Romania trebuie salvata!
Academia Catavencu
08 Sep 2009 | Alexandru Cristorian
Cîinele este cel mai bun prieten al omului. Chestiune pe care bipezii o ştiu mai bine decît patrupedele, mai ales de cînd cele din urmă s-au transformat într-o sursă constantă de venit. Activitatea de ecarisaj, pentru care autorităţile locale sparg bugetu-n două, nu este verificată de nimeni. Pentru că cei care ar trebui să verifice fie n-au chef, fie n-au timp. Exemple mai mult sau mai puţin macabre, mai jos.
Armonizarea legilor nu a adus armonie cîinilor
O primă încercare de rezolvare a problemei cîinilor fără stăpîn a apărut în 2001. Atunci, prin Ordonanţa de Urgenţă 155, s-a dat liber la măcelul tuturor cîinilor fără stăpîn, găsiţi pe domeniul public şi nerevendicaţi. Sau, mă rog, la eutanasierea lor, asta cînd timpul şi condiţiile o permiteau, pentru că banii erau alocaţi pentru numărul de cîini omorîţi şi nu pentru număul de doze ori seringi folosite la eutanasiere. În 2004 a apărut legea 205 privind protecţia animalelor, modificată în 2008. Atunci, România a fost nevoită să se alinieze normelor UE. Unde, surprinzător pentru unii, cîinii au nu doar datoria să-şi apere stăpînul, dar sînt şi ei protejaţi prin lege
Chiar şi cei fără stăpîn, care, odată cu armonizarea legii la standardele UE, nu mai pot fi eutanasiaţi decît în cazul în care, odată colectaţi de pe străzi şi duşi în centre special amenajate, se constată că suferă de o boală incurabilă. Altfel, în limita spaţiilor din adăposturi, ei trebuie ţinuţi acolo, în vederea adopţiei, ori eliberaţi, nu înainte de a fi identificaţi, marcaţi şi sterilizaţi. Astfel pot fi urmărite şi cheltuielile pe care autorităţile publice le efectuează cu fiecare patruped în parte.
Autorităţile competente nu au nici o competenţă
Începînd cu 2007, odată cu intrarea în UE, în fiecare primărie trebuiau înfiinţate o comisie şi un serviciu care să se ocupe de activitatea de ecarisaj. Printre altele, serviciul are şi obligaţia de a transmite lunar toate detale, de la număr de cîini fără stăpîn prinşi, marcaţi, îngrijiţi, deparazitaţi, vaccinaţi sau eutanasiaţi şi pînă la numărul celor eliberaţi, către Direcţiile Sanitar Veterinare, Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Acesta din urmă are obligaţia de a monitoriza respectarea legii. ANSVSA nu ştie, însă, în acest moment mai nimic despre serviciile municipale de ecarisaj. Ne-am prins de faza asta după ce un întreg "serviciu de specialitate" a muncit timp de mai bine de o lună pentru a răspunde la solicitarea noastră prin care am vrut să aflăm: cîte administraţii locale au un astfel de serviciu de ecarisaj: cîte au făcut raportări către direcţiile sanitar veterinare; numărul de cîini prinşi, marcaţi, eliberaţi sau eutanasiaţi. Iar tot ce a putut ANSVSA să ne răspundă e că de la începutul anului au făcut 21 de controale şi au dat o amendă. Şi, ca bonus, ne-au mai trimis şi nişte informaţii pe care nu le-m cerut şi fără vreo relevanţă cu întrebările noastre.
Din bucata mea de pîine, m-am făcut c-am prins un cîine
Pentru că, aşa cum am arătat mai sus, nimeni nu verifică sau întreabă macar ce şi dacă se face, primăriile sparg banul public pe activităţi de ecarisaj după cum vrea muşchiul lor. Spre exemplu, în ultimii cinci ani, în Bucureşti s-au cheltuit vreo zece milioane de euroi pentru cîinii vagabonzi. Iar la modul în care s-au înmulţit şi populează străzile, se pare că aceştia au fost chiar mulţumiţi de modul în care autorităţile s-au ocupat de ei. Într-un alt oraş din ţară, la Brăila, autorităţile locale au cheltuit pentru activitatea serviciului de ecarisaj 1.500.000 de lei, rezultatul fiind 15 cîini prinşi şi ţinuţi într-un adăpost. Adică 100.000 de lei pentru fiecare cîine, aşa, cît un salariu anual de parlamentar. La Braşov, în 2008, au fost prinşi 5.760 de cîini din care 5.672 au fost eutanasiaţi. Cum ar veni, toţi cei eutanasiaţi aveau boli incurabile, altfel eutanasierea lor ar fi ilegală. Totul a costat peste 1,2 milioane lei. Iar exemplele pot continua. Şi vor continua, pe site-ul www.catavencu.ro, unde vă vom prezenta săptămînal cazuri în care autorităţile nu doar au spart căruţe de bani, dar în care cîinii care au săcapt de eutanasiere sînt omorîţi prin bătaie sau înfometare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu