituţii publice precum Banca Naţională, Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cât şi mari companii private precum Vodafone, Petrom, Romtelecom, Unicredit sau Ţiriac Bank.
AFACEREA „BAZAC”
Doi roboţi de la prietena Mihaelei Geoană
Robotul de la SRI este al cincilea din România. În afara acestuia şi al celui de la Floreasca, ce a fost achiziţionat în anul 2000, un altul a fost cumpărat de Ministerul Educaţiei în 2007 pentru Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cu destinaţia Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni, condus de Irinel Popescu.
În 2009, în ultima zi de mandat a lui Ion Bazac ca ministru al Sănătăţii, acesta a alocat patru milioane de euro pentru achiziţia a doi roboţi, unul pentru acelaşi institut de la Fundeni, celălalt pentru Spitalul Municipal din Cluj.
Roboţii, produşi de firma americană Intuitive Surgical, au fost vânduţi de Sof Medica, o companie medicală ce aparţine lui Catherine Sofianou şi familiei sale. Catherine Sofianou este prietena Mihaelei Geoană, vicepreşedintă în Fundaţia Renaşterea pe care aceasta o conduce.
Ion Bazac, cel ce a înlesnit această afacere, a fost asociat de numele Mihaelei Geoană şi datorită unui apartament pe care familia fostului preşedinte PSD a vrut să-l cumpere.
Situat în Băneasa, apartamentul urma spă fie construit de o firmă în care este asociat Bazac.
Generalul Gabriel Oprea, măcelar de patru stele
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 21 Apr 2010 | Alexandru Cristorian
Înainte să ajungă mare om de stat, general cu patru stele şi ministru al Apărării, ba chiar înainte să facă primii bani serioşi pe spatele suedezului expulzat de care vă ziceam în urmă cu nişte săptămîni, Gabriel Oprea era ofiţer de justiţie militară.
Cum de altfel zice chiar el, atît în CV, cît şi în comunicările făcute prin intermediul biroului de presă de la minister ori în revistele sponsorizate de foştii amici. Numai că ministrul mai era şi vînzător de carne, cum nu zice şi nu a recunoscut niciodată. Adică, imediat după 1990 şi promovarea de la număratul suspensoarelor, Găbiţă se ocupa, în paralel cu justiţia militară, şi cu comerţul cu ridicata al cărnii şi mezelurilor.
Toată treaba se întîmpla prin 1992, chiar înainte ca afacerile imobiliare bazate pe falsuri şi parteneri ţepuiţi să devină obicei al liderului independenţilor. Conform datelor de la Registrul Comerţului, în 5 august 1992, Gabriel Oprea, împreună cu George Remus Stănculeanu, înregistrează societatea Gage Impex SRL, firmă ce se ocupa, aşa cum am zis, cu vînzarea de carne, dar şi cu cultura cerealelor şi alte chestii ce ţin de agricultură.
Or, avînd în vedere că Oprea s-a cerut în rezervă din postul de ofiţer de justiţie militară abia în 1993, e pe undeva de înţeles de ce se preface acum că a uitat de acele afaceri. Ceva mai nasol pentru actualul ministru este că firma respectivă a funcţionat vreo zece ani, pînă în 26 aprilie 2002, cînd a fost radiată. Adică firma a existat şi în perioada în care Găbiţă era director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare, între 2000 şi 2001, dar şi în perioada în care era secretar de stat, preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului, un an mai tîrziu. Dar, la drept vorbind, ce mai înseamnă o firmă ascunsă, pe lîngă falsurile în acte executate de actualul general în primii ani de după Revoluţie?
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 21 Apr 2010 | Alexandru Cristorian
Înainte să ajungă mare om de stat, general cu patru stele şi ministru al Apărării, ba chiar înainte să facă primii bani serioşi pe spatele suedezului expulzat de care vă ziceam în urmă cu nişte săptămîni, Gabriel Oprea era ofiţer de justiţie militară.
Cum de altfel zice chiar el, atît în CV, cît şi în comunicările făcute prin intermediul biroului de presă de la minister ori în revistele sponsorizate de foştii amici. Numai că ministrul mai era şi vînzător de carne, cum nu zice şi nu a recunoscut niciodată. Adică, imediat după 1990 şi promovarea de la număratul suspensoarelor, Găbiţă se ocupa, în paralel cu justiţia militară, şi cu comerţul cu ridicata al cărnii şi mezelurilor.
Toată treaba se întîmpla prin 1992, chiar înainte ca afacerile imobiliare bazate pe falsuri şi parteneri ţepuiţi să devină obicei al liderului independenţilor. Conform datelor de la Registrul Comerţului, în 5 august 1992, Gabriel Oprea, împreună cu George Remus Stănculeanu, înregistrează societatea Gage Impex SRL, firmă ce se ocupa, aşa cum am zis, cu vînzarea de carne, dar şi cu cultura cerealelor şi alte chestii ce ţin de agricultură.
Or, avînd în vedere că Oprea s-a cerut în rezervă din postul de ofiţer de justiţie militară abia în 1993, e pe undeva de înţeles de ce se preface acum că a uitat de acele afaceri. Ceva mai nasol pentru actualul ministru este că firma respectivă a funcţionat vreo zece ani, pînă în 26 aprilie 2002, cînd a fost radiată. Adică firma a existat şi în perioada în care Găbiţă era director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare, între 2000 şi 2001, dar şi în perioada în care era secretar de stat, preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului, un an mai tîrziu. Dar, la drept vorbind, ce mai înseamnă o firmă ascunsă, pe lîngă falsurile în acte executate de actualul general în primii ani de după Revoluţie?
miercuri, 21 aprilie 2010
Cum si-a facut Vladescu avere din apa de ploaie
Romania trebuie salvata!
9am.ro
21 Aprilie 2010 17:26:17
Autor: A.G.
In timpul mandatului anterior de ministru al Finantelor, Sebastian Vladescu a primit 7 contracte din bani publici in valoare totala de 500.000 de euro.
In urma viiturilor din 2005 si 2006, guvernarea PNL-PD a alocat in 2006 sume importante de bani pentru lucrari de prevenire a inundatiilor. Unul dintre cei care a profitat de aceste fonduri a fost chiar ministrul de finante de la acea vreme, Sebastian Vladescu. La sfirsitul anului 2006 acesta a obtinut printr-o mica societate comerciala, Boss Constructii si Consultanta SRL, contracte in valoare totala de 1.586.301 RON (fara TVA), transmite un cominicat al Grupul de Investigatii Politice.
Cat a primit firma lui Vladescu:
■ un contract in valoare de 156.269,73 RON din partea Directiei Apelor Dobrogea - Litoral;
■ doua contracte, unul in valoare de 59.316,40 RON, iar celalalt in valoare de 337.425 RON din partea Directiei Apelor Buzau - Ialomita;
■doua contracte, unul in valoare de 592.960 RON, iar celalalt in valoare de 72.661,45 RON din partea Directiei Apelor Banat;
■un contract in valoare de 184.128 RON din partea Directiei Apelor Mures;
■un contract in valoare de 183.542,70 RON din partea Directiei Apelor Jiu;
In 2006, ministrul Finantelor Sebastian Vladescu a folosit inundatiile ca pe o oportunitate de afaceri pentru propria sa firma. Potrivit Monitorului Oficial, Boss Constructii si Consultanta SRL nu primise nici un contract din bani publici inainte ca Sebastian Vladescu sa fie ministru si nici nu a mai primit vreunul dupa ce acesta si-a incheiat mandatul, scrie Mugur Ciuvica, presedintele GIP.
9am.ro
21 Aprilie 2010 17:26:17
Autor: A.G.
In timpul mandatului anterior de ministru al Finantelor, Sebastian Vladescu a primit 7 contracte din bani publici in valoare totala de 500.000 de euro.
In urma viiturilor din 2005 si 2006, guvernarea PNL-PD a alocat in 2006 sume importante de bani pentru lucrari de prevenire a inundatiilor. Unul dintre cei care a profitat de aceste fonduri a fost chiar ministrul de finante de la acea vreme, Sebastian Vladescu. La sfirsitul anului 2006 acesta a obtinut printr-o mica societate comerciala, Boss Constructii si Consultanta SRL, contracte in valoare totala de 1.586.301 RON (fara TVA), transmite un cominicat al Grupul de Investigatii Politice.
Cat a primit firma lui Vladescu:
■ un contract in valoare de 156.269,73 RON din partea Directiei Apelor Dobrogea - Litoral;
■ doua contracte, unul in valoare de 59.316,40 RON, iar celalalt in valoare de 337.425 RON din partea Directiei Apelor Buzau - Ialomita;
■doua contracte, unul in valoare de 592.960 RON, iar celalalt in valoare de 72.661,45 RON din partea Directiei Apelor Banat;
■un contract in valoare de 184.128 RON din partea Directiei Apelor Mures;
■un contract in valoare de 183.542,70 RON din partea Directiei Apelor Jiu;
In 2006, ministrul Finantelor Sebastian Vladescu a folosit inundatiile ca pe o oportunitate de afaceri pentru propria sa firma. Potrivit Monitorului Oficial, Boss Constructii si Consultanta SRL nu primise nici un contract din bani publici inainte ca Sebastian Vladescu sa fie ministru si nici nu a mai primit vreunul dupa ce acesta si-a incheiat mandatul, scrie Mugur Ciuvica, presedintele GIP.
luni, 19 aprilie 2010
Afacerea „Robotul”: 4 milioane € pentru prietena Mihaelei Geoană
Romania trebuie salvata!
Evenimentul zilei.ro
Autor: Mirela Corlățan
Patru milioane de euro din bugetul Sănătăţii au fost alocaţi pentru roboţi medicali spitalelor conduse de clienţi PSD. Principalul câştigător e însă firma unei prietene a Mihaelei Geoană.
Sursa: ReutersNimeni nu-i consideră o prioritate a sistemului sanitar, nici măcar chirurgii care operează cu ei. Cu toate acestea, în anul de criză 2009 au fost achiziţionaţi cu câte două milioane de euro fiecare.
O licitaţie organizată iniţial pentru achiziţionarea a cinci roboţi a fost anulată, însă Ion Bazac, ministrul sănătăţii desemnat de PSD, a dispus în ultima zi a mandatului său alocarea a patru milioane de euro pentru achiziţionarea a doi roboţi de către două unităţi medicale conduse de medici situaţi în aceeaşi sferă ideologică.
Bazac anulează, Bazac resuscitează
Programul naţional de Chirurgie robotică, iniţiat de Ministerul Sănătăţii şi susţinut de câţiva chirurgi renumiţi, trebuia să „îmbogăţească” în 2009 cinci spitale din România cu cinci dintre cei mai performanţi roboţi medicali. La licitaţia organizată pe 14 iulie nu s-a prezentat decât un ofertant, firma Sof Medica, iar licitaţia a fost anulată pe motiv că „nu s-a respectat principiul concurenţei şi al transparenţei”.
La scurt timp, ministerul a susţinut prin declaraţii oficiale că renunţă la roboţi şi că banii vor fi realocaţi către Programul naţional de dotare cu monitoare, ventilatoare şi echipamente de anestezie şi terapie intensivă.
Pe 30 septembrie 2009, în ultima zi petrecută de Ion Bazac în calitate de ministru al sănătăţii, patru milioane de euro sunt totuşi alocate către două spitale pentru a-şi cumpăra roboţi, de data asta fără intermedierea ministerului. Potrivit Biroului de Presă al ministerului, s-au folosit „sume neangajate da torită nefinalizării procedurilor de achiziţii”.
„Sumele ar fi fost altfel pierdute de minister. În plus, deschiderea finanţării s-a făcut la sfârşitul lunii, fără nicio legătură cu încheierea mandatului meu, având în vedere OUG 34/2009, art.36, care prevede explicit ca, din raţiuni financiare, deschiderea de finanţări se face între 24-31 ale fiecărei luni. Ceea ce primesc în mod efectiv solicitanţii la alocarea de fonduri reprezintă de fapt file bugetare. Banii însă se transferă în contul instituţiei numai după îndeplinirea tuturor condiţiilor legale”, şi-a justificat decizia pentru EVZ fostul ministru Ion Bazac.
Achiziţie fără licitaţie
Procedura de achiziţie a fost declanşată după debarcarea lui Bazac din fruntea ministerului, dar cele două unităţi medicale selecţionate de el - Spitalul Municipal din Cluj şi Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni - nu au mai organizat licitaţie din motiv că în ţară există o singură firmă care le-ar fi putut furniza multrâvniţii roboţi medicali. Firma cu pricina este, fireşte, Sof Medica, cea care s-a prezentat la licitaţia din iulie.
„Sof Medica e unic importator pentru Europa de Sud-Est (şi pentru Bulgaria şi Grecia), deci nu a trebuit să mai organizăm licitaţie”, justifică Nicolae Constantea, directorul Spitalului Municipal din Cluj. Ordonanţa 34 din 2006, care reglementează organizarea licitaţiilor, prevede, într-adevăr, că în această situaţie licitaţia nu mai este necesară.
„Se aplică articolul 122 litera b, care prevede că în cazul unui unic importator se aplică procedura de negociere, fără licitaţie”, spune Cătălin Popescu, expert în achiziţii publice, consultat de EVZ. De ce ministerul nu a uzat de această prevedere şi în vară nu doreşte nimeni să explice. Cert e că cele patru milioane de euro alocate de minister au ajuns în final la firma Sof Medica, în schimbul a doi roboţi chirurgicali Da Vinci, produşi de firma ame ricană Intuitive Surgical.
AFACERE PROFITABILĂ
Sof Medica, reprezentată şi în Fundaţia Renaşterea
Sof Medica a pătruns pe piaţa din România în 1994, ajungând una dintre cele mai profitabile firme de profil.
Potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor, în 2007, anul în care a vândut un robot Ministerului Educaţiei, a avut o cifră de afaceri de 46,5 milioane de lei şi un profit de 8,8 milioane de lei.
În 2008, cifra de afaceri a fost de 54 milioane de lei, iar profitul de 5,9 milioane. Potrivit datelor de la Registrul Comerţului ea aparţine unei familii de greci, Sofianou : 30% lui Aikaterini (Catherine) Sofianou, 20% lui Pantelis Sofianos şi 50% lui Georgios Sofianos, fiul celor doi.
În paralel cu funcţia de conducere la Sof Medica, Catherine Sofianou deţine funcţia de vicepre şedinte la Fundaţia Renaşterea, condusă de Mihaela Geoană, soţia fostului şef al PSD, a cărei prietenă este.
În 2007, cele două au organizat, cu implicarea UNICEF, un eveniment caritabil intens mediatizat având ca scop înfiinţarea primului departament de dializă la domiciliu în cadrul Spitalului Fundeni şi transformarea unei maternităţi în „Spital Prieten al Copilului”.
FIDEL. Ion Bazac (stânga) a fost aproape de familia Geoană şi cât a fost ministru, şi după
FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU
SCUMP
O operaţie costă 2.000 de euro
În străinătate, roboţii chirurgicali Da Vinci, produşi de Intuitive Surgical, costă în jur de 1,2 milioane de dolari, potrivit informaţiilor publicate pe diverse site-uri. Pentru cei din ultima generaţie, produşi în 2009, preţul a crescut la 1,8 milioane de dolari.
În pofida solicitărilor repetate, firma Sof Medica a refuzat să ofere orice informaţii financiare legate de roboţi şi comisioanele aplicate, dând doar prin Marius Vişinescu, business manager surgical care al companiei, doar răspunsuri privind performanţele aparatelor.
Potrivit medicilor, consumabilele pentru o singură operaţie costă în medie în jur de 2.000 de euro, fiind furnizate tot de Sof Medica.
Evenimentul zilei.ro
Autor: Mirela Corlățan
Patru milioane de euro din bugetul Sănătăţii au fost alocaţi pentru roboţi medicali spitalelor conduse de clienţi PSD. Principalul câştigător e însă firma unei prietene a Mihaelei Geoană.
Sursa: ReutersNimeni nu-i consideră o prioritate a sistemului sanitar, nici măcar chirurgii care operează cu ei. Cu toate acestea, în anul de criză 2009 au fost achiziţionaţi cu câte două milioane de euro fiecare.
O licitaţie organizată iniţial pentru achiziţionarea a cinci roboţi a fost anulată, însă Ion Bazac, ministrul sănătăţii desemnat de PSD, a dispus în ultima zi a mandatului său alocarea a patru milioane de euro pentru achiziţionarea a doi roboţi de către două unităţi medicale conduse de medici situaţi în aceeaşi sferă ideologică.
Bazac anulează, Bazac resuscitează
Programul naţional de Chirurgie robotică, iniţiat de Ministerul Sănătăţii şi susţinut de câţiva chirurgi renumiţi, trebuia să „îmbogăţească” în 2009 cinci spitale din România cu cinci dintre cei mai performanţi roboţi medicali. La licitaţia organizată pe 14 iulie nu s-a prezentat decât un ofertant, firma Sof Medica, iar licitaţia a fost anulată pe motiv că „nu s-a respectat principiul concurenţei şi al transparenţei”.
La scurt timp, ministerul a susţinut prin declaraţii oficiale că renunţă la roboţi şi că banii vor fi realocaţi către Programul naţional de dotare cu monitoare, ventilatoare şi echipamente de anestezie şi terapie intensivă.
Pe 30 septembrie 2009, în ultima zi petrecută de Ion Bazac în calitate de ministru al sănătăţii, patru milioane de euro sunt totuşi alocate către două spitale pentru a-şi cumpăra roboţi, de data asta fără intermedierea ministerului. Potrivit Biroului de Presă al ministerului, s-au folosit „sume neangajate da torită nefinalizării procedurilor de achiziţii”.
„Sumele ar fi fost altfel pierdute de minister. În plus, deschiderea finanţării s-a făcut la sfârşitul lunii, fără nicio legătură cu încheierea mandatului meu, având în vedere OUG 34/2009, art.36, care prevede explicit ca, din raţiuni financiare, deschiderea de finanţări se face între 24-31 ale fiecărei luni. Ceea ce primesc în mod efectiv solicitanţii la alocarea de fonduri reprezintă de fapt file bugetare. Banii însă se transferă în contul instituţiei numai după îndeplinirea tuturor condiţiilor legale”, şi-a justificat decizia pentru EVZ fostul ministru Ion Bazac.
Achiziţie fără licitaţie
Procedura de achiziţie a fost declanşată după debarcarea lui Bazac din fruntea ministerului, dar cele două unităţi medicale selecţionate de el - Spitalul Municipal din Cluj şi Institutul Clinic de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni - nu au mai organizat licitaţie din motiv că în ţară există o singură firmă care le-ar fi putut furniza multrâvniţii roboţi medicali. Firma cu pricina este, fireşte, Sof Medica, cea care s-a prezentat la licitaţia din iulie.
„Sof Medica e unic importator pentru Europa de Sud-Est (şi pentru Bulgaria şi Grecia), deci nu a trebuit să mai organizăm licitaţie”, justifică Nicolae Constantea, directorul Spitalului Municipal din Cluj. Ordonanţa 34 din 2006, care reglementează organizarea licitaţiilor, prevede, într-adevăr, că în această situaţie licitaţia nu mai este necesară.
„Se aplică articolul 122 litera b, care prevede că în cazul unui unic importator se aplică procedura de negociere, fără licitaţie”, spune Cătălin Popescu, expert în achiziţii publice, consultat de EVZ. De ce ministerul nu a uzat de această prevedere şi în vară nu doreşte nimeni să explice. Cert e că cele patru milioane de euro alocate de minister au ajuns în final la firma Sof Medica, în schimbul a doi roboţi chirurgicali Da Vinci, produşi de firma ame ricană Intuitive Surgical.
AFACERE PROFITABILĂ
Sof Medica, reprezentată şi în Fundaţia Renaşterea
Sof Medica a pătruns pe piaţa din România în 1994, ajungând una dintre cele mai profitabile firme de profil.
Potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor, în 2007, anul în care a vândut un robot Ministerului Educaţiei, a avut o cifră de afaceri de 46,5 milioane de lei şi un profit de 8,8 milioane de lei.
În 2008, cifra de afaceri a fost de 54 milioane de lei, iar profitul de 5,9 milioane. Potrivit datelor de la Registrul Comerţului ea aparţine unei familii de greci, Sofianou : 30% lui Aikaterini (Catherine) Sofianou, 20% lui Pantelis Sofianos şi 50% lui Georgios Sofianos, fiul celor doi.
În paralel cu funcţia de conducere la Sof Medica, Catherine Sofianou deţine funcţia de vicepre şedinte la Fundaţia Renaşterea, condusă de Mihaela Geoană, soţia fostului şef al PSD, a cărei prietenă este.
În 2007, cele două au organizat, cu implicarea UNICEF, un eveniment caritabil intens mediatizat având ca scop înfiinţarea primului departament de dializă la domiciliu în cadrul Spitalului Fundeni şi transformarea unei maternităţi în „Spital Prieten al Copilului”.
FIDEL. Ion Bazac (stânga) a fost aproape de familia Geoană şi cât a fost ministru, şi după
FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU
SCUMP
O operaţie costă 2.000 de euro
În străinătate, roboţii chirurgicali Da Vinci, produşi de Intuitive Surgical, costă în jur de 1,2 milioane de dolari, potrivit informaţiilor publicate pe diverse site-uri. Pentru cei din ultima generaţie, produşi în 2009, preţul a crescut la 1,8 milioane de dolari.
În pofida solicitărilor repetate, firma Sof Medica a refuzat să ofere orice informaţii financiare legate de roboţi şi comisioanele aplicate, dând doar prin Marius Vişinescu, business manager surgical care al companiei, doar răspunsuri privind performanţele aparatelor.
Potrivit medicilor, consumabilele pentru o singură operaţie costă în medie în jur de 2.000 de euro, fiind furnizate tot de Sof Medica.
Cum să faci milioane fără să te doară capul
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 13:23 Dan Odagiu
Industria lui Videanu este în ultima perioadă de timp o mare aducătoare de contracte pentru managerii companiilor de stat. Adică aceştia dau de la firmele pe care le conduc contracte de milioane de lei firmelor la care sunt acţionari.
Să fii director la o firmă de stat şi patron la alta care practică servicii pentru firma care o conduci reprezintă succesul sigur în afaceri. Cel puţin aşa a gândit Florin Muntean, actualmente director la Transgaz Mediaş (TGN). Compania pe care o conduce a încheiat luna trecută un contract în valoare de 1,2 milioane de lei, fără TVA, pentru servicii de transport cu firma BAT Mediaş (BAME), deţinută chiar de directorul Transgaz.
Florin Muntean deţine 77% din acţiunile BAT Mediaş şi a fost numit la conducerea Transgaz în urmă cu circa şase luni. Tranzacţia de 1,2 milioane de lei a fost raportată pe bursă, contractul fiind atribuit firmei aparţinând directorului Transgaz prin licitatie publică, se arată în raport.
În ultimii ani, afacerile BAT Mediaş au urcat continuu, ajungând în 2009 la un nivel de 23,6 milioane de lei (5,7 mil.
euro), iar firma şi-a majorat profitul net anul trecut cu 91%, la 6,4 mil. lei (1,5 mil. euro).
Situaţia de la Transgaz nu este unică la societăţile de stat aflate sub oblăduirea lui Adriean Videanu. Pe 7 aprilie 2010, Transelectrica (TEL) a acordat consorţiului format din Siemens Österreich&Siemenes SRL un contract de 18,1 milioane euro (74,5 milioane lei) pentru racordarea la sistemul energetic naţional a termocentralei pe care OMV Petrom (SNP) o construieşte la Brazi, judeţul Prahova. Transelectrica a acordat contractul prin negociere fără anunţ de participare, la 30 martie, consorţiul Siemens fiind singurul ofertant.
Contractul dintre Transelectrica şi Siemens pare tot o afacere de ”familie”. De ce? Păi actualul director al Transelectrica, Adrian Băicuşi, numit în această funcţie de Adriean Videanu, nu este altul decât fostul director de la Siemens din perioada 2004-2008. Iar actualul director de la Siemens Cristian Secoşan este fostul subaltern a lui Băicuşi.
În concluzie, ce avem: doi oameni care au lucrat amândoi la firma Siemens în aceeaşi perioadă de timp. Apoi drumurile lor s-au despărţit pentru o vreme. Când s-au întâlnit, de bucurie, au făcut o afacere de 18,1 milioane de euro pe banii Transelectrica. Adică ai statului român.
Cotidianul.ro
Azi - 13:23 Dan Odagiu
Industria lui Videanu este în ultima perioadă de timp o mare aducătoare de contracte pentru managerii companiilor de stat. Adică aceştia dau de la firmele pe care le conduc contracte de milioane de lei firmelor la care sunt acţionari.
Să fii director la o firmă de stat şi patron la alta care practică servicii pentru firma care o conduci reprezintă succesul sigur în afaceri. Cel puţin aşa a gândit Florin Muntean, actualmente director la Transgaz Mediaş (TGN). Compania pe care o conduce a încheiat luna trecută un contract în valoare de 1,2 milioane de lei, fără TVA, pentru servicii de transport cu firma BAT Mediaş (BAME), deţinută chiar de directorul Transgaz.
Florin Muntean deţine 77% din acţiunile BAT Mediaş şi a fost numit la conducerea Transgaz în urmă cu circa şase luni. Tranzacţia de 1,2 milioane de lei a fost raportată pe bursă, contractul fiind atribuit firmei aparţinând directorului Transgaz prin licitatie publică, se arată în raport.
În ultimii ani, afacerile BAT Mediaş au urcat continuu, ajungând în 2009 la un nivel de 23,6 milioane de lei (5,7 mil.
euro), iar firma şi-a majorat profitul net anul trecut cu 91%, la 6,4 mil. lei (1,5 mil. euro).
Situaţia de la Transgaz nu este unică la societăţile de stat aflate sub oblăduirea lui Adriean Videanu. Pe 7 aprilie 2010, Transelectrica (TEL) a acordat consorţiului format din Siemens Österreich&Siemenes SRL un contract de 18,1 milioane euro (74,5 milioane lei) pentru racordarea la sistemul energetic naţional a termocentralei pe care OMV Petrom (SNP) o construieşte la Brazi, judeţul Prahova. Transelectrica a acordat contractul prin negociere fără anunţ de participare, la 30 martie, consorţiul Siemens fiind singurul ofertant.
Contractul dintre Transelectrica şi Siemens pare tot o afacere de ”familie”. De ce? Păi actualul director al Transelectrica, Adrian Băicuşi, numit în această funcţie de Adriean Videanu, nu este altul decât fostul director de la Siemens din perioada 2004-2008. Iar actualul director de la Siemens Cristian Secoşan este fostul subaltern a lui Băicuşi.
În concluzie, ce avem: doi oameni care au lucrat amândoi la firma Siemens în aceeaşi perioadă de timp. Apoi drumurile lor s-au despărţit pentru o vreme. Când s-au întâlnit, de bucurie, au făcut o afacere de 18,1 milioane de euro pe banii Transelectrica. Adică ai statului român.
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Arpad Paszkany a fost achitat
Romania trebuie salvata!
Libertatea.ro
16 Aprilie 2010, ora 14:02
O instanţă a Tribunalului Cluj a decis, vineri, să-l achite pe patronul echipei de fotbal CFR Cluj, Arpad Paszkany, cu privire la cele două capete de acuzare - şantaj şi constituirea unui grup infracţional organizat.
Sentinţa nu este definitivă, ea putând fi atacată la Curtea de Apel Cluj.
Pe 30 iulie 2009, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) - Serviciul Teritorial Cluj l-au trimis în judecată pe Arpad Paszkany, patronul echipei de fotbal CFR Cluj, în dosarul 'Gazeta', pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi şantaj.
Libertatea.ro
16 Aprilie 2010, ora 14:02
O instanţă a Tribunalului Cluj a decis, vineri, să-l achite pe patronul echipei de fotbal CFR Cluj, Arpad Paszkany, cu privire la cele două capete de acuzare - şantaj şi constituirea unui grup infracţional organizat.
Sentinţa nu este definitivă, ea putând fi atacată la Curtea de Apel Cluj.
Pe 30 iulie 2009, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) - Serviciul Teritorial Cluj l-au trimis în judecată pe Arpad Paszkany, patronul echipei de fotbal CFR Cluj, în dosarul 'Gazeta', pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi şantaj.
vineri, 16 aprilie 2010
ŢARA MINUNILOR: Cum a luat Alice Drăghici indemnizaţii de milioane în timp ce proteja integritatea mitei lui Şerban Brădișteanu
Romania trebuie salvata!
Evenimentul zilei.ro
Autor: Vlad Stoicescu
Vineri, 16 Aprilie 2010. 43
ŢARA MINUNILOR: Cum a luat Alice Drăghici indemnizaţii de milioane în timp ce proteja integritatea mitei lui Şerban Brădișteanu
Decizia Curţii Constituţionale de a clasifica două capitole din legea de funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate ca fiind în contrapartidă cu prevederile Legii fundamentale a lăsat practic “fără dinţi” singurul organism oficial de la Bucureşti însărcinat să controleze averile demnitarilor.
În spatele demersului juridic stau fostul parlamentar Şerban Brădișteanu şi avocata acestuia, Alice Drăghici, fosta membră în Consiliul Naţional de Integritate acuzată în 2008 că ar fi făcut presiuni asupra inspectorilor ANI să renunţe la verificarea averii clientului său.
Povestea începe în martie 2007. Fostul senator PSD Şerban Brădișteanu este trimis în judecată de procurorii DNA, într-un dosar de mită cu şase zerouri cuantificate în monedă euro. Despre detaliile dosarului instrumentat de procurorii anticorupţie a scris ieri hotnews.ro.
La un an distanţă, în februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti solicită oficial Agenţiei Naţionale de Integritate să verifice averea dobândită de Şerban Brădișteanu în perioada mandatului său parlamentar (2000-2004).
În septembrie 2008, Luisa Bădiu, inspectorul ANI însărcinat să gestioneze dosarul senatorului PSD, constată o diferenţă de 3.6 milioane de euro şi 414.000 de dolari între veniturile oficiale ale lui Brădișteanu şi averea sa reală. Suma coincide cu valoare mitei vehiculate în dosarul DNA.
Intră în scenă Alice Drăghici. Fostul senator Şerban Brădișteanu este apărat de acuzaţiile DNA de avocata Alice Drăghici. Întâmplător şi membră, la vremea respectivă, a Consiliului Naţional de Integritate, organism investit de Senat cu supravegherea ANI.
Cu alte cuvinte, Alice Drăghici deţine, în septembrie 2008, atât calitatea de reprezentant legal al unei persoane investigate de DNA şi ANI, cât şi pe cea de membru al unui for însărcinat să “păzească” activitatea Agenţiei de Integritate.
Povestea devine rotundă. Cu o săptămână înainte de actul oficial de constatare emis de ANI în cazul Şerban Brădișteanu, Alice Drăghici vizitează sediul instituţiei de control, încercând să determine anularea investigaţiei inspectorilor de integritate.
Iată ce consemnează o notă de informare semnată pe 11 septembrie 2008 de Horia Georgescu, secretarul general al ANI: “Am fost informat verbal de faptul că doamna Alice Drăghici a solicitat o întrevedere cu doamna Luisa Bădiu. Luând la cunoştinţă acest aspect, am părăsit biroul şi am constatat fapul că în anexa 116A se purta o discuție pe ton ridicat între doamna Alice Drăghici şi doamna Luisa Bădiu".
Detaliile spumoase abia urmează: "Am intervenit şi am invitat-o pe doamna Alice Drăghici la mine în birou pentru a lămuri motivul vizitei. În acest context, doamna Alice Drăghici mi-a adus la cunoştinţă că discuţia avea ca subiect un dosar în lucru la inspectorul în cauză, deaorece vrea să facă o întâmpinare pentru a bloca procedura de verificare a averii. Menţionez că persoana investigată a fost trimisă în judecată pentru luare de mită de către DNA, iar reprezentarea în cadrul procesului de urmărie penală şi în instanță a fost asigurată de doamna Alice Drăghici.
Vezi aici nota de informare înaintată de Horia Georgescu către Cătălin Macovei.
Am întrebat-o pe doamna Alice Drăghici ce calitate are în dosar şi am indicat faptul că se află într-un potenţial conflict de interese, având în vedere că este membru în cadrul CNI. În acest sens, doamna Alice Drăghici a început să mă ameninţe în legătură cu modalitatea în care am fost numit, invocând faptul că va aduce în atenţia CNI aspecte diverse care au ca scop să pună sub presiune personalul şi conducerea ANI. Textual mi-a spus că va întreprinde toate demersurile pentru a mă înlătura din funcţie”.
MIZE PERSONALE“Nu am solicitat un tratament preferențial pentru clientul meu”
Relatarea lui Horia Georgescu era completată la vremea respectivă şi de nota internă a Luisei Bădiu, inspectorul de integritate însărcinat să verifice averea lui Şerban Brădișteanu.
“Doamna Alice Drăghici a afişat o atitudine lipsită de respect, obligându-mă să intru în anexa 116A pentru o discuţie privată, folosind un ton verbal ridicat şi ameninţător. Această discuţie a constat în ameninţări ale doamnei Alice Drăghici. ‘Am venit să vă transmit că trebuie să stopaţi verificarea averii domnul Şerban Brădișteanu, că deja este un dosar pe rol’, moment în care domnul Horia Georgescu a intrat în încăpere şi a invitat-o în biroul dumnealui”, susținea Bădiu.
Într-o scrisoare trimisă în aceeași perioadă președintelui CNI, Nicu Marcu, Alice Drăghici se justifica cu următorul argument: “dispozițiile legale interzic în mod explicit derularea în paralel a unor proceduri de natură penală și disciplinară”, motiv pentru care era necesară “suspendarea procedurii disciplinare până la pronunțarea uneo hotărâri definitive în dosarul penal”.
“Nu am solicitat un tratament preferențial pentru clientul meu, iar răspunsul a fost pe de o parte total neprofesionist din partea Agenției, constând în sfidarea dispozițiilor legale, iar pe de altă parte, o campanie mediatică îndreptată împotriva mea, pe care o consider insultătoare și absolut nejustificată”, susținea Alice Drăghici în septembrie 2008.
Războiul ANI-Drăghici, pe banii statului
O lună mai târziu, folosindu-se de informările subordonaţilor săi, preşedintele ANI Cătălin Macovei solicita oficial Consiliului Naţional de Integritate “revocarea mandatului doamnei Alice Drăghici”. Cererea ANI a fost ignorată de Senat şi, abia în ianuarie 2009, Alice Drăghici îşi depunea mandatul, după aproape doi ani în care fusese membră a CNI.
Numirea avocatei Alice Drăghici venise, în iunie 2007, pe turnanta unei propuneri a Partidului Conservator. Conform surselor EVZ, în perioada mai 2008 – ianuarie 2009, Alice Drăghici a participat la zece şedinţe ale CNI, absentând doar de două ori şi ridicând indemnizaţii în valoare totală de aproape 170 de milioane de lei vechi.
Imediat după scandalul presiunilor făcute de Alice Drăghici asupra inspectorilor ANI, agenţia condusă de Cătălin Macovei s-a autosesizat, declanşând procedura de verificare a declaraţiei de avere semnate de avocata lui Şerban Brădișteanu.
În iunie 2009, Florin Mincu, inspectorul însărcinat în această speţă, a eliberat un act de constatare care dispunea “sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii de către Drăghici Alice Elena”. Motivul? “Numita a completat în declarația de avere din anul 2008 mai puţine bunuri decât deţine în realitate”.
Suma care nu iese la socoteală
Războiul Drăghici-ANI s-a transformat rapid într-unul cu miză personală şi substrat vindicativ. În aprilie 2009, Alice Drăghici ataca în instanţă activitatea de verificare a averii şi intereselor întreprinsă de ANI, contestând practic Legea 144/2007.
Aceeaşi lege rămasă acum două zile fără principiile fundamentale de funcţionare, prin declararea lor ca fiind incompatibile cu prevederile Legii fundamentale. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate chiar de Alice Drăghici, în dosarul legat de numele fostului senator Şerban Brădișteanu, parlamentarul a cărui dublă investigare – de către DNA şi ANI – a scos la suprafaţă o sumă de aproape patru milioane de euro care nu poate fi justificată. Decât, eventual, în ţara minunilor.
Evenimentul zilei.ro
Autor: Vlad Stoicescu
Vineri, 16 Aprilie 2010. 43
ŢARA MINUNILOR: Cum a luat Alice Drăghici indemnizaţii de milioane în timp ce proteja integritatea mitei lui Şerban Brădișteanu
Decizia Curţii Constituţionale de a clasifica două capitole din legea de funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate ca fiind în contrapartidă cu prevederile Legii fundamentale a lăsat practic “fără dinţi” singurul organism oficial de la Bucureşti însărcinat să controleze averile demnitarilor.
În spatele demersului juridic stau fostul parlamentar Şerban Brădișteanu şi avocata acestuia, Alice Drăghici, fosta membră în Consiliul Naţional de Integritate acuzată în 2008 că ar fi făcut presiuni asupra inspectorilor ANI să renunţe la verificarea averii clientului său.
Povestea începe în martie 2007. Fostul senator PSD Şerban Brădișteanu este trimis în judecată de procurorii DNA, într-un dosar de mită cu şase zerouri cuantificate în monedă euro. Despre detaliile dosarului instrumentat de procurorii anticorupţie a scris ieri hotnews.ro.
La un an distanţă, în februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti solicită oficial Agenţiei Naţionale de Integritate să verifice averea dobândită de Şerban Brădișteanu în perioada mandatului său parlamentar (2000-2004).
În septembrie 2008, Luisa Bădiu, inspectorul ANI însărcinat să gestioneze dosarul senatorului PSD, constată o diferenţă de 3.6 milioane de euro şi 414.000 de dolari între veniturile oficiale ale lui Brădișteanu şi averea sa reală. Suma coincide cu valoare mitei vehiculate în dosarul DNA.
Intră în scenă Alice Drăghici. Fostul senator Şerban Brădișteanu este apărat de acuzaţiile DNA de avocata Alice Drăghici. Întâmplător şi membră, la vremea respectivă, a Consiliului Naţional de Integritate, organism investit de Senat cu supravegherea ANI.
Cu alte cuvinte, Alice Drăghici deţine, în septembrie 2008, atât calitatea de reprezentant legal al unei persoane investigate de DNA şi ANI, cât şi pe cea de membru al unui for însărcinat să “păzească” activitatea Agenţiei de Integritate.
Povestea devine rotundă. Cu o săptămână înainte de actul oficial de constatare emis de ANI în cazul Şerban Brădișteanu, Alice Drăghici vizitează sediul instituţiei de control, încercând să determine anularea investigaţiei inspectorilor de integritate.
Iată ce consemnează o notă de informare semnată pe 11 septembrie 2008 de Horia Georgescu, secretarul general al ANI: “Am fost informat verbal de faptul că doamna Alice Drăghici a solicitat o întrevedere cu doamna Luisa Bădiu. Luând la cunoştinţă acest aspect, am părăsit biroul şi am constatat fapul că în anexa 116A se purta o discuție pe ton ridicat între doamna Alice Drăghici şi doamna Luisa Bădiu".
Detaliile spumoase abia urmează: "Am intervenit şi am invitat-o pe doamna Alice Drăghici la mine în birou pentru a lămuri motivul vizitei. În acest context, doamna Alice Drăghici mi-a adus la cunoştinţă că discuţia avea ca subiect un dosar în lucru la inspectorul în cauză, deaorece vrea să facă o întâmpinare pentru a bloca procedura de verificare a averii. Menţionez că persoana investigată a fost trimisă în judecată pentru luare de mită de către DNA, iar reprezentarea în cadrul procesului de urmărie penală şi în instanță a fost asigurată de doamna Alice Drăghici.
Vezi aici nota de informare înaintată de Horia Georgescu către Cătălin Macovei.
Am întrebat-o pe doamna Alice Drăghici ce calitate are în dosar şi am indicat faptul că se află într-un potenţial conflict de interese, având în vedere că este membru în cadrul CNI. În acest sens, doamna Alice Drăghici a început să mă ameninţe în legătură cu modalitatea în care am fost numit, invocând faptul că va aduce în atenţia CNI aspecte diverse care au ca scop să pună sub presiune personalul şi conducerea ANI. Textual mi-a spus că va întreprinde toate demersurile pentru a mă înlătura din funcţie”.
MIZE PERSONALE“Nu am solicitat un tratament preferențial pentru clientul meu”
Relatarea lui Horia Georgescu era completată la vremea respectivă şi de nota internă a Luisei Bădiu, inspectorul de integritate însărcinat să verifice averea lui Şerban Brădișteanu.
“Doamna Alice Drăghici a afişat o atitudine lipsită de respect, obligându-mă să intru în anexa 116A pentru o discuţie privată, folosind un ton verbal ridicat şi ameninţător. Această discuţie a constat în ameninţări ale doamnei Alice Drăghici. ‘Am venit să vă transmit că trebuie să stopaţi verificarea averii domnul Şerban Brădișteanu, că deja este un dosar pe rol’, moment în care domnul Horia Georgescu a intrat în încăpere şi a invitat-o în biroul dumnealui”, susținea Bădiu.
Într-o scrisoare trimisă în aceeași perioadă președintelui CNI, Nicu Marcu, Alice Drăghici se justifica cu următorul argument: “dispozițiile legale interzic în mod explicit derularea în paralel a unor proceduri de natură penală și disciplinară”, motiv pentru care era necesară “suspendarea procedurii disciplinare până la pronunțarea uneo hotărâri definitive în dosarul penal”.
“Nu am solicitat un tratament preferențial pentru clientul meu, iar răspunsul a fost pe de o parte total neprofesionist din partea Agenției, constând în sfidarea dispozițiilor legale, iar pe de altă parte, o campanie mediatică îndreptată împotriva mea, pe care o consider insultătoare și absolut nejustificată”, susținea Alice Drăghici în septembrie 2008.
Războiul ANI-Drăghici, pe banii statului
O lună mai târziu, folosindu-se de informările subordonaţilor săi, preşedintele ANI Cătălin Macovei solicita oficial Consiliului Naţional de Integritate “revocarea mandatului doamnei Alice Drăghici”. Cererea ANI a fost ignorată de Senat şi, abia în ianuarie 2009, Alice Drăghici îşi depunea mandatul, după aproape doi ani în care fusese membră a CNI.
Numirea avocatei Alice Drăghici venise, în iunie 2007, pe turnanta unei propuneri a Partidului Conservator. Conform surselor EVZ, în perioada mai 2008 – ianuarie 2009, Alice Drăghici a participat la zece şedinţe ale CNI, absentând doar de două ori şi ridicând indemnizaţii în valoare totală de aproape 170 de milioane de lei vechi.
Imediat după scandalul presiunilor făcute de Alice Drăghici asupra inspectorilor ANI, agenţia condusă de Cătălin Macovei s-a autosesizat, declanşând procedura de verificare a declaraţiei de avere semnate de avocata lui Şerban Brădișteanu.
În iunie 2009, Florin Mincu, inspectorul însărcinat în această speţă, a eliberat un act de constatare care dispunea “sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii de către Drăghici Alice Elena”. Motivul? “Numita a completat în declarația de avere din anul 2008 mai puţine bunuri decât deţine în realitate”.
Suma care nu iese la socoteală
Războiul Drăghici-ANI s-a transformat rapid într-unul cu miză personală şi substrat vindicativ. În aprilie 2009, Alice Drăghici ataca în instanţă activitatea de verificare a averii şi intereselor întreprinsă de ANI, contestând practic Legea 144/2007.
Aceeaşi lege rămasă acum două zile fără principiile fundamentale de funcţionare, prin declararea lor ca fiind incompatibile cu prevederile Legii fundamentale. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate chiar de Alice Drăghici, în dosarul legat de numele fostului senator Şerban Brădișteanu, parlamentarul a cărui dublă investigare – de către DNA şi ANI – a scos la suprafaţă o sumă de aproape patru milioane de euro care nu poate fi justificată. Decât, eventual, în ţara minunilor.
Credeţi ce vreţi. Noi vă prezentăm filmul evenimentelor din războiul ANI cu judecătorii Curţii Constituţionale
Romania trebuie salvata!
Puterea.ro
Autor: Andi Topala • Categoria: Dezvăluiri • Publicat la: 2010-04-16 17:17:55
Activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate este la această oră blocată, după ce şapte din cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale a României (CCR) au decis că zece articole din Legea 144/2007 de funcţionare a ANI încalcă Legea fundamentală, astfel că tot ce întreprinde instituţia de acum încolo este nul de drept. În replică, conducerea agenţiei a anunţat că inspectorii de integritate au deschis dosare pe numele a şapte judecători ai CCR: Augustin Zegrean, Tudorel Toader, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Puskás Valentin-Zoltán. Aceştia din urmă sunt chiar cei care au pronunţat decizia 415/14 aprilie 2010, ceilalţi doi, preşedintele CCR, Ioan Vida, şi Nicolae Cochinescu abţinându-se. Aceşti doi judecători nu apar pe lista de anchetă a ANI.
Iată cronologic cum s-au derulat evenimentele:
• 16 iunie 2009 - avocata Alice Drăghici (fost membru al Consiliului Naţional de Integritate - un fel de monitor al ANI) ridică o excepţie de neconstituţionalitate în procesul clientului său, medicul Şerban Brădişteanu, cu Agenţia Naţională de Integritate, la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal. Instanţa a admis în parte cererea avocatei, astfel că a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei articolului 44 din Legea 144/2007. Totodată, a respins ca inadmisibilă sesizarea cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor articolelor 5,6,7,12,16, 37 (lit. e, f, g), 54 din Legea 144/2007. Procesul a fost suspendat până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. A urmat recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
• 1 octombrie 2009 - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis că excepţiile de neconstituţionalitate sunt în totalitate admisibile şi a înaintat dosarul CCR.
• 20 martie - Agenţia Naţională de Integritate a fost sesizată de o persoană asupra inadvertenţelor din declaraţiile de avere a şapte judecători de la Curtea Constituţională: Augustin Zegrean, Tudorel Toader, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Puskás Valentin-Zoltán.
• 14 aprilie - Augustin Zegrean, Tudorel Toader, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Puskás Valentin-Zoltán se pronunţă, prin decizia 415, asupra declarării ca neconstituţionale a articolelor 14 şi celor de la 1 la 9 (Capitolul I integral). Ioan Vida şi Nicolae Cochinescu se abţin.
• 15 aprilie - decizia CCR este mediatizată.
• 16 aprilie - conducerea ANI, respectiv preşedintele Cătălin Macovei şi secretarul general Horia Georgescu, organizează o conferinţă de presă în care explica această situaţie, precizând că toţi cei şapte judecători care au admis excepţia de neconstituţionalitate se află în procedura de verificare, declanşată de inspectorii de integritate.
Nu se ştie dacă sesizarea înaintată ANI de către o persoană fizică există în realitate sau este doar o poveste a conducerii agenţiei pentru a arăta că inspectorii care verifică averile celor şapte judecători sunt intimidaţi de Curtea Constituţională prin această decizie. Totodată, nu se ştie dacă, invers, inspectorii de integritate sunt cei care au încercat să-i intimideze pe judecătorii Curţii, ştiind că aceştia din urmă au în dezbatere sesizarea avocatei Alice Drăghici. Şi totuşi, această ultimă ipoteză nu poate sta în picioare, pentru că inspectorii ANI ar fi trebuit să ştie exact numele judecătorilor care s-ar fi pronunţat favorabil
Puterea.ro
Autor: Andi Topala • Categoria: Dezvăluiri • Publicat la: 2010-04-16 17:17:55
Activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate este la această oră blocată, după ce şapte din cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale a României (CCR) au decis că zece articole din Legea 144/2007 de funcţionare a ANI încalcă Legea fundamentală, astfel că tot ce întreprinde instituţia de acum încolo este nul de drept. În replică, conducerea agenţiei a anunţat că inspectorii de integritate au deschis dosare pe numele a şapte judecători ai CCR: Augustin Zegrean, Tudorel Toader, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Puskás Valentin-Zoltán. Aceştia din urmă sunt chiar cei care au pronunţat decizia 415/14 aprilie 2010, ceilalţi doi, preşedintele CCR, Ioan Vida, şi Nicolae Cochinescu abţinându-se. Aceşti doi judecători nu apar pe lista de anchetă a ANI.
Iată cronologic cum s-au derulat evenimentele:
• 16 iunie 2009 - avocata Alice Drăghici (fost membru al Consiliului Naţional de Integritate - un fel de monitor al ANI) ridică o excepţie de neconstituţionalitate în procesul clientului său, medicul Şerban Brădişteanu, cu Agenţia Naţională de Integritate, la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal. Instanţa a admis în parte cererea avocatei, astfel că a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei articolului 44 din Legea 144/2007. Totodată, a respins ca inadmisibilă sesizarea cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor articolelor 5,6,7,12,16, 37 (lit. e, f, g), 54 din Legea 144/2007. Procesul a fost suspendat până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. A urmat recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
• 1 octombrie 2009 - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis că excepţiile de neconstituţionalitate sunt în totalitate admisibile şi a înaintat dosarul CCR.
• 20 martie - Agenţia Naţională de Integritate a fost sesizată de o persoană asupra inadvertenţelor din declaraţiile de avere a şapte judecători de la Curtea Constituţională: Augustin Zegrean, Tudorel Toader, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Puskás Valentin-Zoltán.
• 14 aprilie - Augustin Zegrean, Tudorel Toader, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Puskás Valentin-Zoltán se pronunţă, prin decizia 415, asupra declarării ca neconstituţionale a articolelor 14 şi celor de la 1 la 9 (Capitolul I integral). Ioan Vida şi Nicolae Cochinescu se abţin.
• 15 aprilie - decizia CCR este mediatizată.
• 16 aprilie - conducerea ANI, respectiv preşedintele Cătălin Macovei şi secretarul general Horia Georgescu, organizează o conferinţă de presă în care explica această situaţie, precizând că toţi cei şapte judecători care au admis excepţia de neconstituţionalitate se află în procedura de verificare, declanşată de inspectorii de integritate.
Nu se ştie dacă sesizarea înaintată ANI de către o persoană fizică există în realitate sau este doar o poveste a conducerii agenţiei pentru a arăta că inspectorii care verifică averile celor şapte judecători sunt intimidaţi de Curtea Constituţională prin această decizie. Totodată, nu se ştie dacă, invers, inspectorii de integritate sunt cei care au încercat să-i intimideze pe judecătorii Curţii, ştiind că aceştia din urmă au în dezbatere sesizarea avocatei Alice Drăghici. Şi totuşi, această ultimă ipoteză nu poate sta în picioare, pentru că inspectorii ANI ar fi trebuit să ştie exact numele judecătorilor care s-ar fi pronunţat favorabil
Suedezii de la Saab ne oferă avioane noi la preţ de F-16 second hand
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 11:39
Suedezii de la SAAB încearcă să "răstoarne" pe ultima sută de metri decizia autorităţilor de la Bucureşti de a achiziţiona avioane F-16 în uz de la firma americană Lockheed Martin.
Cu puţin timp înainte ca documentele referitoare la decizia CSAT în favoarea F-16 să ajungă la Parlament, reprezentanţii SAAB, firma producătoare a avionului Gripen, au prezentat ieri, public; o contraofertă: 24 de avioane noi la acelaşi preţ cu cele second-hand oferite de americani, respectiv 1,3 miliarde de euro, scrie Jurnalul Național.
Propunerea a fost prezentată la Ambasada Suediei de Jerry Linndbergh, reprezentantul Guvernului de la Stockholm. El a fost asistat de ambasadorul Suediei, Mats Aberg, care s-a plâns de lipsa de transparenţă a autorităţilor române în procesul de achiziţie a avionului multirol.
Potrivit reprezentantului Guvernului suedez, în afară de preţul "promoţional", în noul pachet intră şi angajament de offset 100% - adică firmele suedeze ar urma să investească în România o sumă egală cu valoarea contractului de achiziţie.
Richard Smith, directorul de marketing al SAAB pentru România, a adăugat că aceasta ar însemna crearea a câteva mii de locuri de muncă.
Cotidianul.ro
Azi - 11:39
Suedezii de la SAAB încearcă să "răstoarne" pe ultima sută de metri decizia autorităţilor de la Bucureşti de a achiziţiona avioane F-16 în uz de la firma americană Lockheed Martin.
Cu puţin timp înainte ca documentele referitoare la decizia CSAT în favoarea F-16 să ajungă la Parlament, reprezentanţii SAAB, firma producătoare a avionului Gripen, au prezentat ieri, public; o contraofertă: 24 de avioane noi la acelaşi preţ cu cele second-hand oferite de americani, respectiv 1,3 miliarde de euro, scrie Jurnalul Național.
Propunerea a fost prezentată la Ambasada Suediei de Jerry Linndbergh, reprezentantul Guvernului de la Stockholm. El a fost asistat de ambasadorul Suediei, Mats Aberg, care s-a plâns de lipsa de transparenţă a autorităţilor române în procesul de achiziţie a avionului multirol.
Potrivit reprezentantului Guvernului suedez, în afară de preţul "promoţional", în noul pachet intră şi angajament de offset 100% - adică firmele suedeze ar urma să investească în România o sumă egală cu valoarea contractului de achiziţie.
Richard Smith, directorul de marketing al SAAB pentru România, a adăugat că aceasta ar însemna crearea a câteva mii de locuri de muncă.
TVR are datorii totale de 247,5 milioane de lei
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 19:09
Televiziunea Română a înregistrat în 2009, conform bilanţului publicat pe site-ul instituţiei, un deficit de 48 milioane lei şi datorii de 247,5 milioane lei, iar creanţele au atins suma de 109 milioane lei.
Veniturile totale au fost de 572.391.684 lei, din care venituri din exploatare 570.295.742 le, iar cheltuielile totale 620.381.974 lei, din care cheltuieli din exploatare 614.068.228 lei. A rezultat astfel un deficit de 48.018.957 lei.
Veniturile din exploatare realizate de TVR a povenit din taxa pentru serviciul public de televiziune în valoare de 322.319.249 lei (56,52%), venituri din subvenţii 176.579.905 lei (30,96%), în timp ce venituri din publicitate au atins suma de 35.429.235 lei. (6,2%). O sumă de 35.967.353 lei (6,31%) a provenit din penalizări şi sponsorizări.
Din totalul cheltuielilor de exploatare, cheltuielile cu personalul, au fost de 197.757.281 lei, (32,2%), din care: salarii şi indemnizaţii - 150.071.207 lei; tichete de masă - 5.568.787 lei; cheltuieli cu asigurările si protecţie socială -42.117.287 lei.
Creanţele TVR însumează 109.096.803 lei, din care 61,9 milioane lei de la clienţi, 46,7 milioane din taxa tv neachitată, 18,3 milioane penalizări la taxa tv neachitată, iar 24,3 milioane lei sunt din subvenţii neprimite.
Datoriile curente totale sunt de 228.834.221 lei, din care 32,8 la bugetul de stat, 23,2 milioane lei la UEFA, 26,46 la EBU (European Brodcasting Union).
Datoriile care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an sunt în sumă de 18.713.215 lei.
Cotidianul.ro
Azi - 19:09
Televiziunea Română a înregistrat în 2009, conform bilanţului publicat pe site-ul instituţiei, un deficit de 48 milioane lei şi datorii de 247,5 milioane lei, iar creanţele au atins suma de 109 milioane lei.
Veniturile totale au fost de 572.391.684 lei, din care venituri din exploatare 570.295.742 le, iar cheltuielile totale 620.381.974 lei, din care cheltuieli din exploatare 614.068.228 lei. A rezultat astfel un deficit de 48.018.957 lei.
Veniturile din exploatare realizate de TVR a povenit din taxa pentru serviciul public de televiziune în valoare de 322.319.249 lei (56,52%), venituri din subvenţii 176.579.905 lei (30,96%), în timp ce venituri din publicitate au atins suma de 35.429.235 lei. (6,2%). O sumă de 35.967.353 lei (6,31%) a provenit din penalizări şi sponsorizări.
Din totalul cheltuielilor de exploatare, cheltuielile cu personalul, au fost de 197.757.281 lei, (32,2%), din care: salarii şi indemnizaţii - 150.071.207 lei; tichete de masă - 5.568.787 lei; cheltuieli cu asigurările si protecţie socială -42.117.287 lei.
Creanţele TVR însumează 109.096.803 lei, din care 61,9 milioane lei de la clienţi, 46,7 milioane din taxa tv neachitată, 18,3 milioane penalizări la taxa tv neachitată, iar 24,3 milioane lei sunt din subvenţii neprimite.
Datoriile curente totale sunt de 228.834.221 lei, din care 32,8 la bugetul de stat, 23,2 milioane lei la UEFA, 26,46 la EBU (European Brodcasting Union).
Datoriile care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an sunt în sumă de 18.713.215 lei.
Şapte judecători ai Curţii Constituţionale sunt verificaţi de ANI
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 10:02 Dan Zavaleanu
ANI verifică de trei săptămâni averea şi interesele a şapte din cei nouă judecători ai CCR, mai puţin pe cele ale preşedintelui CCR, Ioan Vida, şi ale judecătorul Nicolae Cochinescu.
Cei şapte judecători ai Curţii Constituţionale sunt Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Valentin Puskas, Petre Lăzăroiu, Tudorel Toader şi Ion Predescu. Verificările au fost demarate în urma unei sesizări, potrivit aceloraşi surse.
Prezent la Realitatea TV, joi seară, şeful ANI, Cătălin Macovei, a lăsat să se înţeleagă că instituţia pe care o conduce ar cerceta judecători de la Curtea Constituţională: “Nu comentez cazurile aflate pe rolul Agenţiei”.
Informaţia apare în condiţiile în care CCR a declarat neconstituţionale, miercuri, mai multe prevederi din Legea de funcţionare şi organizare a Agenţiei Naţionale de Integritate, astfel încât ANI nu mai poate să depoziteze declaraţiile de avere şi de interese, să amendeze persoanele care nu le depun la timp, să ceară confiscarea averilor sau punerea sechestrului pe acestea şi nici nu mai poate sesiza parchetul, în cazul unor neconcordanţe în declaraţii.
În plus, declaraţiile de avere şi de interese nu vor mai fi publice.
Decizia a fost luată în urma unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate de avocatul Alice Drăghici, după ce ANI a cerut confiscarea unei părţi din averea clientului său, Şerban Brădişteanu. CCR a decis însă examinarea din oficiu a întregii Legi care stă la baza organizării şi funcţionării Agenţiei de Integritate.
Cotidianul.ro
Azi - 10:02 Dan Zavaleanu
ANI verifică de trei săptămâni averea şi interesele a şapte din cei nouă judecători ai CCR, mai puţin pe cele ale preşedintelui CCR, Ioan Vida, şi ale judecătorul Nicolae Cochinescu.
Cei şapte judecători ai Curţii Constituţionale sunt Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Valentin Puskas, Petre Lăzăroiu, Tudorel Toader şi Ion Predescu. Verificările au fost demarate în urma unei sesizări, potrivit aceloraşi surse.
Prezent la Realitatea TV, joi seară, şeful ANI, Cătălin Macovei, a lăsat să se înţeleagă că instituţia pe care o conduce ar cerceta judecători de la Curtea Constituţională: “Nu comentez cazurile aflate pe rolul Agenţiei”.
Informaţia apare în condiţiile în care CCR a declarat neconstituţionale, miercuri, mai multe prevederi din Legea de funcţionare şi organizare a Agenţiei Naţionale de Integritate, astfel încât ANI nu mai poate să depoziteze declaraţiile de avere şi de interese, să amendeze persoanele care nu le depun la timp, să ceară confiscarea averilor sau punerea sechestrului pe acestea şi nici nu mai poate sesiza parchetul, în cazul unor neconcordanţe în declaraţii.
În plus, declaraţiile de avere şi de interese nu vor mai fi publice.
Decizia a fost luată în urma unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate de avocatul Alice Drăghici, după ce ANI a cerut confiscarea unei părţi din averea clientului său, Şerban Brădişteanu. CCR a decis însă examinarea din oficiu a întregii Legi care stă la baza organizării şi funcţionării Agenţiei de Integritate.
Robert Negoiţă, verificat de ANI pentru fals în declaraţii
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 14:58
Agenţia Naţională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea de către Robert Negoiţă, deputat în Parlamentul României, a infracţiunii de fals în declaraţii.
16 Apr 2010
ANI s-a sesizat din oficiu în urma publicării mai multor articole de presă care semnalau faptul că Negoiţă ar fi acumulat împreună cu familia o avere ce depăşeşte veniturile realizate, majorând în anul 2009 capitalul societăţii comerciale Domus Stil Construct cu aproximativ 66 milioane lei.
ANI afirmă că deputatul Robert Negoiţă a făcut uz de drepturile sale de a fi reprezentat de avocat, apărătorii aleşi ai acestuia luând la cunoştinţă de actele şi lucrările existente la dosarul cauzei, în două rânduri, la data de 11.02.2010, respectiv 23.02.2010.
În urma verificărilor efectuate şi a analizării informaţiilor şi a documentelor transmise de instituţiile competente, a rezultat că Negoiţă nu a menţionat în declaraţia de avere suma de 183.987.171 lei (circa 5.288.000 de euro), reprezentând venituri obţinute din transferul proprietăţii imobiliare din patrimoniul personal.
De asemenea, Negoiţă nu a declarat valoarea reală a soldurilor conturilor în lei şi valută.
Sesizarea ANI în cazul lui Robert Negoiţă vine după ce joi Curtea Constituţională a constatat că anumite prevederi ale Legii privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate sunt neconstituţionale, inclusiv articolul 13, care stabileşte atribuţiile ANI, respectiv verificarea declaraţiilor de avere şi interese, controlul depunerii la termen a acestora, constatarea neconcordanţelor, sau a nerespectării hotărârilor legale, constatarea incompatibilităţilor şi sesizarea organelor de urmărire penală, dar şi aplicarea sancţiunilor.
Cotidianul.ro
Azi - 14:58
Agenţia Naţională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea de către Robert Negoiţă, deputat în Parlamentul României, a infracţiunii de fals în declaraţii.
16 Apr 2010
ANI s-a sesizat din oficiu în urma publicării mai multor articole de presă care semnalau faptul că Negoiţă ar fi acumulat împreună cu familia o avere ce depăşeşte veniturile realizate, majorând în anul 2009 capitalul societăţii comerciale Domus Stil Construct cu aproximativ 66 milioane lei.
ANI afirmă că deputatul Robert Negoiţă a făcut uz de drepturile sale de a fi reprezentat de avocat, apărătorii aleşi ai acestuia luând la cunoştinţă de actele şi lucrările existente la dosarul cauzei, în două rânduri, la data de 11.02.2010, respectiv 23.02.2010.
În urma verificărilor efectuate şi a analizării informaţiilor şi a documentelor transmise de instituţiile competente, a rezultat că Negoiţă nu a menţionat în declaraţia de avere suma de 183.987.171 lei (circa 5.288.000 de euro), reprezentând venituri obţinute din transferul proprietăţii imobiliare din patrimoniul personal.
De asemenea, Negoiţă nu a declarat valoarea reală a soldurilor conturilor în lei şi valută.
Sesizarea ANI în cazul lui Robert Negoiţă vine după ce joi Curtea Constituţională a constatat că anumite prevederi ale Legii privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate sunt neconstituţionale, inclusiv articolul 13, care stabileşte atribuţiile ANI, respectiv verificarea declaraţiilor de avere şi interese, controlul depunerii la termen a acestora, constatarea neconcordanţelor, sau a nerespectării hotărârilor legale, constatarea incompatibilităţilor şi sesizarea organelor de urmărire penală, dar şi aplicarea sancţiunilor.
După ce Sidex s-a vândut ca în Piaţa Matache,
Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
Azi - 16:02 Voichiţa Răşcanu
După ce Sidex s-a vândut ca în Piaţa Matache,
“Succes” şi la Petrom, cu o gaură de 46 de milioane de euro
Dan Ioan Popescu şi întregul staff care s-a ocupat de privatizarea Petrom au oferit austriecilor de la OMV posibilitatea achiziţionării în condiţii frauduloase a Petrom. Au acceptat diminuarea capitalului social al acestei companii cu peste 46 de milioane de euro. Pentru aceasta, fostul ministru al Economiei a încălcat cu bună ştiinţă Legea 137/2002 - pentru accelerarea privatizării, înlocuind decizia Parlamentului României cu o simplă hotărâre a boardului Petrom.
Valoarea de piaţă a companiei Petrom a fost estimată, în 2003, la aproximativ două miliarde de euro. OMV a vrut să deţină 51% din capitalul social al Petrom, acţiuni pentru care statul român a fixat un preţ de 1,4 miliarde de euro. Conform negocierilor, OMV a cumpărat 33,34% din capitalul social al Petrom pentru suma de 669 de milioane de euro, urmând ca pentru restul de până la 51% să facă majorări de capital în valoare de 800 de milioane de euro.
Ei bine, înainte de a plăti pentru vreo acţiune, OMV a impus statului român să anuleze două hotărâri de majorare a capitalului social, în valoare de 46 de milioane de euro (vezi facsimil), deşi legea obliga la respectiva majorare.
Home » Home » Ultima ora »“Succes” şi la Petrom, cu o gaură de 46 de milioane de euro
După ce Sidex s-a vândut ca în Piaţa Matache,
“Succes” şi la Petrom, cu o gaură de 46 de milioane de euro
Azi - 16:02 Voichiţa Răşcanu | 0 comentarii | 219 vizualizari
Rating: 2 voturi
foto(1)
Dan Ioan Popescu şi întregul staff care s-a ocupat de privatizarea Petrom au oferit austriecilor de la OMV posibilitatea achiziţionării în condiţii frauduloase a Petrom. Au acceptat diminuarea capitalului social al acestei companii cu peste 46 de milioane de euro. Pentru aceasta, fostul ministru al Economiei a încălcat cu bună ştiinţă Legea 137/2002 - pentru accelerarea privatizării, înlocuind decizia Parlamentului României cu o simplă hotărâre a boardului Petrom.
16 Apr 2010
Valoarea de piaţă a companiei Petrom a fost estimată, în 2003, la aproximativ două miliarde de euro. OMV a vrut să deţină 51% din capitalul social al Petrom, acţiuni pentru care statul român a fixat un preţ de 1,4 miliarde de euro. Conform negocierilor, OMV a cumpărat 33,34% din capitalul social al Petrom pentru suma de 669 de milioane de euro, urmând ca pentru restul de până la 51% să facă majorări de capital în valoare de 800 de milioane de euro.
Ei bine, înainte de a plăti pentru vreo acţiune, OMV a impus statului român să anuleze două hotărâri de majorare a capitalului social, în valoare de 46 de milioane de euro (vezi facsimil), deşi legea obliga la respectiva majorare.
Publicitate
Pentru o corectă înţelegere a afacerii, precizăm: capitalul social este format din aporturile tuturor asociaţilor, iar măsura în care contribuie la formarea acestuia este şi măsura în care participă la împărţirea profitului. Ca urmare, oficialii români însărcinaţi cu privatizarea Petrom, anulând în mod ilegal 46 de milioane de euro din aportul statului la capital, au diminuat considerabil profiturile pe care România urma să le obţină.
Afacerea “în acte”
Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor (AGEA) PETROM, condusă de directorul Gheorghe Constantinescu, a decis prin hotărârile numărul 6 şi 1, din 22 martie şi 28 aprilie 2004, să majoreze cu suma de peste 46 de milioane de euro (n.n.- 110,8 miliarde lei) capitalul social al Petrom. Această sumă reprezenta valoarea unor terenuri pentru care Petrom a obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate conform Hotărârii de Guvern numărul 834/1991. Hotărârile AGEA au fost publicate în Monitorul Oficial partea IV numărul 1187/23.04.2004 şi numărul 1798/17.06.2004.
AGEA Petrom ar fi fost obligată, conform articolului 12 din Legea 137/2002, pentru accelerarea privatizării, să utilizeze pentru majorarea capitalului social terenurile pentru care a obţinut dreptul de atestare a titlului de proprietate: “În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social, sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unităţi teritorial-administrative, după caz, în schimbul căreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei implicate”. Această prevedere legală a fost însă ignorată cu bună ştiinţă de către conducerea Petrom şi implicit de reprezentanţii statului român.
DIP şi Mucea au jucat la ruleta Petrom
Cei care au negociat contractul de privatizare a Petrom au fost numiţi de fostul ministru al Economiei Dan Ioan Popescu şi făceau parte fie din Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, fie din Ministerul Economiei, ambele instituţii fiind conduse nemijlocit de DIP. Şeful comisiei de negociere a fost numit Dorinel Mucea, director al OPSPI, fost consilier al lui Dan Ioan Popescu pe probleme de privatizare şi arestat la cererea procurorilor Parchetului General în dosarul privatizărilor strategice.
Din comisie mai făceau parte şi Alexandru Alexe, directorul Direcţiei de Privatizare din OPSPI, Robert Neagoe, directorul Direcţiei Juridice din OPSPI (n.n. - de asemenea implicat în dosarul privatizărilor strategice), Adriana Oros şi Corneliu Condrea, director al Direcţiei Generale Energie Petrol şi Gaze din Ministerul Economiei. Adjunctul OPSPI, cel care şi-a pus ulterior semnătura pe contractul de privatizare cu Petrom, era la acea dată Constantin Nedelcu, iar directorul Petrom şi fost director al rafinăriei Petrobrazi, Gheorghe Constantinescu, era cunoscut ca fiind conexat prin relaţiile sale de familie cu sfera de interese a partidului din care făcea parte şi DIP.
Austriecii de la OMV au scos terenurile de la stat şi le-au pitit la ei în buzunar
Bazându-se pe negociatorii români descrişi mai sus, austrieciii de la OMV au cerut părţii române să scoată, printr-o semnătură, 46 de milioane de euro din capitalul social al Petrom. La trei luni de la majorarea capitalului social al statului, cerinţa austriecilor a fost materializată în contractul de privatizare al Petrom, semnat în data de 23.07.2004, de adjunctul OPSPI, Constantin Nedelcu. În acest contract, sub ameninţarea nefinalizării lui, OMV Austria a impus anularea celor două hotărâri AGEA prin care a fost majorat capitalul social cu suma de peste 46 de milioane de euro.
Astfel, punctul 3.4.1. litera (i) şi (cc) din contract prevăd: “Societatea va lua măsuri pentru anularea celor două majorări de capital autorizate de hotărârile AGA extraordinare din datele de 22 martie 2004 şi 28 aprilie 2004”, iar la punctul 3.1.1., litera q era de asemenea prevăzută “confirmarea din partea Vânzătorului şi a Societăţii că cele două majorări de capital social autorizate de AGA extraordinară din data de 22 martie 2004 şi 28 aprilie 2004 au fost anulate”. Trebuie menţionat că, în momentul anulării celor două hotărâri AGEA, OMV nu era acţionar al Petrom, compania austriacă devenind acţionar majoritar de abia în decembrie 2004.
Contractul de privatizare a fost consfinţit prin Hotărârea de Guvern numărul 1090 din data de 8.07.2004, care prevede, la articolul 2: “Se aprobă semnarea contractului de privatizare a Societăţii Naţionale a Petrolului «Petrom SA» Bucureşti de către Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, în calitate de vânzător şi OMV Austria, în calitate de cumpărător, (...) în forma, termenii şi condiţiile negociate”.
Hotărârea de guvern, emisă în data de 8 iunie 2004, semnată de Adrian Năstase, la acea dată premier, de fostul ministru al Economiei şi Comerţului Dan Ioan Popescu şi de fostul ministru al Finanţelor Mihai Tănăsescu, ascunde, într-un singur articol, 46 de milioane de euro din banii statului. Ea a fost confirmată ulterior, prin Legea 555/02.12.2004, privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului “Petrom SA” Bucureşti.
Cotidianul.ro
Azi - 16:02 Voichiţa Răşcanu
După ce Sidex s-a vândut ca în Piaţa Matache,
“Succes” şi la Petrom, cu o gaură de 46 de milioane de euro
Dan Ioan Popescu şi întregul staff care s-a ocupat de privatizarea Petrom au oferit austriecilor de la OMV posibilitatea achiziţionării în condiţii frauduloase a Petrom. Au acceptat diminuarea capitalului social al acestei companii cu peste 46 de milioane de euro. Pentru aceasta, fostul ministru al Economiei a încălcat cu bună ştiinţă Legea 137/2002 - pentru accelerarea privatizării, înlocuind decizia Parlamentului României cu o simplă hotărâre a boardului Petrom.
Valoarea de piaţă a companiei Petrom a fost estimată, în 2003, la aproximativ două miliarde de euro. OMV a vrut să deţină 51% din capitalul social al Petrom, acţiuni pentru care statul român a fixat un preţ de 1,4 miliarde de euro. Conform negocierilor, OMV a cumpărat 33,34% din capitalul social al Petrom pentru suma de 669 de milioane de euro, urmând ca pentru restul de până la 51% să facă majorări de capital în valoare de 800 de milioane de euro.
Ei bine, înainte de a plăti pentru vreo acţiune, OMV a impus statului român să anuleze două hotărâri de majorare a capitalului social, în valoare de 46 de milioane de euro (vezi facsimil), deşi legea obliga la respectiva majorare.
Home » Home » Ultima ora »“Succes” şi la Petrom, cu o gaură de 46 de milioane de euro
După ce Sidex s-a vândut ca în Piaţa Matache,
“Succes” şi la Petrom, cu o gaură de 46 de milioane de euro
Azi - 16:02 Voichiţa Răşcanu | 0 comentarii | 219 vizualizari
Rating: 2 voturi
foto(1)
Dan Ioan Popescu şi întregul staff care s-a ocupat de privatizarea Petrom au oferit austriecilor de la OMV posibilitatea achiziţionării în condiţii frauduloase a Petrom. Au acceptat diminuarea capitalului social al acestei companii cu peste 46 de milioane de euro. Pentru aceasta, fostul ministru al Economiei a încălcat cu bună ştiinţă Legea 137/2002 - pentru accelerarea privatizării, înlocuind decizia Parlamentului României cu o simplă hotărâre a boardului Petrom.
16 Apr 2010
Valoarea de piaţă a companiei Petrom a fost estimată, în 2003, la aproximativ două miliarde de euro. OMV a vrut să deţină 51% din capitalul social al Petrom, acţiuni pentru care statul român a fixat un preţ de 1,4 miliarde de euro. Conform negocierilor, OMV a cumpărat 33,34% din capitalul social al Petrom pentru suma de 669 de milioane de euro, urmând ca pentru restul de până la 51% să facă majorări de capital în valoare de 800 de milioane de euro.
Ei bine, înainte de a plăti pentru vreo acţiune, OMV a impus statului român să anuleze două hotărâri de majorare a capitalului social, în valoare de 46 de milioane de euro (vezi facsimil), deşi legea obliga la respectiva majorare.
Publicitate
Pentru o corectă înţelegere a afacerii, precizăm: capitalul social este format din aporturile tuturor asociaţilor, iar măsura în care contribuie la formarea acestuia este şi măsura în care participă la împărţirea profitului. Ca urmare, oficialii români însărcinaţi cu privatizarea Petrom, anulând în mod ilegal 46 de milioane de euro din aportul statului la capital, au diminuat considerabil profiturile pe care România urma să le obţină.
Afacerea “în acte”
Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor (AGEA) PETROM, condusă de directorul Gheorghe Constantinescu, a decis prin hotărârile numărul 6 şi 1, din 22 martie şi 28 aprilie 2004, să majoreze cu suma de peste 46 de milioane de euro (n.n.- 110,8 miliarde lei) capitalul social al Petrom. Această sumă reprezenta valoarea unor terenuri pentru care Petrom a obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate conform Hotărârii de Guvern numărul 834/1991. Hotărârile AGEA au fost publicate în Monitorul Oficial partea IV numărul 1187/23.04.2004 şi numărul 1798/17.06.2004.
AGEA Petrom ar fi fost obligată, conform articolului 12 din Legea 137/2002, pentru accelerarea privatizării, să utilizeze pentru majorarea capitalului social terenurile pentru care a obţinut dreptul de atestare a titlului de proprietate: “În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social, sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unităţi teritorial-administrative, după caz, în schimbul căreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei implicate”. Această prevedere legală a fost însă ignorată cu bună ştiinţă de către conducerea Petrom şi implicit de reprezentanţii statului român.
DIP şi Mucea au jucat la ruleta Petrom
Cei care au negociat contractul de privatizare a Petrom au fost numiţi de fostul ministru al Economiei Dan Ioan Popescu şi făceau parte fie din Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, fie din Ministerul Economiei, ambele instituţii fiind conduse nemijlocit de DIP. Şeful comisiei de negociere a fost numit Dorinel Mucea, director al OPSPI, fost consilier al lui Dan Ioan Popescu pe probleme de privatizare şi arestat la cererea procurorilor Parchetului General în dosarul privatizărilor strategice.
Din comisie mai făceau parte şi Alexandru Alexe, directorul Direcţiei de Privatizare din OPSPI, Robert Neagoe, directorul Direcţiei Juridice din OPSPI (n.n. - de asemenea implicat în dosarul privatizărilor strategice), Adriana Oros şi Corneliu Condrea, director al Direcţiei Generale Energie Petrol şi Gaze din Ministerul Economiei. Adjunctul OPSPI, cel care şi-a pus ulterior semnătura pe contractul de privatizare cu Petrom, era la acea dată Constantin Nedelcu, iar directorul Petrom şi fost director al rafinăriei Petrobrazi, Gheorghe Constantinescu, era cunoscut ca fiind conexat prin relaţiile sale de familie cu sfera de interese a partidului din care făcea parte şi DIP.
Austriecii de la OMV au scos terenurile de la stat şi le-au pitit la ei în buzunar
Bazându-se pe negociatorii români descrişi mai sus, austrieciii de la OMV au cerut părţii române să scoată, printr-o semnătură, 46 de milioane de euro din capitalul social al Petrom. La trei luni de la majorarea capitalului social al statului, cerinţa austriecilor a fost materializată în contractul de privatizare al Petrom, semnat în data de 23.07.2004, de adjunctul OPSPI, Constantin Nedelcu. În acest contract, sub ameninţarea nefinalizării lui, OMV Austria a impus anularea celor două hotărâri AGEA prin care a fost majorat capitalul social cu suma de peste 46 de milioane de euro.
Astfel, punctul 3.4.1. litera (i) şi (cc) din contract prevăd: “Societatea va lua măsuri pentru anularea celor două majorări de capital autorizate de hotărârile AGA extraordinare din datele de 22 martie 2004 şi 28 aprilie 2004”, iar la punctul 3.1.1., litera q era de asemenea prevăzută “confirmarea din partea Vânzătorului şi a Societăţii că cele două majorări de capital social autorizate de AGA extraordinară din data de 22 martie 2004 şi 28 aprilie 2004 au fost anulate”. Trebuie menţionat că, în momentul anulării celor două hotărâri AGEA, OMV nu era acţionar al Petrom, compania austriacă devenind acţionar majoritar de abia în decembrie 2004.
Contractul de privatizare a fost consfinţit prin Hotărârea de Guvern numărul 1090 din data de 8.07.2004, care prevede, la articolul 2: “Se aprobă semnarea contractului de privatizare a Societăţii Naţionale a Petrolului «Petrom SA» Bucureşti de către Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, în calitate de vânzător şi OMV Austria, în calitate de cumpărător, (...) în forma, termenii şi condiţiile negociate”.
Hotărârea de guvern, emisă în data de 8 iunie 2004, semnată de Adrian Năstase, la acea dată premier, de fostul ministru al Economiei şi Comerţului Dan Ioan Popescu şi de fostul ministru al Finanţelor Mihai Tănăsescu, ascunde, într-un singur articol, 46 de milioane de euro din banii statului. Ea a fost confirmată ulterior, prin Legea 555/02.12.2004, privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului “Petrom SA” Bucureşti.
joi, 15 aprilie 2010
Salarii de 18.000 de euro pe lună de la stat, pentru asistenţă tehnică
Romania trebuie salvata!
Puterea.ro
Autor: Ştefan Etveş • Categoria: Economie • Publicat la: 2010-04-15 20:14:07
În timp ce Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) a anunţat că nu va construi nici un kilometru de autostradă în acest an, din lipsă de fonduri, directorul general al instituţiei, Dorina Tiron, îşi permite să plătească cu zeci de mii de euro specialişti care să asigure asistenţa tehnică pentru tronsoanele ce urmează să fie executate într-un viitor incert. Concret, CNADNR va angaja pe o perioadă de patru ani specialişti care să asigure asistenţa tehnică pentru tronsonul de autostradă Arad-Timişoara, ce vor fi plătiţi cu sume între 6.600 de euro şi 18.000 de euro lunar.
Potrivit CNADNR, tronsonul de autostradă Arad-Timişoara face parte din coridorul IV pan-european şi ar trebui finalizat în luna ianuarie 2011. În prezent, se desfăşoară lucrări pe mai puţin de jumătate din acest sector de drum. Practic, specialiştii care asigură asistenţa tehnică vor fi plătiţi cu salarii grase până la momentul în care expiră perioada de garanţie a lucrărilor executate.
Decizia angajării acestor persoane a fost luată în contextul în care există deja consultanţă tehnică asigurată încă de la demararea proiectului, la începutul anului 2009. Astfel, consultanţa este asigurată de EgisBCEOM International pentru lucrările de construcţie a tronsonului de autostradă Arad-Timişoara şi varianta de ocolire a municipiului Arad.
Cu toate acestea, şeful CNADNR, Dorina Tiron, a aprobat la sfârşitul lunii martie a.c. şi bugetul aferent asistenţei tehnice pentru cei 32,2 km de autostradă, în valoare de circa 1,2 milioane de euro, la cererea directorului adjunct proiecte cu finanţare europeană Alin Câmpeanu. Salariile pe care le vor primi cei care vor asigura asistenţa tehnică pentru acest proiect “sparg” piaţa muncii devastată de criză, din România sau din lume. Astfel, un inginer va încasa lunar un salariu de 18.000 de euro, timp de 48 de luni, în timp ce experţii vor fi plătiţi cu 6.600 de euro lunar, pe o durată de 36 de luni.
50.000 de euro pentru instruirea angajaţilor CNADNR
În nota justificativă privind determinarea valorii estimate a contractului de asistenţă tehnică pentru managementul proiectului de autostradă Arad-Timişoara şi varianta de ocolire a municipiului Arad, aprobată de Dorina Tiron, “pentru poziţia de Consilier Inginer Construcţii a fost estimată o rată lunară de 18.000 de euro pentru o durată de 48 de luni, iar pentru experţi s-a estimat o rată lunară de 6.600 de euro pe o durată de 36 de luni, iar o sumă fixă de 50.000 de euro va fi alocată instruirii profesionale a personalului CNADNR, conform caietului de sarcini”.
Pe holurile Companiei de Autostrăzi se zvoneşte că această sumă alocată „instruirii profesionale a personalului CNADNR” va fi utilizată, de fapt, mascat, de conducerea CNADNR, care va avea astfel justificare pentru unele deplasări în străinătate, pe banii consultanţilor, dar plătite în final tot de la bugetul de stat.
În nota citată se estimează că valoarea contractului de servicii de asistenţă tehnică va fi de 1.151.600 milioane de euro fără TVA, echivalent a 4.836.720 lei, aplicând cursul de schimb valutar transmis de MTI pentru estimarea bugetului pe anul 2010, respectiv 1 euro-4,2 lei. “Menţionăm faptul că aceste servicii de asistenţă tehnică vor fi incluse în cadrul Programului anual al Achiziţiilor Publice (PAP) al CNADNR pe anul 2010, cu sprijinul Direcţiei Licitaţii, Contractare şi Servicii Suport”, se arată în nota privind determinarea valorilor.
Pentru ce sunt plătiţi consultanţii cu salarii fabuloase
Dorina Tiron a aprobat şi o notă justificativă privind asistenţa tehnică pentru managementul autostrăzii Arad-Timişoara şi varianta ocolitoare a municipiului Arad.
Printre activităţile desfăşurate de inginerii plătiţi cu 18.000 de euro pe lună se numără sesizarea eventualelor probleme (întârzieri, depăşirea costurilor), îmbunătăţirea circuitului informaţiei în vederea sprijinirii procesului de luare a unor decizii eficiente şi rapide în cadrul CNADNR sau îmbunătăţirea controlului calităţii tuturor aspectelor legate de etapele unui proiect. De asemenea, asistenţa tehnică se va ocupa de operarea şi dezvoltarea unui sistem de IT integrat în vederea corelării nivelului de planificare şi de buget cu nivelul de monitorizare a proiectului şi cu nivelul de raportare financiară de asamblu.
Din site-ul CNADNR rezultă că cei 32,5 km de autostradă, între Arad şi Timişoara trebuie finaliza şi până în
ianuarie 2011. Valoarea estimată a proiectului este de circa 482.920.350,22 lei, echivalentul a 135,43 milioane de euro. Proiectantul şi consultantul acestui tronson de autostradă este Egis Route. Cei 32,5 km de autostradă sunt construiţi de consorţiul format de FCC Construccion şi Astaladi. Perioada de garanţie este de 24 de luni de la termenul de finalizare a lucrărilor.
Puterea.ro
Autor: Ştefan Etveş • Categoria: Economie • Publicat la: 2010-04-15 20:14:07
În timp ce Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) a anunţat că nu va construi nici un kilometru de autostradă în acest an, din lipsă de fonduri, directorul general al instituţiei, Dorina Tiron, îşi permite să plătească cu zeci de mii de euro specialişti care să asigure asistenţa tehnică pentru tronsoanele ce urmează să fie executate într-un viitor incert. Concret, CNADNR va angaja pe o perioadă de patru ani specialişti care să asigure asistenţa tehnică pentru tronsonul de autostradă Arad-Timişoara, ce vor fi plătiţi cu sume între 6.600 de euro şi 18.000 de euro lunar.
Potrivit CNADNR, tronsonul de autostradă Arad-Timişoara face parte din coridorul IV pan-european şi ar trebui finalizat în luna ianuarie 2011. În prezent, se desfăşoară lucrări pe mai puţin de jumătate din acest sector de drum. Practic, specialiştii care asigură asistenţa tehnică vor fi plătiţi cu salarii grase până la momentul în care expiră perioada de garanţie a lucrărilor executate.
Decizia angajării acestor persoane a fost luată în contextul în care există deja consultanţă tehnică asigurată încă de la demararea proiectului, la începutul anului 2009. Astfel, consultanţa este asigurată de EgisBCEOM International pentru lucrările de construcţie a tronsonului de autostradă Arad-Timişoara şi varianta de ocolire a municipiului Arad.
Cu toate acestea, şeful CNADNR, Dorina Tiron, a aprobat la sfârşitul lunii martie a.c. şi bugetul aferent asistenţei tehnice pentru cei 32,2 km de autostradă, în valoare de circa 1,2 milioane de euro, la cererea directorului adjunct proiecte cu finanţare europeană Alin Câmpeanu. Salariile pe care le vor primi cei care vor asigura asistenţa tehnică pentru acest proiect “sparg” piaţa muncii devastată de criză, din România sau din lume. Astfel, un inginer va încasa lunar un salariu de 18.000 de euro, timp de 48 de luni, în timp ce experţii vor fi plătiţi cu 6.600 de euro lunar, pe o durată de 36 de luni.
50.000 de euro pentru instruirea angajaţilor CNADNR
În nota justificativă privind determinarea valorii estimate a contractului de asistenţă tehnică pentru managementul proiectului de autostradă Arad-Timişoara şi varianta de ocolire a municipiului Arad, aprobată de Dorina Tiron, “pentru poziţia de Consilier Inginer Construcţii a fost estimată o rată lunară de 18.000 de euro pentru o durată de 48 de luni, iar pentru experţi s-a estimat o rată lunară de 6.600 de euro pe o durată de 36 de luni, iar o sumă fixă de 50.000 de euro va fi alocată instruirii profesionale a personalului CNADNR, conform caietului de sarcini”.
Pe holurile Companiei de Autostrăzi se zvoneşte că această sumă alocată „instruirii profesionale a personalului CNADNR” va fi utilizată, de fapt, mascat, de conducerea CNADNR, care va avea astfel justificare pentru unele deplasări în străinătate, pe banii consultanţilor, dar plătite în final tot de la bugetul de stat.
În nota citată se estimează că valoarea contractului de servicii de asistenţă tehnică va fi de 1.151.600 milioane de euro fără TVA, echivalent a 4.836.720 lei, aplicând cursul de schimb valutar transmis de MTI pentru estimarea bugetului pe anul 2010, respectiv 1 euro-4,2 lei. “Menţionăm faptul că aceste servicii de asistenţă tehnică vor fi incluse în cadrul Programului anual al Achiziţiilor Publice (PAP) al CNADNR pe anul 2010, cu sprijinul Direcţiei Licitaţii, Contractare şi Servicii Suport”, se arată în nota privind determinarea valorilor.
Pentru ce sunt plătiţi consultanţii cu salarii fabuloase
Dorina Tiron a aprobat şi o notă justificativă privind asistenţa tehnică pentru managementul autostrăzii Arad-Timişoara şi varianta ocolitoare a municipiului Arad.
Printre activităţile desfăşurate de inginerii plătiţi cu 18.000 de euro pe lună se numără sesizarea eventualelor probleme (întârzieri, depăşirea costurilor), îmbunătăţirea circuitului informaţiei în vederea sprijinirii procesului de luare a unor decizii eficiente şi rapide în cadrul CNADNR sau îmbunătăţirea controlului calităţii tuturor aspectelor legate de etapele unui proiect. De asemenea, asistenţa tehnică se va ocupa de operarea şi dezvoltarea unui sistem de IT integrat în vederea corelării nivelului de planificare şi de buget cu nivelul de monitorizare a proiectului şi cu nivelul de raportare financiară de asamblu.
Din site-ul CNADNR rezultă că cei 32,5 km de autostradă, între Arad şi Timişoara trebuie finaliza şi până în
ianuarie 2011. Valoarea estimată a proiectului este de circa 482.920.350,22 lei, echivalentul a 135,43 milioane de euro. Proiectantul şi consultantul acestui tronson de autostradă este Egis Route. Cei 32,5 km de autostradă sunt construiţi de consorţiul format de FCC Construccion şi Astaladi. Perioada de garanţie este de 24 de luni de la termenul de finalizare a lucrărilor.
Lista neamurilor bugetare. Azi, soţiile şi soţii
Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 14 Apr 2010 | Biroul de Investigatii
Politica e o curvă. Politică înseamnă să faci bani. Politica e un mijloc prin care oamenii cu bani ajung la putere. Politica e activitatea prin care un grup restrîns de oameni îşi creează acces la o cantitate cît mai mare de resurse. Politica înseamnă să spui cît mai puţine prin cît de multe cuvinte posibile. În fapt, politica e arta de a conduce. Dar mai presus de toate, în România, politica e arta de a-ţi conduce afacerile personale spre succes. De a conduce maşini cît mai scumpe, cumpărate din banii făcuţi prin intermediul politicii. Şi, nu în ultimul rînd, politica e arta de a-ţi conduce rudele spre posturi plătite din bugetul de stat. Pentru că mintea politicianului urmăreşte binele comun. Iar binele comun începe, fără excepţie, cu binele personal al neamurilor tale.
Politica e o curvă. Politică înseamnă să faci bani. Politica e un mijloc prin care oamenii cu bani ajung la putere. Politica e activitatea prin care un grup restrîns de oameni îşi creează acces la o cantitate cît mai mare de resurse. Politica înseamnă să spui cît mai puţine prin cît de multe cuvinte posibile. În fapt, politica e arta de a conduce. Dar mai presus de toate, în România, politica e arta de a-ţi conduce afacerile personale spre succes. De a conduce maşini cît mai scumpe, cumpărate din banii făcuţi prin intermediul politicii. Şi, nu în ultimul rînd, politica e arta de a-ţi conduce rudele spre posturi plătite din bugetul de stat.
Pentru că mintea politicianului urmăreşte binele comun. Iar binele comun începe, fără excepţie, cu binele personal al neamurilor tale.
Jumătate din soţiile de parlamentar care lucrează, lucrează la stat
Familia e celula de bază a societăţii, ne zice cu încredere deplină învăţătoarea din şcoala generală şi ne confirmă profesorul, popa şi primarul. Iar familia politică e una modernă, în care ambii parteneri lucrează. La stat, normal. Camera Deputaţilor numără la ora actuală 333 de aleşi ai neamului. Dintre aceştia 55 sînt necăsătoriţi sau divorţaţi şi vreo trei sînt văduvi. Din restul de 275, un număr de 25 au partenerul de viaţă ajuns la pensie. Normal, o bună parte dintre cei 250 rămaşi în numărătoarea noastră nici nu şi-au declarat soţiile ori n-au specificat unde şi cu ce îşi ocupă ele timpul. Mai bine de jumătate dintre ei însă, vreo 130 pentru a fi exacţi, au jumătatea angajată la stat, plătită din banul public, la fel ca ei, aleşii. Iar proporţia aproape că se respectă şi în cazul Senatului, cu precizarea că doar vreo 50 de soţi sau soţii de senator iau leafă de la stat. Unii sînt profesori, unii judecători sau procurori, alţii medici, unii funcţionari publici şi unii chiar angajaţii soţului senator. Asta dacă nu sînt ambii demnitari. Toţi mănîncă însă o pîine publică, frămîntată în vistieria statului.
Gruparea consiliilor de administraţie şi a consilierilor
Pe vremea cînd erau liberalii la putere, Teodor Atanasiu nu se pricopsise încă cu imunitatea parlamentară, deşi n-a dus-o rău în postul de ministru al Apărării ori de şef al AVAS. Ba a dus-o chiar atît de bine, încît s-a căsătorit cu Laura Bişboacă pe care, dacă tot a luat-o de soţie, a şi numit-o în cîteva consilii de administraţie, dar şi în postul de consilier în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de unde proaspăta consoartă a încasat vreo 55.000 de lei. La fel a făcut şi colegul său liberal Dan Motreanu, care a avut grijă ca soţia Dana să nimerească în aceeaşi Comisie, de unde a încasat aproape 115.000 de lei, dar şi în vreo alte două consilii de administraţie. Şi, pentru că respectiva comisie era cu adevărat o afacere liberală, din ea nu putea lipsi soţia deputatului Daniel Chiţoiu, finul guzganului rozaliu al PNL, Dan Radu Ruşanu. Schimbarea de guvernare a ajutat şi soţiile de pedelişti să se lipească de niscaiva consilii de administraţie. Spre exemplu, soţia deputatului de Timiş Iosif Ştefan Drăgulescu a ajuns în consiliul de administraţie al ISIM Timişoara, şi chiar directoare a institutului, iar de cînd Gheorghe Ialomiţeanu este deputat de Braşov, soţia acestuia, Liliana, a devenit membră în consiliile de administraţie a patru societăţi REMAT, rămase la stat, dar şi în comisiile de cenzori ale altor două companii de stat. Şi, pentru că din afacerea consiliilor nu putea lipsi o soţie de independent, o amintim şi pe Elena Soporan, membră în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, soţia fostului prefect de Cluj, actualmente deputat independent ales pe listele PSD, Vasile Soporan. Cea mai reuşită mişcare în materie de aranjat soţia în post călduţ îi aparţine însă, de departe, deputatului liberal Horia Uioreanu, care, atunci cînd era la putere, s-a căsătorit cu secretara şi azi, cînd e în opoziţie, trăieşte cu consiliera premierului.
Mai exact, în timpul guvernării PNL, Horia Uioreanu s-a căsătorit cu Elena, pe care a ajutat-o să ajungă în cîteva consilii de administraţie la nivel judeţean, după care a propulsat-o pînă în funcţia de consilier al premierului. Post în care se află şi astăzi, pentru că e în concediu de maternitate, după ce i-a născut deja al doilea copil deputatului liberal. Iar ca dovadă că nu doar soţii îşi angajează soţiile, ci uneori se întîmplă şi invers, îl amintim aici şi pe Ovidiu Răzvan Wlassopol, consilier în Comisia Naţională de Valori Imobiliare, de unde încasează vreo 125.000 de lei anual. Acesta este nimeni altul decît soţul secretarului executiv al PSD, senatorul Lia Olguţa Vasilescu.
Grupul nevestelor care nu servesc funcţii publice, dar fac afaceri cu statul
Dacă nu lucrează la stat, soţul sau soţia de demnitar trebui să lucreze undeva, la privat. Numai că, de cele mai multe ori, afacerea privată la care lucrează soţul sau soţia de demnitar se hrăneşte tot din fonduri publice. Spre exemplu, soţul Sulfinei Barbu a încasat, conform declaraţiei de avere a fostului ministru de la Mediu, nu mai puţin de 150.000 de lei – drepturi intelectuale – de la firma KVB Economic, societate unde Sulfina era asociată cu Silvian Ionescu, şeful Gărzii de Mediu. Iar firma se ocupa cu consultanţă în probleme de mediu, aţi ghicit. Un alt deputatul PDL, Bobeş Marin, şi-a făcut soţia director la propria firmă, Serena SA, societate de construcţii ce s-a lipit şi continuă să se lipească de numeroase contracte cu bani publici în judeţul Olt. Victor Boiangiu însă, deputat PDL de Giurgiu, are soţia profesor şi director de televiziune, la SC Muntenia TV SRL, aşa că nişte contracte de publicitate între Consiliul Judeţean Giurgiu, pe care l-a condus timp de opt ani, şi respectiva televiziune au picat exact la fix, astfel că soţia a putut să-şi păstreze fără probleme postul de director al societăţii.
Soţiile se descurcă şi pe plan local
Dacă la nivel central lucrurile mai stau cum stau, la nivel local treaba e chiar mai clară. Nu există consiliu judeţean în care legăturile de familie să nu se traducă în posturi sau contracte plătite din bani publici. În nu mai puţin de 28 de cazuri, soţul sau soţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor consiliilor judeţene lucrează la stat. Şi nu doar că lucrează la stat, dar în multe cazuri lucrează chiar în instituţia publică condusă de soţ. Iar acolo unde soţiile nu lucrează la stat, lucrează la soţ. Mai exact, oficial se administrează societăţile comerciale ale soţilor, societăţi care de regulă beneficiază de contracte cu instituţiile publice.
Dacă le-au luat de neveste, le-au luat cu ei şi la Bucureşti
Nu se cade ca o familie proaspăt întemeiată să trăiască despărţită de sute de kilometri. Aşa se face că unii aleşi ai neamului au decis să-şi ia consoartele după ei, la Bucureşti. Spre exemplu, la scurt timp după căsătoria cu deputatul Cristian Adomniţei, la acea vreme ministru al Învăţămîntului, Sabina Vişinari a ajuns într-un post călduţ la Institutul Naţional de Magistratură. Cum nici colegul său de la Iaşi, deputatul Relu Fenechiu, nu putea sta departe de proaspăta soţie, prin 2008 aceasta s-a angajat la Inspectoratul de Stat în Construcţii, în postul de consilier al directorului general Doina Isopescu, subalterna soţului pe linie de partid.
Pînă în 2008, deputatul PDL Arghir Iustin Marinel Cionca era primar în Pecica, Arad, iar soţia, Angela, director adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Arad. De cînd a ajuns însă la Bucureşti, soţia a devenit consilier, normal, la Camera Deputaţilor, la fel ca şi soţia deputatului PDL de Hunedoara, Ioan Timiş, Bianca, şi ea tot consilier parlamentar. Mai greu de spus este, în cazul soţilor Turcan, dacă Raluca, din postul de deputat de Sibiu, l-a ajutat pe Valeriu să-i devină sfetnic preşedintelui Băsescu, sau invers, Raluca a devenit deputat cu ajutorul lui Valeriu şi-al lui Theodor Stolojan. Pe de altă parte, deputatul UDMR Kerekes Karoly, ca un maghiar serios care ştie să facă distincţie între muncă şi pasiune, şi-a angajat soţia la cabinetul parlamentar din Tîrgu-Mureş.
Cine sînt fraţii, verii, unchii şi mătuşile demnitarilor, ai oamenilor politici care ne conduc pe banii noştri, dar mai ales cum fac ei bani din relaţiile de rudenie sau cum nu fac nimic în posturile în care au fost numiţi, citiţi în numărul viitor.
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 14 Apr 2010 | Biroul de Investigatii
Politica e o curvă. Politică înseamnă să faci bani. Politica e un mijloc prin care oamenii cu bani ajung la putere. Politica e activitatea prin care un grup restrîns de oameni îşi creează acces la o cantitate cît mai mare de resurse. Politica înseamnă să spui cît mai puţine prin cît de multe cuvinte posibile. În fapt, politica e arta de a conduce. Dar mai presus de toate, în România, politica e arta de a-ţi conduce afacerile personale spre succes. De a conduce maşini cît mai scumpe, cumpărate din banii făcuţi prin intermediul politicii. Şi, nu în ultimul rînd, politica e arta de a-ţi conduce rudele spre posturi plătite din bugetul de stat. Pentru că mintea politicianului urmăreşte binele comun. Iar binele comun începe, fără excepţie, cu binele personal al neamurilor tale.
Politica e o curvă. Politică înseamnă să faci bani. Politica e un mijloc prin care oamenii cu bani ajung la putere. Politica e activitatea prin care un grup restrîns de oameni îşi creează acces la o cantitate cît mai mare de resurse. Politica înseamnă să spui cît mai puţine prin cît de multe cuvinte posibile. În fapt, politica e arta de a conduce. Dar mai presus de toate, în România, politica e arta de a-ţi conduce afacerile personale spre succes. De a conduce maşini cît mai scumpe, cumpărate din banii făcuţi prin intermediul politicii. Şi, nu în ultimul rînd, politica e arta de a-ţi conduce rudele spre posturi plătite din bugetul de stat.
Pentru că mintea politicianului urmăreşte binele comun. Iar binele comun începe, fără excepţie, cu binele personal al neamurilor tale.
Jumătate din soţiile de parlamentar care lucrează, lucrează la stat
Familia e celula de bază a societăţii, ne zice cu încredere deplină învăţătoarea din şcoala generală şi ne confirmă profesorul, popa şi primarul. Iar familia politică e una modernă, în care ambii parteneri lucrează. La stat, normal. Camera Deputaţilor numără la ora actuală 333 de aleşi ai neamului. Dintre aceştia 55 sînt necăsătoriţi sau divorţaţi şi vreo trei sînt văduvi. Din restul de 275, un număr de 25 au partenerul de viaţă ajuns la pensie. Normal, o bună parte dintre cei 250 rămaşi în numărătoarea noastră nici nu şi-au declarat soţiile ori n-au specificat unde şi cu ce îşi ocupă ele timpul. Mai bine de jumătate dintre ei însă, vreo 130 pentru a fi exacţi, au jumătatea angajată la stat, plătită din banul public, la fel ca ei, aleşii. Iar proporţia aproape că se respectă şi în cazul Senatului, cu precizarea că doar vreo 50 de soţi sau soţii de senator iau leafă de la stat. Unii sînt profesori, unii judecători sau procurori, alţii medici, unii funcţionari publici şi unii chiar angajaţii soţului senator. Asta dacă nu sînt ambii demnitari. Toţi mănîncă însă o pîine publică, frămîntată în vistieria statului.
Gruparea consiliilor de administraţie şi a consilierilor
Pe vremea cînd erau liberalii la putere, Teodor Atanasiu nu se pricopsise încă cu imunitatea parlamentară, deşi n-a dus-o rău în postul de ministru al Apărării ori de şef al AVAS. Ba a dus-o chiar atît de bine, încît s-a căsătorit cu Laura Bişboacă pe care, dacă tot a luat-o de soţie, a şi numit-o în cîteva consilii de administraţie, dar şi în postul de consilier în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de unde proaspăta consoartă a încasat vreo 55.000 de lei. La fel a făcut şi colegul său liberal Dan Motreanu, care a avut grijă ca soţia Dana să nimerească în aceeaşi Comisie, de unde a încasat aproape 115.000 de lei, dar şi în vreo alte două consilii de administraţie. Şi, pentru că respectiva comisie era cu adevărat o afacere liberală, din ea nu putea lipsi soţia deputatului Daniel Chiţoiu, finul guzganului rozaliu al PNL, Dan Radu Ruşanu. Schimbarea de guvernare a ajutat şi soţiile de pedelişti să se lipească de niscaiva consilii de administraţie. Spre exemplu, soţia deputatului de Timiş Iosif Ştefan Drăgulescu a ajuns în consiliul de administraţie al ISIM Timişoara, şi chiar directoare a institutului, iar de cînd Gheorghe Ialomiţeanu este deputat de Braşov, soţia acestuia, Liliana, a devenit membră în consiliile de administraţie a patru societăţi REMAT, rămase la stat, dar şi în comisiile de cenzori ale altor două companii de stat. Şi, pentru că din afacerea consiliilor nu putea lipsi o soţie de independent, o amintim şi pe Elena Soporan, membră în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, soţia fostului prefect de Cluj, actualmente deputat independent ales pe listele PSD, Vasile Soporan. Cea mai reuşită mişcare în materie de aranjat soţia în post călduţ îi aparţine însă, de departe, deputatului liberal Horia Uioreanu, care, atunci cînd era la putere, s-a căsătorit cu secretara şi azi, cînd e în opoziţie, trăieşte cu consiliera premierului.
Mai exact, în timpul guvernării PNL, Horia Uioreanu s-a căsătorit cu Elena, pe care a ajutat-o să ajungă în cîteva consilii de administraţie la nivel judeţean, după care a propulsat-o pînă în funcţia de consilier al premierului. Post în care se află şi astăzi, pentru că e în concediu de maternitate, după ce i-a născut deja al doilea copil deputatului liberal. Iar ca dovadă că nu doar soţii îşi angajează soţiile, ci uneori se întîmplă şi invers, îl amintim aici şi pe Ovidiu Răzvan Wlassopol, consilier în Comisia Naţională de Valori Imobiliare, de unde încasează vreo 125.000 de lei anual. Acesta este nimeni altul decît soţul secretarului executiv al PSD, senatorul Lia Olguţa Vasilescu.
Grupul nevestelor care nu servesc funcţii publice, dar fac afaceri cu statul
Dacă nu lucrează la stat, soţul sau soţia de demnitar trebui să lucreze undeva, la privat. Numai că, de cele mai multe ori, afacerea privată la care lucrează soţul sau soţia de demnitar se hrăneşte tot din fonduri publice. Spre exemplu, soţul Sulfinei Barbu a încasat, conform declaraţiei de avere a fostului ministru de la Mediu, nu mai puţin de 150.000 de lei – drepturi intelectuale – de la firma KVB Economic, societate unde Sulfina era asociată cu Silvian Ionescu, şeful Gărzii de Mediu. Iar firma se ocupa cu consultanţă în probleme de mediu, aţi ghicit. Un alt deputatul PDL, Bobeş Marin, şi-a făcut soţia director la propria firmă, Serena SA, societate de construcţii ce s-a lipit şi continuă să se lipească de numeroase contracte cu bani publici în judeţul Olt. Victor Boiangiu însă, deputat PDL de Giurgiu, are soţia profesor şi director de televiziune, la SC Muntenia TV SRL, aşa că nişte contracte de publicitate între Consiliul Judeţean Giurgiu, pe care l-a condus timp de opt ani, şi respectiva televiziune au picat exact la fix, astfel că soţia a putut să-şi păstreze fără probleme postul de director al societăţii.
Soţiile se descurcă şi pe plan local
Dacă la nivel central lucrurile mai stau cum stau, la nivel local treaba e chiar mai clară. Nu există consiliu judeţean în care legăturile de familie să nu se traducă în posturi sau contracte plătite din bani publici. În nu mai puţin de 28 de cazuri, soţul sau soţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor consiliilor judeţene lucrează la stat. Şi nu doar că lucrează la stat, dar în multe cazuri lucrează chiar în instituţia publică condusă de soţ. Iar acolo unde soţiile nu lucrează la stat, lucrează la soţ. Mai exact, oficial se administrează societăţile comerciale ale soţilor, societăţi care de regulă beneficiază de contracte cu instituţiile publice.
Dacă le-au luat de neveste, le-au luat cu ei şi la Bucureşti
Nu se cade ca o familie proaspăt întemeiată să trăiască despărţită de sute de kilometri. Aşa se face că unii aleşi ai neamului au decis să-şi ia consoartele după ei, la Bucureşti. Spre exemplu, la scurt timp după căsătoria cu deputatul Cristian Adomniţei, la acea vreme ministru al Învăţămîntului, Sabina Vişinari a ajuns într-un post călduţ la Institutul Naţional de Magistratură. Cum nici colegul său de la Iaşi, deputatul Relu Fenechiu, nu putea sta departe de proaspăta soţie, prin 2008 aceasta s-a angajat la Inspectoratul de Stat în Construcţii, în postul de consilier al directorului general Doina Isopescu, subalterna soţului pe linie de partid.
Pînă în 2008, deputatul PDL Arghir Iustin Marinel Cionca era primar în Pecica, Arad, iar soţia, Angela, director adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Arad. De cînd a ajuns însă la Bucureşti, soţia a devenit consilier, normal, la Camera Deputaţilor, la fel ca şi soţia deputatului PDL de Hunedoara, Ioan Timiş, Bianca, şi ea tot consilier parlamentar. Mai greu de spus este, în cazul soţilor Turcan, dacă Raluca, din postul de deputat de Sibiu, l-a ajutat pe Valeriu să-i devină sfetnic preşedintelui Băsescu, sau invers, Raluca a devenit deputat cu ajutorul lui Valeriu şi-al lui Theodor Stolojan. Pe de altă parte, deputatul UDMR Kerekes Karoly, ca un maghiar serios care ştie să facă distincţie între muncă şi pasiune, şi-a angajat soţia la cabinetul parlamentar din Tîrgu-Mureş.
Cine sînt fraţii, verii, unchii şi mătuşile demnitarilor, ai oamenilor politici care ne conduc pe banii noştri, dar mai ales cum fac ei bani din relaţiile de rudenie sau cum nu fac nimic în posturile în care au fost numiţi, citiţi în numărul viitor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)