Sindicalistii vor ca in noua lege a salarizarii personalului bugetar sa fie inclusi si parlamentarii si categoriile privilegiate platite din banii publici, precum angajatii agentiilor de stat, a declarat, miercuri, presedintele CNSLR Fratia, Marius Petcu.
"Legea salarizarii din sectorul bugetar va cuprinde tot personalul platit din fonduri publice. Niciun salariu nu va fi diminuat odata cu intrarea in vigoare a noii legi, insa aceasta va duce la micsorarea diferentelor dintre salariile mici si cele mari, veniturile mici urmand sa creasca mai accentuat decat cele mari", a precizat liderul sindical.Presedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu, a anuntat la finalul negocierilor de miercuri cu ministrul Muncii, Mariana Campeanu, ca vineri va fi finalizat textul ce cuprinde cele opt principii care vor sta la baza legii salarizarii bugetarilor, urmand ca luni, sindicatele sa semneze acest acord cu reprezentantii Guvernului.Hossu a adaugat ca legea ar urma sa apara în cel mult sase luni de la semnarea acordului, termenul vehiculat de sindicalisti pentru intrarea in vigoare fiind 1 iunie 2009.Sursa: 9AM, astazi
Reporter: Cine sînteţi, domnule Talpeş?
RăspundețiȘtergereIoan Talpeş: Ha, ha, ha!
Rep.: De ce rîdeţi?
I.T.: Păi, cum să nu rîd, cred că, aşa cum sînt prezentat în media, sînt unul dintre cele mai tragice şi periculoase personaje. Mă mir cum de nu am fost nimicit pînă acum.
Rep.: Tragice?
I.T.: Sînt bălăcărit în toate felurile. Ceea ce nu înţeleg este că nimeni nu-mi spune cînd am trădat şi eu ceva, cînd am privatizat şi eu ceva, nimeni nu-mi spune ce a făcut personajul ăsta satanic…
Rep.: Eu cred că nu există nimic satanic, cred că sînteţi un papagal, o gură mare, acceptat fiindcă aţi fost în SIE.
I.T.: Aici cred că ai dreptate.
Publicitate
Eu am fost cel care a echilibrat România într-un moment în care…
„Am ajuns chiar să cred că România e un concept, chiar să cred că e o ţară, chiar să cred că Talpeş are misiunea sa umană de a veghea asupra acestei ţări.“
Mai presus de inteligenţa Talpeş: omul cu misiune
Rep.: Hai, dom’le, noi n-am avut momente…
I.T.: Fii sigur că ţara asta a trecut prin momente dificile şi a avut nevoie de…
Rep.: Inteligenţa lui Talpeş.
I.T.: De mai mult decît inteligenţa mea.
Rep.: Există ceva mai mult decît inteligenţa?
I.T.: De multe ori există. Atunci cînd vrea Talpeş.
Rep.: Şi cum se numeşte chestia aia de deasupra inteligenţei lui Talpeş?
I.T.: Să ciupeşti pus de persoane cu misiune. Chiar Caţavencu avea un asemenea om cu misiune.
Rep.: Povestea asta cu misiunea e obsesie.
I.T.: Nu, nu, chiar nu ştiţi cine e Talpeş? Talpeş este istoricul acela care, ajuns la conducerea SIE, a recreat instituţia. Ştii cu cine avea relaţii SIE la venirea mea? China…
Rep.: Domnule Talpeş, lăsaţi asta, nu ne interesează!
I.T.: Nu, nu, nu, că SIE, la plecarea mea, avea relaţii cu majoritatea statelor NATO.
Rep.: Marele Talpeş?!
I.T.: Da, marele Talpeş. Domnul Constantinescu…
Rep.: Nu ne interesează. A regretat şi el că a fost preşedinte.
I.T.: Nu, nu, el trebuia să fie preşedinte.
Rep.: L-au pus serviciile?
I.T.: Domnule, nimeni nu poate demonstra că eu am încălcat legea, de asta am ajuns să fiu mare. Am ajuns chiar să cred că România e un concept, chiar să cred că e o ţară, chiar să cred că Talpeş are misiunea sa umană de a veghea asupra acestei ţări.
Rep.: Ăsta-i patriotism de servicii secrete.
I.T.: Eu sînt convins că există numeroşi patrioţi care au venit în serviciile secrete pentru a apăra conceptul de România.
Rep.: E o chestie falsă.
I.T.: Serios?
„N-am putere“
Rep.: Mamă, sînt în serviciile secrete, ce tare sînt, hai să mă fac patriot, dă bine printre papagalii de oameni cu morgă.
I.T.: Nu, nu, nu, astea-s copilării. Eu ştiu ofiţeri patrioţi. Dacă s-a ajuns la ce spuneţi dumneavoastră e tragic.
Rep.: Domnule Talpeş, nu aveţi nici un fel de putere.
I.T.: Aşa e.
Rep.: Sînteţi un răsuflat.
I.T.: Singura mea putere vine din faptul că eu nu am încălcat nici o lege în ţara asta, că ştiu cine a făcut-o şi continuă s-o facă. Şi care doreşte perpetuarea unui sistem prin care să fure.
Rep.: O singură obsesie: Patriciu.
I.T.: Nu e obsesie. Tăriceanu chiar asta face.
Rep.: Pe Patriciu îl doare-n cot că l-aţi prins cu mîţa-n sac. Aţi văzut ce milioane de euro are?
I.T.: Chiar a vrut Tăriceanu să tempereze procurorul în acest caz.
„Recuperare taxe vamale. Ştiţi că se dau taxe înapoi din exporturi nefăcute? Ştiţi că se distrug depozite întregi ca să se piardă urmele? Vai de capul meu! Ştiţi cum se fură în România? Nu numai că se fură, dar se pîrjoleşte totul ca să se piardă urmele.“
Criza cu Talpeş
Rep.: Îi doare-n cot! Au bani! Cumpără tot! Prost e ăla care nu fură.
I.T.: Aşa e. S-a făcut ceva?
Rep.: Aveţi banii lui?
I.T.: Eu nu sînt egalul lui.
Rep.: Patria are ca valoare banul.
I.T.: Ţara asta a avut o istorie impresionantă. România, după cel de-al doilea război mondial, în plină criză…
Rep.: Ce-aţi făcut de criză? Ce-aţi mîncat?
I.T.: Dom’le, de criză m-am descurcat, fiindcă pîinea aia, aşa cum era, varza aia, aşa cum era, fasolea aia, cum era ea, chiar carnea cînd era, le împărţeam între noi. Astea se vor găsi mereu. Bani se vor găsi mai puţin. A trebuit să vină Patriciu care să jefuiască Petromidia ca să vină un guvern PSD, Guvernul Năstase, care să spună că nu s-a produs nici un jaf, nici un furt, şi să transforme acele datorii, care nici nu erau ale statului, erau bine clasificate…
Patriciu de Washington
Rep.: De ce nu a făcut nimic Iliescu? Dar Năstase?
I.T.: Năstase cum să-l dea pe Patriciu în gît? Cum? Că erau pe aceeaşi mînă. Ha-ha-ha, chiar nu se sesizează. Chiar vreţi să ştiţi cum s-a făcut şmecheria aia? Vă ţin bojocii?
Rep.: Iar mă manipulaţi cu vreo poveste mică.
I.T.: Uite, să vezi tu ce poveste mică îţi dau. Cea mai mare şmecherie de după Revoluţie. Eram la Washington. Domnul Iliescu, eu şi Tănăsescu, ministrul de Finanţe. Şi mă trezesc dimineaţa cu un funcţionar american: „Aveţi un fax“. Mă uit, bine, dar nu-mi este adresat. „Nu sînt Tănăsescu.“ „Ştim cine sînteţi, de aceea vi l-am adus.“ Mă uit iar. I se cerea lui Tănăsescu acordul de a semna ordonanţa în favoarea lui Patriciu. Trebuia semnat pe loc, pentru ca să se rezolve în aceeaşi zi problema lui Patriciu. Mă duc la Tănăsescu… „Dom’le, gîndeşte-te, nu semna.“ „Domnule, nu e treaba mea, e a lui Năstase. Sînt membru al Guvernului, nu-mi permit să nu semnez.“ „Uite, spun un lucru, merg cu matale pînă în pînzele albe dacă nu semnezi.“ A semnat.
„Eram la Washington. Domnul Iliescu, eu şi Tănăsescu, ministrul de Finanţe. Şi mă trezesc dimineaţa cu un funcţionar american: «Aveţi un fax». Mă uit, bine, dar nu-mi este adresat. «Nu sînt Tănăsescu.» «Ştim cine sînteţi, de aceea vi l-am adus.» Mă uit iar. I se cerea lui Tănăsescu acordul de a semna ordonanţa în favoarea lui Patriciu. Trebuia semnat pe loc, pentru ca să se rezolve în aceeaşi zi problema lui Patriciu. Mă duc la Tănăsescu… «Dom’le, gîndeşte-te, nu semna.» «Domnule, nu e treaba mea, e a lui Năstase. Sînt membru al Guvernului, nu-mi permit să nu semnez.» «Uite, spun un lucru, merg cu matale pînă în pînzele albe dacă nu semnezi.» A semnat. Banii ăia daţi PSD-ului erau un mizilic. Banii mulţi i-a luat însuşi Năstase. Cineva a zis şaptezeci de milioane?“
Năstase a luat de la Patriciu. Direct
Rep.: V-a dat Patriciu bani de campanie.
I.T.: Banii ăia daţi PSD-ului erau un mizilic. Banii mulţi i-a luat însuşi Năstase. Şaptezeci de milioane? Cineva a zis şaptezeci de milioane?
Rep.: Toţi fură, dom’le! Toţi! Şi eu fur. De mine ştiţi ceva de la servicii?
I.T.: Nu dumneavoastră. Sînt mulţi care fură, dar mai tragic este că vor să-şi asigure un sistem prin care să fure în continuare. Voiculescu, Năstase, Patriciu…
Rep.: Vântu? Cum fură Vântu?
I.T.: La Vântu, lucrurile sînt mai complexe. El face nişte jocuri financiare complexe, n-am auzit să ceară de la stat ceva. Patriciu, combinaţiile toate, nu sînt date la cap de către Procuratură.
Rep.: Iliescu de ce a fost laş?
I.T.: Iliescu a respectat legea şi a făcut ce a putut. A scris pe raportul meu să fie analizat de către ministere.
Rep.: Un birocrat nenorocit Iliescu ăsta! Să dea cu ei de pămînt, asta trebuia!
I.T.: Asta credeţi dumneavoastră! Preşedintele a făcut tot ce a putut. La SIE, pe vremea lui Harnagea, era dosarul Petromidia. Era acolo că eu l-am lăsat, salvînd ce se mai putea. Pur şi simplu nu s-au mai găsit bani pentru afacerile profitabile din Libia. Dar nu s-au mai găsit deloc bani, pur şi simplu, au dispărut banii. România, atunci, pierdea terenurile. Cine făcuse asta? Am încercat să salvez ce era de salvat. Şi specificam că banii sînt ai României, nu ai Rompetrolului. Patriciu a venit la capătul afacerii. Luînd cu o sumă total nesemnificativă. Doi miniştri trebuiau să fie acum în puşcărie fiindcă nu au răspuns sesizării preşedintelui: Stănoiu şi Tănăsescu. Reversul? Harnagea şi Dorin Marian au fost angajaţi la Patriciu.
Rep.: Pe cît? Patru mii de euro?
I.T.: Ehe!!!
Rep.: Zece mii?
I.T.: Aşa puţin?
Rep.: Douăzeci?
I.T.: N-aveţi imaginaţie! Uitaţi-vă la imobiliarele lor. Dar uitaţi-vă şi la armament.
Rep.: Care, pirpiriii ăştia?
I.T.: Nu, Hayssam.
Rep.: Nu mai spuneţi, că mă împuşcă dracului!
I.T.: Nu vă împuşcă.
Rep.: De atîta hoţie, de ce nu se prăbuşeşte?
I.T.: Nu se prăbuşeşte. România e eternă.
Rep.: Vreau să fur şi eu. Pot să stau la coadă?
I.T.: Depinde de nervi, de talent.
Afacere simplă: recuperare taxe vamale
Rep.: Vreau să am talent.
I.T.: E simplu, dom’le. Învăţaţi din presă. S-au dat publicităţii înregistrările prin care se spunea cine, cît să cumpere la Rompetrol. De ce? Ca să nu mai conteze înregistrările în anchetă. Eu te întreb pe dumneata: de ce nu se face nimic în spiritul legii?
Rep.: Cînd povestiţi de-astea, se crede că sînteţi nebun. Sînteţi nebun?
I.T.: N-a înnebunit Talpeş. Am poveşti mai fabuloase ca astea! Nu confundaţi serviciile secrete cu foştii securişti care în proporţie de 80% au dezmembrat ţara asta şi s-au îmbogăţit ei.
Rep.: Băsescu e omul servicilor.
I.T.: Eu nu sînt omul serviciilor. Eu nu m-am văzut cu Băsescu. Nu contează asta. Uitaţi-vă la mine, la partidul meu, la doctrina lui. Eu nu puteam să fiu decît la PD-L. N-aveam unde. Cît am fost, cîteva luni, în PSD, nu aveam nimic cu doctrina, programele. Aveam ce aveam cu oamenii.
Rep.: Nu mă luaţi cu din astea. Spuneţi-mi ce să fur şi eu de la stat.
I.T.: Recuperare taxe vamale. Ştiţi că se dau taxe înapoi din exporturi nefăcute? Ştiţi că se distrug depozite întregi ca să se piardă urmele? Vai de capul meu! Ştiţi cum se fură în România? Nu numai că se fură, dar se pîrjoleşte totul ca să se piardă urmele.