sâmbătă, 13 martie 2010

Războiul de independenţi e dus cu gradaţi şi fripturişti

Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 10 Mar 2010

Alexandru Cristorian
 
Generalul Oprea şi armata independenţilor dependenţi de putere




Preşedintele Băsescu se simte bine şi, în ciuda speculaţiilor pe tema sănătăţii sale, e chiar liniştit. E vorba despre acea linişte de după agitaţia pe care ţi-o dă o hipertensiune de 17 cu 9. O hipertensiune pe care nimeni nu i-o poate oferi mai bine decît cei 17 deputaţi şi 9 senatori care formează grupul independenţilor din Parlament, un viitor partid pentru liniştea preşedintelui. Frustraţi, fripturişti sau eşecuri răsunătoare ale sistemului electoral de vot uninominal cu redistribuiri pe liste, s-au adunat în jurul deputatului cu cinci stele şi ministru al Apărării, Gabriel Oprea, pentru a lupta şi înfrînge forţa de rezistenţă a Opoziţiei.

Perdanţii dezertează mereu în virtutea principiilor
La ora aceasta, cînd congresul liberalilor abia şi-a reconfirmat conducerea, grupul parlamentarilor independenţi care nu consumă decît guvernare numără 26 de membri.
Fiecare dintre ei e fost liberal sau pesedist, plecat din partid din cauza unor convingeri şi principii, dar mai ales în virtutea votului cu care i-a încărcat electoratul. Numai că, la o privire puţin mai atentă, din cei 26 de membri doar patru au fost cu adevărat aleşi de cetăţenii din colegiul pe care îl reprezintă. Doar patru dintre ei, Ioan Munteanu – ales cu 52% în judeţul Neamţ, Culiţă Tărîţă – ales cu 53% tot în Neamţ, Valeriu Steriu – ales cu 56% în Olt şi Şerban Mihăilescu – ales cu 58% în Teleorman, pot invoca cu adevărat interesul unei majorităţi legitime. Restul de 22 sînt doar beneficiari ai sistemului de vot uninominal şi fericiţi norocoşi ai redistribuirii voturilor. Ba chiar jumătate din ei nici măcar nu s-au clasat pe primul loc în colegiile în care au candidat, devenind parlamentari cu un procentaj al voturilor obţinute mai mic decît valoarea actuală a TVA-ului. Başca, nici măcar ministrul şef de grup independent n-a reuşit să cîştige din prima, la el în colegiul din Ilfov.






Cei trei grei de la răsăritul viitorului partid



Înţepat în epolet în urmă cu cîteva luni cu cea de-a cincea stea de general de către însuşi preşedintele Băsescu, Gabriel Oprea nu putea refuza misiunea de a conduce un pluton atît de important precum cel al independenţilor. Mai ales că misiunea presupunea şi preluarea Ministerului Apărării, un fel de răsplată pentru jocul la două capete prestat în scurta perioadă cît s-a aflat la şefia Internelor, la începuturile alianţei PSD-PD-L din 2008. Vă amintiţi, desigur, că atunci, în ciuda opoziţiei conducerii partidului, Oprea l-a numit în fruntea şefiei serviciului secret al ministerului pe Virgil Ardelean, zis şi Vulpea, un personaj a cărui loialitate faţă de Preşedinţie era de notorietate. Şi care, de altfel, a mai condus serviciul respectiv în timpul fugii din ţară a lui Omar Hayssam. În plus, calitatea de a face din rahat bici care pocneşte asurzitor a venit doar ca un plus în crearea noului proiect. Pentru că, trebuie spus, Oprea este milionar în euroi, cu toate că mai toată viaţa a fost bugetar.



Ce-i drept, un bugetar care a ştiut să facă afaceri imobiliare, iar faptul că era parlamentar şi încasa bani pentru a-şi plăti chiria în Bucureşti, cu toate că avea mai multe imobile prin Capitală şi locuia pe gratis, la el acasă, în cartierul Cotroceni, nu face decît să demonstreze acest fapt. Un al doilea mare grangur devenit independent este Culiţă Tărîţă, al cărui nume nici că mai necesită vreo prezentare. Şi nici nu ne-ar permite spaţiul să vă spunem întregul şir de şmenuri dubioase ale agricultorului moldovean, de la afacerile cu statul şi privatizările făcute prin firma TCE 3 Brazi (Tărîţă Culiţă şi Elvira şi cei trei fii ca brazii) şi pînă la Insula Mare a Brăilei, aflată în concesiunea acestuia.



De fapt, despre aceasta trebuie zis că unul dintre proiectele avute în vedere de guvernarea din care făcea parte şi PSD era acela de desfiinţare a Agenţiei Domeniilor Statului, instituţie ce i-a concesionat Insula Mare a Brăilei lui Culiţă. Or, desfiinţarea agenţiei ar fi însemnat şi transferarea terenurilor neconcesionate către autorităţile locale, plus vînzarea celor concesionate către persoanele ce le au în folosinţă. Iar un astfel de plan, de transformare a lui Culiţă din arendaş în proprietar, nu putea fi abandonat din cauza unei simple ieşiri de la guvernare ori pierderi a alegerilor. Cel de-al treilea mare şmenofag al independenţilor este nimeni altul decît Micky Şpagă, sau Şerban Mihăilescu, după numele din buletin. Organizator iscusit, Micky a fost încă din vremea lui Ceaşcă obişnuit cu funcţiile, pe vremea cînd presta pe post de şef de cabinet al premierului Dăscălescu, prin 1986. Şi cam tot de atunci se pare că e şi gradul de maior al SIE şi miliţian politic, verdict dat şi retras de CNSAS.



Perioada în care Micky a devenit cu adevărat renumit, cînd şi-a căpătat şi supranumele de „Şpagă“, este perioada mandatului de premier al lui Năstase, cînd Micky a îndeplinit funcţia de secretar general al Guvernului. Tot de atunci sînt şi dosarele sale de la DNA, prentru puştile primite pe post de mită sau pentru acuzaţiile aduse de Fănel Păvălache, conform cărora ar fi primit şpagă un miliard de lei vechi pentru un post în guvern. Deci cu unul care ştie să păstreze disciplina, unul care ştie să „lucreze“ statul şi unul care ştie să organizeze lucrurile, dar mai ales să calculeze procentele, grupul independenţilor are toate şansele să obţină o bucată cît mai mare de ciolan. Cu siguranţă mult mai mare decît merită.





Grupul independenţilor ce căpuşează toate ministerele



Deşi sînt, cu mici excepţii, nişte personaje mai puţin cunoscute, grupul băieţilor independenţi care servesc doar guvernare este format din nişte obişnuiţi ai şmenului, ai afacerilor cu statul şi ai contractelor cu bani publici. Or, pur şi simplu nişte dalmaţieni politici. Adică, dacă tot n-au încă un partid care să poată da ţării o pleiadă de miniştri pentru toate domeniile, au o pleiadă de profitori ai fiecărui minister. Spre exemplu, Dan Bordeianu, ales pe listele liberalilor, este un prosper lucrător cu fonduri europene, transformate, în perioada 2004-2006, în cîteva găuri de drum sau şosele inexistente, pentru care unii primari de prin Vaslui se plimbă prin instanţe şi acum.



Pe de altă parte, Eugen Nicolicea este genul de politician care prosperă fără să fi făcut vreodată ceva remarcabil în materie de biznis. Ceea ce, să recunoaştem, e chiar remarcabil, mai ales cînd reuşeşti ca dintr-un salariu de parlamentar şi sub 100.000 de lei anual – cît încasează dividende de la SRL-ul pe care îl deţine – să aduni cîteva sute de mii de lei, zeci de mii de euroi şi dolari în conturi, că despre casă, apartamente, terenuri, maşinile sport sau chiar barca cu motor n-are rost să mai vorbim. Mai există în grupul independenţilor şi personaje ca Vasile Soporan, fost pesedist de frunte la Cluj şi chiar prefect al judeţului, personaj politic ce şi-a încheiat de mult afacerile. Prin 1979, cînd s-a oprit din colaborarea cu fosta Securitate, cu care încheiase un contract de drepturi de autor prin 1971, conform datelor oferite de CNSAS.





Puţini ar fi fost, mulţi au rămas



Chiar şi în condiţiile sistemului de vot uninominal cu redistribuiri, dacă ar fi fost să candideze independent la uninominale, grupul independenţilor din Parlament ar fi numărat astăzi exact patru membri. Un număr neglijabil pînă şi pentru minorităţi, darămite să conteze în calculul majorităţii guvernamentale. Media procentelor obţinute de cei 26 de aleşi care formează azi grupul independenţilor este de 34,58%, adică puţin peste o treime din voturile colegiilor pe care le reprezintă. Dar cum la noi nu contează cine votează şi nici măcar cine numără voturile, ci cum se redistribuie ele, astăzi avem un important grup independent. Grup care, în curînd, îşi va spori numărul aderenţilor, cu cel puţin trei penelişti. C-aşa-i în politică, după congrese unii îşi descoperă principii ce nu le mai permit să rămînă unde au fost aleşi.





Independenţa creează dependenţă de fonduri



Există însă şi cazuri în care alesul independent trage mai mult pentru familie decît pentru el, cum e cazul lui Valeriu Steriu, fost senator PSD şi eternă variantă de avarie pentru Ministerul Agriculturii. În cazul acestuia, motivaţia independenţei politice, pe lîngă visul ministerial neîmplinit, stă şi în siguranţa fratelui, Alexandru Steriu, numit, pe vremea PSD, în postul de director pentru infrastructură sanitară, logistică şi dispozitive medicale din Ministerul Sănătăţii, cel care decide soarta unei bune părţi din bugetul ministerului. Un alt independent a cărui loialitate a ţinut cam cît Postul Paştelui este Ioan Tabugan, ales pe listele PNL şi fost şef de direcţie silvică în Caraş-Severin, care nici măcar n-a mai aşteptat să piardă Deşteptănacu prezidenţialele pînă să treacă la independenţă. Că doar nu era să-şi rişte biznisurile din Caraş pentru o biată moţiune de cenzură împotriva lui Boc, fie ea şi venită la pachet cu excluderea din partid, pe motiv de nerespectare a deciziei de vot.



Şi pentru că trebuia să existe şi un priceput al afacerilor cu administraţiile publice locale, în grupul independenţilor a fost transferat Sorin Sirojea Chivu, baron local de Prahova, afacerist priceput în contractele de administrare a domeniului public contra unor chirii infime. Iar în final, pentru ca treaba să fie completă, în grup a fost adus şi un traseist sadea, Gheorghe Zoicaş, fost membru al Partidului Republican şi, cu excepţia UDMR, fost membru al tuturor partidelor din actualul Parlament.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu