Opt terenuri, şase case, acţiuni la o societate hotelieră, spaţii comerciale şi conturi bancare, plus un interes direct la Tel Drum, firma abonată la banii publici - motive ultrabănoase pentru ca Liviu Dragnea să nu regrete demisia.
Liviu Dragnea a părăsit Capitala la începutul săptămânii trecute şi a tă-iat-o spre drumeagurile de munte luând cu el în rucsac misterul demisiei din fruntea Internelor. Nu însă înainte să treacă pe la biroul său din Alexandria, luni seară, la doar câteva ore după anunţul demisiei. Deşi în ultima jumătate de an abia dacă a mai condus două şedinţe ale Consiliului Judeţean Teleorman, pe 2 februarie a mers la CJ, a schimbat câteva cuvinte cu şeful de cabinet, după care s-a făcut nevăzut.
Motivele neoficiale ale plecării de la MAI, bănuite deja de presă, au legătură atât cu afacerile dubioase pe bani publici pe care le desfăşoară în judeţ încă de pe vremea când era prefect, cât şi cu faptul că Dragnea s-a temut că va pierde controlul imperiului său din Teleorman, întrucât pedeliştii n-au vrut în ruptul capului să facă blat la alegerile pentru şefia CJ.
Evoluţia carierei baronului de Teleorman este însă o poveste ştiută numai în anturajul politic.
Unul dintre păstrătorii secretului, om politic activ, lider PDL în Teleorman, a istorisit pentru Cotidianul, sub protecţia anonimatului, cum a urcat pe treptele puterii ex-ministrul de Interne.
„Liviu a venit în Partidul Democrat ca simplu membru în filiala Turnu Măgurele în primăvara lui ’96, cu două-trei luni înainte de localele din iunie. Proaspăt membru PD, a candidat la alegerile locale şi a ieşit consilier local la Turnu. În toamnă, după alegerile generale, când s-a făcut guvernul cu CDR, în urma negocierilor de la Bucureşti s-a decis ca Prefectura Teleorman să fie dată PD-ului. Aici un rol important l-a avut şi Adriean Videanu, preşedinte la Tineretul Democrat sau nu mai ţin minte dacă trecuse deja la seniori. Ne-am întâlnit la Organizaţia Judeţeană Teleorman să facem propunerile pentru postul de prefect. Şi-au anunţat candidaturile trei colegi: Corin Lunganu, Florica Nedelcu şi Liviu Nicolae Dragnea, oarecum surprinzător pentru că era nou în partid şi nu prea îl ştiam. Au fost discuţii pro şi contra până la miezul nopţii, după care s-a trecut la vot secret.
Pe locul unu a ieşit Lunganu, pe doi Nedelcu şi pe trei, la distanţă mare - oarecum firesc - Liviu Dragnea. Surpriza a fost că, a doua seară, Dragnea s-a dus la Bucureşti de mână cu unul dintre colegi, Ştefan Georgescu, văr al Mioarei Roman, şi s-a dus cu un somn mare de Dunăre, de vreun metru şi ceva. Ştiţi cum se zice la noi aici în sud, că am fost sub turci atâta vreme, s-a dus cu peşcheşu’, a intrat la Petre Roman (n.red.-preşedinte PD la acea vreme) prin budoar şi s-a întors prefect. Noi l-am luat pe Videanu şi am fost la o discuţie cu Roman, că n-am ştiut cum să reacţionăm, dar Petre ne-a zis că i-a plăcut de el, că e băiat tânăr şi că o să facă treabă“, povesteşte sursa Cotidianului.
„Într-un fel ironic, peste câţiva ani, Dragnea, din funcţia de prefect, l-a răsplătit pe Fane Georgescu dându-i în administrare câteva bălţi de peşte de aici din judeţ, foarte profitabile“, adaugă acesta.
Ingineriile financiare cu bani publici, marca Dragnea, au prins rădăcini încă din timpul mandatului la prefectură. În 1998, când licitaţiile trucate erau „sport naţional“, după cum spune fostul coleg de partid al baronului de Teleorman, Dragnea a înlesnit firmei ATAL Giurgiu obţinerea unui contract de asfaltare a drumului Drăgăneşti Vlaşca-Videle la un preţ de trei ori mai mare. Proprietarul firmei era chiar un bun prieten al lui Dragnea. „Veneau o mulţime de oameni la conducerea partidului, şeful Finanţelor, şeful Curţii de Conturi, până şi şeful SRI, şi ne atrăgeau atenţia că Liviu face şmecherii, că aranjează licitaţii, că e obraznic în general. L-am chemat la mine, i-am atras atenţia, i-am zis să se potolească că, dacă se află, ne ducem dracului cu toţii. N-a vrut. Devenise arogant, nici nu ne mai băga în seamă. Iar el a fost băiat deştept, dacă se poate spune aşa, el n-a semnat niciodată nimic. Nu şi-a pus numele pe nimic“, continuă liderul teleormănean.
Conducerea PD a judeţului a solicitat atunci o întrevedere cu preşedintele Petre Roman, în care îşi pusese speranţele că va găsi o soluţie. „De fapt, noi voiam să-l convingem pe Roman să-i ceară lui Liviu să se retragă pe motive de sănătate. Roman a evitat să ne primească. Lui îi ajunseseră la urechi problemele noastre, că-i plăceau băieţii cu ochi albaştri. După ce l-am sunat, i-am scris, am insistat, ne-a zis că ne primeşte. Când am ajuns la Bucureşti, eram cinci vicepreşedinţi de organizaţie şi secretarul general, erau şi Videanu şi Dragnea cu noi, Roman nu ne-a mai primit. I-a trimis pe Severin, pe Babiuc şi pe Saşa (n.red. -Alexandru Sassu, actual preşedinte TVR). Cu mamelucii ăştia n-am vrut să stăm de vorbă şi am plecat. După povestea asta, Liviu cred că s-a speriat şi s-a schimbat o vreme. A lăsat-o mai moale şi venea să se consulte cu noi pentru orice decizie. În 2000, când a candidat la preşedinţia Consiliului Judeţean, ne-am dat seama că avea nevoie de susţinerea noastră.“ La câteva luni după ce a ajuns şef de CJ şi după ce Roman a fost înlocuit de Traian Băsescu în fruntea PD, Dragnea a migrat spre PSD.
În cele două mandate de preşedinte al Consiliului Judeţean, puterea politică a lui Dragnea a crescut discret, dar consistent, paralel cu averea sa. Potrivit declaraţiei sale de avere, în prezent deţine opt terenuri, şase case, acţiuni la o societate hotelieră, spaţii comerciale şi conturi bancare. Una dintre casele sale din Alexandria, aflată în construcţie, este un adevărat conac, ridicat în mijlocul unui teren care îi aparţine, cuprins între două străzi paralele, Ion Creangă şi Tudor Vladimirescu. Baronul local şi-a făcut drum de acces între cele două străzi, a plantat pomişori şi gazon şi şi-a amenajat două ieşiri. Din stradă este aproape imposibil de ghicit ce se află dincolo de gardurile înalte din lemn. În plus, aşa cum îi stă bine unui ministru al Internelor, Dragnea şi-a angajat doi paznici care nu dezvăluie nici picaţi cu ceară „secretul militar“. Întrebat de reporterii Cotidianul ce obiectiv păzesc şi cine este proprietarul, răspunsul paznicului răsuna sec ca de pe o bandă înregistrată: „Nu ştiu, nu mă interesează, nu ştiu cine e Dragnea“. În schimb, bătrâna de vizavi, de pe Strada Ion Creangă, vorbeşte nonşalant despre viitorul său vecin explicând că vine des la şantier să verifice stadiul lucrărilor.
„E un om respectuos, stă de vorbă cu noi, ne ascultă, el a făcut mult bine aici în Teleorman. A asfaltat drumuri, a făcut canalizare şi la Piatra, şi în satele alea dinspre Turnu. Da’ eu n-am ştiut că e aşa mare la Bucureşti. Când am văzut că l-a pus ministru, m-am cam mirat“, spune Petra Iana. Despre demisie crede că a fost o decizie înţeleaptă, că doar nu era „să umple el găurile făcute de ăilalţi“. „Eu zic să-i lase pe ăştia, pă Boc şi pă Geoană, să facă ei ceva, dac-or face, că nici unul n-a făcut mare lucru. Promit toţi şi nu ne dau nimic“, continuă vecina, care, trecând de la una la alta, spune că pe doamna Bombonica, soţia domnului Dragnea, n-a văzut-o niciodată în zonă, pentru că deocamdată „şade la bloc“.
De asfaltat, e drept, a asfaltat, aşa cum spune bătrâna. Drumurile din Teleorman sunt printre cele mai bune din ţară. Chestionabile sunt preţul la care au fost făcute lucrările şi modalitatea acordării contractelor. În judeţ nu mai e de mult un secret că firma Tel Drum, înfiinţată de Consiliul Judeţean şi privatizată în 2001, îi aparţine prietenului din copilărie al lui Dragnea, Marian Fişcuci. Preţul societăţii a fost subevaluat, de la 25.000 de lei vechi la 6.369 de lei pe acţiune, iar după vânzarea către Fişcuci, societatea a obţinut majoritatea contractelor de asfaltare din judeţ, finanţate din bani publici. Recent, de câteva zile, Tel Drum a operat o modificare la Registrul Comerţului, transformând acţiunile nominale în acţiuni la purtător, astfel încât publicul nu mai are acces la numele acţionarului.
Surse politice ne-au declarat că 75% dintre acţiuni ar fi fost cumpărate de Liviu Dragnea. Tel Drum are în proprietate şi două posturi de radio din Turnu Măgurele, şi televiziunea Media ATV din Alexandria, astfel că presa locală îi este supusă şi loială baronului de Teleorman. Aceeaşi societate deţine câteva spaţii comerciale în judeţ, două autoserviri şi a închiriat restaurantul hotelului Turris din Turnu Măgurele, al cărui acţionar majoritar este Liviu Dragnea. Directorul hotelului este soţia acestuia, Bombonica, angajată şi la Direcţia pentru Protecţia Copilului, instituţie care a beneficiat şi ea de afacerile cuplului Dragnea-Fişcuci. O altă firmă a acestuia, Proinvest, a aprovizionat mai mulţi ani orfelinatele din judeţ cu alimente la preţuri de câteva ori mai mari decât preţurile de en gros.
Informaţiile au fost făcute publice în 2005 de deputatul PD, Alexandru Mocanu, care a făcut mai multe interpelări în Parlament în care dezvăluia legăturile lui Dragnea cu firmele Tel Drum şi Proinvest. Mocanu a făcut şi plângere la PNA, care nu s-a finalizat cu un dosar. Parlamentarul democrat acuza atunci că Dragnea s-ar fi aflat în spatele preluării frauduloase a fermei Dona din cadrul fostei IAS Turnu Măgurele.
Demisia lui Dragnea, motivată de lipsa fondurilor
Fostul ministru al Administraţiei şi Internelor Liviu Dragnea a declarat sâmbătă, într-o conferinţă de presă la Turnu Măgurele, că unul dintre motivele pentru care şi-a dat demisia e blocarea fondurilor pentru investiţii în infrastructură. „Am dorit (…) asigurarea unor fonduri suficiente pentru bugetele locale. Când s-a construit bugetul naţional am constatat însă că s-a luat decizia incalificabilă de a se bloca veniturile administraţiei publice locale, dezamăgirea fiind mare, pentru că nu m-au susţinut nici măcar miniştrii din PSD“, a declarat Liviu Dragnea. El spune că din cele zece miliarde de euro pentru investiţii în infrastructură circa 1,2 la sută au rămas drumurilor judeţene şi comunale.
Sursa: Cotidianul
08 Feb 2009 Diana Lazar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu