Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 26 Mar 2008 Alexandru Cautis, Catalin Prisacariu
In ultimii 17 ani, in Bucuresti au fost rase peste 20 de milioane de metri patrati de spatii verzi. Iata, comparativ cu alte tari, ce presupune sa respiri in capitala Romaniei: in Viena, media de spatiu verde este de 70 de metri patrati pe locuitor, in Varsovia, de 31 de metri patrati pe locuitor, in timp ce in Bucuresti, asfixiatule, ai parte doar de 2,5 metri patrati de verdeata filtranta. Nu intimplator, in jur de 20.000 de bucuresteni isi dau ultima suflare din cauza unor afectiuni provocate de poluare. (Scuzati-mi rima, e din cauza ca sint ametit de poluare.)
Pentru cine vrea sa prizeze rapid cel mai mare tun imobiliar din Romania, avem o varianta condensata a povestii: o universitate din Bucuresti avea in folosinta un teren agricol de 226 de hectare. Terenul era domeniu public al statului, deci nu putea fi instrainat decit, eventual, prin hotarire de guvern. Cu toate astea, universitatea isi trece in proprietate acest teren, repetam, domeniu public al statului, pe baza unui cocteil de legi din perioada interbelica, cu paragrafe de lege din perioada post-Revolutie. Apoi, rapid, imbatata de succes, universitatea isi baga terenul drept aport in capitalul social al unei firme private.
Si astfel, un teren domeniu public al statului, care nu si-a schimbat statutul prin hotarire de guvern, cum cere legea, ajunge sa fie cel mai important capital al unui business privat. Si ca veni vorba. Prin aceasta manevra si statul e privat. Privat de citeva zeci de milioane de euro pe an, daca si-ar fi valorificat propriul teren, prin concesiune legala. Privat de peste trei miliarde de euro, daca l-ar fi vindut. Cu banii acestia s-ar fi putut face peste o mie de parcuri impadurite in jurul Bucurestiului, prevazute cu un milion de locuri de joaca pentru copii. In final, s-ar fi cistigat, anual, vietile a 20.000 de oameni. In timp ce in alte capitale se amenajeaza zone noi de verdeata, in Bucuresti se sadesc betoane peste cele existente, si asa, in numar mic. Iata povestea celei mai mari si dubioase tranzactii cu teren de dupa Revolutie. Au disparut 2.200.000 de metri patrati de livezi si gradini din nordul Capitalei, in locul carora a rasarit Complexul Rezidential-Comercial Baneasa. Il stiti, conglomeratul ala de supermarket-uri, mall-uri, cash&carry-uri, case si birouri de pe DN1, linga Aeroportul Baneasa. Care sint minunate, sublime, dar puteau fi ridicate pe uriasele maidane din apropiere, la trei kilometri mai incolo, ca-n lumea civilizata. Cum a fost posibil? (varianta desfasurata, pentru maniacii detaliilor) Ar trebui sa coborim in timp, pe la 1929, cind, prin Legea-decret regal 2746, Scoala Superioara de Agricultura de la Herastrau, devenita Academia de Inalte Studii Agronomice, a primit plocon de la stat, adica „in deplina proprietate“, toate imobilele pe care aceasta isi desfasura activitatea. Cu mentiunea ca nu are voie sa le instraineze, „nici in total, nici in parte, pentru orice destinatie ar fi“. In 1942, o alta lege, pre numele ei de fata 386, stipula faptul ca „facultatile de Agronomie poseda in deplina proprietate bunurile imobiliare de orice fel cu inventarele respective cu care au fost inzestrate pina in prezent sau cu care vor fi inzestrate in viitor. (…) toate veniturile realizate din exploatarea acestor bunuri se vor intrebuinta pe baza unui buget intocmit de fiecare facultate de agronomie si aprobat de Ministerul Agriculturii. Controlul administrarii bu¬nurilor este facut anual de organele Ministerului de Agricultura, care are raspunderea folosirii in vederea scopului pentru care au fost atribuite“. In plus, aceasta lege a abrogat-o pe cea din 1929. A urmat un alt decret, in 1948, care a facut ca terenul sa redevina proprietate de stat. In 1971, statul a facut pe acest teren o ferma model, aflata in folosinta USAMVB. Aceasta ferma cuprindea toate speciile de plante horticole, o imensa livada cu pomi fructiferi si o vasta zona cu specii legumicole, toate folosite ca domeniu experimental pentru lucrarile practice ale studentilor USAMVB-ului. Pe linga faptul ca studentii agronomisti invatau la propriu agricultura pe cele 220 de hectare, ferma aceasta aproviziona Bucurestiul cu legume, fructe si aer curat. Intr-un fel, a fost meritul lui Rimaru… Dar sa trecem la treburi serioase. Dupa Revolutie, specialistii agronomi au decis ca unui teren arabil, folosit ca spatiu didactic, ii sta mai bine betonat decit lucrat. Si s-au pus pe treaba. Sursele noastre din USAMVB ne-au soptit ca inca din 1993 se urmarea scoaterea din circuitul arabil si apoi scoaterea din folosinta universitatii a acestei vaste suprafete, bune de plantat pe ea mall-uri si angrouri. Numai ca nu era in proprietatea USAMVB, ci numai in folosinta. Mintile unor tarani de oras au inceput sa caute solutii. Si le-au gasit. Mai intii, pe 12.04.2000, universitatea respectiva a facut un contract de asociere cu firma privata SC LOG TRANS, in care se zicea ca obiectul asociatiunii este desfasurarea si dezvoltarea unor activitati de productie si comerciale aferente patrimoniului USAMVB. Deci se pastreaza activitatile agricole. Intr-o clauza speciala se spune ca daca USAMVB va dobindi in proprietate terenurile si cladirile aferente Fermei Baneasa, ea se obliga sa le aduca pe acestea aport la capitalul social al celeilalte parti. Ca o coincidenta, la nici doua saptamini de la semnarea acestui contract, pe 25 aprilie 2000, universitatea intabuleaza pe numele ei terenul de 220 de hectare, de pe Soseaua Bucu¬resti-Ploiesti nr. 42-44. Dar pe ce baza devine proprietara? Cica pe baza Legii 2746 din 1929. Care era abrogata inca din 1942, de Legea 386, care era la rindul ei desfiintata de Legea 266 din 1948. Deci fara nici o baza. Totusi, miscarea nu a fost intimplatoare. Intabulindu-se, rectorul USAMVB, Ioan Alecu, a putut sustine, la aparitia Legii 1/2000, ca USAMVB are nu in folosinta, ci in patrimoniu acest teren. Rectorul insusi explica schema pe care s-a mers pentru dobindirea in proprietatea USAMVB a celor 220 de hectare. Intr-o nota adresata Ministerului Educatiei in 2007, acesta sustine: „La data intrarii in vigoare a Legii nr. 1/2000, terenul in cauza figura ca domeniu public al statului dat in administrarea Ministerului Invatamintului si in folosinta USAMVB. Prin efectul legii, pe data de 25 aprilie 2000, prin intabularea in cartea funciara a dreptului de proprietate al USAMVB, bunul respectiv iese din patrimoniul Ministerului Educatiei Nationale si intra in patrimoniul institutiei de invatamint“. Deci ati prins miscarea? Ca sa nu mai figureze ca domeniu public, l-au intabulat pe o lege abrogata, din 1929. Pentru ca, altfel, trecerea din domeniul public in domeniul privat a unui astfel de teren se putea face numai prin hotarire de guvern (conform Legii 213/1998). Ca dovada, sta faptul ca tot prin H.G. s-a decis natura acestuia. In 1999, in H.G. cu numarul 517, terenul Fermei Baneasa este trecut ca fiind domeniu public. De la acea data nu a survenit nici o alta hotarire de guvern cu referire la acest teren, desi modificari la ea s-au mai facut. Intr-o ultima rectificare a acestei H.G., datind din 2004, terenul apare in continuare ca fiind domeniu public, proprietate de stat. Si cel mai important amanunt: terenul are prevazut acelasi statut si in Legea 290 din 2002, deci la un an de cind s-a facut asa-zisa trecere in proprietatea universitatii! Mai mult, in august 2000, 176 de hectare din terenul respectiv au intrat in posesia firmei LOG TRANS, pe baza unui contract de asociere. Desi la nivel juridic figureaza in continuare ca domeniu public al statului, USAMVB l-a trecut drept aport la capitalul social al LOG TRANS, devenita ulterior Baneasa Investments. La acea data, terenul valora in jur de 200.000.000 de dolari. Conform contractului de asociere incheiat intre USAMVB si LOG TRANS, dar si legilor pe care le-a invocat universitatea in favoarea dreptului ei de proprietate, terenul trebuia sa fie folosit exclusiv pentru lucrari agricole. Ca sa scape de aceasta problema, Baneasa Investments a cerut Ministerului Agriculturii scoaterea terenului din circuitul agricol. Doar ca, la suprafete mai mari de o suta de hectare, Legea 18/1991 stipuleaza ca scoaterea din circuit agricol se face pe baza de hotarire de guvern. Ca sa evite neplacerea de a avea de-a face cu structura guvernamentala care stipulase tot prin H.G. ca e domeniu public, terenul a fost parcelat in suprafete mai mici. Astfel, ministrii Agriculturii Ilie Sarbu si, apoi, Petre Daea au dat avize de scoatere din circuitul agricol a 99,9 hectare, in iulie 2003, respectiv a 32,5 hectare, pe 23 decembrie 2004. Repet, pe 23 decembrie 2004. Deci in ultima zi de mandat, PSD-ul le-a facut un cadou de Craciun. Pe 22 decembrie 2004, Basescu deja il desemnase prim-ministru pe Tariceanu, iar pe 26 decembrie deja era instalat la Agricultura un alt ministru, de data asta al guvernarii PD-PNL. Observati va rog si sfortarea lui Sarbu de a nu depasi limita de o suta de hectare, ca sa nu fie nevoit sa initieze hotarire de guvern. Seamana cu preturile terminate in ,99 lei, de la rafturile mega-market-urilor care au crescut pe aceste foste terenuri arabile. Fiindca se impuneau niste hotariri de guvern, cum de n-a observat insusi Guvernul aceste manevre? Pai, au fost si ministrii ocupati cu alte treburi. Spre exemplu, insusi prim-ministrul, pe numele lui Popescu Tariceanu Calin Constantin Anton, a fost ocupat cu mutarea unor puncte de lucru ale firmei sale, Automotive Trading Services SRL, fix pe terenul de pe Soseaua Bucuresti-Ploiesti nr. 42-44. Va dati seama numai cit i-a luat sa-si semneze numele intreg pe contractul cu USAMVB – Baneasa Investments. Normal ca n-a mai avut cind sa dispuna verificarea legalitatii tranzactiei prin care o universitate a preluat un teren din domeniul public al statului. Si inca ceva La Versailles exista o ferma de genul celei care a existat la Baneasa. Cind au facut castelele, francezii au menajat-o, astfel ca exista si azi. La noi, niste magazine au fost mai importante decit aerul curat sau pregatirea studentilor agronomisti. Contactata, compania Baneasa Investments si-a exprimat punctul de vedere cu privire la aceste tranzactii: 1. Trecerea terenului in proprietatea universitatii s-a facut conform Legii 1/2000, articolul 9, alineatul 3. 2. Trecerea in capitalul social al companiei Baneasa Investments s-a facut, de asemenea, conform legilor in vigoare. Am transmis Guvernului Romaniei intrebarea cum un teren domeniu public al statului poate fi trecut in capitalul social al unei firme private. De la Directia Generala Juridica a Cancelariei Prim-Ministrului ni s-a raspuns ca, in temeiul legii, „bunurile din domeniul public sint inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, nu pot fi instrainate“. (va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu