Romsilva doarme lemn cînd e vorba să-l sancţioneze pe pădurarul lui Oprişan

Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 06 Ian 2010 Alexandru Cristorian


În vremuri de criză, pînă şi veştile circulă mai greu. Altfel s-ar fi auzit şi în Focşani că PSD nu mai e la guvernare. Şi mai ales s-ar fi dus vestea pînă la urechile fostului secretar de stat în Ministerul Agriculturii, şef peste păduri, Gicu Duţă. Pentru că, deşi omul a fost retras din funcţie înainte chiar ca PSD să părăsească Guvernul şi să piardă Geoană alegerile, încă ocupă un loc călduţ, ba chiar fierbinte, de şef al Ocolului Silvic Focşani. Şi nici n-ar fi atît de grav că un pe-sedist e încă şef în vremuri pedeliste, dar omul ocupă postul într-un mod cam ilegal.
Adică este proprietar peste vreo 300 de hectare de pădure, pe care le tot exploatează din greu, că doar politica asta nu se face aşa, pe gratis. Or, conducerea Romsilva a cam omis că în chiar statutul personalului silvic se zice, negru pe alb, la articolul 40, că „(1) Personalului silvic aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu îi este interzis să execute lucrări sau să desfăşoare activităţi care contravin regimului silvic“ şi „(3) Calitatea de personal silvic angajat al unei unităţi silvice care administrează fond forestier proprietate publică a statului este incompatibilă cu aceea de proprietar, membru asociat sau de salariat al unei societăţi comerciale care desfăşoară activitate concurenţială sau cu care sînt stabilite relaţii contractuale“. Cu alte cuvinte, pe Duţă nu l-a afectat nici carnetul de pesedist şi nici măcar un regulament al instituţiei unde activează ca şef. Culmea, omul a fost scos din Guvern tot pentru o măgărie: a vrut să pună mîna cu japca pe 1.500 de hectare de pădure, printr-un sumar proces de achiziţie a unor drepturi litigioase şmenuite. Dacă, deci, după trei măgării cît o casă de munte, din bîrne, cineva acolo la Romsilva încă stă de lemn Tănase şi-l creditează pe Duţă cu funcţie de şef, trebuie că omul ori e mare specialist (în tras ţepe lungi, din lemn bine fasonat), ori are o proptea şi mai lungă, de esenţă tare, din pădurea plină de uscături a politicii. Pe care e încrustat numele lui Marian Oprişan.