Dosare care sperie lumea

Romania trebuie salvata!
Cotidianul.ro
20 Oct 2009 Toader Stefan


În războiul dintre PSD şi PDL, musca din laptele guvernării a devenit, peste noapte, Ministerul de Interne. Cine sunt mai-marii zilei care s-ar putea speria de informaţiile ce se află la DGIPI? Pentru cine sunt, în general, serviciile secrete, dar mai ales DGIPI, o sperietoare? Cotidianul pune cap la cap piesele unui puzzle pentru a arăta cine sunt personajele pe care apele tulburi ale structurilor de informaţii le pot trage la fund, mai devreme sau mai târziu, în momente în care secretele ar scăpa din cătuşele politice.
De la ieşirea la rampă a lui Marian Vanghelie cu declaraţii privitoare la arhiva serviciului de informaţii din grădina MAI şi până azi, la reaşezarea pe fotoliul de ministru a lui Vasile Blaga, despre DGIPI şi eventualele „scurgeri“ din comoara secretă a acesteia s-au scris tone de cuvinte. Pornind de la conflictele la nivel declarativ dintre fostul ministru al Internelor Dan Nica şi actualul interimar, Vasile Blaga, presa a concluzionat că ar fi vorba de patru „zone de interes“ care s-ar fi prelins din paharul DGIPI.
Prima şi cea mai complexă ar fi legată de sirianul Omar Hayssam. Care au fost atribuţiile DGIPI, care au fost cele ale SRI şi ce anume ar putea deveni o bombă pentru preşedintele Traian Băsescu?
În timpul scandalului „Hayssam“, la comanda DGIPI se afla generalul Virgil Ardelean, zis Vulpea.
El a făcut declaraţii, arătând că structura pe care o conducea a transmis tuturor autorităţilor competente informaţii legate de intenţia sirianului de a părăsi ţara. „Orice asociere referitoare la posibile conexiuni ascunse ale mele, în afara celor derivate din atribuţiunile legale de serviciu, în legătură cu cazul Hayssam, sunt neadevăruri!“, afirma generalul.
Autorităţile despre care amintea fostul şef al DGIPI sunt Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde DIICOT, prin fostul procuror Ciprian Nastasiu, se ocupa de acest caz. Ardelean a depus la Comisia de apărare din Senat, atunci când a fost audiat, două note informative despre posibila fugă a lui Hayssam, pe care DGIPI le-a depus, la rândul său, la Parchet. Hayssam a fost monitorizat şi interceptat de SRI, iar ultima autorizaţie dată de către instanţă a fost valabilă până pe 8 iunie 2006, dar între timp sirianul dispăruse.
Ca atare, fuga lui Hayssam nu ar putea fi socotită un triumf exclusiv al sirianului şi al reţelelor sale internaţionale, ci şi un plan lăsat cu intenţie să se desfăşoare până la capăt, care nu ar fi reuşit dacă nu ar fi existat OK-ul Cotrocenilor.
Atribuţiile DGIPI pe zona „Hayssam“ existau cu mult înaintea episodului „Răpirea jurnaliştilor“, fiind de notorietate că anumite cadre din Interne aveau conexiuni cu personaje din lumea arabă aflate pe teritoriul României, le urmăreau şi, ca atare, nu e de mirare ca şi enigmaticul doctor Yassim să fi fost pe lista monitorizaţilor.
Mai mult, DGIPI a avut informaţii despre planul fugii sirianului, culese de la persoane din anturajul arab şi de la informatori din zona Poliţiei de Frontieră. În tot acest păienjeniş al cazului ,,Hayssam“, grosul informaţiilor a fost stocat la SRI, ca „secret de stat“ şi, după cum a spus preşedintele, românii vor afla adevărul după 50 de ani. Rămân însă firimiturile informative, dar extrem de importante, aflate la DGIPI, iar dacă acestea, deşi sunt secretizate, ar deveni publice, ar putea constitui partea de „măr otrăvit“ din care au muşcat toate personajele angrenate în dispariţia teroristului sirian.
Oltchim, PDL şi interesele de Vâlcea
Alt punct vehiculat ca „vulnerabil“ pentru oamenii actualei puteri este Oltchim. Această societate se află de mai multă vreme în dezechilibru economic şi nu a fost ferită de materiale de presă scandaloase. Ele l-au vizat, ce-i drept, pe Theodor Stolojan, dar nu aceasta este buba cea mare. Ea se află în legăturile pe care conducerea Oltchim, prin directorul general, Constantin Roibu, le-ar avea cu PDL. Acesta a dezminţit că numele său ar fi apropiat de cel al lui Traian Băsescu. Totuşi, la Oltchim, acolo unde Roibu a reuşit să rămână director general chiar şi după taifunul din Adunarea Generală a Acţionarilor întrunită la începutul acestei luni, miroase a influenţă PDL. Adunare a fost convocată de către acţionarul majoritar, Ministerul Economiei, condus de PDL-istul Adriean Videanu, dar şi de Organizaţia Judeţeană a PDL Vâlcea. Cu majoritate de voturi, acţionarii SC Oltchim SA l-au mandatat pe Constantin Roibu să exercite acţiunile în justiţie împotriva lui Wojciech Zaremba şi a lui Waldemar Preussner, cei doi administratori reprezentanţi ai acţionarului minoritar. La propunerea PDL-ului local şi a ministerului, a fost numită, ca administrator, Alina Tarlea, consilier local la Râmnicu Valcea. Interesant este faptul că pe ordinea de zi a aceleiaşi adunări se afla şi atragerea răspunderii directorului general al societăţii, Constantin Roibu, dar aceasta a fost respinsă.
Serviciile de informaţii direct interesate de ceea ce se petrece la Oltchim au fost SRI şi SIE. Motivul: cei doi foşti administratori polonezi, potrivit presei poloneze, sunt specialişti „cu state vechi“ pe lista fostului serviciu secret al Poloniei, WSI. Ei sunt suspectaţi că ar lucra pentru cercurile ruseşti interesate de preluarea unor puncte strategice din domeniul energiei şi petrochimiei din România şi Europa de Est. Fiecare dintre cele două servicii a avut partea sa de „lucrare“.
„Lenuţele“ nu au fost subiect de filaj MAI


Despre Elena Băsescu nu se poate demonstra deocamdată că ar fi fost „lucrată“ informativ. Dar este posibil ca anumite filaje sau monitorizări realizate de cei de la Crimă Organizată din Ministerul de Interne să cuprindă secvenţe din cluburile frecventate de fiul lui Viorel Hrebenciuc, locuri în care se consumă şi droguri. În astfel de operaţiuni, filmările cuprind tot ansamblul, nu numai persoana-cheie urmărită. Astfel de imagini ar putea fi folosite drept şantaj, dar nu sunt probe de săvârşire a vreunei infracţiuni.

În ce-o priveşte pe Elena Udrea, sursele noastre spun că filajele au fost realizate mai mult de paparazzi decât de servicii.

În ceea ce priveşte ascultările, doar interceptările din cazul „Ritzi“ ar putea evidenţia ceva compromiţător.

Blaga şi jocul „D’ale Jandarmeriei“

De-a lungul timpului, DGIPI a devenit cel mai de temut serviciu, pentru că nu s-a putut realiza un control civil asupra acestei structuri. Reţelele informative sunt vaste şi aproape în toate scandalurile de anvergură a existat câte un personaj cu epoleţi implicat, astfel că au atras şi competenţa DGIPI. Cât despre actualul ministru interimar Vasile Blaga, se pare că acesta ar fi fost monitorizat cu multă vreme în urmă, prin ’95-96, când era director al Direcţiei Regionale Vamale Oradea. Cel mai mult l-a scos, însă, din sărite pe Blaga o altă direcţie din MAI, DGA, pe când era condusă de procurorul Marian Sîntion. De altfel, când a apărut scandalul Sîntion-DGIPI, chestorul Virgil Ardelean l-a întrebat pe procuror, în şedinţa de decapitare a acestuia, dacă Blaga a făcut vreo presiune asupra sa în stoparea unei anchete. Sîntion a răspuns atunci: „Da. Mi-a spus la telefon de cazul Jandarmeria. Mi-a spus: «Lasă-l în pace!»“ (n.a.- era vorba de generalul Silion). Acum, când a preluat comanda Internelor după plecarea PSD-ului de la guvernare, Blaga l-a înlocuit pe general din fruntea Jandarmeriei pentru a scăpa de revenirea la acest subiect. Înlocuirea lui Silion a fost făcută de ochii lumii şi pentru a şterge urmele unei stranii simpatii pe care a avut-o şeful statului, Traian Băsescu, faţă de acest personaj despre care toată lumea s-a-ntrebat ce merite deosebite are de vreme ce a fost săltat în grad la finele ultimilor doi ani la Cotroceni. Silion a scăpat din clinciurile DNA destul de suspect, de altfel, în dosarul în care a fost trimis în judecată fostul şef de la Logistica Jandarmeriei, Constantin Lecu.
Într-un anumit procent, arhiva DGIPI se află şi la alte instituţii, prin natura colaborării dintre servicii şi celelalte autorităţi, precum Parchetele. Frica de arhivă priveşte, însă, celelalte procente rămase la „centru“, unde sunt stocate lucrări nefinalizate, rapoarte interne, documentări neconstituite într-un dosar penal din diverse motive sau din lipsa unor probe suficiente. Aceasta este partea care constituie coşmarul unor personaje prinse în caracatiţe mafiote regionale sau naţionale din care nu lipsesc politicienii, poliţiştii de rând, dar şi generali.
Băsescu, stăpânul dosarelor
Preşedintele României, Traian Băsescu, i-a numit „slugi“ pe ofiţerii de informaţii din Ministerul de Interne care i-ar fi pus la dispoziţie informaţii liderului PSD Bucureşti, Marian Vanghelie. Şeful statului a dat asigurări, într-un interviu, că, deşi s-a lăudat cu acest lucru, Vanghelie nu a primit arhiva DGIPI, dar că, totuşi, i-au fost transmise informaţii de la acest serviciu secret de către unii ofiţeri care i-au devenit „slugi“ şi împotriva cărora s-au făcut plângeri penale.
Traian Băsescu a făcut şi dezvăluiri despre situaţia de la MAI: „Ce mi se pare relativ grav este faptul că DGIPI avea mandatele legale de ascultare pe persoane, pe care le supravegheau, din lumea interlopă, din comunitatea de afaceri şi acele segmente de discuţii în care eventual a apărut şi un om politic sau ceva de genul acesta au fost copiate şi puse la dispoziţie ca informaţie pentru şantaj, pentru atacuri politice“.
Ministrul interimar al MAI, Vasile Blaga, a declarat vinerea trecută că arhiva „Doi şi-un sfert“ „este la loc sigur, numai că s-au copiat informaţii strict secrete“. „Mai mult, s-au copiat transcripturi după înregistrări, legal, cu mandat de siguranţă naţională sau pe crimă organizată. Şi s-au găsit, sigur, acolo unde nu trebuia“, a susţinut democrat-liberalul.
Preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie, a declarat, în septembrie, că „s-a dorit“ să se puna mâna pe arhiva „Doi şi-un sfert“, unde e vorba de „fetiţa EBA“, care „se încinge din când în când“ şi că arhiva DGIPI „este pe mâini bune“.
De asemenea, Vanghelie a afirmat că, din informaţiile pe care le deţine, la DGIPI nu ar mai exista date despre Traian Băsescu, exceptând „o bucăţică“ cu Omar Hayssam, din care şeful statului „poate să aibă o problemă“. (C.O.)