Deşi a scris cu mîna, Stănoiu a mai făcut un pas spre statutul de turnătoare

Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 04 Nov 2009 Roxana Jipa

Săptămîna trecută a avut loc o nouă înfruntare între Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Rodica Stănoiu, moderată de magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti. Să începem cu dispunerea de trupe în sală: în colţul din dreapta, avocatul CNSAS; puţin mai în spate, colegul nostru Mircea Toma, în calitate de reprezentant al Agenţiei de Monitorizare a Presei; iar în partea stîngă, Viorel Stănoiu, fost judecător la Curtea Constituţională şi soţ al Rodicăi Stănoiu, asistat de o pleiadă de avocaţi în frunte cu Alice Drăghici. Din episoadele anterioare, amintim: în 2007, madam Stănoiu a contestat decizia de poliţie politică dată de CNSAS, motivînd că un accident i-ar fi modificat scrisul, făcîndu-l astfel să semene cu cel al turnătoarei „Sanda“.
Aşa că Stănoiu a cerut o nouă expertiză grafologică, iar Tribunalul Bucureşti a admis numai înscrisuri depuse de fosta ministră (nedatate şi fără număr de înregistrare). Nu e greu de ghicit, deci, că înscrisurile depuse de Stănoiu nu semănau deloc cu notele informative ale „Sandei“, din perioada 1983-1987. Concluzia: Stănoiu nu era turnătoare. CNSAS, în replică, a cerut completarea probelor cu noi înscrisuri autentice. În acest sens, Consiliul a depus în instanţă înscrisuri de la Direcţia de Paşapoarte, adică un set de chestionare completate de Stănoiu în 1983. Fireşte, cererea a provocat zvîrcoliri în tabăra Stănoaicei: ba că expertiza anterioară e suficientă, ba că poate a completat altcineva chestionarul şi madam Stănoiu doar a semnat, ba că aceste chestionare nu sînt oficiale, ba chiar că pătrăţelele din chestionar deformează scrisul. Nici cererea lui Mircea Toma (de a intra în dosar de partea CNSAS) nu a fost primită cu entuziasm. Mai ales de Viorel Stănoiu, care a fost haios: cică Agenţia de Monitorizare a Presei, dacă tot e o asociaţie care apără drepturile omului, ar trebui să apere omu’ (deci pe Stănoiu), nu instituţia (adică CNSAS).În cele din urmă, nesperat, instanţa a admis înscrisurile de la Paşapoarte ca probe şi a dispus efectuarea unei noi expertize. Asta după ce, cale de trei termene înainte, nici nu voise să audă despre asemenea grozăvie.