Aventurile mogulilor buni în ţara fraţilor Băsescu

Romania trebuie salvata!
30 Iun 2010 | Alexandru Cristorian, Cornel Ivanciuc
Catavencu.ro


Mama mitocondrială a deşteptăciunii s-a născut în Caracal. La pieptul ei au supt fraţii P+3, Dan Diaconescu în Direct şi Marius Tucă Show. Cei mai dibaci caracaleni dintre deştepţi sînt fraţii P+3, iar cel mai iscusit P dintre P+3 este GCP, adică George Constantin Păunescu. Fost ofiţer al Securităţii externe, acoperit sub însărcinarea de şef al Biroului economic din Milano al Ambasadei RSR în Italia, după Revoluţie, GCP a pus mîna pe 181.000.000 $ şi 3.000.000.000 lei de la Bancorex, pentru firma Poolgec, fără nici o acoperire. După ce a săpat groapa Bancorex, GCP a pus ochii pe Bankcoop, cumpărînd pachetul majoritar al băncii, cu un credit obţinut de la o bancă din străinătate, călcînd legile în picioare.

El a fost trimis în judecată abia în octombrie 1999, pentru acuzaţia că a folosit în interes personal suma de un milion de dolari, din banii firmei GCP (General Consulting Procurement), anume pentru deplasări în străinătate.

La data la care Parchetul General îl trimitea în judecată, GCP fugise deja în Statele Unite, unde şi-a cumpărat un apartament pe East 39th Street, N.Y., la o stradă distanţă de sediul Consulatului General al României din New York. Apartamentul va deveni sediul săptămînalului Zoom, administrat de o cucoană pe nume Sprînceană, avîndu-l ca acţionar unic pe GCP, ziar difuzat preferenţial în reţeaua Tarom. Revista publică mai multe poze ale lui GCP cu Bill Clinton, pentru acei fraieri care nu ştiu că orice persoană se poate fotografia cu preşedintele Americii, contra unei taxe de 5.000 $. Motivaţia oficială a sustragerii de sub urmărirea penală a lui GCP a fost aceea că omul de afaceri a urmat un „tratament medical din cauza unor multiple suferinţe ce nu pot fi monitorizate şi tratate cu succes în România“. Fuga sa nu este cauzată însă de acest banal dosar de încălcare a Legii societăţilor comerciale, ci pentru celelalte dosare deschise de instanţă, de subminare a economiei naţionale, împreună cu Răzvan Temeşan, fostul preşedinte al Bancorex, de fals şi uz de fals în cazul Dac Air sau de achiziţionare în condiţii ilegale a pachetului majoritar al băncii Bankcoop.

Victoria lui Iliescu şi a PSD din 2000 îi vor restitui statutul de investitor strategic. După întoarcerea sa în ţară, pentru a-şi acoperi urmele, va declara falimentul Bankcoop şi al companiei aviatice Dac Air. Gaura dată statului în afacerea Dac Air-BCR este de 15,6 milioane $. Apoi, tot pentru a-şi şterge urmele, va schimba numele companiei General Consulting and Procurement SRL în Investment Support System SA. În 2007, GCP apare pentru prima dată la TV, alături de preşedintele Traian Băsescu, în calitate de preşedinte al UGIR (Uniunea Generală a Industriaşilor din România) şi al ACPR (Asociaţia Confederaţiilor Patronale din România). La scurtă vreme anunţă că intenţionează să construiască un ansamblu de 3.000 de apartamente în Aradul primarului Gheorghe Falcă, finul preşedintelui Băsescu. Deşi datorează statului român sute de milioane de dolari, practic aproape întreaga sa avere, GCP a devenit unul dintre oamenii preşedintelui Băsescu, căruia i-a pus la dispoziţie postul B1 tv. În atacurile preşedintelui îndreptate împotriva mogulilor din presă numele lui GCP nu a fost pomenit niciodată.

Suit pe cai mari, GCP şi-a permis să pronunţe adagiul: „Am riscat enorm mergînd pe mîna actualului preşedinte, dar am cîştigat şi acum am aprobare să iau totul în domeniul reprezentării patronale, şi în ţară, şi în exterior.“ Ce face GCP în domeniul reprezentării patronale în exterior?