Ţelu Justiţiei în România: Securitatea de ieri, mama judecătorilor de azi

Romania trebuie salvata!
Catavencu.ro
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 11 Nov 2009

Mircea Toma

O nouă piesă din istoria contemporană a dezastrului din Justiţie a devenit publică săptămâna trecută. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a expediat Curţii de Apel Bucureşti o acţiune de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii a domnului Adrian Ţelu. Da’ who the f… is Ţelu ăsta, dragă? Adrian Ţelu a fost prim-secretar al Ambasadei Române din Paris în cei mai frumoşi ani: 1980-1989. În acelaşi timp, el a fost maior al UM 0225, recte Centrul de Informaţii Externe al Securităţii Statului. În această a doua calitate şi sub acoperirea primei, el a fost un model de luptător împotriva detractorilor regimului comunist.
CNSAS constată că ofiţerul acoperit (sub numele de „Ţintea Adrian“ sau „Marian“) a acţionat „în scopul compromiterii şi discreditării“ unor „elemente cu poziţie ostilă din rândul emigraţiei“ ori pentru „contracararea activităţii desfăşurate“ în Occident de către un cunoscut disident provenit din rândul Bisericii Ortodoxe Române. Între „ţintele“ lui „Ţintea“ au figurat şi organizaţiile românilor din diaspora: Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici – botezată la mişto de Ţelu, în rapoartele lui către Securitate, „Gherla“ –, Consiliul Naţional Român şi Uniunea Românilor Liberi, condusă de Ion Raţiu. Ţelu se mândrea, în rapoartele lui secrete, cu „compromiterea liderilor, lansarea şi susţinerea de variante de discreditare (…), determinarea unor factori politici francezi să dezavueze această iniţiativă“. În sfârşit, eroul nostru şi-a făcut sârguincios şi datoria faţă de colaboratorii din Franţa ai radioului Europa Liberă, pe care i-a urmărit cât să ştie Securitatea cam ce gândesc. Şi, bonus, pe durata misiunii sale, în anul 1984, chiar în clădirea Ambasadei Române de la Paris a fost asasinat românul Iosif Nicolae.






Securistul Ţelu, adus de turnătoarea „Sanda“ în Ministerul Justiţiei



Ne oprim aici cu faptele de vitejie ale lui Ţelu pe vremea lui Ceauşescu, ca să vedem ce loc şi-a găsit maiorul pe vremea succesorilor acestuia. Şi l-am regăsit, în epoca doamnei ministru Rodica Stănoiu – identificată de CNSAS ca fost colaborator al Secu sub numele de „Sanda“ –, lucrând ca inspector judiciar în cadrul Ministerului Justiţiei. Practic, natura muncii a rămas aceeaşi pentru Ţelu: reţeaua de control prin dosare de urmărire de tip poliţie politică a magistraţilor, consolidată de regimul Rodicăi, a dat faţa de azi a Justiţiei din România. După plecarea Rodicăi şi deplasarea activităţilor de cadre de la minister la CSM, unde credeţi că s-a transferat neicusorul nostru? Evident, la CSM! Unde este consilier juridic şi în zilele noastre. Ceea ce este de apreciat e consecvenţa personajului care, indiferent de regim, a stat nedezlipit de dosarele de urmărire – fie că s-au numit „ţinte“, fie „resurse umane“. Pentru această activitate, este asimilat magistrat încă de pe vremea Rodicăi. Conform declaraţiei de avere, în 2008-2009 a avut un venit anual decent, echivalentul a aproximativ 3.300 de euro pe lună.
În sfârşit, dacă aveţi întrebări cu privire la funcţionarea Securităţii după 1989, la ultima solicitare transmisă de CNSAS către SRI şi SIE cu privire la Adrian Ţelu, răspunsul a fost negativ. Asta s-a întâmplat nu în 1981, ci în 2001, 2005 şi 2007, iar răspunsul mincinos („Nu este cunoscut“) a fost transmis de SIE.